PARAZITOLOGIE

Telazioza oculară canină produsă de Thelazia callipaeda

 Canine ocular thelaziosis produced by Thelazia callipaeda

First published: 22 iunie 2017

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.27.2.2017.855

Abstract

Thelazia callipaeda is a spirurid nematode that affects several species of domestic and wild animals, as well as humans. It was originally identified in the Far East, hence the ”oriental eyeworm”, and lately there has been an increase in the number of cases in Europe, including in our country. It is located in the conjunctival sac at the eye level, producing a wide range of clinical signs such as conjunctivitis, lacrimation, mucopurulent secretions, blepharospasm, and sometimes corneal ulcer. For the life cycle it needs an intermediate host, which also plays the role of vector, represented by Phortica variegata. The increase in the number of cases of canine thelaziosis in our country requires better information for doctors and animal owners considering the zoonotic nature of this parasitosis.
 

Keywords
ocular thelaziosis, clinical signs, treatment

Rezumat

Thelazia callipaeda este un nematod spirurid care afectează mai multe specii de animale domestice și sălbatice, precum și omul. A fost identificată inițial în Orientul Îndepărtat, de unde și denumirea ‚,oriental eyeworm”, iar în ultimul timp s-a constatat o creștere a numărului de cazuri și în Europa, inclusiv în țara noastră. Localizarea sa este la nivel ocular, în sacul conjunctival, producând o paletă largă de manifestări clinice, cum ar fi conjunctivită, epiforă, secreții mucopurulente, blefarospasm și uneori chiar ulcer cornean. Pentru desfășurarea ciclului biologic are nevoie de o gazdă intermediară, care joacă și rol de vector, reprezentată de Phortica variegata. Creșterea numărului de cazuri de telazioză canină în țara noastră impune o mai bună informare a medicilor și proprietarilor de animale, având în vedere caracterul zoonotic al acestei parazitoze. 
 

În ultimul timp s-au observat unele schimbări în epidemiologia generală a unor boli vectoriale, în special la câini. Astfel că unele dintre ele au fost semnalate în zone care, până nu demult, erau considerate indemne. Acest aspect poate fi consecința mai multor factori, care pot juca un rol important în extinderea și creșterea prevalenței bolilor vectoriale pe glob. Schimbările climatice, deschiderea granițelor și intensificarea circulației oamenilor (însoțiți de animalele de companie) dintr-o țară în alta, schimburile comerciale (inclusiv de animale), schimbarea modului de viață în unele regiuni, alterarea ecosistemelor, proliferarea unor specii considerate rezervoare pentru unii agenți etiologici etc. sunt doar câteva exemple de astfel de parametri care pot conduce la extinderea bolilor vectoriale. O asemenea boală este telazioza, produsă de nematode din genul Thelazia. 
 
image1_2
image1_2
image2_2
image2_2
image3_1
image3_1


La câine au fost identificate două specii de telazii, Thelazia californiensis (Prince, 1930) și Thelazia callipaeda (Railliet și Henry, 1910). Ambele specii sunt zoonoze, fiind capabile să producă telazioza umană. Prima specie a fost identificată în America de Nord, în timp ce a doua specie are o răspândire mai largă, fiind identificată în țările din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Coreea, India și teritoriile din Orientul Îndepărtat al Rusiei), ceea ce explică și denumirea comună de „oriental eyeworm”. În afară de câine și om, T. callipaeda a mai fost diagnosticată și la alte specii de animale, cum ar fi pisica, vulpea roșie, lupul, pisica sălbatică, iepurele, râsul, iar dintre acestea vulpea roșie este considerată un posibil rezervor sălbatic, fiind semnalate cazuri în zone unde evaluează telazioza canină. Însă, în ultima perioadă, parazitismul cu nematodul Thelazia callipaeda s-a extins și în Europa. Astfel că, de la prima semnalare făcută în Italia de Rossi și Bertaglia, în 1989, numărul cazurilor de telazioză canină s-au înmulțit, nematodul T. callipaeda fiind identificat și la câinii din Franța, Spania, Portugalia, Elveția, Belgia și Germania. Recent au fost semnalate, pentru prima dată, cazuri de telazioză canină și în Grecia, Bosnia-Herțegovina, Croația, Serbia, Bulgaria și Ungaria. În țara noastră, primul caz de telazioză canină a fost semnalat în Bihor, în 2014, pentru ca, la scurt timp, alte noi cazuri să fie identificate în Timiș, Vâlcea, Mehedinți, Dâmbovița, Prahova, Argeș, Ilfov și București, demonstrând o răspândire tot mai largă a acestui parazit în țara noastră. În plus, un studiu efectuat recent în România (Mihalca și col., 2016) semnalează prezența acestui nematod și la animalele sălbatice. 

