Pacienţii imunodeprimaţi au voie și nevoie de vaccinare!

Domeniul terapiilor imunosupresoare sau imunomodulatoare a crescut exponențial, utilizându-se un număr tot mai mare de medicamente noi în diferite patologii.

Terapia imunosupresoare sau imunomodulatoare inhibă reacțiile excesive sau anormale ale sistemului imunitar, determinând un anumit grad de imunodepresie. În aceste stări, imunitatea organismului este afectată, capacitatea de apărare scade, iar riscul de infecție este crescut, fiind prezent într-o formă globală sau doar pentru infecții cu agenți specifici. Mecanismul din spatele asocierii dintre severitatea bolii și riscul de infecție este multifactorial.

Astfel, infecțiile severe reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la acești pacienți, fiind favorizate de o serie de factori: disfuncția sistemului imunitar în contextul bolii de bază, îmbătrânirii premature a sistemului imunitar sau al existenței comorbidităților, expunerea într-un context epidemiologic, procedurile chirurgicale, spitalizările prelungite, medicația imunosupresoare.

În structurarea strategiei preventive, sunt fundamentale caracterizarea patologiei care motivează imunosupresia, înțelegerea mecanismului de acțiune al imunosupresorului, evaluarea infecțiilor anterioare, recunoașterea factorilor de risc, efectuarea screeningurilor de laborator, administrarea de vaccinuri, educația pacientului și monitorizarea simptomelor și semnelor clinice, dependente de o gestionare clinică neapărat individualizată.

Vaccinarea, ca strategie de prevenire a infecțiilor la copil și adult, are un rol esențial la indivizii imunodeprimați. Cu toate acestea, unii pacienți nu sunt capabili să genereze un răspuns imunologic eficient la imunizare, iar unele vaccinuri au contraindicații în contextul imunosupresiei.

Principiile vaccinării la copii/adulți cu imunosupresie:

• bilanțul vaccinal dobândit anterior;
• evaluarea contraindicațiilor – starea de sănătate și cunoașterea deficitului imun, istoricul personal de alergii, reacții adverse la imunizările anterioare, istoricul transfuzional din ultimul an;
• stabilirea unei scheme de vaccinare adecvate, dependentă de severitatea imunodepresiei, care poate determina o protecție redusă la vaccinările anterioare, un răspuns postvaccinal modest la vaccinarea efectuată și necesitatea unor doze suplimentare (testare imunologică postvaccinală);
• vaccinurile inactivate sunt sigure, dar nivelul protecției poate fi mai scăzut;
• vaccinurile vii atenuate nu sunt recomandate, cu unele excepții. Se recurge la vaccinarea anturajului (vaccinarea antirujeolă-rubeolă-parotidită, vaccinare antirotavirus la sugari, vaccinare antivaricelică, vaccinare antizosteriană, vaccinare antifebra galbenă). Trebuie avut în vedere faptul că antigenul vaccinal se poate elimina postvaccinare, motiv pentru care siguranța pacientului poate fi influențată;
• la persoanele care urmează să primească tratamente imunosupresoare, administrarea de vaccinuri este indicată a fi făcută anterior începerii schemei terapeutice cu cel puţin patru săptămâni pentru vaccinarea cu vaccinuri vii şi cu cel puţin două săptămâni în cazul vaccinării cu vaccinuri inactivate;
• persoanele din anturajul pacienților imunocompromiși, cei din familie și personalul de îngrijire trebuie să conștientizeze riscurile infecțioase care pot afecta starea celor cu tratamente imunosupresive; astfel, se recurge la strategia de tip „cocoon” de imunizare a anturajului, utilizând scheme de vaccinare ce răspund acestei cerințe;
• pentru donatorii de țesuturi sau organe, vaccinarea cu vaccinuri vii se va face cu cel puțin patru săptămâni anterior prelevării;
• cazurile complexe sunt discutate în cadrul unor comisii multidisciplinare, cu experți în funcție de ultimele date din literatură.

