Metode de monitorizare a eficacităţii vaccinării împotriva rabiei la vulpi în România

Controlul rabiei la speciile sălbatice, în special la vulpi (Vulpes vulpes), este una dintre provocările majore ale medicinei veterinare preventive, cu implicații semnificative pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor și conservarea biodiversității. În acest context, vaccinarea orală împotriva rabiei la vulpi a devenit o componentă esențială a programelor naționale și europene de control al rabiei, fiind implementată pe scară largă în multe țări europene, inclusiv în România.

Eficacitatea acestor campanii de vaccinare depinde de mai mulți factori, printre care rata de distribuție a momelilor vaccinale, acceptarea și consumul acestora de către populațiile-țintă și capacitatea imunogenică a vaccinului utilizat.

Pentru a evalua riguros impactul vaccinării orale și pentru a documenta atingerea obiectivelor de control al bolii, sunt necesare metode standardizate și reproductibile de monitorizare a eficacității campaniilor de vaccinare.

Monitorizarea eficacității campaniilor de vaccinare orală împotriva rabiei (ORV) în populațiile de carnivore sălbatice se bazează pe evaluarea a doi indicatori critici: detectarea tetraciclinei (TTC) și prezența anticorpilor neutralizanți ai virusului rabiei (RVNA) după vaccinare.

Date statistice în 2020

Datele colectate pentru 2020 au înregistrat o detectare a tetraciclinei de 76,35%, ceea ce sugerează că o proporție semnificativă din populația de vulpi vizată a consumat momeala vaccinată.

Aceasta este considerată o rată de absorbție relativ ridicată, indicând faptul că strategia de distribuire a momelilor vaccinate a fost în mare măsură eficientă în atingerea speciilor-ţintă în 2020. Cu toate acestea, implică și faptul că aproximativ 23,65% din vulpi nu au ingerat momeala sau nu au fost expuse la aceasta, evidențiind posibile lacune în distribuția momelii, variații ale densității populației sau factori de mediu care influențează accesibilitatea momelii.

Anticorpii postvaccinare sunt detectați prin teste ELISA și reprezintă o măsură directă a răspunsului imunitar după vaccinare. O rată de seroconversie de 36,72% este considerabil mai mică decât rata de absorbție a tetraciclinei. Această diferență indică faptul că nu toate vulpile care au consumat momeala au dezvoltat niveluri detectabile de anticorpi. Posibile explicații includ depozitarea necorespunzătoare sau expunerea la mediul înconjurător, ingestia incompletă a plicului cu momeală, variații individuale în răspunsul imunitar sau expunerea anterioară la virusul rabiei ori factori legaţi  de vârstă, deoarece vulpile mai tinere pot să nu dezvolte un răspuns puternic al anticorpilor.

Date statistice în 2021

În 2021, în România nu s-a desfășurat nicio campanie de vaccinare orală împotriva rabiei (ORV), în principal din cauza întârzierilor logistice și de aprovizionare legate de achiziționarea și distribuirea momelilor vaccinale.

Această întrerupere ar fi putut fi influențată de constrângeri administrative sau financiare (întârzierile în licitațiile publice sau realocările bugetare pot afecta aprovizionarea cu vaccinuri), de perturbările legate de  pandemia de COVID-19, care a avut un impact global asupra lanțurilor de aprovizionare, inclusiv asupra programelor de sănătate publică și veterinară, precum și de tranziția între programele finanțate de UE – decalajele dintre sfârșitul unui ciclu de finanțare și aprobarea următorului ar fi putut contribui la întârzierile în implementarea campaniei.

Ca urmare, nu s-au distribuit momeli și deci nu s-au vaccinat vulpi în 2021, ceea ce explică și absența datelor privind detectarea tetraciclinei și seroconversia în acel an. Această întrerupere a vaccinării ar fi putut avea implicații asupra continuității controlului rabiei și asupra nivelurilor de imunitate în rezervoarele de animale sălbatice.

Date statistice în 2022

Tetraciclina, încorporată în momelile vaccinale ca biomarker, a înregistrat în 2022 o rată de detectare de 69,52%, ceea ce indică faptul că aproximativ șapte din zece vulpi eșantionate au consumat momelile vaccinale.

