Introducerea noilor tehnologii în practica medicală oferă medicului o perspectivă detaliată asupra modificărilor structurale şi funcţionale asociate cu diverse patologii. Identificarea unor modele structurale şi funcţionale specifice anumitor entităţi nosologice introduce în actul medical şi în relaţia medic‑pacient o perspectivă mecanizată, depersonalizată şi axată pe detalii în detrimentul ansamblului(1).
Modelul biomecanic al corpului uman priveşte corpul ca un ansamblu de componente fizice (materiale) interconectate, fiecare dintre aceste părţi ale angrenajului fiind reparabilă sau înlocuibilă. Această perspectivă operează cu o interpretare a bolii ca pierdere, disfuncţie sau separare a unei componente a corpului. Conform acestei paradigme, relaţia medic‑pacient se focalizează în mare măsură pe identificarea şi „repararea” componentelor de corp afectate de procesul bolii, iar în mai mică măsură pe pacientul ca întreg în contextul său social(2). Actul medical furnizat din această perspectivă generează o raportare duală a pacientului la medic. Astfel, se dezvoltă raportarea consumeristă a pacientului la actul medical, cu axare pe competenţele tehnice, tehnologiile utilizate şi rezultatele măsurabile(3), în contrast cu perspectiva subiectivă a pacientului şi a societăţii asupra calităţii actului medical – de depersonalizare, distanţare emoţională, insuficientă empatie în relaţia medic‑pacient(4).
Primul model mecanicist al fiinţei umane a fost descris de René Descartes, sub forma separării carteziene corp‑minte(5). Dualismul cartezian persistă în formarea şi practica medicală contemporană prin următoarele abordări(1,6):
-
Corpul uman este privit ca un substrat (instrument) pentru învăţare, descoperire şi dezvoltare a unor metodologii noi de evaluare şi diagnostic medical.
-
Managementul de caz în medicină este standardizat şi bazat pe evidenţe ştiinţifice.
-
Algoritmii de diagnostic sunt similari ca substrat cu rezolvarea unui puzzle ale cărui componente sunt semnele, simptomele şi rezultatele evaluărilor medicale.
Direcţiile de viitor în medicină: elucidarea mecanismelor genetice ale bolilor (Proiectul Genomului Uman) şi dezvoltarea tehnologiilor biomecanice (sisteme alcătuite din celule şi componente tehnologice).
Vă invităm să descoperiţi asocierile dintre senzaţiile corporale şi emoţiile negative, parcurgând următoarele labirinturi:
