Efectele imediate ale potcovirii ortopedice ghidate radiografic asupra morfometriei copitei și funcției evaluate de călăreț la șase cai de sport

Introducere

Echilibrul segmentului distal al membrului și al copitei reprezintă un determinant important al eficienței locomoției la cabaline. Conformația copitei influențează momentul de desprindere de la sol (breakover), distribuția încărcării și forțele transmise prin articulația interfalangiană distală, tendonul flexor digital profund și aparatul navicular^(1-3). La caii de sport, chiar și abaterile discrete ale echilibrului dorsopalmar sau mediolateral pot contribui la rigiditate, asimetrii de mișcare și la scăderea performanței, inclusiv în absența unei șchiopături evidente ca motiv principal de prezentare.

Potcovirea modifică interfața dintre copită și sol și poate influența, în consecință, cinetica și cinematica membrului^(3,4). Cu toate acestea, deciziile clinice se bazează frecvent pe aprecierea vizuală, pe alinierea copită-chișiță și pe experiența potcovarului. Radiografia standardizată oferă o bază obiectivă pentru evaluarea relației dintre capsula copitei, falanga distală și suprafața de sprijin și poate ghida un plan individualizat de ajustare a copitei și potcovire⁽⁵⁾.

Instrumentele cantitative pot reduce suplimentar dependența de aprecierea subiectivă. Metron este o platformă dedicată imagisticii ecvine, care permite calibrarea radiografiilor copitei și calcularea unor variabile morfometrice, precum unghiul copitei, unghiul palmar, unghiul articulației interfalangiene distale și coborârea falangei distale. Fluxul de măsurare al software-ului a fost evaluat prin raportare la morfometria manuală pe radiografii ale copitei ecvine⁽⁶⁾. În paralel, tehnologiile obiective de analiză a mersului au extins posibilitatea clinicianului de a caracteriza asimetriile locomotorii subtile și în afara laboratoarelor specializate de analiză a mișcării^(7–10).

O evaluare clinică relevantă ar trebui să combine măsurătorile structurale cu rezultate funcționale. Aprecierea funcției de către călăreț este subiectivă, însă poate surprinde modificări ale simetriei contactului, elasticității și disponibilității de a înainta, aspecte cu relevanță imediată pentru performanța sportivă. Când sunt colectate în condiții standardizate, aceste aprecieri pot completa evaluarea imagistică, fără a înlocui însă măsurătorile obiective și, ideal, orbite ale mersului.

Scopul acestei serii prospective de cazuri a fost cuantificarea modificărilor imediate ale morfometriei radiografice a copitei și ale funcției apreciate de călăreț după potcovirea ortopedică ghidată radiografic la cai de sport prezentați pentru performanță redusă asociată unui dezechilibru biomecanic podal. Ipoteza de lucru a fost că intervenția va modifica unghiul copitei și unghiul palmar și va îmbunătăți scorurile funcționale raportate de călăreț.

2. Materiale și metodă

2.1. Designul studiului și lotul de animale

A fost realizată în anul 2026 o serie prospectivă de cazuri, cu evaluare intraindividuală pre-post, în Clinica de ecvine a Facultății de Medicină Veterinară, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Au fost incluși șase cai de sport aflați în antrenament activ, prezentați pentru reducerea performanței, rigiditate locomotorie și modificări ale echilibrului copitei identificate în cursul evaluării ortopedice de rutină. Criteriile de includere au fost participarea activă într-o disciplină sportivă, identificarea clinică a unei componente biomecanice podale și posibilitatea efectuării evaluării radiografice și funcționale imediat înainte și imediat după potcovire. Lotul a cuprins doi cai Pura Raza Española utilizați în dresaj, doi cai Arabi de anduranță și doi cai Oldenburg de sărituri peste obstacole (tabelul 1). Nu a fost inclus un grup de control nepotcovit sau potcovit convențional.

