MEDICINĂ INTERNĂ

Sindromul hematuric în afecţiunile cu etiologie neoplazică la animalele de companie

Hematuric syndrome in diseases with neoplastic etiology in companion animals

Data publicării: 29 Martie 2022
Editorial Group: MEDICHUB MEDIA
10.26416/PV.35.1.6225

Abstract

Hematuric syndrome in pets is a common pathology with complex etiology: kidney stones, bladder stones, inflammation of the bladder and, last but not least, neoplasms of the components of the urinary tract. Cases of hematuric syndrome with neoplastic causes in different segments of the urinary tract will be presented in this study to describe the diversity of clinical expression and the incidence of this pathology with intricate etiopathogenesis.

Keywords
neoplasticanemiahematuria

Rezumat

Sindromul hematuric la animalele de companie este o patologie frecvent întâlnită, cu etiologie complexă: litiază renală, litiază vezicală, inflamaţii ale vezicii urinare şi, nu în ultimul rând, neoplazii ale componentelor aparatului urinar. Cazurile de sindrom hematuric cu cauze de ordin neoplazic de la nivelul diferitelor segmente ale tractului urinar vor fi prezentate în acest studiu, pentru a descrie diversitatea exprimării clinice şi incidenţa acestei patologii cu etiopatogeneză intricată.
Cuvinte Cheie
neoplazicanemiehematurie

Nefropatii neoplazice

Tumorile renale primare înregistrează o incidenţă redusă, de 0,3-1,7% la câinii masculi (Cocker Spaniol, Labrador, Rottweiler, Golden Retriever, Ciobănesc German, Poodle Pitic, Malamut, Springer Spaniol şi Ciobănesc de Shetland) şi de 1,5-2,5% la pisici. În funcţie de originea procesului neoplazic, au fost clasificate ca neoplazii epiteliale ale parenchimului renal, neoplazii epiteliale ale pelvisului renal, tumori nefroblastice şi tumori mezenchimale.

Neoplaziile epiteliale ale parenchimului renal, reprezentate de forma cea mai comună, carcinomul renal (figura 1), au natură chistică şi pot invada ţesuturile adiacente – pelvisul renal, ureterele şi vascularizaţia din vecinătate. Apar frecvent la vârsta medie de 8-9 ani şi sunt traduse clinic prin anorexie, depresie, scădere în greutate, masă abdominală palpabilă, dureri abdominale, vomă, disurie, polakiurie şi hematurie la aproximativ 33% dintre pacienţi.
 

Figura 1. Carcinomul renal. a) localizare în polul cranial; b) localizare laterală; c) localizare în sistemul pielocaliceal
Figura 1. Carcinomul renal. a) localizare în polul cranial; b) localizare laterală; c) localizare în sistemul pielocaliceal

Neoplasmul epitelial al pelvisului renal, descris drept carcinom tranziţional, este cel mai frecvent întâlnit la câine.

Tumorile mezenchimale la câine sunt rare, fiind de tip sarcom sau hemangiosarcom, hematuria fiind depistată la 50% din câinii diagnosticaţi conform unui studiu, leiomiosarcom şi fibrosarcom, iar la pisică cea mai frecventă tumoră este limfosarcomul (vârstă medie, frecvent la masculi, asociată cu retroviroze – FELV, FIV).

Tumorile benigne sunt rar întâlnite; la câine apare hemangiomul, iar la pisică, adenoamele renale şi leiomioamele.

Nefroblastomul, cunoscut şi ca adenocarcinom embrionar sau tumora lui Wilms, este o tumoră rară, ce apare la tineretul canin şi la adulţi. Nefroblastoamele renale sunt de obicei unilaterale, dar a fost raportată şi implicarea bilaterală. Nu au fost raportate predispoziţii de sex sau rasă, deşi câinii tineri intacţi sunt frecvent afectaţi.