Medicația imunosupresoare poate determina:

• o imunodepresie de tip scăzut – prednison ≤2 mg/kg/zi cu durata sub două săptămâni, metotrexat ≤0,4 mg/kg/săptămână, azatioprină ≤3 mg/kg/zi, 6-mercaptopurine ≤1,5 mg/kg/zi;
• imunosupresie severă reprezentată de medicații anterioare cu doze sau durata peste cele asociate unui nivel scăzut de imunosupresie, tratamentele biologice depletive pentru celulele B, tratament combinat. Corticoterapia sistemică cu o doză echivalentă ≥2 mg/kg sau cu ≥20 mg prednison sau echivalent pentru persoanele care cântaresc mai mult de 10 kg, atunci când este administrată mai mult de 14 zile consecutiv, se consideră corticoterapie în doză mare.

În ceea ce privește momentul vaccinării, unii experți recomandă amânarea administrării unor imunosupresoare sau ajustarea momentului vaccinării pentru a încerca să optimizeze răspunsul imunitar la imunizare. Conform recomandărilor emise de American College of Rheumatology (2020):

• Metotrexat – la pacienții cu boală stabilizată, se suspendă timp de o săptămână după fiecare doză de vaccin.
• Abatacept subcutanat – se suspendă cu o săptămână înainte și o săptămână după prima doză de vaccin (doar); nu este nevoie de întrerupere la a doua doză.
• Abatacept intravenos – se programează vaccinarea astfel încât prima doză să fie administrată la patru săptămâni după perfuzie și se amână doza ulterioară cu o săptămână (interval între doze de cinci săptămâni).
• Ciclofosfamidă intravenoasă – dacă este posibil, se programează administrarea pentru aproximativ o săptămână după fiecare doză de vaccin.
• Glucocorticoizi în doză echivalentă mai mică de 20 mg/zi de prednison; sulfasalazină; leflunomidă; micofenolat de mofetil; azatioprină; ciclofosfamidă orală; antifactor de necroză tumorală (anti-TNF); antiinterleukina (IL) 6R; anti-IL-1; anti-IL-17; anti-IL-12/23; anti-IL-23; belimumab; inhibitori ai calcineurinei –nu este recomandată ajustarea momentului vaccinării sau al administrării medicamentelor.
• Glucocorticoizi în doză echivalentă cu mai mult de 20 mg/zi de prednison – nu există consens, deși majoritatea experților nu recomandă ajustarea momentului vaccinării sau al administrării medicamentului.
• Rituximab – se programează vaccinarea astfel încât să fie inițiată cu aproximativ patru săptămâni înainte de următorul ciclu de rituximab. După vaccinare, se amână administrarea de rituximab până la două până la patru săptămâni după a doua doză de vaccin, dacă activitatea bolii permite acest lucru.
• Inhibitori ai Janus kinazei (JAK) – se întrerupe administrarea medicamentului timp de o săptămână după fiecare doză vaccinală.

În conformitate cu Ordinul 459/2021 privind aprobarea Ghidului de recomandări de vaccinare a pacienților cu imunodeficiențe de diverse cauze, vaccinările recomandate în funcție de nivelul supresiei sunt:

• pentru persoanele cu imunodepresie de nivel scăzut
  • DTaP, dTap, Td
  • VPI
  • Vaccin meningococic conjugat
  • Vaccin influenza inactivat
  • Vaccin Haemophilus influenzae de tip B
  • Vaccin pneumococic
  • Vaccin hepatitic A și B
  • Vaccin anti-HPV
  • Vaccin varicelic în funcție de situație
  • Vaccin zosterian în funcție de situație
• pentru persoanele cu imunodepresie severă
  • DTaP, dTap, Td
  • VPI
  • Vaccin meningococic conjugat
  • Vaccin Haemophilus influenzae de tip B
  • Vaccin pneumococic
  • Vaccin hepatitic A și B
  • Vaccin anti-HPV.

