Impactul patologiilor ovariene și uterine asupra fertilității la iapă – un studiu retrospectiv pe o perioadă de patru ani

Introducere

Fertilitatea la iapă reprezintă un aspect important în reproducția ecvină, având implicații atât din punct de vedere biologic, cât și din punct de vedere economic. Capacitatea de reproducere este influențată de o serie de factori interdependenți, printre care se numără particularitățile anatomice și funcționale ale aparatului reproducător, reglarea hormonală a ciclului estral, precum și starea de sănătate a animalului. Înțelegerea acestor mecanisme este necesară pentru evaluarea corectă a statusului reproductiv și pentru identificarea cauzelor de subfertilitate sau infertilitate. Aparatul reproducător al iepei prezintă caracteristici specifice care influențează direct procesele de foliculogeneză, ovulație și gestație, iar activitatea reproductivă este strâns legată de sezonalitate și de controlul endocrin. Desfășurarea normală a ciclului estral asigură condițiile optime pentru concepție, în timp ce orice perturbare a acestuia poate afecta performanța reproductivă. În acest context, evaluarea fertilității implică utilizarea unor metode clinice și paraclinice care permit analiza funcției ovariene și a integrității uterine. Evaluarea unei iepe cu performanță reproductivă redusă presupune examinarea integrată a uterului și ovarelor, interpretată în contextul istoricului reproductiv. Absența semnelor clinice caracteristice nu exclude endometrita subclinică, ceea ce justifică utilizarea investigațiilor citologice, microbiologice și histopatologice în evaluarea endometrului⁽¹⁾. Endometrita clinică și subclinică reprezintă probleme relevante pentru fertilitatea ecvină, pentru care anamneza, examenul ginecologic și investigațiile complementare trebuie corelate⁽²⁾. De asemenea, citologia și biopsia endometrială oferă informații complementare, iar utilizarea lor simultană crește acuratețea diagnosticului⁽³⁾.

Tulburările ovulatorii constituie o altă componentă a evaluării reproductive. Foliculii hemoragici anovulatori (HAF) sunt caracterizați prin evoluția anormală a unui folicul care nu ovulează. Dinamica și morfologia acestora au fost documentate prin monitorizare ecografică și endocrină, iar frecvența lor poate varia în funcție de contextul reproductiv și de sezon^(4,5).

Evaluarea histopatologică a endometrului conform clasificării Kenney-Doig permite aprecierea severității leziunilor și estimarea prognosticului reproductiv. Un sistem numeric complementar, propus de Martínez-Bartolomé și colaboratorii, evaluează inflamația, fibroza, densitatea glandulară și lacunele limfatice, cu scopul de a îmbunătăți concordanța dintre evaluatori^(6,7).

Obiectivul acestui studiu a fost descrierea patologiilor uterine și ovariene înregistrate într-o populație clinică de iepe, evidențierea coexistenței endometritei cu HAF și prezentarea evoluției reproductive documentate.

Materiale și metodă

Designul studiului și selecția cazurilor

A fost realizat un studiu retrospectiv pe baza cazurilor prezentate la Clinica de ecvine a Facultății de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, în perioada februarie 2022 – martie 2026. Lotul inițial a cuprins 89 de cazuri. Criteriile de includere au fost: existența unei fișe medicale complete (anamneză, examen clinic și diagnostic), disponibilitatea examenului ecografic al aparatului reproducător; existența informațiilor privind monitorizarea reproductivă și evoluția cazului, prezența unei patologii reproductive diagnosticate clinic, ecografic, citologic sau histopatologic; disponibilitatea rezultatelor investigațiilor complementare, când acestea au fost efectuate (citologie uterină, biopsie endometrială).

Au fost excluse din analiză cazurile care nu au permis evaluarea impactului patologiilor reproductive asupra fertilității sau pentru care informațiile disponibile au fost insuficiente pentru stabilirea unui diagnostic cert: cazurile prezentate exclusiv pentru confirmarea sau monitorizarea gestației; cazurile fără modificări patologice ale aparatului reproducător; cazurile cu diagnostic incomplet sau neconcludent; cazurile pentru care datele clinice și paraclinice nu au permis încadrarea într-o categorie diagnostică precisă. În urma aplicării acestor criterii, au fost excluse patru cazuri: un diagnostic de gestație, un control de gestație, un caz cu diagnostic incomplet și un caz cu suspiciune reproductivă neconfirmată.