Deși ușor mai mică decât rata din 2020 (76,35%), aceasta sugerează totuși un succes rezonabil la nivel de teren în ceea ce privește distribuția și accesibilitatea momelilor, cu toate că peste 30% din populația de vulpi nu a ingerat momelile.

Detectarea anticorpilor după vaccinare a arătat o rată de detectare a anticorpilor de 33,92%, ceea ce indică un răspuns imunogen scăzut până la moderat, în concordanță cu tendința observată în campaniile anterioare. Este important de menționat că există din nou o diferență semnificativă între proporția vulpilor care au consumat momeala și a celor care au dezvoltat un răspuns imun măsurabil (diferență de aproximativ 35,6%).

În 2022, România a implementat un program național de vaccinare orală împotriva rabiei (ORV), care a cuprins două faze principale: o campanie de primăvară, desfășurată între aprilie și iunie, și o campanie de toamnă, desfășurată între septembrie și noiembrie. Fiecare campanie a urmat un protocol standardizat care a implicat distribuirea a 25 de momeli pe kilometru pătrat, la o distanță de 500 de metri una de alta, de-a lungul rutelor de zbor planificate, cu monitorizarea bazată pe GPS a dispersiei momelilor și a traiectoriilor de zbor.

În același timp, pe tot parcursul anului au fost menținute măsuri cuprinzătoare de supraveghere. Supravegherea pasivă a inclus testarea a 1 200 de animale indicatoare (vulpi sau șacali) găsite moarte, utilizând testul cu anticorpi fluorescenți (FAT). Supravegherea activă a fost efectuată în toată țara, vizând o densitate de patru vulpi la 100 km², ceea ce a dus la colectarea a 8 535 de probe în ambele perioade de vaccinare.

În plus, au fost utilizate și alte forme de supraveghere activă, cum ar fi vânătoarea în zonele în care au fost detectate cazuri de rabie la animale sălbatice sau în apropierea focarelor de îmbolnăvire a animalelor domestice, asigurând o monitorizare riguroasă pe tot parcursul anului.

Date statistice în 2023

Detectarea tetraciclinei în 2023 a înregistrat un procentaj de 59,3%, ceea ce indică faptul că doar șase din zece vulpi testate au ingerat momeala vaccinată. Aceasta reprezintă o scădere semnificativă față de anii precedenți (de exemplu, 76,35% în 2020 și 69,52% în 2022).

Reducerea consumului poate fi atribuită mai multor provocări legate de teren, cum ar fi condițiile de mediu care afectează disponibilitatea momelii (de exemplu, condiții meteorologice extreme, acoperire vegetală), densitatea insuficientă a momelii sau distribuția necorespunzătoare, concurența crescută din partea speciilor care nu sunt vizate (de exemplu, câini vagabonzi, alte carnivore, rozătoare) sau fluctuațiile populației de vulpi ori schimbările în modelele de comportament.

Acest consum redus de momeală sugerează că o parte semnificativă a populației-ţintă nu a fost expusă la vaccin, ceea ce ar putea compromite obiectivul de a atinge imunitatea colectivă în rezervoarele de rabie din fauna sălbatică.

Detectarea anticorpilor după vaccinare de 29,1% reprezintă cea mai mică valoare înregistrată în ultimele cicluri de vaccinare observate, cu o scădere continuă față de anii precedenți (33,92% în 2022, 36,72% în 2020).

Analiza centralizată finală a datelor colectate indică o tendință descendentă a ratelor de detectare a tetraciclinei – un biomarker stabilit pentru evaluarea consumului de momeală în timpul campaniilor de vaccinare orală împotriva rabiei (ORV) în România. Aceste rate au scăzut de la 76,35% în 2020 la 59,3% în 2023, sugerând o reducere progresivă a consumului de momeală în rândul populației-țintă de vulpi.