2.2. Pregătirea și achiziția radiografică

Pentru poziționarea în siguranță și reducerea artefactelor de mișcare, fiecare cal a fost sedat conform protocolului clinic de rutină al Clinicii de ecvine, utilizând detomidină administrată intravenos în volum de 0,5 mL/cal. Suprafața solară a fiecărei copite a fost curățată, iar membrul a fost poziționat pe un bloc de poziționare Metron calibrat (aproximativ 15 × 20 cm), pentru standardizarea sprijinului și a calibrării imaginii.

Radiografiile au fost obținute cu un generator portabil de raze X Ecoray Ultra 100 (Ecoray Co., Ltd., Seul, Republica Coreea) și un detector plan Varex Xpad2 4336 HWC-M, cu pas al pixelului de 100 μm (Varex Imaging Corporation, Salt Lake City, UT, SUA). Distanța sursă-obiect a fost menținută la 60 cm. Pentru toate cele patru copite au fost realizate proiecții standard lateromediale și dorsopalmare la T0, imediat înainte de potcovire, și repetate la T1, imediat după potcovire. Personalul implicat a purtat șorțuri de protecție cu echivalență de 0,25 mm Pb și a respectat principiul ALARA (as low as reasonably achievable).

2.3. Morfometria radiografică a copitei asistată de software

Radiografiile digitale au fost importate în Metron versiunea 8.3.125 (EponaMind, Creston, CA, SUA). A fost utilizat fluxul de lucru calibrat și automatizat pentru identificarea reperelor anatomice și calcularea parametrilor morfometrici. Pentru analiză au fost prestabilite patru variabile: unghiul copitei, definit ca înclinația peretelui dorsal al copitei față de suprafața de sprijin; unghiul articulației interfalangiene distale; unghiul palmar al falangei distale față de sol; și coborârea falangei distale (P3), exprimată în centimetri. Măsurătorile au fost efectuate pentru membrul anterior drept, posterior drept, anterior stâng și posterior stâng, la ambele momente de evaluare.

2.4. Intervenția de potcovire ortopedică

Măsurătorile radiografice au fost analizate împreună de medicul veterinar curant și de potcovar și au fost utilizate pentru ghidarea unei intervenții individualizate de ajustare a copitei și potcovire ortopedică, cu obiectivul de a îmbunătăți echilibrul dorsopalmar, punctul de desprindere de la sol și suportul copitei. Fiecare cal a fost repotcovit în cursul aceleiași ședințe clinice. Deoarece intervenția a fost adaptată conformației și constatărilor radiografice ale fiecărei copite, aceasta nu a fost considerată o tehnică uniformă de potcovire. Protocolul de achiziție și poziționare radiografică a fost repetat imediat după potcovire.

2.5. Evaluarea funcțională realizată de călăreț

Fiecare cal a fost evaluat de același călăreț, pe aceeași suprafață, imediat înainte și imediat după potcovire. Au fost apreciate independent trei domenii – simetria contactului, elasticitatea mișcării și impulsia/disponibilitatea de a înainta – utilizând o scală Likert cu cinci puncte, unde 1 a indicat performanță foarte slabă, iar 5 performanță excelentă. Pentru fiecare cal a fost calculat un scor funcțional compozit, reprezentând media celor trei domenii. Călăreții cunoșteau intervenția efectuată; în consecință, aceste rezultate au fost considerate suportive și exploratorii.

2.6. Analiza statistică

Calul a reprezentat unitatea experimentală independentă. Pentru fiecare variabilă morfometrică și moment de evaluare, cele patru măsurători la nivel de membru au fost mediate, obținându-se o singură valoare per cal. Datele sunt prezentate ca medie ± deviație standard (DS), împreună cu modificarea medie pereche calculată ca T1 minus T0. Având în vedere dimensiunea redusă a lotului și designul pereche, valorile T0 și T1 au fost comparate cu testul Wilcoxon exact, bilateral, pentru ranguri semnate. Calculele statistice au fost reproduse independent în Python 3.11 și SciPy 1.14.1 (Python Software Foundation, Wilmington, DE, SUA; SciPy community). Sunt raportate valorile p exacte, p < 0,05 fiind considerat semnificativ statistic. Comparațiile între discipline au avut exclusiv caracter descriptiv, deoarece fiecare disciplină a inclus numai doi cai.

