Loredana Grosu este kinetoterapeut, a terminat facultatea de Balneo-fiziokinetoterapie şi recuperare din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi şi a trecut prin stagii de practică la Spitalul de Recuperare din Botoşani.
După un an de voluntariat în cadrul Spitalului C.F. Iaşi şi încă un an într-o clinică privată din inima Moldovei, s-a mutat în Bucureşti.
De ce ai ales acest tip de activitate profesională – kinetoterapia?
Loredana Grosu: Din iubire faţă de oameni. Mi-a plăcut mereu să cunosc oamenii, să-i ajut, dacă pot, să le cunosc povestea. La facultate a fost singura opţiune la care am aplicat. Acum, dacă stau să mă gândesc, am avut o doză de nebunie când nu mi-am dat de ales.
De ce zici asta?
Loredana Grosu: Eram ori la kinetoterapie, ori deloc. Nu am văzut altă opţiune. Voiam ceva în domeniul medical, dar nu chiar medic, nici asistent, pentru că mi-e frică de injecţii. Am zis că partea aceasta e mai plăcută, mai frumoasă.
Cum au fost primele tale interacţiuni cu pacienţii?
Loredana Grosu: Prima oară am interacţionat în timpul practicii, voluntariatului, şi aveam mari emoţii. Mă temeam că nu o să mă descurc.
Eu m-am concentrat pe partea de fizioterapie, de electrică, de electrozi, de curenţi şi trebuia să pun curenţii, să setez intensitatea, să alerg de la un pat la altul. Evident că îmi era frică că nu am timp suficient, că mă emoţionez, dar am avut parte de îndrumători foarte răbdători. Mi-au spus că peste câţiva ani o să fac lucrurile atât de natural şi o să ştiu exact unde îl doare pe pacient, cum să pun curenţii şi unde, fără să clipesc. Şi au avut dreptate.
Acum simt fiecare contractură a muşchiului la palpare, simt orice. Nu credeam că o să reuşesc vreodată, dar mentorii mei chiar au avut dreptate.
Mai frumos este că am devenit la rândul meu îndrumătoare pentru studenţi şi le transmit acelaşi lucru. Deşi par să nu mă creadă, eu ştiu că vor realiza cu timpul că vor şti exact unde îl doare pe pacient, unde e problema.
Ce fel de pacienţi vezi tu?
Loredana Grosu: Cel mai des vin pacienţi cu hernie de disc, boală care e din ce în ce mai des întâlnită. Ceea ce e surprinzător cumva este vârsta la care începe să se manifeste, adică la tineri. Cred că munca la birou, lipsa mişcării, statul în anumite poziţii incorecte, stresul de zi cu zi, toate sunt cauze pentru care ajung la noi, la cabinet foarte mulţi tineri.
Şi ce faci tu pentru ei?
Loredana Grosu: Eu mă ocup de partea de elongaţie. E un tip de manevră fizică prin care urmărim lărgirea temporară a spaţiului dintre vertebre, în scopul degajării spaţiului intervertebral.
Practic, pacientul este întins pe un pat şi, printr-o procedură ce presupune întindere, reuşim să reducem presiunea dintre vertebre, adică aceea care dă durere. Nu tragem tare, nu înălţăm pacienţii, deşi mulţi şi-ar dori asta, dar astfel reuşim să producem un efect de vacuum în interiorul discului şi se elimină compresia, pentru că, stând mult în aceeaşi poziţie, se produce o compresie asupra rădăcinii nervoase şi apare durerea. Aceasta se duce pe picior, de obicei, şi jenează. E o durere, o amorţeală, o hemipareză. Noi, prin elongare, eliminăm compresiunea şi dispare durerea. Fără medicamente, fără operaţie.
Cât de des faceţi asta?
Loredana Grosu: Se recomandă, la început, un tratament de 10-12 şedinţe, în funcţie de stadiul în care vine pacientul. Majoritatea vin când nu mai pot, aşa că e nevoie de ceva mai multă muncă şi răbdare, atât din partea pacientului, cât şi a noastră. Plus că depinde de fiecare organism în parte cum răspunde.
Eu sunt un caz care s-a tratat prin elongaţie, probabil de asta am şi atâta succes.
Ce ţi s-a întâmplat?
Loredana Grosu: Aveam dureri foarte mari, am rămas blocată de spate de două ori, efectiv mă ţineam de marginea patului ca să mă pot întoarce.
Ca orice român, am zis că nu e aşa grav. Nu m-am dus nici măcar să-mi fac un RMN, să văd care e problema. Am avut norocul să mă duc la clinica noastră din Constanţa, să ţin locul unui coleg, iar acolo există RMN deschis şi mi-am făcut curaj să fac RMN-ul. Şi am descoperit că am hernie de disc.
Ce vârstă ai tu, Loredana?
Loredana Grosu: Eu am 30 de ani, de asta zic că din ce în ce mai mulţi tineri au această problemă. Aşa că am început tratamentul cu elongaţii.
Cum se simte?
Loredana Grosu: Se simte o eliberare. Iniţial simţi ca o alunecare pe această masă, iar în timpul şedinţei te relaxezi din ce în ce mai tare şi se produce o eliberare în zona afectată. Depinde şi cum răspunde fiecare pacient la tratament, cum am mai spus.
Eu am fost printre cazurile mai grave. Am răspuns destul de greu şi chiar am crezut că nu îşi face efectul. Era foarte frustrant să văd că pacienţii se simt bine şi eu nu. Spre finalul celor 10 şedinţe am realizat că aveam o amorţeală pe picior cu care mă obişnuisem. Mi se părea că aşa e normal să simt. Când a început să-şi facă efectul tratamentul, parcă am renăscut. Nu-mi venea să cred că nu mai simt amorţeala asta.
Cât durează efectul tratamentului?
Loredana Grosu: Contează foarte mult şi ce faci după şedinţele de elongaţie. Nu se rezumă la aceste două săptămâni de tratament şi gata. Automat trebuie să schimbi stilul de viaţă: să nu mai stăm în aceeaşi poziţie mai mult de o oră – la o oră ne ridicăm şi ne plimbăm un pic, facem mişcare. Înainte nu aveam timp, dar acum mă trezesc mai devreme şi îmi fac exerciţiile pentru spate.
Stăm pe tocuri sau nu?
Loredana Grosu: Nu prea e indicat. Eu chiar nu pot.
Dacă avem hernii, automat nu mai alergăm, nu mai mergem la tenis. Încercăm să facem înot, plimbări, încercăm să mergem mult pe jos, facem exerciţii, kinetoterapie pentru partea lombară, cervicală, depinde unde e afecţiunea.
Şi dacă respectăm toate aceste lucruri, cât rămânem fără durere?
Loredana Grosu: Săptămâna trecută m-a sunat o pacientă, să-mi mulţumească. Nu a mai venit la noi de un an. De obicei, pacienţii vin la şedinţe de întreţinere. Adică ei continuă cu exerciţiile acasă, dar revin la o lună, la două săptămâni pentru încă două şedinţe, apoi din ce în ce mai rar, în funcţie de cum simt. Şi ajung să vină doar pentru prevenţie. Sunt foarte mulţi pacienţi care au scăpat de operaţie. Mulţi vin prin recomandare.
