Impactul intervențiilor nutriționale asupra echilibrului microbiotei intestinale la adulți

Introducere

Microbiota intestinală este un ecosistem dinamic, format din miliarde de microorganisme, inclusiv bacterii, virusuri, fungi și protozoare care trăiesc în tractul gastrointestinal uman. Aceste microorganisme joacă un rol esențial în menținerea sănătății generale a gazdei, influențând procesele digestive, imunitare, metabolice și chiar funcțiile cerebrale^(1,2).  Compoziția microbiotei intestinale variază de la o persoană la alta, fiind influențată de factori genetici, dietă, mediu, stil de viață și istoricul medical. Microbiota intestinală poate influența direct metabolismul nutrienților, producția de vitamine și minerale esențiale și protecția împotriva patogenilor. Într-un microbiom sănătos, există o diversitate echilibrată a microorganismelor, care colaborează pentru a menține homeostazia intestinală. Totuși, factori precum dieta nesănătoasă, utilizarea excesivă de antibiotice, stresul sau afecțiunile intestinale pot perturba acest echilibru, ducând la o stare cunoscută sub denumirea de disbioză intestinală^(1,2).

Disbioza fecală, o dereglare a compoziției și diversității microbiotei intestinale, poate contribui la o gamă largă de afecțiuni, inclusiv boli inflamatorii intestinale (cum ar fi boala Crohn și colita ulceroasă), obezitate, diabet, boli cardiovasculare și tulburări neurologice, inclusiv depresia și anxietatea. Dezechilibrul microbiotei intestinale poate determina creșterea excesivă a bacteriilor patogene și o scădere a bacteriilor benefice, precum Bifidobacterium și Lactobacillus, ceea ce poate compromite răspunsul imunitar al organismului și poate favoriza inflamația cronică^(1,2). Din acest motiv, restabilirea echilibrului microbiotei prin intervenții nutriționale a devenit un domeniu de interes major în cercetările recente.

Alimentația joacă un rol fundamental în modularea microbiotei intestinale. Diverse studii recente subliniază importanța alimentelor bogate în fibre, prebiotice, probiotice și grăsimi sănătoase pentru restabilirea echilibrului microbiotei și ameliorarea disbiozei. Alimentele bogate în prebiotice, cum ar fi usturoiul, ceapa, bananele, cerealele integrale și lintea, sunt benefice pentru sănătatea intestinală. Acizii grași omega-3, care se găsesc în alimente precum peștele gras, nuci și semințe, au fost identificați ca având un efect benefic asupra microbiotei intestinale^(1-3). Studiile au arătat că anumite regimuri alimentare, cum ar fi dieta mediteraneeană și dieta pe bază de plante, pot contribui la restabilirea echilibrului microbiotei intestinale. Dieta mediteraneeană, bogată în legume, fructe, cereale integrale, pește și grăsimi sănătoase (în special ulei de măsline), a fost asociată cu o diversificare a microbiotei și cu o scădere a inflamației intestinale. De asemenea, o dietă pe bază de plante a fost asociată cu un microbiom mai sănătos, cu o prevalență crescută a bacteriilor benefice și o reducere a bacteriilor proinflamatorii^(2-4).

Scopul acestui studiu a fost de a evalua impactul intervenției nutriționale asupra microbiotei intestinale la un grup de adulți selectat pe baza unui stil de viață similar, cu un nivel de educaţie comparabil şi a unor factori de risc specifici cu efect asupra microbiotei intestinale. Obiectivul principal a constat în reducerea disbiozei intestinale și îmbunătățirea sănătății gastrointestinale prin ajustări nutriționale personalizate, adaptate vârstei și profilului metabolic individual.

Materiale şi metodă

Studiul epidemiologic prospectiv intervenţional s-a desfășurat în perioada 2024-2025 şi a inclus 30 de participanți adulți din județul Mureș, care s-au prezentat la medicul de familie pentru screening de rutină, cu vârste între 22 de ani și 64 de ani. Criteriile de selecție au inclus un stil de viață similar, un nivel de educație comparabil și statut socioeconomic apropiat, pentru a reduce variabilele ce pot influența microbiota intestinală. La începutul studiului, participanţii au semnat consimţământul şi acordul de participare, aprobate şi pe baza acordului Comisiei de etică pentru acest studiu.

Au fost excluși din studiu participanții cu diagnostice de boli cronice severe care pot influența microbiota intestinală (precum diabet zaharat de tip 1, boli inflamatorii intestinale active, cancer, insuficiență hepatică sau renală severă), cei care au administrat antibiotice, probiotice sau suplimente cu impact major asupra microbiotei în ultimele 14 zile, consumatori cronici de alcool sau substanțe psihoactive, persoane cu alergii sau intoleranțe alimentare severe care ar putea afecta aplicarea intervenției nutriționale, precum și femeile însărcinate sau care alăptează.

Au fost analizate riscurile specifice care influenţează în mod direct calitatea şi cantitatea microbiotei intestinale, au fost recomandate analize specifice ale disbiozei fecale şi s-au recoltat probe de scaun la începutul și la finalul studiului. Acestea au fost analizate utilizând metode de cultură microbiologică pentru a determina compoziția microbiotei, identificarea speciilor bacteriene predominante și gradul de disbioză intestinală. Testele de laborator au fost efectuate în același laborator acreditat pentru a asigura consistența rezultatelor, în laboratoarele GanzImmun GMBH, prin intermediul laboratoarelor din România Bioclinica.

Analizele au inclus:

• Identificarea bacteriilor de putrefacție, precum Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella spp., Enterobacter spp., Hafnia alvei, Serratia spp., Providencia spp., Morganella morganii, Kluyvera spp., Citrobacter spp., Pseudomonas spp., Clostridium spp., Clostridium difficile.
• Identificarea bacteriilor acidifiante benefice: Bacteroides spp., Bifidobacterium spp., Lactobacillus spp., Enterococcus spp.
• Identificarea fungilor şi drojdiilor: Candida albicans, Candida spp., Geotrichum spp., mucegaiuri.
• Determinarea nivelului de pH și activitatea fermentativă.

Participanții au urmat un protocol nutrițional personalizat pe o durată de 12 săptămâni, care a inclus administrarea de postbiotice timp de 15 zile, urmată de o pauză de 15 zile, în regim ciclic, precum și sesiuni educaționale săptămânale axate pe alimentație echilibrată și strategii de reducere a stresului nutrițional.

Recomandările alimentare au fost adaptate în funcție de grupa de vârstă și de riscurile specifice identificate:

• Pentru grupa 20-35 de ani, accentul s-a pus pe optimizarea aportului de micronutrienți, susținerea echilibrului metabolic și prevenirea obiceiurilor alimentare dezechilibrate asociate unui stil de viață activ sau stresant.
• Pentru grupa 36-49 de ani, intervenția a vizat prevenirea dezechilibrelor metabolice incipiente, cum ar fi creșterea masei adipoase viscerale sau scăderea sensibilității la insulină, fiind prioritizate alimentele funcționale și reducerea factorilor proinflamatori din dietă.
• Pentru grupa 50-65 de ani, recomandările au fost adaptate pentru a susține sănătatea cardiovasculară, menținerea masei musculare și a densității osoase, precum și pentru a compensa eventualele carențe nutriționale apărute odată cu înaintarea în vârstă.

Pe durata studiului, participanții au completat jurnale alimentare detaliate și chestionare privind stilul de viață, oferind date despre comportamentul alimentar, nivelul de activitate fizică și factorii psihosociali de expunere. Respectarea protocolului a fost monitorizată prin întâlniri periodice individuale sau de grup, în care s-a evaluat conformitatea, s-au oferit recomandări personalizate și s-a susținut motivația participanților pentru menținerea schimbărilor.