Lotul final a inclus 85 de cazuri, grupate în funcție de localizarea și natura procesului patologic în trei categorii: patologii uterine, patologii ovariene și afecțiuni obstetricale/peripartum. Patologiile uterine au cuprins procese inflamatorii, modificări degenerative și alte afecțiuni susceptibile de a influența fertilitatea și menținerea gestației. Patologiile ovariene au cuprins modificări funcționale și structurale ale ovarelor, cu impact asupra ciclului estral și ovulației. Afecțiunile obstetricale și peripartum au cuprins cazurile asociate gestației, parturiției și perioadei postpartum. Rezultatele investigațiilor citologice, microbiologice și histopatologice au fost luate în considerare când au fost disponibile.

Examenul clinic și ecografic

Evaluarea clinică a urmărit starea generală, vârsta și istoricul reproductiv, inclusiv gestațiile anterioare, pierderile gestaționale și tratamentele reproductive consemnate. Examenul genital a inclus examinarea vaginală cu speculul, palpația transrectală și ecografia transrectală. Ecografia a fost utilizată pentru aprecierea activității ovariene, a conținutului uterin și a modificărilor aparatului reproducător.

Examenul citologic și histologic

Probele pentru examenul citologic uterin au fost recoltate cu o perie sterilă de tip cytobrush, protejată într-o teacă. După contenționarea iepelor, bandajarea și deplasarea laterală a cozii și igienizarea regiunii perineale și vulvare, instrumentul a fost introdus transvaginal și avansat prin canalul cervical în lumenul uterin. Peria a fost exteriorizată și rotită delicat în contact cu suprafața endometrială, apoi retrasă în teaca protectoare înaintea extragerii instrumentului, pentru a limita contaminarea probei. Materialul recoltat a fost transferat imediat pe lame curate prin rularea delicată a periei. Frotiurile au fost uscate la aer, colorate prin metoda Diff-Quik și evaluate microscopic conform recomandărilor Equine Reproduction Laboratory, Colorado State University⁽⁸⁾. Evaluarea a urmărit celularitatea probelor, morfologia celulelor endometriale și prezența celulelor inflamatorii, în special a neutrofilelor, pentru evidențierea inflamației endometriale.

Pentru prelevarea biopsiei uterine la iapă am utilizat o pensă de biopsie endometrială (biopsy forceps). Înainte de recoltare am contenționat corespunzător iapa, am bandajat coada și am menținut-o lateral, apoi am igienizat riguros regiunea perineală și vulvară. Am introdus transvaginal pensa de biopsie, menținând brațele acesteia închise, și am ghidat instrumentul manual prin cervix până în lumenul uterin. După pătrunderea în uter am avansat pensa până la nivelul corpului uterin și am poziționat-o în contact cu endometrul. Am deschis brațele pensei și, prin manipulare transrectală, am introdus un fald uterin între brațele instrumentului, după care am închis ferm pensa pentru a preleva un fragment de endometru. Am menținut pensa închisă și am retras-o cu atenție din uter, prin cervix și vagin, pentru a recupera proba fără deteriorarea acesteia. Imediat după recoltare, fragmentele de țesut au fost îndepărtate delicat din pensă și introduse în recipiente individuale, etichetate corespunzător, conținând formalină tamponată 10%. După fixarea timp de 24 de ore, probele au fost procesate histologic, secționate la o grosime de 2 μm și colorate cu hematoxilină-eozină. Evaluarea histopatologică a fost realizată conform clasificării Kenney și Doig⁽⁶⁾, utilizând suplimentar criteriile histologice descrise de Martínez-Bartolomé și colaboratorii⁽⁷⁾.

Prelucrarea datelor

Datele au fost introduse și prelucrate în Microsoft Excel. Au fost calculate frecvențele și procentajele pentru fiecare categorie de patologie, precum și valorile descriptive ale vârstei (medie, mediană, minim, maxim). Distribuția cazurilor în funcție de vârstă, rasă și tipul patologiei reproductive a fost prezentată sub formă de tabele și grafice. Au fost analizate frecvența patologiilor uterine, ovariene și obstetricale, precum și asocierea dintre endometrită și foliculii hemoragici anovulatori (HAF). Având în vedere caracterul descriptiv și retrospectiv al studiului, nu au fost efectuate teste statistice inferențiale. Proporțiile de gestație au fost raportate în raport cu lotul total, fără a fi echivalate cu rate standardizate per ciclu sau per sezon.

