Impactul activităţii în serviciile de gardă asupra pregătirii profesionale a medicilor rezidenţi din România

Introducere

Activitatea în serviciile de gardă reprezintă o componentă esențială a formării medicilor rezidenți, oferind expunere directă la patologia acută și situațiile de urgență, precum și oportunități de dezvoltare a abilităților clinice și decizionale, contribuind semnificativ la formarea profesională, facilitând dobândirea autonomiei și a experienței practice. Cu toate acestea, percepția rezidenților asupra impactului gărzilor este eterogenă, fiind influențată de factori precum specialitatea, centrul de pregătire și climatul organizațional. În România, organizarea serviciilor de gardă variază semnificativ între unități, incluzând gărzi de 24 de ore, ture de noapte sau sisteme on-call, ceea ce poate influența atât experiența de învățare, cât și nivelul de satisfacție profesională^(1,2).

În paralel, creșterea incidenței sindromului de burn­out în rândul personalului medical, în special al medicilor rezidenți, ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea actualelor modele de organizare a muncii. Activitatea în gardă este frecvent asociată cu privare de somn, stres psihic și suprasolicitare, factori ce pot afecta performanța profesională și pot crește riscul de erori medicale, cu impact asupra siguranței pacientului^(3-6).

Deși gărzile oferă oportunități importante de învățare practică, acestea pot limita timpul disponibil pentru studiu individual și participarea la activități academice, generând un echilibru fragil între beneficiile educaționale și efectele negative asupra stării de bine a rezidenților⁽⁷⁾.

În acest context, prezentul studiu își propune să evalueze percepția medicilor rezidenți asupra impactului activității în serviciile de gardă, analizând influența acesteia asupra pregătirii profesionale, timpului de studiu, siguranței pacientului, precum și asupra motivației și satisfacției profesionale. Totodată, studiul urmărește identificarea preferințelor rezidenților privind diferitele modele de organizare a gărzilor, în vederea evidențierii unor direcții potențiale de optimizare.

Materiale și metodă

Studiul de față este unul observațional, transversal, realizat pe baza unui chestionar anonim, adresat medicilor rezidenți din mai multe centre universitare din România. Colectarea datelor a fost efectuată online, participarea fiind voluntară, iar răspunsurile au fost utilizate exclusiv în scop academic.

Lotul de studiu a inclus 108 medici rezidenți, provenind din specialități variate, atât din domeniul clinic, cât și din cel chirurgical. Nu au fost aplicate criterii de excludere, iar includerea participanților s-a realizat pe baza consimțământului informat exprimat implicit prin completarea chestionarului.

Instrumentul utilizat a fost un chestionar structurat, alcătuit din 28 de itemi, care au evaluat mai multe dimensiuni relevante ale activității în serviciile de gardă: caracteristici demografice și profesionale (vârstă, sex, specialitate, anul de rezidențiat, tipul unității), organizarea activității de gardă (număr de gărzi, tipul acestora, respectarea timpilor de odihnă), impactul asupra pregătirii profesionale, asupra timpului de studiu, a siguranței pacientului, precum și aspecte legate de motivație și remunerare. Majoritatea itemilor au fost formulați utilizând scale de tip Likert cu cinci trepte, iar alții au avut răspunsuri categoriale sau opțiuni multiple.

Pentru analiza datelor, respondenții au fost grupați în două categorii principale: specialități clinice și specialități chirurgicale, în vederea realizării unor comparații între aceste două grupuri.

Analiza statistică a fost efectuată utilizând programul IBM SPSS Statistics, versiunea 26.0.0.0. Variabilele categoriale au fost exprimate sub formă de frecvențe absolute și procentaje. Pentru evaluarea asocierilor dintre variabilele calitative s-a utilizat testul Chi-square. În cazul variabilelor ordinale (scale Likert), s-au utilizat metode de analiză. Pragul de semnificație statistică a fost considerat p <0,05.

Rezultate

Distribuția participanților în funcție de sex evidențiază o predominanță a sexului feminin, care reprezintă 75% din eșantion, sugerând o participare mai mare a rezidentelor la studiu și reflectând, probabil, structura actuală a corpului medical în rândul generațiilor tinere. Dintre respondenți, 73,1% urmează rezidențiatul într-o specialitate clinică, 23,1% într-una chirurgicală și doar 3,7% urmează o specialitate paraclinică, reflectând distribuția locurilor la rezidențiat.