În același timp, proporția indivizilor care prezintă seroconversie postvaccinare – definită prin prezența anticorpilor antirabici detectabili – a înregistrat, de asemenea, o scădere notabilă, de la 36,72% în 2020 la 29,1% în 2023, reflectând o potențială reducere a răspunsului imunogen.

Această discrepanță dintre absorbția biomarkerilor și răspunsul serologic ridică întrebări critice cu privire la eficiența distribuției momelilor, viabilitatea vaccinului și variabilitatea individuală a răspunsului gazdei, subliniind necesitatea îmbunătățirii strategiilor de teren și a consolidării supravegherii pentru a spori eficacitatea programelor de eradicare a rabiei.

În 2023, România a implementat o campanie națională de vaccinare orală împotriva rabiei (ORV), care a fost executată în două faze distincte: o campanie de primăvară, desfășurată din aprilie până în iunie, și o campanie de toamnă, desfășurată din septembrie până în noiembrie. Fiecare fază a implicat distribuirea aeriană a momelilor la o densitate de 25 momeli/km², cu intervale de 500 de metri între liniile de zbor.

Procesul a beneficiat de trasee de zbor monitorizate prin GPS, de rute planificate și de urmărire în timp real cu ajutorul serverelor online, pentru a asigura o acoperire optimă și o precizie ridicată a dispersiei momelii. Ambele campanii au avut condiții de zbor favorabile, fiecare având o durată de aproximativ 30 de zile.

În paralel, pe tot parcursul anului s-a menținut un sistem cuprinzător de supraveghere a rabiei. Eforturile de supraveghere pasivă au inclus testarea a aproximativ 2000 de vulpi și șacali (ca animale indicatoare) găsite moarte și examinate folosind testul cu anticorpi fluorescenți (FAT). Supravegherea activă a sprijinit eforturile ORV, vizând patru vulpi la 100 km², totalizând 8535 de probe de vulpi colectate în perioadele de primăvară și toamnă. În plus, au fost inițiate alte activități de supraveghere activă țintită în zonele adiacente focarelor confirmate de rabie, în special în regiunile împădurite sau în apropierea locurilor de infectare a animalelor domestice.

Această abordare integrată reflectă angajamentul României de a controla rabia atât prin vaccinarea preventivă, cât și prin monitorizarea sistematică a rezervoarelor de animale sălbatice.

Între 2020 și 2023, programul de vaccinare orală împotriva rabiei (ORV) din România a demonstrat o tendință constantă de scădere atât în ceea ce privește consumul de momeală, cât și răspunsul imunologic în rândul populațiilor de vulpi.

Detectarea tetraciclinei, utilizată ca biomarker pentru ingestia de momeală, a scăzut de la 76,35% în 2020 la 59,3% în 2023. În mod corespunzător, proporția animalelor care prezintă anticorpi postvaccinare a scăzut de la 36,72% la 29,1% în aceeași perioadă.

Această reducere paralelă atât a acoperirii operaționale, cât și a ratelor de seroconversie ridică îngrijorări cu privire la eficacitatea administrării vaccinului, integritatea momelilor și capacitatea de răspuns imunologic, subliniind necesitatea urgentă de strategii consolidate pe teren și de protocoale de monitorizare îmbunătățite pentru a proteja progresul către eliminarea rabiei.

Strategia națională de combatere a rabiei din România pentru 2024 include campanii cuprinzătoare de vaccinare orală împotriva rabiei (ORV) în primăvară (aprilie-iunie) și toamnă (septembrie-noiembrie), care vizează întreaga țară.

Supravegherea pasivă este planificată pe tot parcursul anului, implicând testarea a aproximativ 2000 de vulpi, șacali și alte animale sălbatice sau domestice suspectate. În paralel, supravegherea activă va monitoriza 8535 de vulpi (4/100 km²), eșantionate în cadrul ambelor campanii de vaccinare, cu evaluarea programată la 45 de zile după distribuire. O supraveghere activă suplimentară țintită va fi efectuată în zonele infectate, unde se practică vânătoarea ca răspuns la cazurile confirmate de rabie legate de rezervoarele din fauna sălbatică.

Autor corespondent: Jana Šnytová E-mail: Šnytová.jana@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.