2.7. Considerații etice

Toate examinările și procedurile de potcovire au fost efectuate în cadrul îngrijirii veterinare clinice de rutină, iar nicio procedură nu a fost realizată exclusiv în scop de cercetare. În consecință, pentru această serie observațională de cazuri, evaluarea și aprobarea etică au fost considerate neaplicabile conform cadrului clinic descris.

3. Rezultate

3.1. Lotul și completitudinea datelor

Toți cei șase cai incluși au finalizat evaluările radiografice și funcționale la T0 și T1. Au rezultat 48 de seturi de măsurători radiografice (șase cai × patru membre × două momente), fără valori lipsă pentru cele patru variabile morfometrice prestabilite.

3.2. Morfometria radiografică a copitei

Unghiul copitei a scăzut după potcovire la fiecare dintre cei șase cai. Media lotului a scăzut de la 50,80 ± 3,14° la T0 la 46,98 ± 3,50° la T1, corespunzând unei modificări medii pereche de -3,82 ± 4,55° (p = 0,031; tabelul 2). Magnitudinea modificării a variat considerabil între indivizi, de la -0,45° la -12,81°. Cea mai mare modificare a fost observată la un cal de sărituri peste obstacole, la care unghiul copitei anterioare stângi a scăzut de la 74,34° la 47,34°.

Unghiul palmar a scăzut cu -0,94 ± 1,76°, de la 3,67 ± 3,18° la 2,73 ± 1,61°, însă testul exact nu a atins pragul prestabilit de semnificație statistică (p = 0,063). Unghiul articulației interfalangiene distale s-a modificat cu -0,85 ± 2,03° (p = 0,438), iar coborârea P3 a rămas practic neschimbată (-0,01 ± 0,27 cm; p = 1,000).

Valorile se bazează pe media celor patru membre pentru fiecare cal (n = 6). Modificare = T1 - T0. Test Wilcoxon exact, bilateral, pentru ranguri semnate; pragul de semnificație a fost p < 0,05. P3 = falanga distală; DS = deviație standard.

Scorurile au fost înregistrate pe o scală Likert cu cinci puncte (1 = foarte slab; 5 = excelent), cu n = 6 observații pereche. Modificare = T1 - T0. Test Wilcoxon exact, bilateral, pentru ranguri semnate; pragul de semnificație a fost p < 0,05. DS = deviație standard.

Valorile reprezintă media ± DS a modificărilor T1 - T0, calculată pe baza unei singure medii a celor patru membre pentru fiecare cal. Nu au fost efectuate teste de ipoteză între discipline. P3 = falanga distală; DS = deviație standard.

3.3. Funcția evaluată de călăreț

Scorurile raportate de călăreț au crescut după potcovire pentru fiecare cal și pentru fiecare domeniu evaluat (tabelul 3). Simetria contactului a crescut cu 1,67 ± 0,52 puncte, elasticitatea cu 1,83 ± 0,41 puncte, iar disponibilitatea de a înainta cu 1,83 ± 0,41 puncte; fiecare comparație pereche a avut p = 0,031. Scorul compozit a crescut de la 2,44 ± 0,27 la 4,22 ± 0,17 (modificare +1,78 ± 0,27; p = 0,031).