Rezultate

Animalele au aparținut unor categorii variate de vârstă și unor rase diferite, reflectând diversitatea populației ecvine investigate în practica clinică curentă. Majoritatea iepelor incluse în studiu aveau vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani (54%), urmate de cele de 11-15 ani (20%), sub 5 ani (17%) și peste 15 ani (9%) (figura 1). Cele mai frecvent reprezentate rase au fost metis (26,96%) și Semigreul Românesc (22,47%), acestea însumând aproape jumătate din efectivul analizat. Restul cazurilor au aparținut unor rase sportive, de tracțiune și de agrement, fiecare cu ponderi variabile în cadrul lotului studiat.

Principalele modificări patologice uterine identificate ecografic au inclus acumularea de lichid intrauterin și prezența chisturilor endometriale, modificări frecvent asociate cu reducerea fertilității (figura 2).

Foliculii hemoragici anovulatori au reprezentat cea mai frecventă patologie ovariană identificată în lotul studiat, fiind diagnosticați prin prezența ecourilor interne și absența ovulației.

Aspectele citologice identificate au inclus prezența celulelor epiteliale endometriale izolate sau grupate în agregate, infiltrate inflamatorii cu grade variabile de severitate, neutrofile, eozinofile, macrofage, precum și microorganisme bacteriene libere sau fagocitate (figura 3). Figurile următoare ilustrează aspectele citologice reprezentative întâlnite în cadrul cazurilor analizate. Modificările citologice detaliate se regăsesc în figura 7.

Examenul histopatologic al biopsiilor endometriale a evidențiat modificări variabile ca intensitate și distribuție, incluzând infiltrate inflamatorii, fibroză periglandulară, modificări ale densității glandulare și alterări ale arhitecturii endometriale (figura 4). Pe baza criteriilor descrise de Kenney și Doig și a sistemului de evaluare utilizat de Martínez-Bartolomé și colaboratorii (2024), cazurile au fost încadrate în diferite categorii prognostice, în funcție de severitatea leziunilor identificate.

Afecțiunile obstetricale și peripartum au reprezentat categoria cea mai frecventă, fiind identificate la 43 de iepe (50,6%), urmate de patologiile uterine (45,9%) și de patologiile ovariene (27,1%). Trebuie menționat că suma categoriilor depășește numărul total de animale incluse în studiu, deoarece 21 de iepe au prezentat concomitent endometrită și foliculi hemoragici anovulatori (HAF), fiind încadrate atât în categoria patologiilor uterine, cât și în cea a patologiilor ovariene (tabelul 1).

Distribuția cazurilor pe categorii patologice

În cadrul patologiilor uterine, endometrita a fost diagnosticul predominant, fiind identificată la 31 de iepe. Celelalte afecțiuni uterine au fost reprezentate de avort (trei cazuri), lacerații uterine (două cazuri), colecție uterină (un caz), chisturi endometriale (un caz) și hematom uterin (un caz). Endometrita a fost cea mai frecventă afecțiune din categoria uterină, fiind identificată în 31 de cazuri, respectiv 79% dintre cele 39 de cazuri uterine și 36,5% din lotul total (figura 5). Celelalte înregistrări din categoria uterină au inclus avorturi, lacerații, colecție uterină, chisturi endometriale și hematom uterin.

Patologiile ovariene au fost reprezentate aproape exclusiv de foliculii hemoragici anovulatori (HAF), identificați la 22 dintre cele 23 de iepe diagnosticate cu afecțiuni ovariene. Un singur caz a fost reprezentat de o formațiune ovariană.

Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului a fost reprezentat de asocierea dintre endometrită și HAF. Dintre cele 31 de iepe diagnosticate cu endometrită, 21 (64%) au prezentat concomitent sau ulterior și foliculi hemoragici anovulatori. În schimb, doar 10 iepe au prezentat endometrită fără HAF, iar un singur caz de HAF a fost identificat în absența endometritei (figura 6).

Patologiile obstetricale și peripartum au fost reprezentate în principal de distocii și cezariene, acestea însumând majoritatea cazurilor investigate (figura 8).

În ceea ce privește evoluția reproductivă ulterioară, rezultatele au evidențiat o rată favorabilă de obținere a gestației după aplicarea managementului clinic și terapeutic. După cum se observă în tabelul 2, 34 de iepe (40%) au obținut o gestație în sezonul reproductiv în care au fost diagnosticate și tratate, iar alte 23 de iepe (27,1%) au rămas gestante în sezonul următor.

Analiza vârstei pe categorii patologice a evidențiat valori medii de 9,5 ± 4,4 ani pentru iepele cu patologii uterine, 9 ± 3,7 ani pentru cele cu patologii ovariene și 7,6 ± 5 ani pentru iepele cu afecțiuni obstetricale și peripartum (tabelul 3).