Morfologie

Thelazia callipaeda este un nematod care face parte din clasa Secernentea, ordinul Spirurida, familia Thelaziidae, genul Thelazia. La ambele sexe, viermii adulți au o culoare crem-albicioasă, aspect filiform și o cuticulă care prezintă striații fine transversale. La extremitatea anterioară are un vestibul bucal cu aspect hexagonal, caracteristic genului, cu pereții îngroșați inegali, iar conturul intern al vestibulului bucal are forma unei vaze (figura 1). Masculii adulți au dimensiuni care variază între 8 și 12 mm lungime, extremitatea distală este curbată ventral, prevăzută cu papile pre-, para- și postcloacale (dispuse în perechi), precum și doi spiculi inegali (figura 2). Femelele au între 12 și 18 mm lungime, extremitatea caudală este rotunjită, având în apropiere deschiderea anală, în timp ce deschiderea vulvară este situată în regiunea anterioară a corpului, înaintea joncțiunii esofago-intestinale (figura 3), reprezentând caracter morfologic de diferențiere față de T. californiensis. În uter se pot observa atât ouă mature, care conțin larve de stadiul-1 (L1), cât și ouă neembrionate.

Ciclul biologic 

Pentru desfășurarea ciclului biologic, T. callipaeda are nevoie de o gazdă intermediară, care acționează și ca vector. Acest rol este realizat de reprezentanți ai familiei Drosophilidae (subfamilia Steganinae). Astfel, studii recente au demonstrat că Phortica variegata este răspunzătoare de transmiterea bolii în Europa, în condiții atât naturale, cât și experimentale, și nu Musca domestica, așa cum s-a considerat anterior. Condițiile climatice de la noi sunt propice dezvoltării acestui vector, fapt consemnat și de studii efectuate anterior, care au semnalat prezența musculiței P. variegata în România. Aceste diptere se hrănesc cu suc de fructe, dar și cu secrețiile oculare ale animalelor și omului, moment în care se infectează sau, după caz, transmit infecția noii gazde. În momentul în care musculița P. variegata se hrănește cu secrețiile lacrimale ale unui animal parazitat, ingeră și L1 eliberate de femelele adulte de T. callipaeda prezente în sacul conjunctival al gazdei definitive. După ce sunt ingerate, L1 migrează prin corpul vectorului și suferă două năpârliri, astfel că, după aproximativ 14-21 de zile de la infestare, apar larvele de stadiul 3 (L3), care reprezintă stadiul infestant. Atunci când musculițele infestate (care conțin L3) ajung să se hrănească cu secrețiile lacrimale ale unei noi gazde definitive, vor elibera L3 în sacul conjunctival al acesteia, realizându-se contaminarea gazdei. Aici, L3 se vor dezvolta, transformându-se în viermi adulți, masculi și femele.

Manifestări clinice 

Viermii adulți și larvele de T. callipaeda se localizează în sacul conjunctival al animalelor, producând o paletă largă de semne oculare, de la manifestări subclinice la moderate sau severe. Modificările pot fi prezente la unul sau la ambii ochi. Cea mai frecventă manifestare clinică întâlnită este conjunctivita (de regulă cronică, ce nu cedează la tratamentul convențional), acompaniată de scurgeri lacrimale mucopurulente, blefarospasm, fotofobie și prurit periocular, consecutiv senzației de corp străin pe care o induce prezența viermilor mobili în sacul conjunctival al gazdei. Cuticula striată a adulților acționează mecanic asupra conjunctivei și corneei, antrenând creșterea producției de lacrimi, având drept rezultat atragerea musculițelor și în felul acesta contribuind la răspândirea bolii. În unele situații, modificările oculare pot fi severe, constatându-se cheratită și ulcer cornean. Apariția cazurilor de telazioză canină este oarecum sezonieră, fiind diagnosticate în special în lunile de vară și toamnă, când activitatea vectorului P. variegata este maximă.

