Beneficiile uleiului de cocos în cosmetică

Introducere

Conform Directivei Europene 93/35/EEC (Comisia Europeană), „produsele cosmetice“ se definesc ca orice substanţă sau preparat destinat intrării în contact cu diferite părţi externe ale corpului uman (epidermă, păr, unghii, buze, organe genitale externe) sau cu dinţii şi mucoasele din cavitatea bucală, cu scopul exclusiv sau principal de curăţare sau odorizare, schimbarea aspectului acestora și/sau a corectării mirosurilor corpului și/sau protejării sau menținerii lor în stare bună⁽²⁾.

Mii de ani, locuitorii ţărilor tropicale au folosit nuca de cocos din palmierul Cocos nucifera (fam. Aracaceae) în dieta şi întreţinerea lor zilnică.

Cunoscut drept „kalpa vriksha“, în sanscrită reprezintă palmierul care răspunde tuturor necesităţilor vieţii. În Malaezia, nuca de cocos se numeşte „pokok seribu guna“, care înseamnă copacul cu o mie de utilizări, iar în Filipine este denumit „copacul vieţii“. Toate părţile componente ale palmierului de cocos sunt valorificate.

Uleiul de cocos este extras din miezul nucii mature a palmierului de cocos. Există o serie de controverse privind utilizarea sa în alimentaţie. În prezent, profesionişti în sănătate şi medici promovează uleiul de cocos pentru beneficiile sale asupra sănătăţii. Totuşi, o perioadă lungă de timp s-a considerat că grăsimile saturate din compoziţia sa au efecte nedorite asupra sistemului cardiovascular.

Descriere. Proprietăţi chimice şi fizico-chimice

În funcţie de metoda de extracţie şi prelucrare, uleiul de cocos se prezintă în mai multe forme:

• uleiul de cocos rafinat (este decolorat şi dezodorizat);
• uleiul de cocos hidrogenat – se obţine prin hidrogenarea celui rafinat; acesta are temperaturi de topire mai mari, între 36 şi 40°C (97–104°F);
• uleiul de cocos fracţionat (se izolează anumiţi acizi graşi, precum acidul lauric, acidul caprilic sau acidul capric, cu utilizări în industria cosmetică sau farmaceutică);
• uleiul de cocos natural;
• uleiul de cocos virgin.

Cel mai nou produs introdus pe piaţă este uleiul de cocos virgin, însă nu există o definiţie standard industrială pentru acesta, aşa cum există pentru uleiul de măsline virgin şi extravirgin. Uleiul de cocos virgin se obţine natural sau prin procedee mecanice, la cald sau la rece. Uleiul nu este supus rafinării chimice, decolorării sau dezodorizării, aşa încât calităţile sale naturale nu sunt alterate⁽³⁾. Nu sunt necesare alte procesări înainte de utilizarea în produsele cosmetice umane. Uleiul de cocos virgin, forma cea mai pură a acestuia, este incolor şi nu este absolut deloc rânced. Spre deosebire de uleiul de cocos natural, acesta este îmbunătăţit cu vitamina E, un antioxidant natural ce previne reacţiile de peroxidare. Metoda de extracţie poate influenţa intensitatea aromei de nucă de cocos a produsului.

Între anii 1920 și 1930 s-a descoperit că uleiul de cocos conţine, în principal, trigliceride cu lanţuri de dimensiuni medii, care sunt rezistente la peroxidare. Acestea diferă de grăsimile animale, care conţin acizi graşi saturaţi cu catenă lungă, compuşi ce induc riscul cardiac. Acizii graşi cu catenă de dimensiune medie au efect de protecţie împotriva bolilor cardiace, spre deosebire de cei cu catenă lungă.

Compoziţia în acizi graşi a uleiului de cocos virgin s-a determinat prin Gaz-Lichid Cromatografie (tabelul 1).
 

 Uleiul de nucă de cocos modificat conţine acizi graşi polinesaturaţi sub formă de mono-, di- şi trigliceride şi este util în formulări cosmetice sau farmaceutice ce protejează bariera lipidică pentru a preveni uscarea pielii.

Uleiul de cocos virgin are temperatura de topire între 24 şi 25ºC (75-76ºF), aşa încât poate fi folosit în ambele stări de agregare, lichidă sau solidă. Este stabil până la temperaturi înalte (peste 76,6°C). Specificaţiile uleiului de cocos virgin sunt prevăzute în tabelul 2.
 

Metode de obţinere

Uleiul de cocos poate fi extras prin procedee „umede“ sau „uscate“. Procedeul „uscat“ constă în îndepărtarea miezului de coajă şi uscarea acestuia la cald (la flacără sau la soare). Astfel se obţine „copra“. Copra este presată sau dizolvată în diferiţi solvenţi, apoi se izolează uleiul de cocos. În procedeul „umed“ se foloseşte ca materie primă nuca de cocos proaspătă şi se formează o emulsie între ulei şi apă. Etapa de rupere a emulsiei poate fi dificilă. Emulsia poate fi supusă unei fierberi prelungite, însă se decolorează uleiul, iar metoda nu este economică. Metodele moderne presupun centrifugarea sau electroliza enzimatică. Procedeele umede sunt mai puţin avantajoase, deoarece au randamente mai mici, iar instalaţiile sunt mai laborioase.

