Realităţi privind nivelul de informare al populaţiei în domeniul fertilităţii

Introducere

A avea un copil atunci când se dorește este o componentă fundamentală a vieții noastre ca ființe umane. Drepturile indivizilor de a-și întemeia o familie și de a decide în mod liber și responsabil asupra numărului, intervalului și momentului nașterii copiilor lor, precum și dreptul de a dispune de informațiile și mijloacele necesare în acest sens sunt stipulate în documentele internaționale privind drepturile omului încă din 1948⁽¹⁾.

Aceste drepturi constituie fundamentul pentru abordarea nevoilor reproductive ale populațiilor. Eforturile de a răspunde nevoilor reproductive s-au concentrat în principal pe prevenirea sarcinilor nedorite, a sarcinilor prea timpurii, prea târzii sau a numărului prea mare de sarcini. Cu toate acestea, eforturile neglijează să recunoască și să abordeze pe deplin amploarea și consecințele infertilității, adică sarcinile care apar mai târziu decât se dorește sau care nu apar deloc, în ciuda faptului că sunt dorite⁽²⁾.

Planificarea familială vizează autonomia individuală, menținerea stării de sănătate și conturarea proiectelor de viață pe termen lung. Ghidurile actuale evidențiază dreptul fiecărei persoane de a opta, în mod informat, pentru o metodă contraceptivă adecvată, precum și pentru o reproducere conștientă și dorită. Aceasta presupune evitarea sarcinilor neintenționate, stabilirea unor intervale optime între nașteri și limitarea transmiterii infecțiilor cu transmitere sexuală⁽³⁾.

Infertilitatea – problemă de sănătate publică

Infertilitatea reprezintă o problemă de sănătate în creștere la nivel mondial, care afectează aproximativ una din șase persoane la nivel global⁽⁴⁾. Conform studiului „Global Burden of Disease” (2021), prevalența infertilității masculine este de 1354,76 la 100.000 de persoane, în timp ce prevalența infertilității feminine este semnificativ mai ridicată, ajungând la 2764,62 la 100.000⁽⁵⁾. Infertilitatea este influențată de variabile biologice, de mediu, comportamentale, sociale și culturale, pe lângă implicațiile sale globale și naționale. Vârsta, anomaliile reproductive, infecțiile și obiceiurile nesănătoase, inclusiv fumatul, consumul de alcool, alimentația necorespunzătoare și stresul, sunt unele dintre cele mai importante pericole biologice⁽⁶⁾.

Potrivit datelor epidemiologice din 2024, se estimează că aproximativ 15-20% dintre cuplurile din România întâmpină dificultăți de concepție. Această prevalență este comparabilă cu cea raportată la nivel global, sugerând că până la un cuplu din cinci poate prezenta probleme în obținerea unei sarcini pe cale naturală.

Infertilitatea implică în mod similar ambii parteneri, chiar dacă etiologia diferă. În cazul femeilor, cauzele frecvente includ disfuncțiile ovulatorii, endometrioza și patologia tubară. În ceea ce privește factorul masculin, acesta este cel mai adesea asociat cu alterări ale parametrilor spermei, precum scăderea concentrației, mobilității sau morfologiei spermatozoizilor.

Obiectivul studiului

S-a propus evaluarea nivelului de cunoștințe al populației din România în ceea ce privește fertilitatea și infertilitatea, precum și analizarea percepțiilor existente și a barierelor sesizate în acest domeniu. În plus, cercetarea vizează identificarea principalelor surse de informare pe care participanții le consideră credibile.

Materiale și metodă

S-a realizat un studiu observațional transversal, desfășurat pe baza unui chestionar online distribuit la nivel național, la care au participat 235 de respondenți în perioada 23.02.2026 – 5.03.2026.

Instrumentul de colectare a datelor a fost conceput pentru a evalua caracteristicile socio-demografice ale participanților, nivelul autoperceput de informare privind fertilitatea și infertilitatea, precum și cunoștințele referitoare la declinul fertilității asociat vârstei. Totodată, au fost analizate percepțiile asupra infertilității și barierele percepute în accesarea serviciilor medicale de specialitate. Analiza datelor a fost realizată prin aplicarea metodelor statistice descriptive.

Rezultate

Dintre cei 235 de respondenți care au participat la studiul online prin completarea chestionarului distribuit, majoritatea, respectiv 71,1%, au fost tineri cu vârste cuprinse între 20 și 29 de ani (figura 1). O grupă clar vizibilă pe grafic, însă mai puțin semnificativă, este reprezentată de respondenții cu vârsta sub 20 de ani, respectiv 18,3% din totalul respondenților. Grupele de vârstă de peste 30 de ani sunt slab reprezentate; astfel, respondenții cu vârsta cuprinsă între 30 și 39 de ani reprezintă 5,5% din totalul de 235 de respondenți, cei cu vârsta cuprinsă între 40 și 49 de ani reprezintă 3,4%, iar respondenții cu vârsta de peste 50 de ani reprezintă 1,7%.

În figura 2 s-a ilustrat distribuția respondenților la chestionarul online în funcție de sex. Astfel, din totalul de 235 de respondenți, 51 au fost de sex masculin, respectiv 184 de sex feminin.