Semnele cel mai frecvent raportate în neoplasmele renale includ: sindrom de retenţie azotată, distensie abdominală cu o masă palpabilă asociată, letargie, anorexie, emaciere, scădere în greutate, vomă şi hematurie microscopică.

Tumorile ureterale primare sunt foarte rare la animalele de companie şi includ aspecte histologice specifice leiomiomului, leiomiosarcomului, carcinomului tranziţional şi fibropapilomului.

Cistopatii neoplazice

Tumorile maligne vezicale ocupă locul principal al tumorilor tractului urinar la câine, cu o proporţie de 0,5%, frecvent depistate la femele, şi locul secundar, consecutiv limfosarcomului renal, la pisici.

Diversitatea tipurilor histologice ale tumorilor vezicii urinare este detaliată în tabelul 1, cu o incidenţă predominantă a carcinomului cu celule tranziţionale, cu similitudini histologice corespondentului din medicina umană.
 

Tabelul 1. Tumorile primare ale vezicii urinare – tipuri histologice
Tabelul 1. Tumorile primare ale vezicii urinare – tipuri histologice

Carcinomul cu celule tranziţionale este generat de o combinaţie de mai mulţi factori, inclusiv predispoziţie genetică, dar agentul etiologic nu este pe deplin identificat, fiind incriminaţi factori de mediu, precum pesticidele şi insecticidele, şi terapia cu ciclofosfamidă.

O predispoziţie genetică este puternic suspectată, deoarece carcinomul este mai frecvent la rase specifice de câini (Scottish Terrierul are risc de 18-20 de ori mai mare faţă de alţi câini, iar Ciobănescul de Shetland, Beagle, West Highland White Terrierul şi Fox Terrierul de 3 până la 5 ori).

Semnele clinice raportate la ambele specii sunt de natură disurică, stranguria şi hematuria.

Carcinomul cu celule tranziţionale se localizează frecvent la nivelul trigonului vezical, la câine (figura 2) determinând o cascadă patogenetică, prin obstrucţia acestuia implicând şi uretra.
 

Figura 2. Reprezentarea locurilor de elecţie pentru carcinomul tranziţional la câine
Figura 2. Reprezentarea locurilor de elecţie pentru carcinomul tranziţional la câine

Afecţiuni uretrale şi prostatice de natură neoplazică

Neoplazia uretrală primară este foarte rară, mai ales în cazul felinelor, fiind identificat cu predilecţie carcinomul cu celule tranziţionale. Alte tipuri de neoplazii ale uretrei includ: carcinomul cu celule scuamoase, leiomiosarcomul, hemangiosarcomul, fibrosarcomul şi osteosarcomul. Semnele clinice menţionate în tumorile uretrei sunt similare cu cele din cazul afectării vezicii urinare, la care se adaugă, în funcţie de gradul de obstrucţie uretrală, alterări ale stării generale, glob vezical şi, ulterior, sindromul de retenţie azotată.
 

Figura 3. Neoplasm vezical – îngroşare neuniformă cu pierderea stratificării specifice (original)
Figura 3. Neoplasm vezical – îngroşare neuniformă cu pierderea stratificării specifice (original)
Figura 4. Neoplasm vezical – îngroşare neuniformă cu pierderea stratificării specifice (original)
Figura 4. Neoplasm vezical – îngroşare neuniformă cu pierderea stratificării specifice (original)
Figura 5. Neoplasm vezical – formaţiune difuză (original)
Figura 5. Neoplasm vezical – formaţiune difuză (original)
Figura 6. Neoplasm vezical – formaţiune pediculată (original)
Figura 6. Neoplasm vezical – formaţiune pediculată (original)
Figura 7. Formaţiune testiculară (original)
Figura 7. Formaţiune testiculară (original)
Figura 8. Formaţiune testiculară (original)
Figura 8. Formaţiune testiculară (original)