În ceea ce privește numărul mediu de gărzi efectuate lunar (figura 1), majoritatea respondenților au raportat trei-patru gărzi pe lună (50%), urmați de categoria una-două gărzi (34,3%). Un procentaj mai redus a declarat efectuarea a cinci-șapte gărzi (12%), iar situațiile extreme (zero sau ≥8 gărzi/lună) au fost rare (1,9%), indicând o expunere constantă la activitatea de gardă, cu un volum moderat spre crescut.

Tipul de gardă predominant a fost garda de 24 de ore, menționată de 78,7% dintre respondenți. Turele de 12 ore sau de noapte au fost raportate de 17,6%, în timp ce sistemele on-call la domiciliu și alte tipuri au avut o pondere marginală.

Respectarea timpilor de odihnă după gardă (figura 2) este inconsistentă; doar 4,6% dintre respondenți au declarat că acești timpi sunt respectați întotdeauna, iar 24,1% „de cele mai multe ori”; în schimb, 28,7% au afirmat că nu sunt respectați niciodată, iar 15,7% că sunt respectați rar, date ce sugerează dificultăți semnificative în asigurarea recuperării adecvate după gardă. Acest aspect este susținut și de durata necesară recuperării: majoritatea rezidenților au raportat două-trei zile pentru refacere (43,5% – două zile; 38,9% – trei zile), în timp ce recuperarea într-o zi sau ≥4 zile a fost rară (4,6% peste patru zile). De asemenea, 69,4% dintre respondenți au declarat un volum de muncă de 40-59 de ore pe săptămână, iar 22,2% între 60 și 79 de ore pe săptămână, evidențiind impactul important al gărzilor asupra oboselii.

Gărzile sunt percepute ca oferind oportunități relevante de învățare practică: 48,1% dintre respondenți au fost mai degrabă de acord, iar 13,9% total de acord cu această afirmație, în timp ce doar 18,6% au exprimat dezacord, susținând rolul educațional al gărzilor. În concordanță, 34,3% dintre participanți consideră că gărzile ar trebui să fie obligatorii pentru toate specialitățile, iar 38% doar pentru anumite specialități (figura 3).

În ceea ce privește impactul asupra studiului individual (figura 4), 45,4% dintre rezidenți au fost de acord în mare măsură că gărzile reduc timpul alocat studiului, iar 13% au fost total de acord. Cu toate acestea, majoritatea nu percep un impact negativ semnificativ asupra progresului în rezidențiat. Accesul la medicul senior este raportat ca fiind relativ bun, 43,5% dintre respondenți având acces „de cele mai multe ori”, iar 24,1% „întotdeauna”.

Referitor la siguranța pacientului (figura 5), 38,9% dintre respondenți au considerat că sistemul actual de gărzi afectează siguranța pacientului într-o măsură moderată, 27,8% în mare măsură, iar 15,7% în foarte mare măsură, doar 2,9% considerând că nu există un impact.

Remunerarea gărzilor reprezintă o problemă majoră semnalată de respondenți; peste jumătate (56,5%) au declarat că gărzile nu sunt remunerate, iar 8,3% au menționat compensarea prin timp liber. Doar 10,2% au raportat remunerare constantă, iar 22,2% remunerare parțială. Majoritatea respondenților consideră că plata gărzilor influențează motivația profesională: 21,5% în măsură moderată, 28% în mare măsură și 22,4% în foarte mare măsură (figurile 6 și 7).

În ceea ce privește direcțiile de îmbunătățire, 68,5% dintre rezidenți ar susține reorganizarea gărzilor cu remunerare în funcție de complexitate, 66,7% ar susține compensarea cu timp liber, iar 57,4% ar prefera implementarea gărzilor de 12 ore în locul celor de 24 de ore.

Compararea rezidenților din specialități clinice și chirurgicale a evidențiat atât similitudini, cât și diferențe privind caracteristicile demografice, condițiile de muncă și percepțiile asupra activității în gardă (tabelul 1).

Din punct de vedere sociodemografic, nu s-au înregistrat diferențe semnificative între grupuri.

Volumul de muncă a diferit semnificativ între grupuri. Aproape jumătate dintre rezidenții din specialitățile chirurgicale (45,8%) au raportat efectuarea a cinci-șapte gărzi pe lună, comparativ cu 2,6% dintre cei din specialitățile clinice. În schimb, rezidenții clinicieni au raportat mai frecvent una-două gărzi pe lună (44,9% versus 4,2%; p<0,001).

În ceea ce privește tipul de gardă, toți rezidenții din specialitățile chirurgicale au raportat gărzi de 24 de ore, comparativ cu 75,6% în rândul clinicienilor, diferența nefiind semnificativă statistic (p=0,066).

