Sindromul deficitului de atenţie cauzat de internet

Cuvântul aşezat chiar în titlu şi cu care în­cepe acest articol nu este o exa­ge­rare, nici măcar o modalitate (stilistică) de a capta atenţia citi­to­rilor, ci este cuvân­tul po­tri­vit la locul potrivit. Deoarece chestiunea enunţată chiar re­pre­zin­tă una din problemele majore ale perioadei actuale. 

Nu trebuie eforturi de imaginaţie pentru a înţelege cu ce ne luptăm, fiindcă nu o dată produsul final al studiilor pe care trebuia să le prezentăm a lăsat de dorit, căutările, efortul de a investiga un anumit subiect complex, de detaliu, pe care trebuia să îl înţelegem, nu a fost dus la capăt fiindcă de fiecare dată a apărut altceva. Şi nu vorbesc aici doar de faptul că este mai simplu să butonezi telecomanda televizorului, să suni sau să răspunzi la telefon, ori pur şi simplu să iniţiezi conversaţii (uşoare) cu cei aflaţi în imediata ta apropiere. Calculatorul („dar însă şi blestem”, după cum plastic se exprima un faimos personaj de film) poartă în el posibilităţi nenumărate de a evada din locul, dar mai ales din starea în care te afli, pentru a te trezi, la final, buimac şi obosit, dar mai ales fără rezultatul final pe care ţi-l propusesei iniţial. Într-adevăr, există întotdeauna scuze: e o urgenţă în a vedea ce discuţii noi au apărut, în a verifica dacă un nou mesaj a sosit, în a citi un e-mail (doar pentru că nu ştii despre ce este vorba, nu pentru că este neapărat un răspuns pe care-l aşteptai de multă vreme), să empatizezi cu un filmuleţ nostim de pe Youtube etc. Atitudini, fapte care perturbă ordinea firească a lucrurilor, inversând valori, degenerând neuropsihic, afectând (de ce nu?) caractere. Şi toate acestea se datorează acestei permanente deturnări a uneia dintre trebuinţele umane native care ţin de cunoaştere, transformată în simplă curiozitate infantilă.

Ce este de făcut când în calculator există atât de mulţi fac­tori perturbatori care devin „fata morgana” a zilelor noas­tre, miraje superflue de cunoaştere, transformân­du-se, la sfârşit, în ucigaşi ai productivităţii? Câteva sfaturi pe care-mi permit să vi le ofer, descoperindu-le personal uti­li­ta­tea practică:

• Internetul este un instrument, nu-l lăsaţi să se transforme în stăpân!

• Există programe care-ţi monitorizează timpul petrecut navigând pe internet.

• Fă o delimitare strictă între conturile personale şi cele de serviciu.

• Rămâi „pe invizibil” cât se poate de mult pentru a te asigura că termini lucrarea pe care ai început-o!

• Dezactivează alerte, filtrează spamuri, redu notificările primite etc., pentru a te concentra pe un singur subiect.

Deficitul de atenţie este o problemă care ţine de dependenţe, pe care, dacă n-o recunoaştem, nu avem cum s-o tratăm. Şi, ca orice dependenţă, îşi va cere plata când va trebui să decontăm timpul pierdut. Şi tare mi-e teamă că decontăm mai mult decât atât.   n