Figura 3 pune în evidență distribuția respondenților în funcție de mediul de rezidență. 80% dintre cei 235 de respondenți provin din mediul urban, iar restul de 20% din mediul rural.

Chestionarul distribuit online în cadrul acestui studiu a pus accent și pe nivelul de educație al respondenților, distribuția acestora fiind prezentată în figura 4. Peste jumătate dintre respondenți, respectiv 57,9%, au avut studii universitare la momentul completării chestionarului. 25,5% din respondenți au avut studii liceale. Au fost și două grupe slab reprezentate în rândul acestor respondenți – 13,6% cu studii postuniversitare și 3% cu studii postliceale.

Din punctul de vedere al statutului familial, res­pon­denții au fost întrebați și despre starea civilă sau existența unei relații cu sexul opus. Distribuția acestor răspunsuri este ilustrată în figura 5. 44,3% dintre cei 235 de respondenți afirmă că sunt într-o relație, iar 38,7% sunt necăsătoriți. Două grupuri mai slab reprezentate sunt alcătuite din respondenții căsătoriți, 16,2% din totalul de 235, respectiv cei divorțați/văduvi, cu o pondere de 0,9% din totalul respondenților.

Figura 6 ilustrează nivelul de informare al res­pon­den­ților despre noțiunile de fertilitate și infertilitate, eva­luat pe o scală de la 1 la 5. Cea mai mare parte a res­­pon­­denților s-a poziționat la nivelul 3 (38,3%), ceea ce sugerează un nivel mediu de informare. O proporție apro­­piată, 32,8%, a ales nivelul 4, indicând că mulți par­ticipanți se consideră bine informați. 15,3% dintre respondenți au selectat nivelul 2, ceea ce arată existența unui grup cu un nivel redus de cunoștințe. Doar 12,3% au ales nivelul 5, considerându-se foarte bine informați. Nivelul 1 a fost ales de numai 1,3%, ceea ce indică faptul că foarte puțini respondenți se percep ca fiind complet neinformați.

Chestionarul din cadrul acestui studiu a cuprins o întrebare și cu privire la cunoașterea vârstei la care scade semnificativ fertilitatea în rândul femeilor. Aproape jumătate, respectiv 42,1% dintre respondenți, au afirmat că după vârsta de 35 de ani scade semnificativ fertilitatea femeii. Două grupuri aproape egal reprezentate consideră că fertilitatea femeii scade semnificativ după vârsta de 30 de ani (24,7%), celălalt grup considerând că modificările semnificative apar abia după vârsta de 40 de ani (26%). Un număr mic dintre cei 235 de respondenți au afirmat că fertilitatea femeii scade după vârsta de 25 de ani (4,7%), iar 2,5% din totalul respondenților au afirmat că nu știu răspunsul la această întrebare.

În figura 8 se pun în evidență cunoștințele res­pon­denților în legătură cu infertilitatea ca problemă ce afectează în mod egal cele două sexe. Două treimi dintre respondenți (66%) consideră că atât femeile, cât și bărbații sunt afectați în mod egal de infertilitate. 27,7% din totalul de 235 de respondenți afirmă că cele două sexe nu sunt afectate în mod egal de această patologie, iar 6,3% că nu au informații pe această temă.

În cadrul chestionarului a fost abordată și tema in­ves­ti­gațiilor de bază în procesul de evaluare a infertilității. Răspunsurile din cadrul acestei întrebări se pot împărți în trei grupuri aproape egale, ilustrate în figura 9. Astfel, se poate observa că numai 31,9% din totalul de 235 de respondenți cunosc investigațiile de bază necesare pentru evaluarea infertilității. 31,1% afirmă că nu cunosc investigațiile de bază, iar 37% dintre respondenți afirmă că nu cunosc sau au cunoștințe parțiale pe această temă.

Chestionarul a vizat și aprecierea infertilității de către respondenți ca problemă de sănătate. Majoritatea respondenților, 73,2%, au afirmat că infertilitatea este o problemă de sănătate. Două grupuri mai slab reprezentate, aproape egale ca număr, nu consideră că infertilitatea ar fi o problemă de sănătate (13,6%) sau nu sunt sigure în privința acestui aspect (13,2%).

Chestionarul a inclus și o întrebare referitoare la aprecierea infertilității ca un stigmat în România, aceste răspunsuri fiind reprezentate în figura 11. Peste jumătate (57%) dintre respondenți consideră că infertilitatea este un stigmat și numai 11,9% percep infertilitatea ca nefiind un stigmat. 31,1% dintre respondenți nu se pot pronunța în legătură cu caracterul stigmatizant al infertilității.

Chestionarul a vizat și deschiderea respondenților pentru abordarea infertilității cu un cadru medical, răspunsurile fiind ilustrate în figura 12. Peste jumătate dintre cei 235 de respondenți, respectiv 62,6%, nu arată deschidere pentru abordarea acestui subiect cu un cadru medical. Numai 18,3% au încredere în abordarea problemei cu un cadru medical, iar un alt grup mai slab reprezentat, de 19,1%, afirmă că iau în considerare acest aspect în viitorul apropiat.