3.4. Variația descriptivă în funcție de disciplina sportivă

Scăderea medie a unghiului copitei a fost numeric cea mai mare la cei doi cai de sărituri peste obstacole (-7,68 ± 7,26°), urmată de caii de anduranță (-3,03 ± 0,89°) și de cei de dresaj (-0,75 ± 0,42°; tabelul 4). Aceste diferențe nu au fost testate inferențial, deoarece fiecare disciplină a fost reprezentată de numai doi cai. Modificările unghiului palmar și ale coborârii P3 au fost, de asemenea, eterogene, în special la perechea de cai de dresaj.

4. Discuție

Această serie prospectivă de cazuri a arătat că potcovirea ortopedică individualizată, ghidată radiografic, a fost urmată de o modificare imediat măsurabilă a geometriei copitei la cei șase cai de sport incluși. Unghiul copitei a scăzut la fiecare cal, în timp ce unghiul articulației interfalangiene distale și coborârea P3 au rămas stabile. Modificările structurale au fost însoțite de îmbunătățiri consecvente ale simetriei contactului, elasticității și disponibilității de a înainta, conform aprecierii călăreților. Rezultatele susțin fezabilitatea unui protocol combinat, radiografic și funcțional, în practica ecvină curentă, dar nu trebuie interpretate ca dovadă a eficacității clinice pe termen lung.

Unghiul copitei a fost variabila morfometrică cea mai sensibilă la intervenție. Această observație este plauzibilă biomecanic, deoarece ajustarea copitei și poziționarea potcoavei modifică direct relația dintre peretele dorsal și sol, precum și localizarea punctului de desprindere^(2-4). În schimb, coborârea P3 reflectă relația verticală dintre falanga distală și capsula copitei și nu ar fi de așteptat să se modifice consecvent după o singură ședință de potcovire la cai fără un proces lamelar acut. Absența unei modificări semnificative a unghiului articulației interfalangiene distale poate reflecta, de asemenea, stabilitatea mai mare a relațiilor articulare profunde în comparație cu geometria externă a capsulei copitei.

Variabilitatea mare între cai are importanță clinică. Unul dintre caii de sărituri peste obstacole a prezentat o reducere extremă, de 27°, a unghiului copitei anterioare stângi. O asemenea modificare poate reflecta corectarea unui dezechilibru inițial sever, dar este și deosebit de sensibilă la poziționare, distribuția greutății, selectarea reperelor anatomice și calibrare. Utilizarea blocurilor standardizate și a unei distanțe fixe sursă-obiect poate reduce aceste surse de eroare⁽⁵⁾, iar software-ul automatizat poate îmbunătăți consecvența măsurătorilor⁽⁶⁾. Totuși, reperele generate automat trebuie verificate de un clinician cu experiență, în special în cazul valorilor extreme.

Unghiul palmar a prezentat o scădere direcțională, fără a atinge semnificația statistică. Interpretarea sa trebuie realizată individual, deoarece atât valorile excesiv pozitive, cât și cele negative pot avea relevanță clinică, iar o scădere la nivel de grup nu este în mod implicit benefică. Setul actual de date nu permite stabilirea unor valori-țintă, iar evaluarea imediată după potcovire nu poate demonstra dacă modificările s-au menținut pe parcursul întregului ciclu de potcovire.

Îmbunătățirile raportate de călăreți au fost consecvente, însă sunt vulnerabile la bias de așteptare și de observator. Evaluatorii nu au fost orbiți, aprecierea a fost repetată imediat după o intervenție evidentă, iar scala cu cinci puncte are o rezoluție limitată. În plus, repetarea unor creșteri de unu sau două puncte a generat cea mai mică valoare p bilaterală exactă posibilă pentru șase perechi cu modificare în aceeași direcție (p = 0,031). Prin urmare, semnificația statistică nu trebuie confundată cu precizia estimării mărimii efectului. Analiza obiectivă a mersului, fie markerless, fie bazată pe senzori inerțiali, oferă o metodă complementară pentru cuantificarea simetriei locomotorii^(7-13); studiile viitoare ar trebui să predefinească variabilele de mers și să integreze rezultatele numerice complete cu datele imagistice și aprecierile călăreților.

