Rolul, locul și impactul psihosocial al bolnavului dializat în familie

Introducere

Insuficiența renală cronică reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică la nivel mon­dial, având un impact semnificativ asupra mor­bi­di­tății, mortalității și calității vieții pacienților^(1,3,7). Evo­lu­ția progresivă și ireversibilă a bolii determină afectarea funcției renale și necesitatea instituirii terapiei de sub­sti­tu­ție renală în stadiile avansate^(1,4). Hemodializa repre­zin­tă una dintre cele mai utilizate metode terapeutice pen­tru pacienții aflați în stadiul terminal al bolii renale cro­nice⁽¹⁰⁾.

Deși dializa contribuie la prelungirea supraviețuirii și la menținerea echilibrului metabolic, aceasta implică numeroase limitări și modificări ale stilului de viață^(4,10). Programul strict al ședințelor de hemodializă, restricțiile alimentare, dependența de tratament și scăderea ca­pa­ci­tății fizice influențează semnificativ activitatea profesională, relațiile sociale și dinamica familială^(8,12).

Numeroase studii evidențiază faptul că pacienții dializați prezintă frecvent anxietate, depresie, scăderea stimei de sine și dificultăți de adaptare la noul stil de viață^(5,6,13). În același timp, familia joacă un rol esențial în susținerea pacientului, oferind suport emoțional, practic și social^(17,19). Totuși, implicarea permanentă în îngrijirea pacientului poate conduce la suprasolicitare și stres în rândul aparținătorilor^(18,20).

Impactul psihosocial al hemodializei nu se limitează exclusiv la pacient, ci afectează întregul sistem familial și profesional. Modificarea rolurilor familiale, dificultățile economice și reducerea integrării sociale pot influența semnificativ calitatea vieții^(13,21-23).

Scopul acestui studiu îl reprezintă evaluarea impactului psihosocial al hemodializei asupra vieții profesionale, familiale și emoționale a pacienților dializați, precum și evidențierea principalelor dificultăți întâmpinate de aceștia în procesul de adaptare la boală și tratament.

Materiale și metodă

Studiul realizat este unul cantitativ, descriptiv și analitic, bazat pe metoda anchetei sociologice. Cercetarea a fost efectuată pe un lot de 70 de pacienți aflați în program de hemodializă în centre specializate din România.

Participarea la studiu a fost voluntară și anonimă, iar respondenții au fost informați cu privire la scopul cercetării și la caracterul confidențial al datelor colectate.

Instrumentul utilizat a fost un chestionar elaborat special pentru această cercetare, structurat în patru secțiuni:

date socio-demografice;

impactul dializei asupra activității profesionale;

impactul asupra vieții de familie;

impactul psihosocial și emoțional.

Majoritatea itemilor au fost formulați utilizând o scală Likert cu șase trepte, de la „foarte mult” la „deloc”, pentru a evalua intensitatea percepută a impactului bolii și tratamentului^(13-16).

Eșantionul a inclus pacienți cu vârste de peste 18 ani, de sexe diferite și cu durate variabile ale tratamentului prin hemodializă. Datele obținute au fost centralizate și interpretate procentual, în vederea identificării principalelor tendințe privind impactul psihosocial al dializei.

Rezultate

Analiza datelor obținute a evidențiat faptul că hemodializa influențează semnificativ viața profesională, relațiile familiale și echilibrul emoțional al pacienților.

Din totalul respondenților, 64,3% au fost femei și 35,7% bărbați (figura 1). Cea mai mare pondere a pacienților s-a încadrat în categoria de vârstă 41-50 de ani (31,4%), urmată de categoria 51-60 de ani (25,7%; figura 2). Majoritatea participanților au provenit din mediul urban (71,4%; figura 3) și au fost căsătoriți (72,9%; figura 4).

În ceea ce privește situația profesională, 44,3% dintre respondenți au declarat că sunt pensionari medicali, iar 38,6% desfășurau activități profesionale în sectorul public sau privat (figura 5).

Rezultatele referitoare la impactul profesional au arătat că 48,6% dintre pacienți consideră că dializa le afectează foarte mult capacitatea de muncă (figura 6), iar 60% au declarat că oboseala determinată de tratament reduce semnificativ randamentul profesional (figura 7). De asemenea, 67,1% dintre respondenți au fost nevoiți să își reducă numărul de ore lucrate (figura 8), iar 51,4% și-au schimbat locul de muncă din cauza bolii (figura 9).

Stabilitatea financiară a fost grav afectată, jumătate dintre respondenți declarând că dializa le influențează foarte mult situația economică (figura 10). Totodată, 52,9% dintre participanți au raportat nesiguranță privind viitorul profesional (figura 11), iar 62,9% consideră că boala le limitează semnificativ perspectivele de dezvoltare profesională (figura 12).