Figura 13 pune în evidență distribuția respondenților în funcție de mediatizarea și informarea prind fertilitatea și infertilitatea în România. Rezultatele indică faptul că o mare parte dintre respondenți (84,3%) consideră că problema infertilității este insuficient mediatizată. Numai un grup slab reprezentat, de 5,6%, consideră că fertilitatea și infertilitatea beneficiază de mediatizare suficientă, iar 5,5% dintre respondenți nu au cunoștințe legate de acest aspect.

Chestionarul a abordat și problema surselor de încredere în rândul respondenților cu privire la informarea referitoare la fertilitate. Majoritatea respondenților consideră că medicul de familie (72,8%) și ginecologul sau urologul (87,2%) reprezintă surse de încredere cu privire la problema infertilității. 35,7% dintre respondenți consideră că evenimentele sau workshopurile din oraș sunt de încredere privind informarea referitoare la fertilitate. Alte trei grupuri cu reprezentare aproape egală între ele consideră platforma oficială a ministerului (20,9%), social media (22,6%) și broșurile din cabinetele medicale (23,8%) surse de încredere pe tema informării. Numai un grup mic dintre respondenți, 10,2%, consideră campaniile TV sau de la radio surse de încredere cu privire la informarea referitoare la fertilitate.

Chestionarul a vizat și principalele dificultăți/bariere în a avea un copil la cuplurile care se confruntă cu infertilitatea. Peste jumătate dintre respondenți consideră că lipsa informațiilor (64,7%), teama de diagnostic (50,6%) și costurile ridicate (66,4%) reprezintă principalele bariere sau dificultăți în a avea un copil pentru cuplurile care se confruntă cu infertilitatea. Printre bariere se numără și lipsa specialiștilor (34,9%), stigmatul social (30,2%), faptul că nu știu unde să meargă sau cui să se adreseze (27,2%), iar cu o reprezentație mai slabă apar programările greu de obținut (19,6%), respectiv distanța până la clinica specializată (4,7%).

Discuție

Faptul că doar 16,20% dintre respondenți aveau statut de căsătorit poate sugera o dorință de cunoaștere mai redusă față de problemele legate de planificarea familiară. Cu toate acestea, persoanele necăsătorite (38,70%) sau aflate într-o relație (44,30%) pot să dețină astfel de informații, mai ales având în vedere că nivelul de educație al respondenților era unul ce implica în majoritatea cazurilor (60,90%) persoane cu studii postliceale.

Având în vedere că un sfert dintre respondenți (26%) consideră că fertilitatea feminină scade semnificativ doar după 40 de ani se poate corela cu tendința actuală a cuplurilor aflate în forme de pregătire postliceală de a amâna conceperea până după dobândirea unui statut profesional, social și financiar.

Deși respondenții sunt persoane preponderent tinere, cu vârsta sub 30 de ani, principala sursă de informare care să reprezinte încredere nu a fost mediul online, ci medicul urolog sau ginecolog (87,20%), respectiv medicul de familie (72,80%). Această pondere a încrederii ar putea fi influențată de faptul că 78,30% dintre respondenți au fost de sex feminin și nu a existat o opțiune distinctă de răspuns – medic urolog, respectiv ginecolog.

Concluzii

Mai puțin de jumătate din totalul respondenților se consideră bine sau foarte bine informați referitor la noțiunile de fertilitate și infertilitate.

Două treimi dintre respondenți cunosc faptul că infertilitatea afectează în mod egal femeile și bărbații.

Cu toate că mai puțin de o treime dintre respondenți cunosc investigațiile de bază pentru evaluarea fertilității, aproape trei sferturi dintre ei consideră infertilitatea o problemă de sănătate.

Deși în cadrul acestui studiu mai mult de trei sferturi dintre respondenți aveau un nivel de educație ce implica cel puțin finalizarea studiilor liceale, mai mult de jumătate din totalul respondenților au declarat că nu au deschiderea necesară pentru a discuta problema fertilității cu un cadru medical.

Principalele dificultăți/bariere în a avea un copil la cuplurile care se confruntă cu infertilitatea, în opinia respondenților, sunt reprezentate de costurile ridicate, lipsa informațiilor și teama de diagnostic.

Rolul medicului de familie

Medicul de familie, de cele mai multe ori, cunoaște nu doar pacientul cu antecedentele sale personale fiziologice și patologice, precum și cele heredocolaterale, dar are și informații ce pot fi colectate de la membrii familiei. Astfel, el poate cunoaște problemele de infertilitate ale unui cuplu, chiar și în absența unei deschideri din partea acestuia pentru abordarea problemei cu un cadru medical. În aceste situații, specificul acestei specialități medicale generează un avantaj care poate fi folositor atât profesionistului din domeniul sanitar, cât mai ales pacientului, care poate avea șansa de a primi un sprijin medical chiar și atunci când nu are curajul să îl solicite. 

Autor corespondent:  Remus-Sebastian Șipoș E-mail: dr_rsipos@yahoo.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.