CERCETARE ORGINIALA

Resorbţia radiculară – o complicaţie a tratamentului ortodontic

 Root resorption as a complication of the orthodontic treatment

First published: 30 septembrie 2021

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Med.142.4.2021.5414

Abstract

Root resorption is a side effect of the orthodontic treatment and is caused by micro-fissures in the radicular dentine or in the cementum, presenting different levels of resorption. It has not yet been fully determined how the orthodontic treat­ment impacts radicular resorption, as it is the outcome of multiple factors, of which most often incriminated is the individual biological effect of the mechanical forces trig­gered by the treatment. Moreover, it has been previously proven that there is a strong correlation between the length of treatment, the type of fixed orthodontic appliance, the type of dental anomaly and patient age and the level of radicular re­sorp­tion. This study aims to evaluate the level of radicular re­sorp­tion by comparing measurements taken before and after the treatment. The second aim of this study is to establish correlations between different factors and the le­vel or resorption. This study was performed on a sample of 23 patients with dento-maxillary anomalies, which under­went orthodontic treatment between 2012 and 2021. The resorption level was evaluated based on panoramic radio­graphs completed before and after the orthodontic treat­ments, using ImageJ (LOCI, University of Wisconsin) soft­ware. The analysis did not include wisdom teeth and first superior premolars respectively, as these were pre­vious­ly extracted in most cases. These investigation me­thods have revealed a statistically significant reduction in the radicular length, as well as in its height (P<0.05). The highest level of resorption on an horizontal plan was re­cor­ded in the inferior premolar, the inferior canine res­pec­tively, while on a vertical plan it was recorded in the second su­perior premolar, and the superior lateral incisor, respectively. The data obtained in this research indicate the existence of a correlation between orthodontic therapy with fixed appliance and the degree of root resorption present in all teeth. 
 

Keywords
root resorption, orthopantomography, malocclusion, orthodontic treatment

Rezumat

Unul dintre efectele secundare ale tratamentului ortodontic poate fi resorbţia radiculară, rezultată prin apariţia de microfisuri în structura dentinei radiculare şi a cementului, cu diferite grade de pierdere a acestuia. Modul în care un tratament ortodontic influenţează resorbţia rădăcinii nu este deplin cunoscut, fiind o consecinţă multifactorială, cel mai adesea fiind incriminată reactivitatea biologică individuală la efectul forţelor mecanice declanşate. Pe lângă aceasta, s-a dovedit anterior o corelaţie între durata tratamentului, tipul de aparat ortodontic fix, tipul de anomalie dentară, respectiv vârsta şi nivelul resorbţiei radiculare. Obiectivul studiului de faţă a fost evaluarea gradului de resorbţie radiculară prin compararea unor măsurători întocmite înainte şi după tratament. Obiectivul secundar a fost stabilirea unei corelaţii între diferiţi factori şi gradul de resorbţie. Lotul de studiu a fost alcătuit din 23 de pacienţi cu anomalii dento-maxilare care au beneficiat de tratament ortodontic în perioada 2012-2021. Gradul de resorbţie radiculară a fost evaluat pe baza radiografiilor panoramice realizate înainte şi după tratamentul ortodontic, prin intermediul programului ImageJ (LOCI, Universitatea din Wisconsin). La evaluare au fost omişi molarii de minte, respectiv premolarii 1 superiori, care au fost extraşi în cele mai multe cazuri. Prin intermediul acestor investigaţii s-a identificat o reducere semnificativă din punct de vedere statistic atât a lungimii, cât şi a lăţimii radiculare (P<0,05). Cel mai înalt grad de resorbţie în sens orizontal (lăţime) a fost înregistrat la nivelul premolarului inferior, respectiv al caninului inferior, iar în sens vertical, la nivelul premolarului 2 superior, respectiv al incisivului lateral superior. Datele obţinute în acest studiu indică existenţa unei corelaţii între terapia ortodontică cu aparat fix şi gradul de resorbţie radiculară identificată la nivelul tuturor dinţilor. 