Ordinul nr. 5135/1766/2024 care modifică Anexa 1 la Ordinul MS și al CNAS 564/499/2021 face precizări referitoare la vaccinurile de care asigurații beneficiază, cu sau fără contribuție personală, pe baza prescripției medicale sau în cadrul programului național de sănătate.

Protocol terapeutic corespunzător poziției nr. 348, cod (J07BB02-03): VACCIN ANTIGRIPAL

• Eligibilitate – persoane cu vârsta cuprinsă între 19 și 65 de ani care sunt în următoarele situații: terapie imunosupresoare, transplant, imunosupresie congenitală, boli autoimune, infecție HIV/SIDA.
• Vaccinuri disponibile:
  • vaccinuri inactivate cu doza standart, Influvac Tetra®, Vaxigrip Tetra®, care pot fi administrate după vârsta de șase luni;
  • vaccinuri inactivate cu doza crescută – Efluelda Tetra®, recomandat a fi administrat mai ales la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani, din cauza senescenței sistemului imun, realizând o protecție superioară.
• Schema de vaccinare: o doză anuală în lunile septembrie-octombrie. Copiii cu vârsta ≤9 ani care nu au mai fost vaccinați anterior cu vaccin antigripal vor primi două doze la interval minimum de o lună între ele.
• Contraindicații și atenționări: LAIV (vaccin antigripal cu virus viu atenuat) este contraindicat; de asemenea, evitarea contactului cu persoane recent vaccinate cu LAIV.

Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 349, cod (J07AL02): VACCIN PNEUMOCOCIC POLIZAHARIDIC.

• Eligibilitate – persoane cu vârsta între 19 și 65 de ani care sunt în următoarele situații: terapie imunosupresoare, transplant, imunosupresie congenitală.
• Vaccinuri  disponibile: vaccinuri pneumococice conjugate:
  • PCV 13 – Prevenar 13®
  • PCV 15 – Vaxneuvance®
  • PCV 20 – Prevenar 20®.

Acestea se pot administra după vârsta de 6 săptămâni.

• Vaccin polizaharidic
  • PPSV 23 – Pneomovax 23®

Administrare după vârsta de 2 ani.

• Schema de vaccinare:
  • Pentru copiii și adolescenții născuți înainte de 1.10.2017, cu vârsta
  • Pentru adulți se va administra o singură doză de vaccin conjugat pneumococic cu 20 de valențe (PCV) sau o schemă secvențială de vaccinare cu o doză de vaccin pneumococic conjugat cu 13 (PCV 13) sau 15 valențe (PCV 15), urmată, la un interval mai mare de un an, de o doză de PPSV 23.
• Contraindicații absolute:
  • pacienții cu istoric cunoscut de anafilaxie la oricare component al vaccinului pneumococic polizaharidic conjugat.
• Contraindicații relative (precauții de administrare): afecțiunile acute ușoare (răceala etc.) nu vor contraindica vaccinarea.

Particularitățile vaccinului pneumococic conjugat cu 13 valențe (denumire comercială: Prevenar 13®):

În cazul persoanelor care au suferit un transplant de celule stem hematopoietice (TCSH), se recomandă o schemă de imunizare care constă din patru doze de Prevenar 13®, fiecare a 0,5 ml.

Schema primară constă în trei doze, prima doză fiind administrată la trei până la șase luni după TCSH și menținându-se un interval de cel puțin o lună între doze. A patra doză (considerată de rapel) este recomandată a se administra la șase luni după a treia doză.

Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 350, cod (J07AH08-09): VACCIN MENINGOCOCIC.

