Augmentarea diagnosticului de certitudine prin implementarea mijloacelor de diagnostic paraclinic
în practica medicală veterinară
Implementarea mijloacelor de diagnostic paraclinic în practica medicală veterinară contribuie semnificativ la oferirea certitudinii în plan diagnostic şi la îmbunătăţirea calităţii actului medical, prin încredere şi acurateţe. Aceste mijloace de diagnostic paraclinic includ o gamă largă de tehnici şi teste, pornind de la cele de rutină, examene hematologice, biochimice sanguine/urinare, bacteriologice, virusologice, parazitologice, continuând cu cele de ordin citologic, imunologic, teste de biologie moleculară şi, respectiv, cele imagistice: radiologie (Rx, radioscopie, fluoroscopie, tomografie computerizată), ecografie (clinică şi intervenţională), rezonanţă magnetică nucleară (RMN), endoscopie, explorări funcţionale etc., care sunt folosite pentru a susţine diagnosticul prezumat pe baza elementelor clinice şi anamnestice coroborate.
Implementarea mijloacelor de diagnostic paraclinic este în egală măsură susţinută de capacitatea şi eficienţa testelor paraclinice de a identifica şi confirma afecţiunile, respectiv patologiile înregistrate, şi depinde de accesibilitatea şi fiabilitatea testelor folosite, precum şi de abilitatea medicului veterinar de a interpreta şi integra corect rezultatele în contextul clinic.
Este un trend susţinut şi continuu în medicina veterinară, odată cu orientarea practicii veterinare către medicina preventivă şi, respectiv, consilierea subsecventă, deoarece limitează abordările şi intervenţiile terapeutice curative, susţinând noile tendinţe către o medicină modernă preponderent de tip profilactic, pentru bunăstarea şi îngrijirea adecvată, atât pentru animalele de companie, cât şi pentru cele de rentă.
Utilizarea testelor adecvate, interpretarea atentă şi actualizarea constantă a cunoştinţelor pot contribui la asigurarea unui diagnostic cât mai precoce şi de maximă acurateţe, la oferirea unor servicii medicale optime pentru animale. În medicina veterinară, diagnosticul paraclinic joacă un rol crucial în identificarea afecţiunilor şi în stabilirea unui diagnostic precis.
Este cvasicunoscută importanţa implementării mijloacelor de diagnostic paraclinic în practica medicală veterinară prin precocitatea şi acurateţea diagnosticului, cu posibilitatea de identificare a tulburărilor într-o fază incipientă, când tratamentul este mai eficient şi şansele de recuperare sunt mai mari, alături de confirmarea diagnosticului, evaluarea stării generale de sănătate, monitorizarea răspunsului la tratament, prevenirea răspândirii bolilor contagioase, dar şi îmbunătăţirea comunicării cu proprietarii de animale.
Diagnosticul paraclinic abordează spectrul bolilor comune şi specifice la animale de companie în mod diferenţiat etiologic, bacterian/viral/fungic/imun-mediat, dar şi o evaluare corectă şi exhaustivă prin screeningul metabolic, ce reprezintă un set de teste paraclinice menite să evalueze starea generală de sănătate a animalelor.
În domeniul producţiei de animale, diagnosticul paraclinic are un rol esenţial în gestionarea sănătăţii animalelor de interes economic, în scopul atingerii indicilor productivi şi reproductivi scontaţi şi preponderent genetic determinaţi, prin identificarea şi abordarea patologiilor specifice, individuale, respectiv ale patologiilor de grup.
Screeningul individual şi cel de grup, de asemenea, constituie premiza identificării precoce a diferitelor entităţi morbide de organ sau sistemice, transmisibile şi nontransmisibile, permiţând o abordare terapeutică cu eficienţă maximă.
Ansamblul acestor mijloace paraclinice devine o practică cotidiană, în pofida creşterii costurilor de întreţinere şi supraveghere individuale şi de efectiv, dar oferă o încredere sporită în raport cu proprietarul, respectiv crescătorul de animale.