Introducere
 

Pentru corectarea diverselor anomalii dentare (înghesuiri, spaţieri), pacienţii de orice vârstă pot beneficia de tratamente ortodontice cu aparate fixe. Pe lângă numeroasele avantaje (alinierea dinţilor, îmbunătăţirea esteticii şi a funcţiilor sistemului stomatognat, stabilizarea articulaţiei temporomandibulare etc.), terapia ortodontică prezintă şi anumite riscuri, printre care se numără şi un anumit grad de resorbţie radiculară.
 


 

Această complicaţie este determinată şi influenţată de o multitudine de factori, precum: genetică, vârstă, sex, factori sistemici, morfologia radiculară, tipul dintelui implicat, magnitudinea forţei aplicate, durata tratamentului(1).

Resorbţia radiculară presupune pierderea ireversibilă a structurii externe a rădăcinii dintelui, un complex organomineral denumit cement. Cementul acoperă rădăcina de la nivelul coletului anatomic al dintelui până la apexul lui, având rol în fixarea fibrelor periodontale, caracteristica lui cea mai importantă fiind apoziţia continuă de noi straturi, în mod ritmic, care contribuie la formarea rădăcinii, la migrarea dintelui în sens vertical şi la îmbunătăţirea implantării în os(2).

Satu Apajalahti şi colab. au dovedit o corelaţie semnificativă între durata tratamentului cu aparat ortodontic fix şi nivelul de resorbţie radiculară, arătând că durata tratamentului este direct proporţională cu resorbţia(3).

Eva Levander şi colab. au studiat relaţia dintre re­sorbţia radiculară şi tratamentul ortodotic fix, după tratamentul iniţial de 6-9 luni. Principalii dinţi investigaţi au fost incisivii superiori. Au fost examinaţi 98 de pacienţi cu diferite forme de rădăcini, de la rădăcini drepte până la rădăcini cu forme curbate sau neregulate. După tratamentul iniţial de 6-9 luni, nu a fost identificată o resorbţie semnificativă. În funcţie de forma rădăcinilor, s-a constatat o resorbţie mai mare la dinţii cu rădăcini curbe, în comparaţie cu cei cu rădăcini drepte. În funcţie de sex, s-a observat o resorbţie mai mare la fete faţă de băieţi(4). Un alt studiu a identificat o corelaţie între factorul genetic şi gradul de resorbţie(5).

Obiective

Acest studiu are ca obiectiv principal evaluarea frec­ven­ţei şi a gradului de resorbţie radiculară postorto­don­tică într-un lot de pacienţi cu diverse anomalii dento-maxilare. Obiectivul secundar este reprezentat de stabilirea unei corelaţii semnificative statistic între gra­dul de resorbţie şi tipul de anomalie, sexul pacientului şi morfologia radiculară iniţială.

Materiale şi metodă

Au fost studiate radiografiile panoramice a 23 de pacienţi, 17 de sex feminin şi şase de sex masculin, care au beneficiat de un tratament ortodontic în Clinica Dentară Natural Smile din Târgu-Mureş în perioada 2012-2021. Au fost prezente toate tipurile de anomalii dentare (înghesuiri, spaţieri). Criteriile de includere a pacienţilor în studiu au fost:

1. Pacienţi cu vârsta între 13 şi 25 de ani la începutul tratamentului.

2. Pacienţi fără tratamente cu aparate ortodontice mobilizabile sau funcţionale în antecedente.

3. Pacienţi fără afecţiuni generale şi fără medicaţie cronică.

4. Investigaţii radiologice corect executate, cu imagini clare, fără distorsiuni înainte şi după tratament.
 

Figura 1. Reperele lăţimii şi lungimii radiculare
Figura 1. Reperele lăţimii şi lungimii radiculare


Toţi pacienţii au fost trataţi cu aparat ortodontic fix Roth cu slot de 0,018 inch. Consimţământul informat pentru folosirea investigaţiilor radiologice în studiu a fost semnat de pacienţii adulţi şi de aparţinătorii celor sub 18 ani.