În ceea ce privește dimensiunea familială, majoritatea pacienților au declarat că beneficiază de sprijin emoțional și practic din partea familiei (figura 13). Totuși, o parte importantă dintre respondenți au raportat modificări ale rolurilor familiale (figura 14) și creșterea dependenței față de membrii familiei (figura 15).

Pacienții au evidențiat și prezența unor dificultăți emoționale importante. Un număr semnificativ de respondenți au raportat anxietate, tristețe (figura 16), afectarea stimei de sine (figura 17) și sentiment de izolare socială (figura 18). De asemenea, mulți pacienți consideră necesar sprijinul psihologic pentru gestionarea bolii și a consecințelor acesteia (figura 19). Rezultatele sugerează că impactul hemodializei de­pă­șeș­te dimensiunea strict medicală, afectând semnifica­tiv funcționarea socială, profesională și emoțională a pa­cien­ți­lor.

Discuție

Rezultatele obținute în cadrul studiului confirmă faptul că hemodializa are un impact psihosocial major asupra pacienților cu insuficiență renală cronică^(5,13,22). Datele evidențiază afectarea importantă a activității profesionale, modificarea relațiilor familiale și apariția unor dificultăți emoționale semnificative.

Majoritatea respondenților au declarat că dializa le afectează capacitatea de muncă și randamentul profesional, în acord cu concluziile altor studii, care evidențiază asocierea dintre boala renală cronică și reducerea capacității funcționale^(21,23). Programul rigid al ședințelor de hemodializă, asociat cu oboseala cronică și complicațiile bolii, limitează posibilitatea menținerii unei activități profesionale constante^(10,12).

Rezultatele privind reducerea numărului de ore lucrate și schimbarea locului de muncă subliniază impactul pe termen lung al bolii asupra integrării profesionale. Totodată, nesiguranța privind viitorul profesional și percepția limitării oportunităților de dezvoltare profesională reflectă vulnerabilitatea psihologică a pacienților dializați^(5,13).

În ceea ce privește dimensiunea familială, majoritatea respondenților au raportat existența unui suport emoțional important din partea familiei. Literatura de specialitate evidențiază faptul că familia reprezintă principalul factor de sprijin în adaptarea pacientului la boală și tratament^(17-19). Cu toate acestea, creșterea dependenței față de membrii familiei și modificarea rolurilor familiale pot genera tensiuni și suprasolicitare în rândul aparținătorilor^(18,20).

Prezența anxietății, tristeții, izolării sociale și afectării stimei de sine confirmă importanța dimensiunii psihologice în experiența pacientului dializat^(6,13). Aceste rezultate sunt susținute de numeroase cercetări care descriu prevalența crescută a tulburărilor emoționale în rândul pacienților cu insuficiență renală cronică^(5,6,14).

Necesitatea sprijinului psihologic raportată de respondenți evidențiază importanța abordării multidisciplinare a pacientului dializat. Intervenția psihologică poate contribui la reducerea anxietății, îmbunătățirea mecanismelor de coping și la creșterea calității vieții^(13-15).

Studiul prezintă și anumite limite, reprezentate de dimensiunea relativ redusă a eșantionului și de utilizarea unui chestionar bazat pe autoevaluare. Cu toate acestea, rezultatele oferă o imagine relevantă asupra dificultăților psihosociale întâmpinate de pacienții dializați și subliniază necesitatea dezvoltării unor programe de suport adaptate nevoilor acestora.

Concluzii

Hemodializa influențează semnificativ activitatea profesională a pacienților, reducând capacitatea de muncă și randamentul profesional. Programul de dializă și oboseala asociată tratamentului determină dificultăți importante de integrare și menținere profesională.

Boala renală cronică afectează semnificativ stabilitatea financiară și generează un sentiment constant de nesiguranță în ceea ce privește viitorul profesional al pacientului. În acest context, familia devine principalul sprijin emoțional și practic, având un rol esențial în adaptarea pacientului la tratamentul de dializă. Totodată, dializa implică modificări importante ale rolurilor familiale, crescând gradul de dependență al pacientului față de membrii familiei și influențând dinamica relațiilor din cadrul acesteia.

Pacienții dializați se confruntă frecvent cu manifestări precum anxietatea, tristețea, scăderea stimei de sine și tendința de izolare socială, toate acestea având un impact semnificativ asupra calității vieții. Prin relația apropiată și continuă pe care o dezvoltă atât cu pacientul, cât și cu familia acestuia, medicul de familie are un rol esențial în monitorizarea evoluției bolii, susținerea complianței terapeutice și facilitarea adaptării psihosociale a pacientului aflat în program de dializă.

 Datorită relației strânse pe care o dezvoltă cu pacientul și familia acestuia, medicul de familie are un rol important în creșterea calității vieții, sprijinirea adaptării la boală și îndrumarea către servicii medicale și psihologice specializate. În acest context, abordarea multidisciplinară, ce integrează suportul medical, psihologic și social, devine esențială pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului dializat. 

Autor corespondent:  Claudiu-Gheorghe Varodi  E-mail: claudiu_varodi@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.