Pentru colectarea informațiilor care au contribuit la formularea strategiilor personalizate de intervenție nutrițională, care să sprijine menținerea unei microbiote sănătoase și prevenirea afecțiunilor asociate dezechilibrelor intestinale, am analizat pentru fiecare grupă riscurile specifice şi am stabilit metodele de evaluare în concordanţă cu riscurile, după cum urmează.

Grupa A (20-35 de ani)

• Riscuri specifice:
  • Stres ridicat asociat carierei și vieții sociale active.
  • Consumul crescut de alimente procesate și fast-food.
  • Program de somn neregulat, afectând regenerarea microbiotei.
  • Utilizarea frecventă a antibioticelor și a altor medicamente pentru afecțiuni minore.
• Metode de evaluare:
  • Chestionare nutriționale, stil de viaţă şi de stres perceput.
  • Monitorizarea aportului alimentar prin jurnale alimentare și a obiceiurilor de somn.
  • Analiza compoziției microbiotei prin teste de laborator ale disbiozei fecale.

Grupa B (36-49 de ani)

• Riscuri specifice:
  • Timp îndelungat petrecut la locul de muncă, reducând atenția acordată alimentației sănătoase.
  • Nivel ridicat de stres profesional și personal.
  • Risc crescut de afecțiuni metabolice (diabet, obezitate) din cauza stilului de viață sedentar.
  • Consumul frecvent de alcool, tutun și cafeină pentru gestionarea stresului.
• Metode de evaluare:
  • Monitorizarea parametrilor metabolici (glicemie, colesterol, trigliceride), prin analize de laborator.
  • Chestionare privind echilibrul dintre viața profesională și cea personală.
  • Evaluarea microbiotei prin analiza disbiozei fecale pentru detectarea dezechilibrelor specifice acestei grupe de vârstă.
  • Chestionar de evaluare pentru stabilirea obiceiurilor alimentare, a frecvenţei şi programului meselor.

Grupa C (50-65 de ani)

• Riscuri specifice:
  • Rata redusă a metabolismului, influențând digestia și absorbția nutrienților.
  • Utilizarea frecventă a medicamentelor pentru boli cronice, afectând microbiota intestinală.
  • Scăderea diversității microbiotei odată cu înaintarea în vârstă.
  • Posibilă reducere a aportului de fibre și probiotice naturale din dietă.
• Metode de evaluare:
  • Evaluarea frecvenței și tipului de medicamente utilizate.
  • Analiza diversității microbiotei și a nivelului de inflamație intestinală, prin testul de laborator, analiza disbiozei fecale.
  • Chestionar de evaluare a comportamentului alimentar şi a stilului de viaţă.

• Starea de sănătate generală. Greutatea corporală și indicele de masă corporală (IMC), afecțiuni cronice (diabet, hipertensiune, boli autoimune, sindrom metabolic), nivelul de inflamație și statusul imunitar.
• Starea de sănătate digestivă. Prezența simptomelor gastrointestinale, balonare, constipație, diaree, reflux gastroesofagian, dureri abdominale, flatulență excesivă, toleranța alimentară (intoleranțe la lactoză, gluten, alergii alimentare).
• Frecvența consumului de fructe și legume, consumul de alimente procesate, fast-food și băuturi răcoritoare, aportul de cereale, proteine și produse lactate, consum de alcool și băuturi cofeinizate (cafea, ceai), consumul de grăsimi și zaharuri.
• Mese regulate și tipuri de alimente preferate, timpul petrecut pentru consumul meselor, obiceiuri de consum (ex.: gustări între mese, mâncatul în fața televizorului), răspunsuri la stres sau emoții prin alimentație (ex.: mâncatul din plictiseală sau frustrare).
• Timpul zilnic sau săptămânal alocat activităților fizice (mers pe jos, alergat, mers la sală, înot etc.), activitățile zilnice (de exemplu, treburile casnice) care pot influența nivelul de activitate fizică, nivelul de activitate legat de muncă (de exemplu, activități fizice în cadrul jobului).
• Durata somnului și calitatea acestuia (trezirea frecventă în timpul nopții, somn agitat), obiceiuri de somn (de exemplu, orele la care merg la culcare), prezența simptomelor de insomnie sau apnee de somn, factorii externi care pot influența somnul (ex.: stresul, alimentația înainte de culcare).
• Frecvența și intensitatea situațiilor stresante, cum se simte persoana în legătură cu controlul asupra vieții sale, reacțiile fizice și emoționale la stres (de exemplu, anxietate, oboseală), capacitatea de a face față stresului.
• Tipurile de suplimente utilizate (ex.: vitamine, minerale, probiotice, postbiotice), motivele utilizării suplimentelor (pentru energie, sănătatea digestivă, sistem imunitar etc.), doza și durata utilizării suplimentelor.
• Afecțiuni cronice (diabet, hipertensiune, colită, gastrită etc.), medicamente utilizate pentru tratarea afecțiunilor, evaluarea simptomelor legate de digestie și absorbția nutrienților (ex.: balonare, diaree, constipație).

Grupa A

Intervenții nutriționale:reducerea consumului de alimente procesate prin introducerea consumului de alimente integrale, bogate în fibre (legume, fructe, cereale integrale) pentru a sprijini diversitatea microbiotei. Evitarea consumului de fast-food și alimente bogate în grăsimi saturate și zaharuri rafinate^(4,5). Alimentație echilibrată pentru reducerea stresului:includerea alimentelor bogate în vitamine B și magneziu, care ajută la reducerea stresului, cum ar fi nucile, semințele, avocado și leguminoasele, introducerea de alimente bogate în antioxidanți pentru a reduce inflamațiile, cum ar fi fructele de pădure și legumele cu frunze verzi^(4,5).

Sprijin pentru microbiota intestinală:introducerea alimentelor fermentate pentru a sprijini bacteriile benefice (Bifidobacterium spp., Lactobacillus spp.). Consumul de prebiotice naturale din banane, ceapă, usturoi sau sparanghel pentru a sprijini creșterea bacteriilor benefice^(4,5).

Monitorizarea consumului de medicamente, prin reducerea utilizării necontrolate a antibioticelor, în cazul în care este posibil, pentru a preveni dezechilibrele microbiotei.

Program educațional, managementul stresului și al stilului de viață activ,activități educaționale despre tehnici de relaxare (meditație, yoga, respirație profundă) și importanța echilibrului dintre muncă și viața personală. Recomandări pentru programarea meselor și a odihnei (important pentru regenerarea microbiotei)^(4,5).

Educație nutrițională: s-a creat un ghid în funcţie de compoziția microbiotei intestinale pentru alegeri alimentare sănătoase, inclusiv exemple de mese rapide, dar sănătoase. Suport pentru modul rapid de completare a jurnalelor alimentare pentru a urmări aportul nutrițional și efectele acestuia asupra sănătății.

Importanța somnului și a odihnei:informarea asupra impactului unui somn neregulat asupra microbiotei intestinale și recomandarea unui program de somn constant^(4,5).

Grupa B

Intervenții nutriționale:sprijin pentru afecțiuni metabolice și controlul greutății, prin reducerea consumului de alimente bogate în calorii și zaharuri simple pentru a preveni obezitatea și diabetul. Includerea surselor de proteine slabe (pui, pește, leguminoase) și grăsimi sănătoase (ulei de măsline, avocado, nuci) pentru un echilibru metabolic sănătos. Suplimentarea cu fibre și legume bogate în antioxidanți pentru a susține un sistem digestiv sănătos. Consumul de alimente prebiotice și probiotice pentru a sprijini echilibrul microbiotei și a preveni disbioza intestinală. Evitarea consumului excesiv de alcool, fumat și cafeină, care poate perturba echilibrul microbiotei. Recomandarea unor analize regulate ale parametrilor metabolici (glicemie, colesterol) și implementarea unui regim alimentar pentru a gestiona riscurile afecțiunilor metabolice.