Investigaţia radiologică principală folosită pentru acest studiu a fost ortopantomografia. Toate radiografiile au fost efectuate în acelaşi centru radiologic, folosind acelaşi aparat (Vatech PaX-i3D), respectiv aceleaşi setări. În evaluare nu au fost incluşi molarii de minte şi premolarii 1, dinţi care au fost extraşi, în foarte multe cazuri. Au fost determinate următoarele măsurători:

Lungimea radiculară iniţială şi cea de la finalul tratamentului ortodontic (măsurată de la marginea incizală până la apexul radicular).

Lăţimea radiculară iniţială şi cea finală, măsurate de la suprafaţa mezială până la cea distală la 4 mm de apexul radicular.

Au fost evaluaţi dinţii din cadranele 1 şi 3.

Măsurătorile au fost făcute folosind programul ImageJ. Acesta este un program de procesare a imaginilor bazat pe Java, dezvoltat la Institutele Naţionale de Sănătate şi Laboratorul de Instrumentare Optică şi Computaţională (LOCI, Universitatea din Wisconsin).

Pentru datele colectate a fost aplicat testul statistic Student t, respectiv testul de corelaţie Pearson.

Rezultate

Reducerea lungimii şi lăţimii dentare semnificativă din punct de vedere statistic a fost demonstrată la nivelul următoarelor unităţi dentare: premolarul secund superior, incisivul lateral superior, molarul de 6 ani inferior, primul premolar inferior, caninul inferior, incisivul lateral inferior şi incisivul central inferior.

Din toţi dinţii examinaţi, cei la care a fost demonstrată resorbţia verticală semnificativă (lungime) (P<0,05) au fost premolarul secund superior, incisivul lateral superior, molarul de 6 ani inferior, incisivul lateral inferior şi incisivul central inferior. În tabelul 1 s-a descris pentru fiecare dinte valoarea medie înainte şi după măsurare ± deviaţia standard (SD) corespunzătoare.
 

Valorile lăţimii radiculare
Valorile lăţimii radiculare
Valorile lăţimii radiculare 2
Valorile lăţimii radiculare 2


În cazul lăţimii (P<0,05), resorbţia a fost identificată mai ales la primul premolar inferior şi caninul inferior. În tabelul 2 s-a descris pentru fiecare dinte valoarea medie înainte şi după măsurare ± deviaţia standard (SD) corespunzătoare.

Separat s-a studiat corelaţia dintre resorbţia radiculară şi tipurile de anomalie dentară după Angle (clasa I cu dizarmonie dento-maxilară [ddm] cu înghesuire, clasa II/1 Angle şi clasa a III-a Angle), respectiv în funcţie de sex.

Prin intermediul testului statistic Pearson s-a stabilit o corelaţie pozitivă în funcţie de tipul de anomalie dentară în ceea ce priveşte lungimea (P<0,05), pentru toţi dinţii, cu excepţia molarului de 6 ani şi a caninului inferior.

Testul statistic a indicat o corelaţie pozitivă în funcţie de anomaliile dentare, în ceea ce priveşte lăţimea (P<0,05), pentru toţii dinţii, cu excepţia incisivului late­ral superior, a molarului secund inferior şi a premolarului 1 inferior.

Discuţie

Numeroase studii au demonstrat că resorbţia radiculară poate fi cauzată de un tratament ortodontic fix. S-a investigat influenţa factorilor precum: tipul de anomalie dentară, sexul pacientului, tipuri de aparate ortodontice, vârsta etc. 

Eva Levander şi colab. au studiat relaţia între resorbţia radiculară şi tratamentul ortodontic fix, după tratamentul iniţial de 6-9 luni. Principalul obiect de investigaţie a fost incisivul superior, observând în funcţie de sex o resorbţie mai mare la fete faţă de băieţi(4). Acest studiu a demonstrat că, indiferent de sex, resorbţia radiculară este prezentă la toţi dinţii, mai puţin la incisivul lateral superior, molarul de 12 ani inferior şi primul premolar inferior.

Davide Mirabella şi colab. au observat că cei mai susceptibili la resorbţia radiculară sunt incisivul central şi lateral superior(6), în timp ce studiul nostru a indicat că dinţii inferiori sunt mai predispuşi la resorbţie comparativ cu cei superiori.