Carcinoamele prostatice la câine au o incidenţă scăzută (0,43%), iar la câinii Ciobănesc de Shetland şi Scottish Terrier s-a remarcat o prevalenţă crescută la o vârstă medie de 10 ani. Castrarea la o vârstă fragedă este controversată şi considerată factor de risc pentru dezvoltarea afecţiunii. Câinii castraţi pot prezenta risc de dezvoltare a adenocarcinomului prostatic, fiind de până la 2,38 de ori mai mare decât la câinii necastraţi. În plus, carcinomul prostatic la câini este independent de androgeni; astfel, orhidectomia nu reprezintă o soluţie terapeutică, cu excepţia cazurilor asociate cu hiperplazia benignă a prostatei.  

Semnele clinice identificate sunt stranguria, polakiuria şi hematuria, care apar consecutiv compresiei sau invaziei uretrei de către tumora prostatică, invaziei procesului malign în vezică sau prostatitei concurente. Infecţia secundară este frecvent raportată (36% din câinii afectaţi) şi poate exacerba simptomatologia tractului urinar inferior. Dischezia, tenesmele şi constipaţia sunt determinate de obstrucţia colonului descendent de către prostata mărită şi/sau ganglionii limfatici măriţi în regiunea sublombară. Metastazarea osoasă poate conduce, de asemenea, la şchiopături şi semne neurologice (ataxia şi pareza sau paralizia membrelor posterioare).
 

Figura 9. Adenocarcinom prostatic (original)
Figura 9. Adenocarcinom prostatic (original)
Figura 10. Adenocarcinom prostatic (original)
Figura 10. Adenocarcinom prostatic (original)
Figura 11. Formaţiune testiculară (original)
Figura 11. Formaţiune testiculară (original)
Figura 12. Formaţiune testiculară (original)
Figura 12. Formaţiune testiculară (original)
Figura 13. Rinichi cu aspect neoplazic (original)
Figura 13. Rinichi cu aspect neoplazic (original)

În plus, la examenul palpatoriu transrectal se decelează prostatomegalie asimetrică, cu/fără sensiblitate dureroasă exacerbată.

Semne sistemice precum letargie, anorexie, scădere în greutate, tuse şi intoleranţă la exerciţii fizice pot fi, de asemenea, prezente în stadiile avansate ale afecţiunii.  

Bibliografie


  1. Allard LP, Hernandez J. Hématurie rénale idiopathique: à propos d’un cas, Pratique médicale et chirurgicale de l’animal de compagnie. 2008;43:165-169.
  2. Archer J. Urine analysis. BSAVA Manual of Canine and Feline Clinical Pathology (second edition) Editure British Small Animal Veterinary Association, Gloucester, 2016. 
  3. Bainbridge J, Elliot J. Manual of canine and feline nephrology and urology – second edition. Editure British Small Animal Veterinary Association, UK, 2007. 
  4. Bell FW, Klausner JS, Hayden DW, Feeney DA, Johnston SD. Clinical and pathologic features of prostatic adenocarcinoma in sexually intact and castrated dogs: 31 cases (1970-1987). Journal of the American Veterinary Medical Association. 1991;199:1623-1630
  5. Codreanu M. Patologia medicală a animalelor domestice. Bolile aparatului urinar, Editura Printech, Bucureşti, 2018.
  6. Fulkerson CM, Dhawan D, Ratliff TL, Hahn N, Knapp DW. Naturally Occurring Canine Invasive Urinary Bladder Cancer: A Complementary Animal Model to Improve the Success Rate in Human Clinical Trials of New Cancer Drugs. International Journal of Genomics. 2017;2017:6589529  
  7. Griffin MA, Culp W, Giuffrida MA, Ellis P, Tuohy J, Perry JA, Gedney A, Lux CN, Milovancev M, Wallace ML, Hash J, Mathews K, Liptak J, Selmic LE, Singh A, Palm CA, Balsa IM, Mayhew PD, Steffey MA, Rebhun RB, Burton JH, Kent MS. Lower urinary tract transitional cell carcinoma in cats: Clinical findings, treatments, and outcomes in 118 cases. Journal of Veterinary Internal Medicine. 2020;34(1):274-282.
  8. Klein MK, Cockrell GL, Harris CK, Withrow SJ, Lulich JP, Ogilvie GK, Norris AM, Harvey HJ, Richardson RC, Fowler JD, Tomlinson J, Henderson RA. Canine primary renal neoplasms: a retrospective review of 54 cases. J Am Anim Hosp. Assoc.1988;24:443-452.
  9. Leroy BE, Northrup N. Prostate cancer in dogs:comparative and clinical aspects. VET J. 2009;180:149-162.
  10. Yaxley JP. Urinary tract cancers: An overview for general practice. Journal of family medicine and primary care. 2016;5(3):533–538. https://doi.org/10.4103/2249-4863.197258.
Articole din ediția curentă