Se recomandă la pacienţii cu afecțiuni cronice și imunosupresie de diverse cauze, cu vârsta cuprinsă între 6 săptămâni şi 65 de ani:

1.1. asplenie;

1.2. pacienți în perioada de pregătire pentru efectuarea splenectomiei;

1.3. siclemie;

1.4. boli oncologice;

1.5. persoane cu infecţie HIV/SIDA;

1.6. terapie cu imunosupresoare;

1.7. transplant;

1.8. imunosupresie;

1.9. persoane cu deficienţe de componente ale complementului;

1.10. implant cohlear și alte displazii ale urechii interne;

1.11. pacienți cu fistule de lichid cefalorahidian.

Vaccinuri disponibile: vaccin meningococic tetravalent A, C, W, Y: Nimerix®, cu administrare după vârsta de 6 săptămâni până la 6 luni: primară cu două doze la interval de două luni între ele și rapel după vârsta de 12 luni; între vârsta de 6 luni și 12 luni, o doză pentru imunizarea primară cu o doză de rapel după două luni, peste vârsta de 12 luni; la adolescenți sau adulți: o singură doză.

MenQuadfi® – cu administrare după vârsta de 12 luni, o singură doză.

Menveo® – cu administrare peste vârsta de 2 ani și până la 65 de ani.

Vaccin meningococic monovalent pentru serogrupul B.

Bexero® – cu administrare după vârsta de 2 luni până la 50 de ani.

• La sugari cu vârsta între 6 și 11 luni, se administrează două doze a 0,5 ml, la cel puțin două luni interval între dozele vaccinării primare; rapelul se face cu o doză, în al doilea an de viață, menținându-se  un interval de cel puțin două luni între dozele de vaccinare primară și doza de rapel.
• Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 12 și 23 de luni, se administrează două doze a 0,5 ml, la cel puțin două luni interval între dozele de vaccinare primară; rapelul se va face cu o doză, la un interval de timp cuprins între 12 luni și 23 de luni între vaccinarea primară și doza de rapel.
• Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 10 ani, adolescenții cu vârsta mai mare de 11 ani și adulți cu vârsta până la 50 de ani, se administrează două doze a 0,5 ml, la un interval de cel puțin o lună; pentru persoanele cu expunere permanentă și risc mare de a dezvolta o infecție severă meningococică, o doză de rapel ar trebui luată în considerare, în funcție de recomandările naționale și internaționale.

Trumemba®, cu administrare după vârsta de 10 ani.

• Se administrează două doze la interval de timp de minimum șase luni între ele sau se administrează trei doze, astfel: primele două doze se administrează la cel puțin o lună interval de timp, iar a treia doză după cel puțin patru luni.
• La pacienții cu expunere importantă și risc de infecție meningococică severă, se poate administra suplimentar o doză de rapel, având în vedere recomandările naționale și internaționale.

Contraindicații absolute:

• hipersensibilitate la excipienți sau substanțele active din oricare din preparatele vaccinale.

Contraindicațiile temporare, precum bolile acute febrile severe, pot determina temporizarea vaccinării.

False contraindicații:

• pacienții infectați cu HIV, în absența unor simptome clinic manifeste;
• reacții la locul administrării, precum tumefierea locală, eritemul local etc., subfebrilitatea sau febră moderată la prima doză de vaccin;
• tratamentul cu antibiotice;
• contactul recent cu o persoană care a fost diagnosticată cu o boală infecțioasă;
• istoric personal de alergie la peniciline sau alte antibiotice care nu se regăsesc în componența vaccinului;
• perioada de convalescență a unei boli;
• vaccinarea contacților unui pacient cu imunodeficiență;

Protocol terapeutic corespunzător poziției nr. 352 cod (J07AJ52): DCI VACCIN DIFTERO-TETANO-PERTUSSIS ACELULAR.