Discuție

Analiza retrospectivă a celor 85 de iepe a evidențiat predominanța endometritei în cadrul patologiilor uterine și a foliculilor hemoragici anovulatori (HAF) în cadrul celor ovariene. Identificarea endometritei la 31 de iepe, reprezentând 79,5% dintre cazurile uterine, subliniază relevanța evaluării endometriale la iepele cu tulburări reproductive. Importanța acestui diagnostic este susținută de Riddle și colaboratorii, care au constatat, într-un studiu pe 970 de iepe, rate de gestație mai reduse în prezența inflamației diagosticate citologic sau a culturilor uterine pozitive. Rata de gestație a fost de 21% în cazurile cu inflamație severă, comparativ cu 48% în cele cu inflamație moderată, evidențiind relevanța severității răspunsului inflamator pentru rezultatul reproductiv⁽⁹⁾.

Diversitatea vârstelor și raselor din lot oferă contextul clinic pentru interpretarea distribuției afecțiunilor. Vârsta este relevantă în special pentru modificările endometriale degenerative. Ricketts și Alonso au demonstrat, prin analiza a 3804 biopsii, o corelație între înaintarea în vârstă și severitatea bolii endometriale degenerative, în timp ce asocierea cu endometrita infiltrativă cronică a fost redusă⁽¹⁰⁾. Hanada și colaboratorii au descris, de asemenea, agravarea fibrozei endometriale și a modificărilor vasculare odată cu vârsta⁽¹¹⁾. Aceste observații oferă un context pentru leziunile identificate la iepele adulte din studiul nostru. Rezultatele studiului de față indică o frecvență mai ridicată a afecțiunilor uterine și ovariene la iepele adulte și vârstnice, în concordanță cu observațiile raportate în literatura de specialitate. Distribuția cazurilor pe vârste și rase trebuie însă interpretată în raport cu structura populației prezentate clinicii.

Identificarea ecografică a lichidului intrauterin susține importanța examinării transrectale în evaluarea aparatului reproducător. Semnificația acestei modificări depinde de momentul detectării și de persistența ei în raport cu ovulația. Într-un studiu retrospectiv asupra a 1222 de transferuri embrionare, Donato și colaboratorii au raportat o rată de gestație la ziua 14 de 60,5% când fusese detectat lichid postovulator, comparativ cu 77,6% în absența acestuia. Lichidul observat în faza foliculară nu a influențat semnificativ acest rezultat⁽¹²⁾. Deși populația de iepe receptoare de embrioni diferă de lotul clinic inclus în prezentul studiu, aceste constatări susțin interpretarea semnificației clinice a lichidului intrauterin în corelație cu faza ciclului estral și cu rezultatele investigațiilor endometriale complementare.

Distribuția ratei de gestație

Semnificația reproductivă a chisturilor endometriale trebuie evaluată în contextul fiecărui caz. Eilts și colaboratorii au raportat o frecvență mai mare a acestora la iepele cu vârsta de cel puțin 11 ani, fără a evidenția un efect independent asupra obținerii sau menținerii gestației după ajustarea statistică pentru vârstă și practica veterinară⁽¹³⁾. Prezența chisturilor endometriale nu este suficientă pentru a explica reducerea fertilității. În studiul de față, numărul redus de cazuri permite descrierea constatării ecografice, fără estimarea contribuției sale la rezultatul reproductiv.

Distribuția principalelor categorii de patologii reproductive în funcție de vârsta iepelor

Aspectele citologice observate, în special componenta neutrofilică și prezența microorganismelor, au completat informațiile obținute prin examen clinic și ecografic. Buczkowska și colaboratorii au demonstrat eficiența citologiei endometriale și creșterea sensibilității diagnostice prin asocierea acesteia cu examenul bacteriologic. Totodată, răspunsul inflamator citologic nu a fost identic pentru toate microorganismele izolate, ceea ce susține interpretarea integrată a celor două investigații⁽¹⁾. Componenta eozinofilică observată în unele probe trebuie apreciată în contextul întregului tablou celular. Grimm și colaboratorii au descris histopatologic endometrita eozinofilică la iapă, însă criteriile histologice utilizate nu pot fi aplicate direct evaluării frotiurilor citologice⁽¹⁴⁾.