PATOLOGIE EXOTICĂ

Elemente de patologie generală în acvaristica practică

Ancuţa Oprea, Codruţ Vişoiu, Corina Oprea, Alexandra Cristian
Patologia peştilor reprezintă un domeniu foarte vast, a cărui etiopatogeneză complexă pune, de cele mai multe ori, medicul veterinar în dificultate. Condiţiile de microclimat şi diversele boli nutriţionale reprezintă un ...
PATOLOGIE EXOTICĂ

Orientări clinice în patologia generală a ofidienilor întreţinuţi în captivitate

Laurențiu Tudor
Patologia reptilelor include o serie de particularităţi ce se referă atât la etiologie şi patogeneză, cât şi la diagnostic şi conduită terapeutică. Dintre reptile, un grad de dificultate sporit privind patologia şi intervenţia medicală îl prezintă ofidienii, din cel puţin două motive: diferenţe anatomofiziolo...
MEDICINĂ INTERNĂ

Osteodistrofia hipertrofică la câine – aspecte clinice şi radiografice

Niculae Tudor
Osteodistrofia hipertrofică, sau osteopatia metafizară, este o afecţiune osoasă întâlnită la tineretul canin în perioada de creştere. Tabloul clinic variază, fiind dominat de şchiopătură bilaterală de diverse grade, acompaniată de sensibilitate şi tumefiere caldă în zona metafizară a oaselor lungi ale schelet...
Articole din edițiile anterioare

MEDICINĂ INTERNĂ

Osteodistrofia hipertrofică la câine – aspecte clinice şi radiografice

Niculae Tudor
Osteodistrofia hipertrofică, sau osteopatia metafizară, este o afecţiune osoasă întâlnită la tineretul canin în perioada de creştere. Tabloul clinic variază, fiind dominat de şchiopătură bilaterală de diverse grade, acompaniată de sensibilitate şi tumefiere caldă în zona metafizară a oaselor lungi ale schelet...
MEDICINĂ INTERNĂ

Abordarea clinică şi paraclinică a pacienţilor cu meningită-arterită steroid-responsivă (MASR)

Denis George Borcea, Andreea Despa, Gheorghe Solcan, Mihai Musteață
Meningita-arterită steroid-responsivă (MASR) reprezintă o patologie inflamatorie a sistemului nervos central, frecvent întâlnită la tineretul canin de talie medie şi mare, cu vârsta sub 2 ani. Examina...
MEDICINĂ INTERNĂ

Hidrocefalia la câine

Mihai Cătălin Cereaciuchin, Raluca Turbatu, Alexandru Neagu, Cristina Fernoagă
Hidrocefalia reprezintă o acumulare excesivă de lichid cefalorahidian (LCR) la nivelul encefalului. Această afecţiune este mai des întâlnită la câinii din rasele brahicefalice şi toy. Diagnosticul se bazează pe interpretarea datelor obţinute în urma anamnezei, examenului clinic şi neurologic, iar confirmarea ...