Diagnostic

Obișnuit, diagnosticul de telazioză canină se stabilește pe baza evidențierii paraziților adulți la nivelul sacului conjunctival (care sunt foarte activi în momentul examenului oftalmologic), completat cu examenul microscopic și identificarea morfologică a acestora, așa cum s-a prezentat anterior. Însă, uneori, diagnosticul clinic poate fi dificil de stabilit, mai ales dacă este prezent un număr redus de viermi adulți sau sunt prezente stadiile imature, deoarece simptomatologia indusă poate fi confundată cu o reacție alergică. În asemenea situații, în zonele geografice în care este prezent parazitul se poate recurge și la examinarea microscopică a secrețiilor lacrimale, în care pot fi puse în evidență L1 sau stadiile imature. Ca atare, o anamneză completă și un examen oftalmologic atent efectuat pot conduce la un diagnostic corect și, ulterior, la instituirea unui tratament corespunzător.

Tratament

Îndepărtarea mecanică a viermilor adulți cu ajutorul unui bețișor cu vată sterilă, după instilarea unui anestezic local, reprezintă o modalitate eficientă în tratarea animalelor afectate. Apoi se recomandă spălarea ochiului cu ser fiziologic, pentru îndepărtarea eventualelor larve eliberate de femelele adulte în sacul conjunctival, precum și a viermilor adulți care nu au fost observați în timpul inspecției oculare. În plus, trebuie aplicat un tratament local și/sau general, în funcție de severitatea manifestărilor oculare. Studii recente au demonstrat o eficacitate de 100% în cazul utilizării pipetelor care conțin imidacloprid și moxidectin după prima administrare, respectiv de 60% după prima administrare și 100% după a doua administrare în cazul utilizării comprimatelor cu milbemicin oxime și praziquantel (Otranto et al., 2016).
În ultimul timp s-a constatat o creștere a numărului de cazuri de telazioză canină în țara noastră, drept care se recomandă o mai bună informare a specialiștilor, dar și a proprietarilor despre prezența și evoluția acestei boli. 
Având în vedere caracterul zoonotic al acestei parazitoze și informațiile din studiile anterioare conform cărora, în unele zone geografice în care boala era prezentă la animale au apărut și cazuri de telazioză umană, se recomandă acordarea unei atenții sporite acestei boli, atât din partea medicilor veterinari, cât și din partea medicilor umani din țara noastră.   n