Fibroza periglandulară, modificările densității glandulare și alterarea arhitecturii endometriale identificate histopatologic sunt concordante cu leziunile descrise în endometroza ecvină de Hanada și colaboratorii⁽¹¹⁾. Biopsia a completat astfel evaluarea inflamației prin caracterizarea modificărilor structurale relevante pentru prognostic. Utilizarea clasificării Kenney-Doig, împreună cu evaluarea separată a parametrilor histologici, este susținută de Martínez-Bartolomé și colaboratorii, care au arătat că un scor bazat pe inflamație, fibroză, densitate glandulară și lacune limfatice poate îmbunătăți concordanța dintre evaluatori⁽⁷⁾. Încadrarea histologică trebuie integrată cu istoricul reproductiv și evoluția clinică, deoarece scorul suplimentar a fost evaluat în principal pentru concordanța clasificării, fără validarea independentă a probabilității individuale de gestație.

Un rezultat de interes a fost diagnosticarea concomitentă a endometritei și a HAF la 21 de iepe (67,7% dintre cazurile de endometrită), ceea ce susține examinarea simultană a uterului și ovarelor, inclusiv când o posibilă cauză a subfertilității a fost deja identificată. Interpretarea asocierii trebuie să țină seama de ordinea apariției celor două afecțiuni și de expunerile terapeutice, având în vedere implicarea cloprostenolului în apariția HAF^(5,15) și formarea HAF în 83% dintre ciclurile tratate cu flunixin în fereastra preovulatorie⁽¹⁶⁾. Deși aceste date reflectă multiplicitatea mecanismelor care influențează ovulația, ele nu demonstrează că endometrita determină apariția HAF. Asocierea observată justifică totuși investigarea relației dintre inflamația uterină și tulburările ovulatorii și sugerează implicarea unor mecanisme inflamatorii comune care afectează atât uterul, cât și funcția ovariană.

Ponderea ridicată a cazurilor obstetricale și peripartum este susținută de Lanci și colaboratorii, care au identificat o frecvență mai mare a complicațiilor post-partum materne în grupul iepelor cu distocie, comparativ cu cele cu fătare eutocică⁽¹⁷⁾. Prin urmare, urmărirea iepelor după remedierea distociei trebuie să includă și evaluarea aparatului reproducător. Compararea ponderii acestei categorii cu alte studii necesită populații și criterii de includere similare.

Gestația a fost documentată la 34 de iepe în sezonul diagnosticului și la alte 23 în sezonul următor, ceea ce reprezintă 57 din 85 de animale (67,1%). Rata cumulativă de gestație de 67,1% sugerează că managementul clinic și terapeutic aplicat a contribuit la restabilirea funcției reproductive în majoritatea cazurilor investigate. Importanța acestui rezultat constă în faptul că gestația rămâne posibilă la o parte importantă a iepelor prezentate cu afecțiuni reproductive, ceea ce subliniază rolul monitorizării pe parcursul mai multor sezoane. Pycock și Newcombe au raportat o rată de gestație de 72% în grupul tratat cu oxitocină și antibiotice, comparativ cu 56% la martori⁽¹⁸⁾. Scarlet și colaboratorii au identificat rezultate favorabile asociate oxitocinei la iepele cu acumulare de lichid intrauterin, fără un beneficiu detectabil al lavajului uterin în analiza lor⁽¹⁹⁾.

Caracterul retrospectiv, eterogenitatea diagnosticelor și absența unui lot-martor limitează atribuirea rezultatelor reproductive unui anumit tratament. De asemenea, asocierea endometritei cu HAF necesită evaluare prin date individuale care să distingă diagnosticele simultane de cele succesive și să permită luarea în considerare a vârstei, sezonului și tratamentelor. Contribuția studiului constă în descrierea distribuției patologiilor și a suprapunerii diagnostice într-un lot clinic, împreună cu documentarea evoluției reproductive. Aceste observații susțin o evaluare integrată a aparatului reproducător și adaptarea monitorizării la particularitățile fiecărui caz.

Concluzii

Studiul retrospectiv a evidențiat predominanța endometritei în cadrul patologiilor uterine și a foliculilor hemoragici anovulatori (HAF) în cadrul celor ovariene. Un rezultat particular a fost coexistența endometritei și HAF la 21 de iepe, reprezentând 67,7% dintre cazurile de endometrită, ceea ce susține necesitatea evaluării concomitente a uterului și ovarelor. Asocierea examenului clinic și ecografic cu investigațiile citologice și histopatologice a contribuit la caracterizarea afecțiunilor, iar clasificarea Kenney-Doig a orientat prognosticul reproductiv. Gestația a fost documentată la 40% dintre iepe în același sezon și la 27,1% în sezonul următor, ceea ce corespunde unui total de 67,1% din lot. Aceste rezultate susțin individualizarea managementului și monitorizarea reproductivă pe parcursul mai multor sezoane, fără a demonstra o relație cauzală între patologiile concomitente.

Conflict de interese: niciunul declarat.

Suport financiar: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licența CC-BY.