Formaţiunile tumorale parotidiene nu mai constituie în prezent o problemă pentru practicianul ORL-OMF, dar protocolul operator este, de fiecare dată, influenţat de particularităţile anatomice ale nervului facial şi de localizarea, evoluţia şi tipul formaţiunii tumorale.
Anatomic nu există o segmentare a glandei parotide în segment superficial şi segment profund, însă este folosită în practică această descriere, în funcţie de dispoziţia parenchimului glandular raportat la ramurile nervului facial.
Histopatologic – statistic –, s-a constatat că tumorile benigne reprezintă mai mult de 90% din toate tumorile parotidiene, pe primul loc situându-se adenomul pleomorf, urmat de tumorile Warthin şi de tumori parotidiene rare.
Simplele „enucleări” în cazul tumorilor benigne sunt contraindicate din cauza riscului lezării nervului facial, a dificultăţii sporite în cazul reintervenţiei şi a malignizării. Din practică s-a constatat că cele mai frecvente tumori benigne operate incomplet se pot transforma din adenom pleomorf în adenocarcinom.
Ramurile intraparotidiene ale nervului facial: ramul temporal (T), ramul zigomatic (Z), ramul bucal (B), ramul marginal mandibular (M), ramul cervical (C).
Cazul I – Formaţiune tumorală lob superficial parotidian stâng
Figura 1. Adenom pleomorf
Figura 2. Patul tumoral cu nervul facial prezervat
Figura 3. Aspect macroscopic adenom pleomorf
Caz al II-lea – Formaţiune tumorală lob pr ofund parotidian stâng
Figura 4. Hemangiom parotidian
Figura 5. Patul tumoral cu nervul facial prezervat
Figura 6. Aspect macroscopic hemangiom
Figura 7. Formaţiunea tumorală
Figura 8. Patul tumoral – parenchim glandular şi nerv facial prezervat
Variabilitatea anatomică a nervului facial – cazuri clinice