• Eligibilitate: persoane cu transplant medular sau de celule stem hematopoietice; persoanele care nu au titru detectabil de anticorpi (IgG) anti-pertussis și care se află în anturajul pacienților cu transplant.
• Vaccinuri disponibile: vaccin adsorbit dTpa.
• Administrare: la persoanele cu transplant medular sau de celule stem hematopoietice, cu vârsta mai mare de 14 ani, vaccinarea se poate face cu cel puțin trei săptămâni înainte de transplant și la trei-șase luni după acesta; la contacții care nu au titru detectabil de anticorpi (IgG) anti-pertussis, cu vârsta >14 ani și care se află în anturajul apropiat al pacientului cu transplant.

De menționat că persoanele cu  transplant de celule stem se consideră nevaccinate.

La pacienții cu tratament imunosupresor. La aceștia, imunogenitatea vaccinului poate fi redusă din cauza imunosupresiei induse de tratament și se recomandă amânarea vaccinării până la sfârşitul acestui tratament.

• Contraindicațiile absolute sunt considerate antecedentele de reacții anafilactice la un vaccin care conține dTpa sau componente ale acestuia.
• Contraindicații temporare: afecțiuni febrile severe cu febră >40°C.

Vaccinarea trebuie precedată de o anamneză amă­nun­țită referitoare la istoricul vaccinării și eventualele eve­ni­mente adverse, precum și de un examen clinic. Pre­zența unei infecții minore și/sau a subfebrilității nu re­prezintă un motiv de amânare a vaccinării.

Pentru persoanele cu imunodeficiență cronică, respectiv persoanele infectate cu HIV, vaccinarea este recomandată chiar în contextul unui răspuns imun limitat.

Protocol terapeutic corespunzător poziției nr. 353 cod (J07BD52): DCI VACCIN RUJEOLIC, RUBEOLIC, URLIAN (ROR)

• Eligibilitate: persoane cu transplant medular; contacții care au un titru nedetectabil de anticorpi (IgG) antivirus rujeolos și/sau antivirus rubeolos și/sau antivirus urlian care se află în anturajul apropiat cu  persoanele cu transplant de organe, țesuturi sau celule de origine umană.
• Vaccinuri disponibile: M-M-RvaxPro și Priorix.
• Administrare: după vârsta de 12 luni, o doză. În funcție de răspuns, persoanele care nu au prezentat răspuns imunologic la prima doză se recomandă administrarea unei a doua doze, la un interval de timp de cel puțin patru săptămâni de la prima administrare.

Persoanele care au suferit transplant medular pot fi vaccinate cu vaccinul ROR la un interval de timp de 24 de luni de la transplant dacă sunt considerate imunocompetente.

• Contraindicații absolute la vaccinul ROR:
  • prezența reacțiilor anafilactice în antecedente la vaccin sau componente ale acestuia, eventualele antecedente de hipersensibilitate la orice vaccinuri rujeolice, urliene sau rubeolice sau la oricare dintre excipienți, inclusiv neomicină;
  • imunodeficiență primară sau secundară umorală sau celulară severă, de exemplu: imunodeficiență combinată severă, hipogamaglobulinemie și SIDA sau infecție cu HIV simptomatică, sau un procentaj de limfocite T CD4+ specific vârstei la copiii cu vârsta sub 12 luni: CD4+ <25%; copiii cu vârsta între 12 și 35 de luni: CD4+ <20%; copiii cu vârsta între 36 și 59 de luni: CD4+ <15%, la adulți, numărul limfocitelor T CD4+ mai mic de 200/mmc.
• Contraindicații temporare la  ROR:
  • discraziile sanguine, leucemiile, limfoamele sau alte neoplazii maligne care interesează sistemul hematopoietic și limfatic;
  • imediat post-transplant medular, deoarece pacien­tul poate fi vaccinat ROR după 24 de luni după transplantul medular, dacă devine imunocompetent;
  • recomandarea este ca vaccinurile viu atenuate să nu se administreze la pacienții cu transplant medular care prezintă sindrom cronic de grefă contra gazdei (SGCG) activ;
  • în cazurile de  imunodeficiență tranzitorie (limfocite T CD4+ sub 200/mmc);
  • în contextul terapiei imunosupresive, luându-se în considerație și dozele mari de corticosteroizi – peste 20 mg/kg corp sau 2 mg/kg corp pe zi de prednison.
• False contraindicații la vaccinul ROR care permit vaccinarea:
  • persoanele care urmează tratament cortizonic topic, inhalator sau parenteral în doze mici (de exemplu, pentru terapia crizei astmului sau terapia de substituție). Se consideră doză de corticosteroizi imunosupresoare dacă este mai mare de 20 mg sau 2 mg/kg greutate corporală pe zi de prednison sau echivalent pentru un interval de timp mai mare de două săptămâni;
  • infecție HIV asimptomatică sau ușor simptomatică;
  • antecedente heredocolaterale de imunodeficiență congenitală sau ereditară – se administrează cu precauție, doar dacă beneficiile depășesc riscurile;
• Precauții:
  • vaccinarea donatorului de celule stem sau transplant de organe solide va fi efectuată cu cel puțin patru săptămâni anterior donării;
  • în cazul primitorului de transplant, când necesită tratament imunosupresor anterior, administrarea vaccinului se va face cu mai mult de patru săptămâni anterior curei imunosupresoare.