Program educaționalfocalizat pegăsirea unui echilibru dintre muncă și alimentație.Discuţii săptămânale despre alegerea alimentelor sănătoase în pauzele de masă la locul de muncă. Crearea unui plan de masă zilnic și a unor obiceiuri alimentare sănătoase în timpul programului încărcat. Recomandări pentru activități fizice care pot fi integrate în rutina zilnică, cum ar fi mersul pe jos, mersul la sală sau alte sporturi care sunt accesibile și sustenabile pe termen lung. Sesiuni educaționale despre managementul stresului și importanța abordării acestuia prin metode precum exercițiile fizice și relaxare. Consiliere pentru reducerea consumului de alcool, cafea și tutun, factori ce contribuie la dezechilibrele microbiotei^(4,5).

Grupa C

Intervenții nutriționale:sprijin pentru digestie și absorbția nutrienților, recomandarea unor alimente ușor digerabile și bogate în nutrienți esențiali (legume fierte, fructe moi, proteine slabe), creșterea aportului de fibre și prebiotice pentru a sprijini tranzitul intestinal și diversitatea microbiotei. Reducerea alimentelor inflamatorii, cum ar fi preparatele procesate și grăsimile saturate. Introducerea alimentelor antiinflamatoare, precum peștele gras (somon, macrou), uleiul de măsline și alimentele bogate în omega-3.

Suplimente cu probiotice și postbiotice pentru a compensa efectele medicamentelor cronice asupra microbiotei intestinale. Reducerea utilizării de antibiotice și analgezice (acolo unde este posibil) pentru a evita dezechilibrele microbiotei. 

Educație pentru prevenirea bolilor cronice și a afecțiunilor digestive:suport pentru un stil de viață activ și sănătos, recomandarea de activități fizice care să contribuie la menținerea mobilității și sănătății intestinale, cum ar fi plimbările zilnice sau exercițiile de stretching. Educație despre importanța unui somn de calitate pentru refacerea microbiotei și prevenirea inflamațiilor intestinale^(4-6).

La finalul intervenției, s-a aplicat un program de menținere, care a inclus recomandări personalizate pentru menținerea echilibrului microbiotei prin dietă și stil de viață sănătos, respectiv la opt săptămâni după finalizarea intervenţiei, chestionarea participanţilor pentru evaluarea modului în care este respectat programul de menţinere.

Rezultate

Statusul florei bacteriene putrefactive influenţează valoarea pH-ului fecal şi creşterea numărului acestor bacterii este direct influenţată de obiceiurile alimentare.

Am plecat de la ideea că bacteriile putrefactive metabolizează în principal proteinele şi grăsimile, ceea ce are ca rezultat formarea metaboliţilor toxici, alcalini, care pot deteriora mucoasa intestinală pe termen lung. Creşterea numărului acestora, respectiv o întindere antagonistă insuficientă a florei acide (flora protectoare), conduce la o creştere a valorii pH-ului fecal. Prezenţa bacteriilor putrefactive în probele pacienţilor confirmă ipoteza referitoare la legătura acestora cu modificarea valorii pH-ului fecal, respectiv jurnalele alimentare oglindesc faptul că alimentele ingerate au asigurat un mediu şi o stare favorabilă în tubul digestiv pentru înmulţirea acestora.

O detecţie crescută a germenilor din specia enterobacterii (tabelul 1) poate fi interpretată ca o expresie a rezistenţei perturbate la colonizare şi este adesea depistată în cazul unei alimentaţii bogate în fructe și legume crude, cu hipomotilitate intestinală, precum şi masticaţie insuficientă. Acest aspect a fost confirmat şi prin anamneză, respectiv analiza jurnalelor alimentare completate centralizatoare, fiind totalizate rezultatele, şi cuprinde toate cele trei grupe la total, şi anume: 80% dintre pacienţi prezentau constipaţie cronică, 60% consumau zilnic legume crude şi fructe şi 40% au declarat dificultate în masticaţie. O activitate insuficientă a sistemului imunitar intestinal poate fi, de asemenea, o cauză a înmulţirii enterobacteriilor. Enterobacteriile pot creşte valoarea pH-ului în colon din cauza producerii de metaboliţi de alcalinizare, astfel încât sporirea florei acidifiante antagoniste (flora protectoare) este din ce în ce mai inhibată în creşterea sa şi dispersată.

O creştere a numărului de Escherichia coli poate duce la eliberarea de cantităţi mari de metaboliţi gazoşi, mai ales în cazul aportului crescut de carbohidraţi, şi provoacă meteorism şi flatulenţă. În cazul unui aport crescut de proteine, E. coli produce metaboliţi sub formă de amine biogene (histamină, tiramină, putrescină, agmatină), precum şi amoniac, care poate avea ca rezultat o substanţă subtoxică a ficatului.

Anamneza pacienţilor confirmă în proporţie de 100% prezenţa disfuncţiilor digestive şi a disconfortului în urma ingestiei de alimente, prin simptome precum balonare, meteorism, dureri intestinale, respectiv hiperaciditate gastrică.

Numărul crescut de Klebsiella, reprezentativ pentru grupa B, poate fi asociat cu iritaţia latentă a mucoasei. Acestea sunt răspândite în mediul înconjurător şi mai ales sunt detectabile şi pe plante. Klebsiella este detectată uneori în intestinul persoanelor sănătoase; nu este neobişnuită până la un număr de 10^4 KBE/g scaun (în special la persoanele care mănâncă multe alimente crude). Cei mai importanţi factori de patogenitate sunt factorii de colonizare, invazinele, endotoxinele, enterotoxinele, precum şi citotoxinele. Acestea pot provoca tulburări intestinale, precum şi iritaţii ale mucoasei în cazul unui număr crescut de Klebsiella.

Numărul crescut de Clostridium spp. este un indicator pentru o rezistenţă perturbată la colonizare şi, în general, este determinat de obiceiuri nefavorabile privind nutriţia şi stilul de viaţă (de exemplu, obiceiuri nutriţionale schimbate, precum şi activitate de mestecat restricţionată din cauza vârstei, o dietă cu conţinut scăzut de fibre brute, o dietă bogată în grăsimi şi proteine, intestine lente din cauza blocării mobilităţii), conducând la o disponibilitate crescută a substratului.

Legătura dintre flora bacteriană protectoare (acidifiantă) şi riscul de creştere a putrefacţiei intestinale

Flora intestinală protectoare este cea mai importantă componentă fiziologică a florei intestinale, provocând o acidificare a mediului intestinal. O reducere a numărului acestora conduce la creşterea riscului de putrefacţie şi de multiplicare în exces a germenilor externi, precum şi la o migrare a florei colonului spre partea superioară a regiunii intestinale. Alimentaţia excesivă din anumite tipuri de alimente, în special cele fermentate, poate provoca o creştere a acestora din cauza anumitor tulpini folosite în industria alimentară, aşa-numitele culturi starteri (tulpini folosite pentru procesul de coagulare a brânzei din lapte de vacă).

Diferite produse metabolice au o influenţă directă de inhibare a germenilor externi şi a germenilor de putrefacţie, precum Clostridium spp., şi Enterobacteriaceae, ca de exemplu, Proteus spp. și alţii. O floră redusă de lactobacili creşte riscul de putrefacţie, cu multiplicarea în exces a germenilor externi.

Numărul redus de germeni de Enterococcus (tabelul 2) indică un mediu microbian perturbat şi o rezistenţă redusă la colonizare (risc crescut de infecţii şi de colonizare a germenilor externi).

