SKEPSYS

Corp şi medicină în secolul XXI

Dana-Cristina Herţa

24 Iunie 2019

Introducerea noilor tehnologii în practica medicală oferă medicului o perspectivă detaliată asupra modificărilor structurale şi funcţionale asociate cu diverse patologii. Identificarea unor modele structurale şi funcţionale specifice anumitor entităţi nosologice introduce în actul medical şi în relaţia medic‑pacient o perspectivă mecanizată, depersonalizată şi axată pe detalii în detrimentul ansamblului(1).

Modelul biomecanic al corpului uman priveşte corpul ca un ansamblu de componente fizice (materiale) interconectate, fiecare dintre aceste părţi ale angrenajului fiind reparabilă sau înlocuibilă. Această perspectivă operează cu o interpretare a bolii ca pierdere, disfuncţie sau separare a unei componente a corpului. Conform acestei paradigme, relaţia medic‑pacient se focalizează în mare măsură pe identificarea şi „repararea” componentelor de corp afectate de procesul bolii, iar în mai mică măsură pe pacientul ca întreg în contextul său social(2). Actul medical furnizat din această perspectivă generează o raportare duală a pacientului la medic. Astfel, se dezvoltă raportarea consumeristă a pacientului la actul medical, cu axare pe competenţele tehnice, tehnologiile utilizate şi rezultatele măsurabile(3), în contrast cu perspectiva subiectivă a pacientului şi a societăţii asupra calităţii actului medical – de depersonalizare, distanţare emoţională, insuficientă empatie în relaţia medic‑pacient(4).
 

Figura 1. René Descartes (pictură de Frans Hals) şi ilustrarea dualismului corp‑minte
Figura 1. René Descartes (pictură de Frans Hals) şi ilustrarea dualismului corp‑minte

Primul model mecanicist al fiinţei umane a fost descris de René Descartes, sub forma separării carteziene corp‑minte(5). Dualismul cartezian persistă în formarea şi practica medicală contemporană prin următoarele abordări(1,6):

  • Corpul uman este privit ca un substrat (instrument) pentru învăţare, descoperire şi dezvoltare a unor metodologii noi de evaluare şi diagnostic medical.

  • Managementul de caz în medicină este standardizat şi bazat pe evidenţe ştiinţifice.

  • Algoritmii de diagnostic sunt similari ca substrat cu rezolvarea unui puzzle ale cărui componente sunt semnele, simptomele şi rezultatele evaluărilor medicale.

Direcţiile de viitor în medicină: elucidarea mecanismelor genetice ale bolilor (Proiectul Genomului Uman) şi dezvoltarea tehnologiilor biomecanice (sisteme alcătuite din celule şi componente tehnologice).

Vă invităm să descoperiţi asocierile dintre senzaţiile corporale şi emoţiile negative, parcurgând următoarele labirinturi:

 
1. Simptome digestive/Greaţă
1. Simptome digestive/Greaţă
2.Simptome precordiale / Angor
2.Simptome precordiale / Angor
3. Cefalee/Tensiune musculară
3. Cefalee/Tensiune musculară
Solutie skepsis
Solutie skepsis
 

Bibliografie


  1. Marcum JA. Biomechanical and phenomenological models of the body, the meaning of illness and quality of care. Med Health Care Philos. 2004;7(3):311-20.
  2. Harrison N. Regressing or progressing: what next for the doctor-patient relationship? Lancet Respir Med. 2018 Mar;6(3):178-180.
  3. Shrank WH. Primary Care Practice Transformation and the Rise of Consumerism. J Gen Intern Med. 2017 Apr;32(4):387-391.
  4. Holdsworth LM, Zionts DL, De Sola-Smith KM, Valentine M, Winget MD, Asch SM. Beyond satisfaction scores: exploring emotionally adverse patient experiences. Am J Manag Care. 2019 May 1;25(5):e145-e152.
  5. Urban E. On matters of mind and body: regarding Descartes. J Anal Psychol. 2018 Apr;63(2):228-240.
  6. Burkhardt H, Imaguire G. Mind-body dualism and the compatibility of medical methods. Theor Med Bioeth. 2002;23(2):135-50.
Articole din ediția curentă

REVIEW

Lungul drum al simptomelor somatice inexplicabile medical, de la tulburările somatoforme (CIM-10 şi DSM-3) la tulburarea suferinţei corporale (CIM-11) şi tulburarea cu simptome corporale (DSM-5)

Radu Vraşti
Când simptomele inexplicabile medical se grupează în clustere, avem diferite sindroame care se găsesc în mai toate specialităţile medicale şi rămân ancorate acolo pentru a fi diagnosticate şi tratate ...
PSIHIATRIE-ARTĂ-CULTURĂ

Demonii lui Ibrăileanu

Bogdan C.S. Pîrvu
Diagnosticat cu neurastenie de medicii timpului (prof. dr. Gh. Marinescu, prof. dr. I. Cantacuzino, prof. dr. N. Lupu, prof. dr. I.I. Mironescu, prof. dr. Fr. Reiner, prof. dr. C.I. Parhon), Garabet Ibrăileanu (1871-1936) suferea de o tulburare de personalitate evitantă, care s-a manifestat deja la prima adol...
INTERDISCIPLINARITATE

Anorexia nervoasă şi microbiomul intestinal

Anca Mihaela Hâncu
Microbiomul intestinal joacă un rol‑cheie pentru organismul gazdă. Axa cerebrointestinală, definită de cercetări noi, este o cale bidirecţională de comunicare între creier şi microbiomul intestinal. Anorexia nervoasa (AN) este definită ca o boală mintală caracterizată prin restricţie drastică a aportului en...
Articole din edițiile anterioare

RESEARCH

Assessment of burnout and impostor phenomenon in international medical students

Dana-Cristina Herţa, Celine Pohl, Raluca Trifu, Bogdan Nemeş
Percepţia despre sine ca fiind un impostor, insuficient pregătit pentru cerinţe, cu succese nemeritate sau atribuite norocului, este răspândită la studenţii medicinişti şi la medicii începători. ...
REVIEW

Psihiatria dezastrelor

Horia Coman, Dana-Cristina Herţa
În morbiditatea psihiatrică au fost implicate două tipuri de dezastre: dezastrele naturale, respectiv dezastrele generate de om. În general, dezastrele provocate de om determină mai frecvent simptome şi tulburări psihiatrice persistente. Severitatea agenţilor cauzali ai dezastrelor şi gradul de expunere indiv...
ORIGINAL ARTICLE

Trauma – experienţa individuală, contextul şi trasee de dezvoltare

Dana-Cristina Herţa
Acest articol trece în revistă definiţiile furnizate de-a lungul timpului pentru unele concepte specifice asociate cu expunerea la adversităţi, precum: eveniment traumatizant, traumă, stres posttraumatic. De asemenea, articolul conceptualizează trauma ca proces, ca întâlnire dintre persoană, context şi evenim...