Protocol terapeutic corespunzător poziţiei nr. 354, cod (J07BC01): VACCIN HEPATITIC B.

• Eligibilitate: persoane cu infecție HIV/SIDA; persoane beneficiare de transplant de organe, țesuturi sau celule de origine umană; persoane care beneficiază de terapie imunosupresoare; persoane cu asplenie; persoane cu hepatopatii cronice [hepatită C, ciroză, MASLD (boala hepatică steatozică asociată cu disfuncţii metabolice), hepatită autoimună].
• Vaccinuri disponibile: vârsta
  • Euvax B® pediatric
  • Engerix B® pediatric.
• Vârsta ≥16 ani, concentraţia 20 µg/1 ml
  • Euvax B®
  • Engerix B®.
• Administrare: imunizare primară: 0, 1, 6 luni; 0, 1, 2 luni – schema accelerată.

Rapel: pentru pacienții aflați la risc crescut de a contracta boala, în contextul în care titrul Ac anti-HBs scade sub 10 UI/l, se consideră necesară administrarea unei doze de rapel; persoane cu asplenie.

• Contraindicații absolute:
  • reacții de hipersensibilitate cunoscută la componentele vaccinului împotriva hepatitei B (reacții alergice la drojdie sau proteinele din ouă);
  • reacție severă la o doză anterioară de vaccin împotriva hepatitei B.
• Precauții: persoanele cu sistem imunitar deficitar sau aflate în tratament imunosupresor trebuie informate că răspunsul la vaccin poate fi mai scăzut. Chiar și în aceste cazuri, vaccinarea poate fi încă benefică, oferind protecție împotriva hepatitei B;
  • se consideră justificată evaluarea titrului de AcHBs la o lună după o schemă de vaccinare completă: la 0, 1 și 6 luni.

Protocol terapeutic corespunzător poziției nr. 355, cod (J07BM03): DCI VACCIN PAPILOMAVIRUS

• Eligibilitate: persoane cu vârsta de peste 11 ani și până la 19 ani, ambele sexe; femei cu vârsta de peste 19 ani și până la 45 de ani.
• Vaccin disponibil: Gardasil 9®.
• Administrare: persoane cu vârsta între 11 ani și până la 14 ani inclusiv. La momentul primei administrări se aplică schema cu două doze, a doua doză fiind administrată într-un interval de șase până la 13 luni de la prima doză. Persoane cu vârsta de 15 ani și peste la momentul primei administrări: se va utiliza schema cu trei doze, la 0, 2 și 6 luni.
• La persoanele cu imunosupresie, în funcție de vârstă, vaccinarea anti-HPV utilizând schemele cu două sau trei doze, dacă nu prezintă contraindicații relative sau absolute la momentul vaccinării.
• Precauții: la persoanele cu imunosupresie, după vaccinare, este posibil ca titrul de anticorpi să nu fie la nivel înalt.