Diferențele între discipline au avut caracter descriptiv și au fost confundate de rasă, vârstă, masă corporală și severitatea individuală a dezechilibrului. Modificarea medie mai mare a unghiului copitei la caii de sărituri peste obstacole a fost influențată puternic de un singur animal și nu poate susține o concluzie specifică disciplinei. Un lot multicentric mai mare ar trebui să permită stratificarea sau ajustarea pentru acești factori și să raporteze în detaliu tipul de ajustare și configurația potcoavei aplicate fiecărei copite.

Principalele limitări au fost dimensiunea redusă a lotului de conveniență, absența unui grup de control, caracterul eterogen și individualizat al intervențiilor, evaluarea exclusiv imediată și lipsa orbirii evaluatorilor. Medierea celor patru membre a păstrat în mod corect calul ca unitate experimentală independentă, dar a estompat răspunsurile specifice fiecărui membru. Studiile controlate viitoare ar trebui să păstreze structura ierarhică membru-în-cal prin modele cu efecte mixte, să includă evaluări repetate pe durata a cel puțin unui ciclu de potcovire și să testeze repetabilitatea măsurătorilor. În pofida acestor limitări, studiul oferă date cantitative preliminare și un flux de lucru practic pentru potcovirea ghidată radiografic la caii de sport.

5. Concluzii

La cei șase cai de sport prezentați pentru performanță redusă asociată dezechilibrului copitei, potcovirea ortopedică ghidată radiografic a fost urmată de o scădere imediată a unghiului copitei și de îmbunătățirea scorurilor funcționale raportate de călăreț. Unghiul articulației interfalangiene distale și coborârea P3 au rămas stabile, iar reducerea unghiului palmar nu a fost semnificativă statistic. Rezultatele demonstrează fezabilitatea protocolului și generează ipoteze, fără a stabili eficacitatea clinică. Sunt necesare studii controlate, longitudinale, pe loturi mai mari, care să combine morfometria radiografică standardizată cu analiza obiectivă și orbită a mersului, înainte ca recomandările clinice să poată fi generalizate.

Contribuția autorilor: conceptualizare, C.M.C. și F.-D.B.; metodologie, G.A.P., M.P. și C.M.C.; software, G.A.P. și M.P.; validare, M.P., C.M.C. și F.-D.B.; analiză formală, F.-D.B.; investigație, G.A.P., M.P. și C.M.C.; resurse, M.P. și C.M.C.; curatorierea datelor, G.A.P. și F.-D.B.; redactare–pregătirea versiunii inițiale, G.A.P. și F.-D.B.; redactare–revizuire și editare, M.P., C.M.C. și F.-D.B.; vizualizare, G.A.P. și F.-D.B.; supervizare, C.M.C. și F.-D.B.; administrarea proiectului, C.M.C. Toți autorii au citit și au aprobat versiunea publicată a manuscrisului.

Declarație privind aprobarea etică instituțională: evaluarea și aprobarea etică au fost exceptate pentru această serie observațională de cazuri, deoarece toate procedurile diagnostice și de potcovire au făcut parte din îngrijirea veterinară clinică de rutină și nicio procedură nu a fost efectuată exclusiv în scop de cercetare.

Declarație privind consimțământul informat: nu se aplică.

Declarație privind disponibilitatea datelor: datele care susțin rezultatele acestui studiu sunt disponibile de la autorul corespondent, la cerere rezonabilă.

Mulțumiri: autorii mulțumesc proprietarilor cailor, călăreților și potcovarului implicați în evaluările clinice și procedurile de potcovire.

Abrevieri: P3 – falanga distală; DS – deviație standard; T0 – imediat înainte de potcovire; T1 – imediat după potcovire.

Conflict de interese: niciunul declarat.

Suport financiar: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licența CC-BY.