Numărul de ore lucrate săptămânal nu a diferit semnificativ între grupuri (p=0,207), majoritatea rezidenților raportând 40-59 de ore de activitate (58,3% dintre chirurgi și 71,8% dintre clinicieni). Totuși, un procentaj mai mare dintre rezidenții chirurgi au raportat 60-79 de ore pe săptămână (33,3% versus 20,5%).

Respectarea timpilor de odihnă după gardă a prezentat diferențe semnificative (p=0,022). Jumătate dintre rezidenții din specialitățile chirurgicale au declarat că odihna este respectată „de cele mai multe ori”, comparativ cu doar 17,9% dintre clinicieni, care au raportat mai frecvent nerespectarea acesteia („niciodată” – 30,8% versus 12,5%).

Durata recuperării după gardă nu a diferit semnificativ între grupuri (p=0,756), majoritatea rezidenților necesitând două-trei zile pentru refacere.

Percepția asupra rolului educațional al gărzilor a fost similară între grupuri (p=0,751), majoritatea respondenților considerând că acestea contribuie semnificativ la formarea profesională. De asemenea, nu s-au observat diferențe semnificative privind obligativitatea gărzilor (p=0,152), deși rezidenții din specialitățile clinice au susținut mai frecvent obligativitatea generală (39,7% versus 16,7%), iar cei din specialitățile chirurgicale varianta aplicării selective (45,8%).

Gradul de control asupra programării gărzilor (p=0,151) și oportunitățile de învățare practică (p=0,903) nu au diferit semnificativ între grupuri. În mod similar, nu s-au identificat diferențe semnificative în ceea ce privește reducerea timpului de studiu (p=0,268), accesul la activități de formare (p=0,915), impactul asupra progresului în rezidențiat (p=0,425), accesul la medicul senior (p=0,879) sau consilierea educațională (p=0,519).

Referitor la erorile asociate oboselii, rezidenții din specialitățile clinice au raportat mai frecvent apariția acestora („des”: 25,6% versus 12,5%), în timp ce rezidenții din specialitățile chirurgicale au indicat mai frecvent varianta „uneori” (70,8% versus 43,6%), fără diferențe semnificative statistic (p=0,141). Percepția privind impactul gărzilor asupra siguranței pacientului a fost, de asemenea, similară între grupuri (p=0,090).

Aspectele legate de remunerare nu au prezentat diferențe semnificative între grupuri. Majoritatea respondenților au declarat că gărzile nu sunt remunerate (70,8% în specialitățile chirurgicale versus 51,3% în cele clinice; p=0,228), iar nivelul remunerației a fost perceput predominant ca inexistent sau sub așteptări (p=0,283).

În schimb, influența remunerării asupra motivației profesionale a diferit semnificativ între grupuri (p=0,024). Rezidenții din specialitățile clinice au raportat mai frecvent o influență mare sau foarte mare (52%), în timp ce 33,3% dintre rezidenții din specialitățile chirurgicale au declarat că plata nu influențează motivația.

Discuție

Rezultatele acestui studiu evidențiază impactul complex al activității în serviciile de gardă asupra formării profesionale și a calității vieții a medicilor rezidenți. Deși majoritatea participanților percep gărzile ca având un rol educațional important, acestea sunt asociate concomitent cu oboseală acumulată, reducerea timpului pentru studiul individual și preocupări privind siguranța pacientului.

Unul dintre cele mai relevante rezultate ale studiului se referă la volumul ridicat de muncă raportat de medicii rezidenți, în special în rândul specialităților chirurgicale, unde aproape jumătate dintre respondenți au declarat efectuarea a cinci-șapte gărzi de 24 de ore lunar. Aceste date sunt concordante cu literatura recentă, care arată că numărul crescut de ore de muncă și gărzile prelungite reprezintă factori majori asociați cu burnoutul și cu scăderea performanței cognitive la medicii rezidenți^(5,7). Studiile publicate în ultimii ani evidențiază că privarea de somn și suprasolicitarea afectează memoria de lucru, capacitatea decizională și atenția susținută, cu impact direct asupra actului medical^(8,9).

În studiul nostru, majoritatea respondenților au raportat necesitatea unei perioade de recuperare de două-trei zile după gardă, aspect care susține impactul fiziologic și psihic important al activității prelungite. În plus, respectarea inconsistentă a timpilor de odihnă sugerează existența unor vulnerabilități organizaționale în managementul resurselor umane și al siguranței ocupaționale. Date similare sunt raportate și în literatura internațională, unde oboseala personalului medical este considerată un factor sistemic de risc pentru siguranța pacientului. Un raport recent al Organizației pentru Investigarea Siguranței Serviciilor de Sănătate din Regatul Unit subliniază faptul că turele prelungite, lipsa pauzelor și recuperarea insuficientă contribuie direct la erori medicale și la deteriorarea performanței clinice⁽¹⁰⁾.

