Formațiunile tumorale parotidiene nu mai constituie în prezent o problemă pentru practicianul ORL-OMF, dar protocolul operator este, de fiecare dată, influențat de particularitățile anatomice ale nervului facial și de localizarea, evoluția și tipul formațiunii tumorale.
Anatomic nu există o segmentare a glandei parotide în segment superficial și segment profund, însă este folosită în practică această descriere, în funcție de dispoziția parenchimului glandular raportat la ramurile nervului facial.
Histopatologic – statistic –, s-a constatat că tumorile benigne reprezintă mai mult de 90% din toate tumorile parotidiene, pe primul loc situându-se adenomul pleomorf, urmat de tumorile Warthin și de tumori parotidiene rare.
Simplele „enucleări” în cazul tumorilor benigne sunt contraindicate din cauza riscului lezării nervului facial, a dificultății sporite în cazul reintervenției și a malignizării. Din practică s-a constatat că cele mai frecvente tumori benigne operate incomplet se pot transforma din adenom pleomorf în adenocarcinom.
Ramurile intraparotidiene ale nervului facial: ramul temporal (T), ramul zigomatic (Z), ramul bucal (B), ramul marginal mandibular (M), ramul cervical (C).
Cazul I – Formațiune tumorală lob superficial parotidian stâng
Figura 1. Adenom pleomorf
Figura 2. Patul tumoral cu nervul facial prezervat
Figura 3. Aspect macroscopic adenom pleomorf
Caz al II-lea – Formațiune tumorală lob pr ofund parotidian stâng
Figura 4. Hemangiom parotidian
Figura 5. Patul tumoral cu nervul facial prezervat
Figura 6. Aspect macroscopic hemangiom
Figura 7. Formațiunea tumorală
Figura 8. Patul tumoral – parenchim glandular și nerv facial prezervat
Variabilitatea anatomică a nervului facial – cazuri clinice