Uleiul de cocos virgin diferă de cel natural prin procesul de extracţie: dacă cel de-al doilea este extras prin măcinare sau comprimare la rece a miezului de nucă de cocos uscat, primul este extras din laptele de cocos provenit din nucile proaspete⁽⁶⁾. Procesele ulterioare, precum fermentarea şi separarea prin centrifugare, refrigerarea sau acţiunea enzimatică, permit separarea uleiului de apă. Alte metode de separare sunt: fierberea uleiului de cocos proaspăt, urmată de evaporarea urmelor de apă (microexpulzare); presarea direct la rece a miezului de nucă de cocos uscat⁽⁷⁾.

Acţiune şi utilizări în cosmetică

Yeap SK et al. au evaluat capacitatea antioxidantă a uleiului de cocos virgin in vivo. Acesta reduce per­oxidarea lipidelor şi creşte activitatea superoxid-dismutazei în ser la şoareci⁽¹⁾. S-a raportat că uleiul de cocos virgin este bogat în polifenoli cunoscuţi printr-o marcantă activitate antioxidantă⁽⁴⁾.

În urma unor teste realizate de Intahphuak et al. s-a stabilit că uleiul de cocos virgin are efecte antiinflamatoare moderate⁽⁸⁾.

S-a raportat că uleiul extras din Cocos nucifera are acţiune cicatrizantă. Nevin et al. au studiat efectul aplicării topice a uleiului pe piele şi capacitatea sa antioxidantă la şoareci. În studiul lor, animalele au fost tratate timp de 10 zile cu ulei de cocos virgin, la 24 de ore după inducerea unei leziuni. Capacitatea de cicatrizare a uleiului a fost evaluată prin monitorizarea timpului de epitelizare completă, dar şi prin solubilitatea structurii de colagen, activitatea glicohidrolazei sau histopatologia granulaţiei țesuturilor. Evaluarea acestor parametri a condus la concluzia că, la animalele tratate cu ulei de cocos virgin, cicatrizarea a avut loc mult mai repede⁽⁹⁾.

Dar cel mai important este faptul că uleiul de cocos este un excelent hidratant şi balsam pentru piele. Studiile au demonstrat că uleiul de cocos virgin hidratează pielea fără a induce reacţii adverse^(10,11).

Acizi graşi din compoziţia acestui ulei se găsesc în mod natural în piele, iar unii derivaţi, precum cei de acid lauric, au proprietăţi antiseptice şi antifungice^(4,12).

Prin conţinutul său în minerale şi vitamine, uleiul de cocos este eficient în hidratarea pielii uscate, crăpate sau iritate, fiind totodată şi un bun exfoliant⁽⁴⁾. Dermatita atopică, ce are drept consecinţă deshidratarea uneori alarmantă a pielii, poate fi tratată cu ulei de cocos virgin. Evangelista et al. au studiat efectul topic al acestui ulei măsurând indexul SCORAD (Scoring Atopic Dermatitis). 117 pacienţi au fost evaluaţi iniţial şi apoi după 2, 4 şi 8 săptămâni. S-a evidenţiat superioritatea uleiului de cocos virgin în comparaţie cu uleiuri minerale⁽¹³⁾.

Uleiul de nucă de cocos se recomandă şi în tratamentul bătăturilor şi a iritaţiilor după epilare. Ajută la prevenirea căderii părului şi la regenerarea acestuia. Fragmentele proteice din compoziţia uleiului de cocos împiedică apariţia mătreţii⁽⁴⁾.

Prezenţa în cantităţi însemnate a acizilor graşi saturaţi, mai ales acizii lauric şi miristic, motivează utilizarea acestui ulei în loţiunile de curăţare a tenului. Se foloseşte şi în produsele de protecţie solară⁽⁴⁾.

Uleiul de cocos intră în compoziţia săpunurilor deoarece nu precipită în soluţii saline. Totuşi, prezenţa lauratului bazic din ulei poate fi iritantă pentru piele⁽¹⁴⁾.

Concluzii

Toate aceste studii justifică utilizarea uleiului de cocos în produsele cosmetice şi dermato-cosmetice. În cultura tradiţională a multor popoare, uleiul de cocos este utilizat în alimentaţie şi nu numai, de multe generaţii. Aceste populaţii au o rată scăzută în ceea ce priveşte obezitatea, afecţiunile cardiace, cancerul, diabetul, poliartrita şi alte afecţiuni specifice Americii de Nord sau Europei. Până de curând, uleiul de cocos a fost incriminat ca fiind cauza unor boli arteriale sau cardiace. Studiile cele mai recente au demonstrat însă proprietăţile benefice ale uleiului de cocos şi mai ales ale uleiului de cocos virgin.