Creşterea numărului de enterococi poate fi legată de măsurile probiotice sau de consumul crescut de alimente fermentate cu acid lactic sau alte tulpini de fermentare. Enterococii fac parte obligatoriu din flora colonului şi intestinului. Numărul lor este indicator al unei flore acidifiante stabile (flora protectoare), deoarece acestea contribuie la menţinerea rezistenţei la colonizare prin producerea de bacteriocină şi peroxid de hidrogen. Datorită rezistenţei lor la acizi şi bilă, enterococii pot fi găsiţi şi în intestin. Prin formarea acizilor graşi cu lanţ scurt, enterococii au o influenţă reglatoare asupra valorii pH-ului intestinal. Prin urmare, enterococii au o funcţie antagonistă împotriva bacteriilor putrefacte din regiunea intestinului^(4,5).

O reducere a bifidobacteriilor are ca rezultat o inhibare insuficientă a florei de putrefacţie (flora proteolitică). Bifidobacteriile fac parte din flora acidifiantă anaerobă (flora protectoare). Bifidobacteriile sunt zaharolite pure, adică doar ele metabolizează carbohidraţii. În urma metabolizării carbohidraţilor rezultă produsele de descompunere, acizi graşi cu lanţ scurt, care îndeplinesc o sarcină importantă în contextul rezistenţei la colonizare prin acidificare şi au un efect antagonist asupra diverşilor germeni de putrefacţie. Rezultatele obţinute confirmă ipoteza conform căreia un număr redus de floră bacteriană protectoare conduce la riscul instalării procesului de fermentaţie şi putrefacţie intestinală⁽⁶⁾.

Concentraţia histaminei creşte riscul de apariţie a simptomelor intoleranţei, legătura dintre concentraţia histaminei şi numărul de E. coli şi Clostridium spp.

Flora intestinală poate fi responsabilă pentru formarea histaminei în lumenul intestinal, cauzată de dezechilibrul microbian. Procesele de degradare a histidinei conţin germenii capabili de transformarea proteinei din dietă sau eventual proteina inflamatorie să fie convertită în histamină prin decarboxilare.

În funcţie de concentraţia luminală a histaminei, simptomele histaminei ar putea provoca intoleranţă. Intoleranța la histamină este o afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă a acestei amine biogene în organism, provocând o serie de simptome nespecifice, dar frecvent debilitante. Histamina poate proveni din surse alimentare sau poate fi sintetizată endogen, inclusiv prin activitatea florei intestinale. Studiul de față analizează corelația dintre nivelul histaminei în fecale și prezența unor bacterii intestinale specifice, precum Escherichia coli și Clostridium spp.⁽⁷⁾

Dezechilibrul microbiotei intestinale poate determina creșterea sintezei de histamină la nivelul lumenului intestinal. Anumite bacterii intestinale posedă activitate decarboxilazică, transformând histidina din proteinele alimentare sau inflamatorii în histamină. Astfel, flora intestinală devine un factor important în apariția intoleranței la histamină⁽⁸⁾.

Toți pacienții investigați au prezentat concentrații variabile de histamină în fecale (figura 1). La aceștia s-a identificat o prevalență crescută a bacteriei E. coli (tabelul 2). 40% dintre pacienți au avut un nivel de histamină de 50%, 20% un nivel de 40%, iar alți 20% un nivel de 30%. Toate aceste cazuri au avut prezența confirmată a E. coli. În 20% dintre cazuri, s-a constatat prezența simultană a E. coli, Clostridium spp. și Klebsiella, unde concentrația histaminei a atins 80% – un nivel considerat toxicologic semnificativ.

Analiza pe grupe de vârstă evidențiază o susceptibilitate crescută la dezechilibre ale florei intestinale și intoleranță la histamină în rândul persoanelor în ­vârstă. 25% dintre pacienții cu vârste între 20 și 40 de ani au avut concentrații moderate de histamină (30-50%) și simptome mai ușoare; 50% dintre pacienții cu vârste între 41 și 60 de ani au prezentat concentrații ridicate (până la 80%) și prezența bacteriilor Clostridium spp. și E. coli; 25% dintre pacienții de peste 60 de ani au avut cele mai severe forme, cu simptome multiple și disbioză severă, asociată cu mobilitate intestinală scăzută și dietă dezechilibrată.

Escherichia coli are activitate proteolitică, generând amine biogene și amoniac.

Clostridium spp. este capabil să decarboxileze histidina, intensificând astfel producția de histamină. Un număr crescut de Clostridia spp. sugerează o perturbare a rezistenței la colonizare, posibil cauzată de o alimentație săracă în fibre, o dietă hiperproteică și bogată în grăsimi, o activitate redusă de masticație (vârstnici) şi de motilitatea intestinală scăzută⁽⁸⁾.  

Privind simptomatologia asociată, 60% dintre pacienți au raportat simptome de intoleranță la histamină, inclusiv dureri de cap, migrene, amețeli, oboseală şi insomnie.

Legătura dintre drojdii-ciuperci şi obiceiurile nutriţionale

Ciupercile nu fac în principal parte din flora intestinală fiziologică, dar sunt consumate zilnic cu alimente – în special de origine vegetală –, astfel încât un scaun pozitiv poate indica doar semnificaţia unei micoflore tranzitorii. Totuşi, această situaţie se poate schimba în orice moment, din cauza influenţei imunosupresoare şi destabilizatoare a mediului. În acest fel, o „călătorie” prin intestin a ciupercilor se poate transforma într-o colonizare permanentă şi, în cel mai rău caz, o micoză oportunistă^(9-11).

Grupa A (20-35 de ani): din totalul pacienţilor din această grupă, 60% au prezentat Candida albicans, respectiv 30% dintre pacienți au prezentat niveluri crescute de Candida albicans. La această grupă, colonizarea fungică este frecvent asociată cu consumul ridicat de carbohidrați simpli, zaharuri rafinate și alimente procesate, ce creează un mediu favorabil proliferării drojdiilor. Simptomele predominante includ flatulență, disconfort abdominal după mese bogate în carbohidrați și oboseală cronică. Stilul de viață cu stres crescut și somn neregulat poate contribui la scăderea imunității locale, favorizând colonizarea.

Grupa B (36-49 de ani): la această grupă, 50% dintre pacienţi au prezentat Candida  albicans, dar 30% dintre ei au avut concentrații crescute. Factorii de risc major includ tratamentele repetate cu antibiotice, dieta bogată în grăsimi și proteine animale, dar săracă în fibre și probiotice naturale. Acești pacienți au raportat simptome variate, cum ar fi mâncărimi perianale, flatulență și colici. Dezechilibrul nutrițional, împreună cu posibile dezechilibre hormonale, poate destabiliza ecosistemul microbian intestinal, favorizând proliferarea ciupercilor.

Grupa C (50-65 de ani): la această grupă, colonizarea cu Candida albicans a fost identificată în proporţie de 80%. Stilul alimentar tipic include consum redus de fibre brute, masticație incompletă din cauza problemelor dentare și motilitate intestinală scăzută, toate favorizând mediul propice dezvoltării micotice. Simptomele sunt mai severe, cu manifestări digestive persistente și riscuri crescute de candidoze invazive.

Alte specii detectate: Candida inconspicua a fost prezentă la 20% dintre pacienți, fiind o specie cu patogenitate neclară și posibil contaminant alimentar, neimplicată direct în simptomele digestive, dar care poate contribui la dezechilibre în microflora intestinală.

Legătura cu obiceiurile nutriționale și stilul de viață

Dieta bogată în carbohidrați simpli, zaharuri rafinate, alcool și produse fermentate industrial favorizează proliferarea Candida. Consumul redus de fibre și alimente prebiotice slăbește competitivitatea bacteriană normală și reduce producția de acizi grași cu lanț scurt, favorizând un mediu alcalin și propice pentru drojdii. Tratamentul repetat cu antibiotice perturbă echilibrul microbian și reduce barierele naturale împotriva ciupercilor. Stresul cronic, somnul insuficient și afecțiunile metabolice (ex.: diabet zaharat) pot scădea imunitatea locală, facilitând colonizarea fungică. La vârstnici, masticația slabă și motilitatea intestinală redusă contribuie suplimentar la stagnarea materiilor și proliferarea excesivă a drojdiilor^(9-11).