Satu Apajalahti şi colab. nu au găsit o diferenţă semnificativă între resorbţia radiculară şi tipurile de anomalie dentară(3). Acest studiu a dovedit că, indiferent de tipul de dizarmonie dentară, resorbţia radiculară este prezentă la toţi dinţii, cel mai puţin afectaţi fiind primul molar superior, incisivul lateral superior, caninul inferior, primul premolar inferior şi molarul de 12 ani inferior.

Dezavantajele acestui studiu sunt reprezentate de eşantionul de studiu limitat, precum şi de folosirea ortopantomografiei pentru întocmirea măsurătorilor. Radio­grafia panoramică reprezintă o investigaţie de actualitate şi importantă, dar are ca neajuns transpunerea unei structuri tridimensionale, cum este rădăcina dentară, într-o imagine bidimensională. Aşadar, pentru măsurarea cu acurateţe a resorbţiilor, se impune utilizarea imagisticii 3D-CBCT sau micro-CT, conform unui studiu publicat în anul 2018(7,8).

De asemenea, ar fi relevantă şi de actualitate studierea corelaţiei resorbţiei cu gradul de deplasare dentară şi tipul deplasării dentare.

Concluzii

Pe ortopantomografii, resorbţia radiculară a fost identificată atât în sens vertical, cât şi orizontal, afectând atât lungimea, cât şi lăţimea rădăcinii.

Există o corelaţie între resorbţia radiculară la nivelul dinţilor şi tratamentul ortodontic fix.

Toţi dinţii pot fi afectaţi, dar în măsuri diferite, resorbţia fiind influenţată de factori precum tipul anomaliei, sexul pacientului, vârsta etc.  

 

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.

Bibliografie

  1. Aikaterini S, Papageorgiou SN, et al. Evaluation of orthodontically induced external root resorption following orthodontic treatment using cone beam computed tomography (CBCT): a systematic review and meta-analysis. European Journal of Orthodontics. 2019;41(1):67-79. 
  2. Iliescu AA, Gafar M. Cariologie şi odontoterapie restauratoare. Bucureşti, Ed. Viaţa Medicală, 2006;17-31.
  3. Satu A, Peltola JS. Apical root resorption after orthodontic treatment - a retrospective study. European Journal of Orthodontics. 2007;29(4):408-412. 
  4. Levander E, Malmgren O. Evaluation of the risk of root resorption during orthodontic treatment: A study of upper incisors. European Journal of Orthodontics. 1998;10(1):30-38.
  5. Nieto NN, Solano JE, Yañez-Vico R. External apical root resorption concurrent with orthodontic forces: the genetic influence. Acta Odontologica Scandinavica. 2017;75(4):280-287.
  6. A. Davide Mirabella, DDS, MSD. Risk factors for apical root resorption of maxillary anterior teeth in adult orthodontic patients. Am J Orthod Dentofac Orthop. 1995;108(1):48-55.
  7. Deng Y, Sung Y, Xu T. Evaluation of root resorption after comprehensive orthodontic treatment using cone beam computed tomography (CBCT): a meta-analysis. BMC Oral Health. 2018;18(1):116.
  8. Zasčiurinskienė E, Lund H, Lindsten R, Jansson H, Bjerklin K. Outcome of orthodontic treatment in subjects with periodontal disease. Part III: a CBCT study of external apical root resorption. European Journal of Orthodontics. 2021;41(6):575-582. 

Articole din ediţiile anterioare

ARTICOL ORIGINAL | Ediţia 6 138 / 2020

Evaluarea modificărilor morfologice scheletale şi ale arcadelor la respiratori orali cu dentiţie mixtă

Silvia-Izabella Pop, Dana-Cristina Bratu, Radu Pop, Laura-Roxana Contac, Remus Şipoş

Corelaţia dintre căile respiratorii superioare şi dezvoltarea craniofacială a fost studiată în diverse studii, respiraţia ora­lă fiind identificată...

23 decembrie 2020