Bibliografie

1. Bhaibulaya M, Prasertsilpa S, Vajrasthira S. Thelazia callipaeda Railliet and Henry, 1910, in man and dog in Thailand. Am J Trop Med Med Hyg 1970; 19: 476-479.
2. Colella V., Kirkova Z., Fok E., Mihalca A.D., Tasić-Otašević S., Hodžić A., Dantas-Torres F., Otranto D. – Increase in eyeworm infectious in Eastern Europe. Emerging Infectious Diseases, 2016, 22 (8), 1513-1515.
3. Ioniţă M., Mitrea I.L., Ionică A.M., Morariu S., Mihalca A.D. – New cases of Thelazia callipaeda haplotype 1 in dogs suggest a wider distribution in Romania. Vector-Borne and Zoonotic Diseases, 2016, 16 (3), 172-175.
4. Maia C., Catarino A.L., Almeida B., Ramos C., Campino L., Cardoso L. – Emergence of Thelazia callipaeda infection in dogs and cats from East-Central Portugal. Tranboundary and Emerging Diseases, 2016, 63 (4), 349-464.
5. Malacrida F, Hegglin D, Bacciarini L, Otranto D, Nägeli F, Nägeli C, Bernasconi C, Scheu U, Balli A, Marenco M, Togni L, Deplazes P, Schnyder M. Emergence of canine ocular thelaziosis caused by Thelazia callipaeda in southern Switzerland. Veteterinary Parasitology 2008; 157: 321-327.
6. Magnis J., Naucke T.J., Mathis A., Deplazes P., Schnyder M. – Local transmission of the eye worm Thelazia callipaeda in southern Germany. Parasitology Research, 2010, 106 (3), 715-717.
7. Mihalca A.D., D`Amico G., Scurtu I., Chirilă R., Matei I.A., Ionică A.M. – Further spreading of canine oriental eyeworm in Europe: first report of Thelazia callipaeda in Romania. Parasites and Vectors, 2015, 8:48.
8. Mihalca A.D., Ionică A.M., D’Amico G., Daskalaki A.A., Deak G., Matei I.A., Șimonca V., Iordache D., Modry D., Gherman C.M. – Thelazia callipaeda in wild carnivores from Romania: new host and geografical records. Parasites and Vectors, 2016, 9: 350.
9. Odoevskaya M.I., Khrustalev V.A., Shaitanov M.V., Seriodkin V.I., Panayotova-Pencheva S.M. – Occurrence of the nematode Thelazia callipaeda Railliet and Henry, 1910 (Spirurida, Thelaziidae) in wild carnivores in the Russian Far East. Acta Zoologica Bulgarica, 2015, 67(4), 561-566.
10. Otranto D., Cantacessi C., Testini G., Lia R.P. – Phortica variegata as an intermediate host of Thelazia callipaeda under natural conditions: evidence for pathogen transmission by a male arthropod vector. International Journal of Parasitology, 2006, 36, 1167-1173.
11. Otranto D, Dutto M. Human thelaziasis, Europe. Emerging Infectious Diseases 2008; 14 (4): 647-649. 
12. Otranto D., Collela V., Crescenzo G., Solari Basano F., Nazzari R., Capelli G., Petry G., Schaper R., Pollmeier M., Mallia E., Dantas-Torres F., Lia R.P. – Efficacity of mixodectin 2.5% and imidacloprid 10% in the treatment of ocular thelaziosis by Thelazia callipaeda in naturally infected dogs. Veterinary Parasitology, 2016, 227, 118-121.
13. Pârvu C. – Diptera from the green corridor of the Danube (Romania). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 2005, vol. XLVIII, 47-176.
14. Rossi L, Bertaglia PP. Presence of Thelazia callipaeda Railliet & Henry, 1910, in Piedmont, Italy. Parassitologia 1989; 31(2-3): 167-172.
15. Tudor P., Bădicu A., Mateescu R., Tudor N., Mateescu C., Ionașcu I. – First report of canine thelaziozis in the Muntenia Region, Romania. Parasitology Research, 2016, 115, 1741-1744.

Articole din ediţiile anterioare

NEUROLOGIE | Ediţia 4 33 / 2018

Diagnosticul şi managementul bolilor neuromusculare

Mihai Musteață

Bolile manifestate prin tetrapareză acută flască reprezintă un procent redus din grupul pacienţilor neurologici. Cele mai frecvente prezentări clin...

18 decembrie 2018
MEDICINĂ INTERNĂ | Ediţia 1 30 / 2018

Diagnosticul şi conduita terapeutică în sindromul ulcerului gastric la calul de sport

Mircea Mircean

Interesul pentru studiul sindromului ulcerului gastric la cal rezidă atât din impactul lui negativ asupra performanţelor sportive, cât şi din dific...

19 aprilie 2018
ANIMALE EXOTICE | Ediţia 4 33 / 2018

Pseudomonozele psitacinelor

Laurențiu Tudor

Ordinul Psittaciformes încadrează taxonomic familiile: Loriinae (papagali Lori sau falşii peruşi), Cacatuidae (pa­pa­ga­lii cu creastă şi peruşii n...

18 decembrie 2018
BOLI INTERNE | Ediţia 4 33 / 2018

Diagnosticul şi managementul de urgenţă al tamponadei cardiace

Alice Rădulescu

Tamponada cardiacă apare atunci când se acumulează fluid în sacul pericardic şi presiunea intrapericardică creşte, devenind mai mare decât presiune...

18 decembrie 2018