Sfenoidotomia endoscopică

Se practică infiltraţie hidroanestezică şi hemostatică la nivelul inserţiei cornetului nazal mijlociu.

Procedăm întotdeauna la această infiltraţie ca să evităm sângerările şi reflexele în timpul manevrei de lateralizare a cornetului nazal mijlociu, cu crearea unui spaţiu adecvat pentru pătrunderea cu endoscopul şi instrumentarul chirurgical la nivelul recesului sfenoetmoidal (figura 1).
 

După lateralizarea cornetului nazal mijlociu se observă meatul superior, cornetul nazal superior şi recesul sfenoetmoidal (figura 2).
 

Pentru a proceda la următorul timp chirurgical al sfenoidotomiei endoscopice se practică infiltraţia cornetului nazal superior.

Trebuie ţinut cont că de cele mai multe ori rădăcina cornetului nazal superior se inserează pe baza de craniu, drept care tehnicile de lateralizare/medializare ca infiltraţie agresivă sunt limitate (figura 3).
 

Se practică rezecţia cu pensa tăietoare a cornetului nazal superior, se rezecă inserţia inferioară de pe peretele anterior al sfenoidului, precum şi inserţia superioară de la nivelul bazei de craniu (figura 4).
 

Se practică ablaţia cornetului nazal superior, cu deschiderea abordului spre recesul sfenoetmoidal şi spre celula sfenoetmoidală (Onodi).

Se poate constata traiectul inserţiei cornetului nazal superior pe peretele anterior al sfenoidului, acesta devenind deschis abordului chirurgical (figura 5).
 

Se practică deschiderea pe rând a ostiumului sinusului sfenoidal (la nivelul recesului sfenoetmoidal), precum şi a celulei etmoidosfenoidale (în etmoidul posterior) (figura 6).
 

Ostiumul sinusului sfenoidal este situat superior la nivelul recesului sfenoetmoidal (deci, drenajul nu se realizează decliv, ci prin clearance-ul mucociliar), iar lărgirea acestuia se face cu pensa ciupercă sfenoidală Stammberger atât superior (atenţie la baza de craniu!), cât şi inferior (atenţie la artera sfenopalatină!) (figura 7).
 

Deschiderea peretelui osos dintre sinusul sfenoidal şi celula sfenoetmoidală duce la crearea unei cavităţi unice, cu dispariţia patologiei sinusurilor (figura 8).
 

Aspectul final al sfenoidotomiei endoscopice cu drenajul conţinutului infecţios sinuzal şi cu obţinerea unei cavităţi sinuzale normal ventilate, cu mucoasa indemnă de procesul inflamator este prezentat în figura 9.