Asigurarea asistenței medicale veterinare, atât în domeniul medicinei animalelor de companie, cât și în cel al animalelor de rentă, constituie o veritabilă provocare pentru medicul veterinar specialist.
Profesia medicală veterinară a cunoscut o evoluție concordantă cu cerințele şi așteptările proprietarilor/deținătorilor de animale și cu gradul de informare al acestora.
Informarea proprietarilor privind creșterea, întreținerea şi hrănirea animalelor şi prevenirea endo-/exoparazitozelor și a bolilor infecțioase specifice reprezintă o dominantă în activitatea de zi cu zi a medicului veterinar, transformându-l într-un veritabil consilier pe probleme medicale.
Lipsa de informare este, în marea majoritate a situațiilor, parțial sau integral responsabilă de vulnerabilizarea în fața agentului/contextului inductor sau agravant al condițiilor predispozante ori favorizante.
Informarea proprietarilor de animale asupra factorilor de risc nutrițional și, respectiv, asupra factorilor care reprezintă elemente de presiune epidemiologică și/sau de risc metabolic limitează considerabil apariția și evoluţia acestor organopatii sau afecțiuni sistemice.
În acest sens, se poate remarca tendința de schimbare a orientării tipului de cazuistică înregistrată, în sensul reducerii numărului de cazuri prezentate pentru acțiuni sau intenții de vindecare a afecțiunilor constatate și al creșterii numărului de recomandări sau intervenții de ordin limitativ și/sau profilactic.
Se poate remarca și faptul că, în clinica medicală veterinară, acțiunile înregistrate sunt preponderent de tip consiliere medicală veterinară și realizare de acțiuni preventive sau limitative, plasând medicul veterinar în poziția de veritabil consilier pe probleme de strictă specialitate medicală veterinară, așa cum și pe plan european medicina animalelor de companie se orientează către o medicină preventivă, și nu curativ-intervențională.
Din analiza prevalenței și a tipului de acțiune a medicului veterinar clinician, se poate remarca existența unei corelații directe cu nivelul educațional și cultural național.
Și la noi în țară sistemele profesionale de educație continuă se reconturează, în sensul recomandării de a introduce protocoale/proceduri de abordare clinico-terapeutică în clinica animalelor de companie și a celor de rentă.
Prof. univ. dr. Mario Codreanu
Profesia medicală veterinară a cunoscut o evoluție concordantă cu cerințele şi așteptările proprietarilor/deținătorilor de animale și cu gradul de informare al acestora.
Informarea proprietarilor privind creșterea, întreținerea şi hrănirea animalelor şi prevenirea endo-/exoparazitozelor și a bolilor infecțioase specifice reprezintă o dominantă în activitatea de zi cu zi a medicului veterinar, transformându-l într-un veritabil consilier pe probleme medicale.
Lipsa de informare este, în marea majoritate a situațiilor, parțial sau integral responsabilă de vulnerabilizarea în fața agentului/contextului inductor sau agravant al condițiilor predispozante ori favorizante.
Informarea proprietarilor de animale asupra factorilor de risc nutrițional și, respectiv, asupra factorilor care reprezintă elemente de presiune epidemiologică și/sau de risc metabolic limitează considerabil apariția și evoluţia acestor organopatii sau afecțiuni sistemice.
În acest sens, se poate remarca tendința de schimbare a orientării tipului de cazuistică înregistrată, în sensul reducerii numărului de cazuri prezentate pentru acțiuni sau intenții de vindecare a afecțiunilor constatate și al creșterii numărului de recomandări sau intervenții de ordin limitativ și/sau profilactic.
Se poate remarca și faptul că, în clinica medicală veterinară, acțiunile înregistrate sunt preponderent de tip consiliere medicală veterinară și realizare de acțiuni preventive sau limitative, plasând medicul veterinar în poziția de veritabil consilier pe probleme de strictă specialitate medicală veterinară, așa cum și pe plan european medicina animalelor de companie se orientează către o medicină preventivă, și nu curativ-intervențională.
Din analiza prevalenței și a tipului de acțiune a medicului veterinar clinician, se poate remarca existența unei corelații directe cu nivelul educațional și cultural național.
Și la noi în țară sistemele profesionale de educație continuă se reconturează, în sensul recomandării de a introduce protocoale/proceduri de abordare clinico-terapeutică în clinica animalelor de companie și a celor de rentă.
Prof. univ. dr. Mario Codreanu
Articole din ediția curentă
PATOLOGIE EXOTICĂ
Provocări și aspecte practice în creșterea și hrănirea artificială a primatelor mici
Ciprian Petrescu
De-a lungul timpului, am întâmpinat situații care au necesitat intervenția îngrijitorilor sau a medicilor veterinari pentru salvarea puilor de maimuță abandonați de către părinți. Sunt situații care impun ajutarea femele...
PARAZITOLOGIE
Telazioza oculară canină produsă de Thelazia callipaeda
Thelazia callipaeda este un nematod spirurid care afectează mai multe specii de animale domestice și sălbatice, precum și omul. A fost identificată inițial în Orientul Îndepărtat, de unde și denumirea ‚,oriental eyeworm”, iar în ultimul timp s-a constatat o creștere a numărului de cazuri și în Europa, inclusi...
ONCOLOGIE
Tumori maligne și tumori benigne - elemente citologice generale de diferenţiere
Teodoru Soare
Citologia este una dintre metodele de diagnostic al diferitelor proceselor neoplazice. În cazul în care citologia nu este suficientă pentru a oferi un diagnostic de certitudine, orientând medicul practician doar către formularea unei suspiciuni, se recomandă recurgerea la examene suplimentare (hist...Articole din edițiile anterioare
MEDICINA INTERNĂ
Coordonate clinice şi de diagnostic în sindromul Cushing la câine
Mara‑Cătălina Buscă, Mario Codreanu
Etiologic, sindromul Cushing poate fi clasificat în două forme principale, cea hipofizo-dependentă, provocată de tumori la nivelul glandei pituitare (adenoame sau adenocarcinoame), şi cea nonhipofizo-dependentă, care poa...
EDITORIAL
Noi abordări în managementul sănătăţii ecvinelor
Mario Codreanu
De-a lungul ultimelor decenii, domeniul sănătăţii ecvinelor a cunoscut o evoluţie semnificativă, alimentată de progresele ştiinţifice, tehnologice şi de o înţelegere tot mai profundă a nevoilor specifice ale cailor în raport cu orientările şi tendinţele actuale din România....
PROFILAXIE