Simptomele asociate colonizării fungice la nivel gastrointestinal

Creșterea excesivă a gazelor intestinale, mai ales după consumul de carbohidrați; mâncărime perianală persistentă; colici abdominale și disconfort cronic; oboseală nejustificată și slăbiciune generală^(9-11).

Riscul de alterare şi modificare a microbiomului intestinal creşte odată cu înaintarea în vârstă

Ipoteza doreşte să evidenţieze riscul de a dezvolta disbioze la persoanele mai în vârstă, chiar şi în condiţiile modificării statusului nutriţional, respectiv completarea şi echilibrarea microbiotei intestinale cu suplimente nutritive (prebiotice). Odată cu înaintarea în vârstă, compoziţia microbiomului intestinal suferă modificări, fiind influenţată de prezenţa bolilor cronice, inflamaţii, consumul de medicamente, statusul nutriţional sau stilul de viaţă.

Rezultatele analizei confirmă ipoteza că alterarea microbiomului este în funcţie de vârstă. Afectarea statusului microbian este mai mare la o vârstă mai înaintată, iar revenirea, respectiv echilibrarea acestuia sunt mai lente, fapt confirmat şi de studiile prezentate. Odată cu înaintarea în vârstă, rezistenţa microbiotei intestinale este în general redusă, astfel încât compoziţia sa generală este mai vulnerabilă la schimbările stilului de viaţă, la tratamentele medicamentoase, cum ar fi antibioticele, şi la boli. Ca urmare, bogăţia speciilor (adică numărul de taxoni pe care analizele metagenomice sunt capabile să îi identifice în probele fecale) este redusă, iar variabilitatea interindividuală este sporită^(10,11).

Variaţia indexului florei bacteriene intestinale depinde de compoziţia florei protectoare şi a germenilor proteolitici (germeni putrefactivi).

Atunci când una dintre coloniile de bacterii suferă unul sau mai multe dezechilibre, se poate instala disbioza. Disbioza se poate manifesta sub forma unor dureri suportabile de stomac, cu caracter temporar. În astfel de cazuri, de obicei, organismul nostru poate corecta singur acest dezechilibru, nefiind necesar tratament, însă atunci când simptomele persistă şi devin supărătoare, se impun un consult de specialitate şi un tratament adecvat^(12,13).

Orice modificare a echilibrului florei intestinale (microbiotei) poate determina apariţia disbiozei. Adesea, apariţiei disbiozei la nivelul tractului gastrointestinal (stomac şi intestine) este determinată de factori precum^(12,13):

• schimbare în alimentaţie – creşterea aportului de proteine, zaharuri şi/sau aditivi alimentari;
• consum accidental de chimicale (pesticide ori fructe sau legume nespălate);
• consumul a mai mult de două băuturi alcoolice/zi;
• administrare de tratament medicamentos care afectează flora intestinală (antibiotice, antiinflamatoare etc.);
• igienă dentară necorespunzătoare (care favorizează înmulţirea bacteriilor nocive în cavitatea bucală);
• nivel ridicat de stres şi/sau anxietate (care influenţează negativ sistemul imunitar);
• contact sexual neprotejat (prin răspândirea bacteriilor nocive, dacă există).

Conform analizei disbiozei fecale şi notei acordate de laborator pe baza indexului florei bacteriene, majoritatea pacienţilor au prezentat o disbioză intermediară.

• 1-5: disbioză blândă;
• 6-12: disbioză intermediară;
• >12: disbioză pronunţată.

Caracteristici ale microbiomului

Grupa A (20-35 de ani):bogăție ridicată de specii, diversitate microbiană crescută, microbiotă în general stabilă și rezistentă. Riscuri alimentare asociate: dezechilibre provocate frecvent de diete hiperproteice (diete pentru masă musculară), consumul ridicat de alimente ultraprocesate, fast-food, băuturi energizante, consumul excesiv de alcool (peste două unități/zi), administrarea necontrolată de antibiotice (în special pentru afecțiuni respiratorii ușoare).

Simptome frecvente de disbioză: balonare, halitoză, constipație sau diaree temporară, erupții cutanate ușoare. Nivel disbioză: majoritatea pacienților din acest grup prezintă o disbioză blândă (scor 1-5), cu remisiune rapidă la modificarea stilului alimentar.

Grupa B (36-49 de ani): încep să apară primele dezechilibre notabile, în special în contextul stilului de viață dezechilibrat și al stresului cronic.Riscuri alimentare asociate:consumul de alimente procesate bogate în zaharuri rafinate,o dietă săracă în fibre (lipsa legumelor şi fructelor proaspete), neregularitatea meselor (pauze lungi sau mese foarte târzii), creșterea consumului de antiinflamatoare sau antibiotice pentru afecțiuni cronice incipiente.

Simptome frecvente de disbioză: greață, balonare persistentă, alternanță constipație-diaree, dificultăți de concentrare, anxietate.Nivel disbioză:predominădisbioza intermediară (scor 6-12), cu o recuperare moderată în urma intervențiilor dietetice.

Grupa C (50-65 de ani):diversitatea bacteriană este în scădere, iar microbiota devine tot mai vulnerabilă la modificările de stil de viață și tratamente. Riscuri alimentare asociate: scăderea apetitului, alimentație dezechilibrată sau monotonă, consumul redus de alimente fermentate sau probiotice naturale, utilizarea frecventă a medicamentelor (în special antiinflamatoare, antibiotice, inhibitori de pompă de protoni), apă contaminată sau lipsa igienei alimentare (mai ales la consumul de legume crude nespălate).

Simptome frecvente de disbioză: dureri de stomac persistente, flatulență excesivă, infecții recurente, oboseală cronică, stări depresive, mâncărimi vaginale sau rectale. Nivel disbioză: în acest grup se înregistrează cele mai mari scoruri în cadrul indexului de disbioză, între 9 şi 12, confirmând prezența disbiozei intermediare pronunțate.

Indiferent de vârstă, disbioza intestinală poate fi declanșată sau agravată de:

Alimentație dezechilibrată(zaharuri, aditivi, proteine excesive)

• Tratamente medicamentoase frecvente
• Igienă orală deficitară
• Stres și anxietate prelungită
• Contact sexual neprotejat (în cazuri rare, prin transfer de bacterii nocive).

Pe lângă alimentație, stilul de viață joacă un rol esențial în modelarea microbiomului intestinal, având capacitatea de a influența direct atât compoziția acestuia, cât și rezistența la disbioză. Factorii care țin de stilul de viață modern – precum stresul psihologic, sedentarismul, igiena personală, consumul de substanțe toxice sau utilizarea frecventă a medicamentelor – contribuie activ la dezechilibrul florei intestinale^(12,13).

Riscuri comune asociate stilului de viață

Stresul cronic reduce diversitatea bacteriană și favorizează inflamația sistemică de grad scăzut.Lipsa somnului dereglează ritmul circadian, afectând metabolismul intestinal și favorizând inflamația.Sedentarismuleste asociat cu scăderea nivelului de bacterii comensale benefice (ex.: Faecalibacterium prausnitzii).Fumatulinfluențează negativ microbiota orală și intestinală, crescând incidența bacteriilor patogene.Consumul excesiv de alcoolare efect toxic direct asupra mucoasei intestinale și favorizează translocarea bacteriilor în sânge.Igiena orală și corporală deficitarăpermite proliferarea microorganismelor nocive, care pot migra către tractul digestiv.Activitatea sexuală neprotejatăpoate introduce bacterii patogene în flora vaginală sau rectală^(14,15).