Vaccinarea în boli autoimune

• Recomandare: vaccin gripal inactivat Influvac Tetra®, Vaxigrip Tetra®, Efluelda®
• Vaccin pneumococic (Prevenar 13/20®, Pneumovax®, Vaxneurovance®)
• Vaccin hepatita B (Engerix B®, Euvax B®)
• Vaccin COVID-19 (Cominarty®, Spikevax®)
• Vaccin meningococic (A,C,W,Y/B) – Nimerix®, MenQuadfi®, Bexsero®, Trumemba®
• Vaccin ROR (Priorix®, M-M-RvaxPro®)
• Vaccin varicelic (Varilix®, Varivax®)
• Vaccin dTpa (Adacel®, Boostrix®)
• Vaccin anti-HPV (Gardasil 9®)
• Vaccin Herpes zoster (Shingrix®)
• Vaccin Haemophilus influenzae tip B (ActHIB®, Hiberix®).
• Vaccinarea în bolile autoimune presupune:

1. Evaluarea statusului imunologic

• identificarea bolii autoimune și severitatea acesteia;
• verificarea tratamentelor imunosupresoare (corticosteroizi, terapii biologice);
• analiza istoricului de vaccinare.

2. Verificarea eligibilității și contraindicațiilor

• excluderea vaccinurilor vii la pacienții sever imunocompromiși;
• alegerea vaccinurilor potrivite în funcție de vârstă și comorbidități;
• stabilirea unor teste prevaccinare (dozare titru de anticorpi).

3. Selectarea și planificarea vaccinării

• stabilirea priorității vaccinurilor esențiale;
• programarea vaccinurilor cu cel puțin patru săptămâni înainte de începerea tratamentului imunosupresor;
• alegerea vaccinurilor în funcție de statusul imunologic și perioada de remisiune.

4.Administrarea vaccinurilor și informarea pacientului

• administrarea în siguranță;
• informarea pacientului despre posibilele reacții adverse și măsurile de prevenție;
• evitarea contactului cu persoane vaccinate recent.

5. Monitorizarea sau reevaluarea postvaccinare

• supravegherea reacțiilor adverse imediate și întârziate;
• evaluarea eficienței vaccinării prin dozarea anticorpilor;
• reevaluare periodică pentru ajustarea schemei de vaccinare în funcție de evoluția bolii.

Vaccinurile reprezintă una dintre cele mai eficiente măsuri de sănătate publică, salvând nenumărate vieți și prevenind dizabilitățile pe tot parcursul vieții.

Gestionarea riscului de infecție la persoanele imunosupresate reprezintă o provocare clinică. În structurarea strategiei preventive sunt esențiale caracterizarea patologiei care motivează imunosupresia (terapiile actuale și trecute, monitorizarea, intercurențele, implicarea bolii, gradul de activitate), înțelegerea mecanismului de acțiune al imunosupresorului, evaluarea infecțiilor anterioare, recunoașterea factorilor de risc (caracterizarea epidemiologică, activitatea profesională, istoricul de călătorii, contacții), efectuarea screeningurilor de laborator, administrarea vaccinurilor, educarea pacientului și monitorizarea simptomelor și semnelor clinice, în funcție de o gestionare clinică necesarmente individualizată. Având în vedere că dovezile științifice pe această temă, atunci când sunt disponibile, sunt dispersate, stabilirea sau revizuirea recomandărilor de abordare clinică ar putea contribui la îmbunătățirea furnizării de îngrijiri medicale.

Autor corespondent: Anca Deleanu E-mail: anca_deleanu2001@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.