Deși gărzile au fost percepute predominant ca oportunități importante de învățare practică, aproape 60% dintre rezidenți au considerat că acestea reduc sem­ni­fi­cativ timpul disponibil pentru studiu individual. Acest rezultat reflectă caracterul dual al activității în gardă, descris frecvent și în literatura de specialitate: be­ne­fi­ciile educaționale sunt adesea contrabalansate de impactul negativ asupra echilibrului dintre activitatea cli­ni­că și procesul de învățare teoretică, dar și asupra vie­ții personale⁽¹¹⁾.

Un alt aspect important evidențiat de studiu îl reprezintă percepția asupra siguranței pacientului. Majoritatea respondenților au considerat că sistemul actual de gărzi afectează siguranța pacientului cel puțin într-o măsură moderată. Aceste rezultate sunt în concordanță cu studiile recente care asociază burnoutul și oboseala medicilor cu creșterea riscului de erori medicale și cu scăderea calității îngrijirilor⁽¹²⁾.

Compararea rezidenților din specialități clinice și chirurgicale a evidențiat diferențe semnificative în ceea ce privește volumul de muncă și respectarea timpilor de odihnă, rezidenții chirurgi raportând un număr mai mare de gărzi și un volum mai ridicat de activitate săptămânală. Cu toate acestea, percepția asupra rolului educațional al gărzilor și a impactului asupra pregătirii profesionale a fost similară între cele două grupuri. Aceste rezultate sugerează că, indiferent de specialitate, gărzile sunt percepute simultan ca necesare pentru formare și ca sursă importantă de suprasolicitare.

Aspectele legate de remunerare au reprezentat una dintre principalele surse de nemulțumire ale respondenților. Majoritatea rezidenților au declarat că gărzile nu sunt remunerate sau sunt remunerate insuficient, iar peste jumătate au considerat că plata influențează semnificativ motivația profesională. Literatura recentă arată că percepția lipsei de recunoaștere profesională și financiară contribuie la epuizarea emoțională, la scăderea satisfacției profesionale și la intenția de a părăsi sistemul medical^(13,14).

În ceea ce privește măsurile de optimizare, majoritatea respondenților au susținut reorganizarea gărzilor, introducerea compensării prin timp liber și implementarea turelor de 12 ore. Aceste propuneri sunt în concordanță cu tendințele recente din literatura internațională, care susțin necesitatea dezvoltării unor sisteme organizaționale orientate spre managementul oboselii și protejarea sănătății personalului medical⁽¹⁵⁾.

Concluzii

Activitatea în serviciile de gardă reprezintă un element esențial al formării medicilor rezidenți, fiind percepută ca o sursă importantă de experiență clinică și dezvoltare profesională. Cu toate acestea, rezultatele studiului evidențiază un impact semnificativ asupra stării de oboseală, timpului alocat studiului individual și, potențial, asupra siguranței pacientului.

Diferențele identificate între specialitățile clinice și chirurgicale sugerează o distribuție inegală a volumului de muncă și a condițiilor de recuperare, fără a influența însă percepția generală asupra rolului educațional al gărzilor.

Lipsa unei remunerări adecvate și respectarea inconsistentă a timpilor de odihnă reprezintă factori majori care pot afecta motivația profesională și satisfacția rezidenților.

Optimizarea organizării serviciilor de gardă, prin reducerea duratei acestora, asigurarea recuperării după gardă și implementarea unor mecanisme echitabile de remunerare, ar putea contribui la îmbunătățirea echilibrului dintre formarea profesională, starea de bine a rezidenților și siguranța pacientului.

Limitări

Studiul prezintă mai multe limitări. În primul rând, designul transversal nu permite stabilirea unor relații de cauzalitate, ci doar evidențierea unor asocieri. În al doilea rând, dimensiunea relativ redusă a eșantionului (n=108) și distribuția neuniformă între specialități pot limita generalizarea rezultatelor. De asemenea, utilizarea unui chestionar bazat pe autoraportare introduce un potențial bias de răspuns, influențat de percepția subiectivă a participanților. Nu în ultimul rând, variabilitatea dintre centrele incluse și lipsa unor indicatori obiectivi pot influența interpretarea rezultatelor.

Autor corespondent:  Ioana-Adina Rotari E-mail: ioanaadinarotari@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.