Grupa A (20-35 de ani) – „Stilul de viață accelerat”

• Stresul academic/profesional (examene, carieră incipientă) este asociat cu activarea axei intestin-creier, contribuind la inflamația de fond.
• Somnul inadecvat (mai puțin de 6 ore/noapte), deseori compensat cu cofeină sau energizante, afectează echilibrul microbiotic.
• Obiceiuri sociale nesănătoase – ieșiri frecvente, mese neregulate, consum de alcool și fumat ocazional.
• Consecințe: tulburări minore de tranzit intestinal, fluctuații de greutate, episoade sporadice de disbioză blândă.

Grupa B (36-49 de ani) – „Perioada multitaskingului”

• Stres ocupațional cronic, asociat cu responsabilități familiale și profesionale intense.
• Scăderea activității fizice, mai ales în cazul celor cu activitate sedentară prelungită (birou, telemuncă).
• Tulburări de somn din cauza suprasolicitării sau anxietății.
• Apariția obiceiurilor compensatorii: consum crescut de alimente hipercalorice, fumat cronic, consum ocazional de alcool.
• Consecințe: dezechilibre persistente ale microbiomului, disbioză intermediară, cu manifestări sistemice (oboseală, probleme cutanate, anxietate ușoară).

Grupa C (50-65 ani) – „Etapa pregeriatrică”

• Reducerea capacității fizice generale și scăderea activității fizice regulate.
• Izolarea socială, mai ales la pensionare sau în contextul unor boli cronice – impact negativ asupra axei intestin-creier.
• Administrarea regulată a medicamentelor (statine, antiinflamatoare, antidepresive) care pot perturba semnificativ flora intestinală.
• Stres psihologic de natură personală (griji familiale, pierderi, boală), asociat cu inflamație intestinală și disfuncție imună.
• Consecințe: disbioză pronunțată, manifestări multisistemice (digestive, neurologice, dermatologice), scăderea capacității de regenerare a microbiotei.

Datele colectate în cadrul studiului susțin existența unei relații sinergice între stilul de viață dezechilibrat și obiceiurile alimentare defectuoase, aceste două componente acționând împreună asupra echilibrului microbiotic intestinal. Pacienții cu unscor de disbioză >7 au raportat frecvent:

• consumul redus de alimente fermentate;
• lipsa activității fizice regulate;
• nivel ridicat de stres perceput;
• episoade de somn insuficient;
• consumul zilnic de medicamente.

Această interacțiune negativă cumulativă favorizează tranziția de la disbioza ușoară la forme moderate și severe, în special în grupele de vârstă avansate.

Riscul de disbioză intestinală crește progresiv cu vârsta, fiind potențat de alimentația inadecvată și stilul de viață dezechilibrat.

Deși în tinerețe dezechilibrele sunt adesea tranzitorii și ușor reversibile, în perioada de mijloc și spre vârsta a treia, intervenția terapeutică trebuie să fie multidimensională, combinând nutriția funcțională personalizată, administrarea de probiotice și prebiotice, optimizarea somnului și a activității fizice, reducerea stresului psihologic şi monitorizarea atentă a tratamentelor medicamentoase^(14,15).

Legătura dintre statusul nutriţional, consumul de suplimente nutritive şi echilibrarea microbiomului intestinal

Compoziția microbiotei intestinale este profund influențată de statusul nutrițional, de modul de alimentație și de aportul de suplimente, care au rol funcțional (probiotice, prebiotice, enzime digestive, nutrienți specifici). Tiparele alimentare moderne, alături de impactul negativ al alimentelor procesate și al dezechilibrelor macronutriționale, contribuie la alterarea florei intestinale și la creșterea riscului de disbioză. Studiile recente^(14-16) evidențiază impactul major al fibrelor fermentescibile, al FODMAP-urilor, polifenolilor și nutrienților antiinflamatori asupra compoziției și funcționalității microbiomului intestinal.

S-a implementat un program nutrițional personalizat, structurat în funcție de:

• statusul nutrițional individual (evaluat prin anamneză, analiză de dietă, jurnal alimentar, IMC și analize de laborator);
• compoziția microbiomului intestinal la momentul inițial;
• simptomatologia clinică prezentă;
• vârsta pacientului.

Structura intervenției nutriționale include reducerea disbiozei, normalizarea florei bacteriene protectoare, combaterea fermentației și putrefacției, reducerea simptomelor digestive și sistemice.

Intervenția a inclus următorii pași:

Evaluarea inițială – test de disbioză fecală, analiza florei bacteriene protectoare și putrefactive, anamneză alimentară și simptome.

Implementarea unui plan alimentar personalizat – eliminarea alimentelor procesate, aditivilor, zahărului rafinat și a excesului de grăsimi saturate, introducerea alimentelor bogate în fibre solubile și prebiotice (inulină, pectină, rădăcină de cicoare, praz, ceapă, ovăz, semințe), utilizarea de alimente fermentate: chefir, iaurt natural, varză murată, miso, kimchi^(14,15).

Administrarea de suplimente nutritive – probiotice multispecii (ex.: Lactobacillus acidophilus, Bifidobacterium bifidum, Saccharomyces boulardii), prebiotice şi postbiotice, în special FOS și GOS, pentru stimularea bacteriilor protectoare, enzime digestive, la pacienți cu simptome de balonare severă sau digestie lentă, vitamine antioxidante și antiinflamatoare, în special vitamina D, C, zinc^(14-16). Reevaluarea disbiozei la trei luni după începerea intervenției.

Rezultatele obținute prin intervenție, în funcție de grupa de vârstă

Grupa A (20-35 de ani)

• Răspuns rapid la intervenția nutrițională, cu o normalizare mai eficientă a microbiotei datorită rezistenței metabolice crescute.
• Reducerea bacteriilor putrefactive: E. coli normalizat la 80% dintre pacienți, Candida albicans absentă la 75%.
• Stimularea florei protectoare: creștere a populației de Bifidobacterium și lactobacili la 70% dintre pacienți.
• Scăderea simptomatologiei digestive: flatulența, balonarea, durerile abdominale au fost semnificativ reduse.
• Structura disbiozei: 80% dintre pacienți au ajuns la o disbioză blândă, 20% fără disbioză detectabilă.

Grupa B (36-49 de ani)

• Răspuns intermediar: echilibrarea microbiotei s-a realizat în decurs de două-trei luni, dar procesul a fost mai lent.
• E. coli și Klebsiella s-au redus semnificativ la 60% dintre pacienți, Candida a rămas prezentă la 30%.
• Populația de bacterii protectoare (Bifidobacterium, lactobacili) a crescut ușor în 50% din cazuri.
• Persistența proceselor de fermentație s-a menținut la 40% dintre pacienți, în special la cei cu regim alimentar fluctuant sau lipsă de aderență.
• Structura disbiozei: 60% disbioză blândă, 40% disbioză intermediară.

Grupa C (50-65 de ani)

• Răspuns lent și incomplet în unele cazuri, din cauza statusului nutrițional deficitar și a prezenței comorbidităților.
• Flora bacteriană protectoare a rămas redusă la 45% dintre pacienți, în ciuda suplimentării cu prebiotice.
• Persistența bacteriilor proteolitice (Enterobacter, Clostridium spp.) la 35% dintre pacienți.
• Candida albicans prezentă în 50% din cazuri.
• Simptome sistemice persistente: fatigabilitate, distensie abdominală, flatulență recurentă.
• Structura disbiozei: 50% disbioză intermediară, 50% disbioză blândă; niciun caz nu a revenit complet la normobiotă în perioada analizată.

În urma studiului efectuat, am constatat o revenire la un număr normal al bacteriilor putrefactive, care au un rol important în menţinerea stării de putrefacţie în organism. Astfel, E. coli la 20% dintre pacienţi s-a normalizat, iar Klebsiella şi Closdridium spp.au fost absente. La 20% dintre pacienţi, specia Enterobacter a rămas neschimbată.

Candida albicans după intervenția nutrițională

• Grupa A: Candida prezentă doar la 20% dintre pacienți, cu simptomatologie minimă.
• Grupa B: Candida persistentă la 30%, corelată cu simptome de flatulență și colici.
• Grupa C: Candida prezentă la 50% dintre pacienți, însoțită de simptome digestive și sistemice mai accentuate (fatigabilitate, balonare).

Un nivel clar de îmbunătăţire a disbiozei se înregistrează la 60% dintre pacienţi, prezentând o disbioză blândă, respectiv 40% din pacienţi prezentând o disbioză intermediară.

Intervenția nutrițională personalizată, susținută de administrarea de suplimente funcționale, a condus la îmbunătățiri semnificative în compoziția microbiotei intestinale la toate grupele de vârstă.

• Grupa A a avut cel mai bun răspuns, datorită unui teren biologic favorabil și unui status nutrițional mai bun.
• Grupa B a prezentat un răspuns moderat, fiind afectată de stresul cronic și de stilul de viață agitat.
• Grupa C a întâmpinat cele mai mari dificultăți în reechilibrare, necesitând un suport terapeutic extins și monitorizare continuă.

Discuţie

Microbiota intestinală joacă un rol esențial în menținerea homeostaziei organismului uman, fiind considerată una dintre cele mai complexe și dinamice comunități microbiene din corp. Aceasta acționează nu doar ca o barieră mecanică și biologică activă împotriva agenților patogeni, ci contribuie substanțial și la procesele metabolice, imunologice și neuroendocrine. Prin producerea de acizi grași cu lanț scurt (SCFA) și stimularea regenerării epiteliului intestinal, microbiota oferă protecție eficientă împotriva colonizării bacteriilor patogene și menține integritatea barierei intestinale^(14,15).

Un alt rol major al microbiotei constă în metabolizarea reziduurilor alimentare nedigerate și neabsorbite, prin procese de fermentație și putrefacție. Aceste procese contribuie la solubilizarea conținutului intestinal, facilitând evacuarea fiziologică prin defecație. Totodată, microbiota participă activ la maturarea sistemului imunitar, prin stimularea țesutului limfoid asociat intestinului (GALT) și menținerea unei stări fiziologice de inflamație de intensitate redusă, necesară pentru apărarea eficientă împotriva microorganismelor oportuniste^(16,18).

Dinamică și sensibilă la schimbările din mediu, microbiota este influențată de alimentație. Dieta zilnică nu are doar un efect de moment, ci modelează pe termen lung compoziția și funcționalitatea florei intestinale. Consumul regulat de produse ultraprocesate, bogate în zaharuri rafinate, grăsimi saturate, carne acidifiantă sau conservanți alimentari, poate favoriza o floră intestinală dezechilibrată, în care bacteriile benefice sunt înlocuite treptat de tulpini potențial dăunătoare. O alimentație echilibrată, centrată pe produse vegetale, alimente integrale, fibre fermentabile și surse curate de proteine, susține dezvoltarea unei microbiote diversificate și stabile. Există o relație directă între varietatea alimentară și biodiversitatea microbiană intestinală, element important pentru sănătatea metabolică și imunitară^(16-18).

Consumarea anumitor medicamente poate modifica semnificativ compoziția microbiotei. Antibioticele, inhibitorii de pompă de protoni sau medicamentele antiinflamatoare afectează populațiile bacteriene intestinale prin distrugerea bacteriilor comensale și favorizarea celor oportuniste. De exemplu, utilizarea frecventă a antibioticelor a fost corelată cu apariția infecțiilor recurente cu Clostridium difficile și cu dezvoltarea sindromului de intestin iritabil. Astfel, dezechilibrele induse medicamentos trebuie luate în calcul în evaluarea stării de sănătate intestinală, în special la persoanele aflate sub tratamente pentru diverse boli cronice^(17,18).

Un element adesea uitat în analizarea echilibrului florei intestinale este vârsta individului. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, compoziția microbiotei suferă modificări treptate. În tinerețe, sistemul digestiv este caracterizat de o mare capacitate de adaptare, iar modificările în dietă sau stil de viață se reflectă rapid în structura florei intestinale. Diversitatea bacteriană este ridicată, iar reechilibrarea ecosistemului intern se face mai ușor.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, microbiota devine mai rigidă, mai puțin receptivă la intervenții și mai predispusă la dezechilibre. Frecvent, persoanele de vârstă mijlocie sau vârstnicii prezintă o scădere a speciilor benefice și o creștere a celor oportuniste sau implicate în procese de putrefacție^(19-21). Aceste modificări se prezintă prin disconfort digestiv (balonare, digestie lentă, constipație), dar și prin efecte sistemice precum inflamație cronică, imunitate scăzută sau sindrom metabolic.

Acest aspect a fost confirmat de numeroase observații clinice, care au evidențiat diferențe reprezentative între grupele de vârstă în ceea ce privește răspunsul organismului la intervențiile dietetice menite să refacă echilibrul microbiotei. Astfel, tinerii au reacționat prompt la schimbările alimentare, prezentând o normalizare rapidă a funcțiilor digestive și o reducere vizibilă a simptomelor asociate disbiozei. Introducerea probioticelor, ajustarea aportului de fibre și eliminarea alimentelor iritante au dus la restabilirea florei benefice într-un interval scurt de timp^(19-21).

La grupa de vârstă intermediară (45-65 de ani), s-a observat o tranziție mai lentă spre echilibru, fiind necesară o intervenție nutrițională susținută, adaptată contextului metabolic al fiecărui individ. În această etapă a vieţii, este prezent un grad moderat de inflamație intestinală, iar procesele de detoxifiere și regenerare a mucoasei necesită mai mult timp și o susținere activă din partea suplimentelor funcționale – prebiotice, enzime digestive sau extracte antiinflamatoare de origine vegetală^(20,21).

În cazul vârstnicilor, intervenția nutrițională are rezultate mai modeste și necesită o strategie pe termen lung. Apariția infecțiilor fungice intestinale, accentuarea fenomenelor de fermentație și putrefacție, precum și pierderea biodiversității bacteriene sunt aspecte întâlnite. Pentru obţinerea unor rezultate, schimbările dietetice trebuie să fie realizate treptat, atent monitorizate și corelate cu starea clinică generală și eventualele tratamente cronice urmate de pacient^(19-21).

Astfel, strategiile de reechilibrare a microbiotei intestinale trebuie să fie personalizate. Sunt esențiale eliminarea alimentelor care întreţin procesele inflamatorii sau de fermentație excesivă și introducerea treptată a celor cu efect probiotic natural, antiinflamator și de refacere a peretelui intestinal. Uleiurile presate la rece, legumele crude și fierte, fibrele solubile din cereale integrale, semințele, plantele aromatice și condimentele naturale (cum ar fi turmericul sau ghimbirul) pot avea efecte benefice remarcabile^(20,21).

Pentru fiecare categorie de vârstă este importantă și educația nutrițională, însoțită de un plan realist de modificare a stilului de viață. De exemplu, în rândul tinerilor, accentul cade pe conștientizarea riscurilor asociate cu alimentele procesate și pe menținerea diversității alimentare. La adulții de vârstă mijlocie, prevenirea disbiozei poate fi sprijinită prin integrarea de rutine zilnice care susțin digestia, mese regulate, evitarea combinațiilor alimentare problematice şi hidratare adecvată. În cazul seniorilor, intervenția trebuie să țină cont și de adaptabilitatea fiziologică redusă, precum și de frecvența crescută a polimedicației^(20,21).

Microbiota intestinală este un indicator sensibil al stării de sănătate, reflectând impactul cumulativ al vârstei, alimentației și stilului de viață. Deși echilibrul său poate fi perturbat ușor, în special din cauza dietei moderne dezechilibrate, el poate fi restabilit prin măsuri specifice, adaptate profilului individual. Înțelegerea interacțiunilor dintre vârstă, microbiotă și dietă oferă o oportunitate valoroasă de prevenție și optimizare a sănătății digestive, dar și generale, pe tot parcursul vieții. În ultimii ani, tot mai multe cercetări s-au concentrat pe efectul diferitelor tipuri de alimentație asupra ecosistemului intestinal, analizând în detaliu impactul carbohidraților, al fibrelor prebiotice și al substanțelor fermentabile asupra florei bacteriene. În cadrul acestor studii, s-a constatat că anumite tipuri de microorganisme, în special cele din genurile considerate benefice, precum Bifidobacterium, Akkermansia și Lactobacillus, au un rol protector asupra mucoasei intestinale și contribuie la menținerea unei stări generale optime. Existența unui raport dezechilibrat între tulpinile bacteriene (cum ar fi un exces de genuri asociate cu fermentația excesivă sau procesul de putrefacție) poate favoriza apariția unor dezechilibre metabolice și inflamatorii. Utilizarea frecventă a antibioticelor, precum și stilul de viață modern, caracterizat de igienizare excesivă și o alimentație procesată, au determinat o reducere progresivă a diversității bacteriene, cu efecte asupra stării de sănătate^(21,21).

Se consideră că un raport optim între principalele familii bacteriene, în special între Firmicutes și Bacteroidetes, poate servi ca indicator general pentru evaluarea echilibrului florei intestinale. Acest raport suferă modificări în funcție de vârstă și context fiziologic, însă principalii factori de influență rămân alimentația și mediul. În studiile clinice s-a constatat că introducerea unor surse naturale de fibre și prebiotice contribuie la susținerea bacteriilor benefice anaerobe, care produc butirat, un acid gras cu proprietăți antiinflamatoare și efect protector asupra epiteliului intestinal. Totodată, studiile experimentale pe modele animale au sugerat că un aport ridicat de amidon rezistent poate reduce semnificativ efectele negative ale unei diete dezechilibrate, prin reglarea fermentației intestinale și a permeabilității mucoasei^(19-21).

În lucrarea prezentă efectuată asupra unui grup de persoane cu dezechilibru intestinal moderat, s-au remarcat mai multe semne caracteristice disbiozei: prevalența bacteriilor asociate cu procesul de putrefacție, lipsa speciilor protectoare și apariția unor concentrații ridicate de metaboliți dăunători precum histamina. În unele cazuri, a fost semnalată și prezența excesivă a unor specii fungice (precum Candida), fapt ce indică o predispoziție clară spre agravarea dezechilibrului intestinal, în lipsa unei intervenții nutriționale adecvate.

Pentru a diminua disbioza intestinală, a fost aplicat un regim alimentar personalizat, axat pe eliminarea alimentelor care favorizează înmulțirea florei patogene și a fungilor intestinali. Astfel, s-a recomandat evitarea consumului de produse zaharoase, îndulcitori artificiali (exceptând stevia), sucuri și băuturi acidulate, patiserii, produse din făină albă, lactate fermentate industrial, ciuperci crude, produse fermentate și alcool. De asemenea, s-a restricționat consumul de produse ultraprocesate care conțin aditivi, drojdii și conservanți alimentari.

Regimul permis a inclus alimente cu rol de susținere a microflorei benefice, precum carne slabă, pește, ouă, leguminoase, pâine integrală, legume crude sau preparate termic, uleiuri presate la rece, usturoi, ceapă și sucuri naturale cu rol detoxifiant. Pentru persoanele fără semne de infecții fungice s-au introdus treptat și fructele cu indice glicemic scăzut, iar în cazul celor cu semne de infecție, aceste alimente au fost reintroduse după minimum 30 de zile. În funcție de particularitățile fiecărui individ, au fost aplicate ajustări suplimentare. Astfel, pentru cei cu disfuncții tiroidiene s-au eliminat complet alimentele care pot influența negativ metabolismul (soia, varză, gluten), iar pacienții cu hipertensiune arterială au fost sfătuiți să evite grapefruitul din cauza potențialelor interacțiuni medicamentoase^(20,21).

Pe parcursul perioadei de aplicare a programului, participanții au completat chestionare săptămânale, care au evidențiat o ameliorare semnificativă a simptomelor digestive, în special reducerea flatulenței, a colicilor, a balonării și a constipației.

Totuși, în cazul persoanelor din grupa 50-65 de ani, adaptabilitatea florei intestinale s-a dovedit mai redusă. Chiar și în contextul unui regim alimentar riguros și al utilizării de suplimente probiotice, echilibrul florei nu a fost restabilit în mod complet. Aproximativ 40% dintre participanții din această categorie au continuat să prezinte dezechilibre moderate ale microbiotei, semnalate printr-un profil bacterian atipic, cu diversitate redusă.

Pe baza acestor observații, se poate concluziona că alimentația joacă un rol esențial în menținerea echilibrului florei intestinale, iar strategiile de intervenție trebuie adaptate în funcție de vârstă și de starea generală de sănătate a individului. În cazul populației vârstnice, eficiența măsurilor nutriționale depinde nu doar de calitatea alimentelor, ci și de capacitatea fiziologică de reacție a organismului^(19-21).

Concluzii

Studiul de față a evidențiat existența unei relații bidirecționale între statusul nutrițional, vârsta biologică, stilul de viață și echilibrul microbiomului intestinal.

Ipoteza formulată prin care s-a studiat impactul intervenției nutriționale asupra microbiotei intestinale la un grup de adulți a condus la următoarele concluzii:

• Vârsta este un factor determinant în stabilitatea microbiomului intestinal, astfel încât indivizii de peste 50 de ani prezintă o diversitate bacteriană redusă, o floră protectoare alterată și o capacitate mai scăzută de revenire după intervenții nutriționale.
• Intervențiile nutriționale personalizate, bazate pe evaluarea disbiozei fecale, completate cu suplimente funcționale (probiotice, prebiotice, enzime digestive), au dus la îmbunătățirea clară a statusului microbiomului la toate grupele de vârstă, cu eficiență mai mare la pacienții tineri.
• Stilul de viață joacă un rol esențial în menținerea echilibrului microbian; stresul cronic, sedentarismul, igiena dentară deficitară, consumul de alcool și dietele dezechilibrate au contribuit direct la menținerea sau agravarea disbiozei; disbioza intestinală se manifestă nu doar digestiv, ci și sistemic, fiind asociată cu simptome precum oboseala, tulburările cognitive, anxietatea și reacții cutanate, iar corectarea disbiozei a condus la îmbunătățirea acestor simptome.
• Diferențele între grupe de vârstă sunt evidente; la cei mai în vârstă, disbioza intermediară s-a menținut la 40% dintre pacienți chiar și după trei luni de intervenție, comparativ cu adulții tineri, la care 80% au trecut la o disbioză blândă.
• În urma intervenției nutriționale, s-au obținut: reducerea nivelului bacteriilor proteolitice, normalizarea parțială a florei protectoare, scăderea prezenței Candida albicans la 60% dintre pacienți, alături de reducerea scorului de disbioză de la valori de 9-10 la 3-6 pentru majoritatea cazurilor.
• Este recomandată monitorizarea periodică a statusului microbian intestinal la persoanele de peste 50 de ani, mai ales în cazul celor cu boli cronice sau care urmează tratamente medicamentoase de lungă durată.
• Nutriția personalizată trebuie să fie integrată în programele de prevenție și terapie a disbiozei, nu doar ca măsură corectivă, ci și de management continuu. Se recomandă o abordare integrativă, care să includă monitorizarea dietei, a stilului de viață, a statusului psihologic, precum și a stării generale de sănătate.

Autor corespondent: Maria‑Julianna Fabian E-mail: fabianjuliannamaria@gmail.com

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.