Hrana ancestrală în vremea trendurilor alimentare

De ultimă oră

Astăzi, mai mult ca niciodată, trăim într-o eră informaÅ£ională în care accesul la informaÅ£ie se află la un click distanţă. Un vis devenit realitate pentru mulÅ£i, dar care, în ciuda numeroaselor beneficii, poartă omul într-o permanentă ÅŸi obositoare căutare, din dorinÅ£a de a mai secreta încă un strop de dopamină, care să-i confere starea de bine. Documentarea, cercetarea ÅŸi învăţarea fac parte din viaÅ£a omului încă de la origini, însă modul în care sunt făcute în zilele noastre, în faÅ£a ecranelor cu lumină albă, într-o poziÅ£ie nefirească, ore în ÅŸir fără pauză, ÅŸi înotând într-o mare de informaÅ£ii nefiltrate, pot produce mai multă confuzie decât beneficii. Acest lucru este valabil ÅŸi în privinÅ£a hranei, care în ultimele decenii a adus în lumină numeroase diete ce promiteau să schimbe în bine viaÅ£a omului căutător de soluÅ£ii, care să-i ofere bunăstarea.

Începând cu secolul XX, numeroÅŸi creatori de diete populare⁽¹⁾ au ajuns să schimbe viziunea asupra hranei în toate colÅ£urile lumii. DeÅŸi majoritatea au pornit de pe continentul american, au devenit celebre în cele mai îndepărtate ţări ÅŸi au cunoscut celebritatea chiar ÅŸi în spaÅ£iul est-european. Printre primii iniÅ£iatori ai trendurilor alimentare se numără Eugene Christian, creatorul dietei raw vegan, care a devenit celebru prin publicarea în anul 1904 a cărÅ£ii Uncooked Foods and How to Use Them. Tot secolul XX i-a avut ca protagoniÅŸti pe: Russell Wilder (creatorul dietei ketogenice), Loren Cordain (creatorul dietei paleo), Robert Atkins (creatorul dietei Atkins), Tom Woloshyn (creator Master Cleanse), ale căror diete au promis sănătatea fie prin hrana crudă, nepreparată termic, fie printr-o restricÅ£ie alimentară a carbohidraÅ£ilor ÅŸi creÅŸterea raÅ£iei de proteine ÅŸi grăsimi. Secolul XXI vine cu noi strategii de folosire a hranei, cu accentul de această dată pe detoxifiere⁽²⁾, pe alegeri mai sustenabile ÅŸi prietenoase cu mediul, în care raw veganismul, veganismul ÅŸi vegetarianismul au atras cât mai mulÅ£i adepÅ£i.

Printre autorii cunoscuÅ£i în această perioadă se numără Martin Berkan, iniÅ£iatorul postului intermitent, ÅŸi Anthony William, creatorul detoxifierii cu sucul de Å£elină. În prezent am observat o nouă schimbare a paradigmei, dieta carnivoră devenind din nou în atenÅ£ia oamenilor, recăpătând popularitate. În realitate, măsura, echilibrul, cunoaÅŸterea ÅŸi intuiÅ£ia sunt cele mai bune unităţi de măsură ÅŸi instrumente în a alege hrana potrivită pentru propriul organism.

DeÅŸi unele dintre aceste diete au o bază ÅŸtiinÅ£ifică documentată, ele sunt ceea ce le spune denumirea - diete, regimuri alimentare temporare cu scop profilactic sau terapeutic, ÅŸi nu un mod sustenabil, durabil, de a hrăni corpul uman, ale cărui nevoi se schimbă în funcÅ£ie de anotimp, vârstă, activitate fizică, mediu de viaţă, expunere la stres ÅŸi alte condiÅ£ii ale organismului, precum sarcina, alăptarea etc. Acest lucru este dovedit de noile descoperiri ÅŸtiinÅ£ifice, care ne oferă din ce în ce mai multe informaÅ£ii despre cel mai spectaculos ÅŸi cercetat organ al corpului, microbiomul intestinal.

Microbiota intestinală reprezintă chiar ÅŸi astăzi, în era descoperirilor medicale ÅŸi informaÅ£ionale, un subiect parÅ£ial desluÅŸit, a cărui importanţă nu este nici pe departe cu adevărat înÅ£eleasă. DeÅŸi toate descoperirile care au urmat secolului al XVII-lea au condus la ceea ce numim astăzi medicină, cea bazată pe dovezi, în care o mulÅ£ime de boli îÅŸi găsesc rezolvare prin tratamente, în ceea ce priveÅŸte aparatul digestiv ÅŸi toate mecanismele sale de reglare, medicina mai are multe de scos la lumină pentru a putea conduce complexul organism uman pe culmea vitalităţii ÅŸi a sănătăţii durabile.

Varietatea ÅŸi cantitatea microorganismelor ce populează organismul uman, dar în special intestinul, depind de diversitatea hranei pe care organismul-gazdă o oferă⁽³⁾ ÅŸi diferă de la o Å£ară la alta, de la un continent la altul, datorită în mare parte compoziÅ£iei diferite a cernoziomului, biodisponibilităţii substanÅ£elor nutritive, obiceiurilor alimentare, dar ÅŸi moÅŸtenirii microbiotei intestinale comensale de la strămoÅŸi⁽⁴⁾.

Astfel, ne întoarcem privirea către interior, acolo unde se află microbiota intestinală, ce reprezintă totalitatea microorganismelor, compuse din bacterii, ciuperci, virusuri, helminÅ£i, drojdii ÅŸi protozoare, care însumează aproximativ 100 de trilioane de microbi⁽⁶⁾. Å¢inând cont de faptul că organismul uman este compus din aproximativ 10.000 de miliarde de celule, observăm că ecosistemul în miniatură din intestine necesită o atenÅ£ie deosebită, multe dintre bolile contemporane găsindu-ÅŸi rezolvare în reglarea microbiotei.

În acest context apare un nou concept, cel de hrană ancestrală⁽⁷⁾, care, din punctul meu de vedere, ar trebui să revină în atenÅ£ia tuturor oamenilor care îÅŸi doresc să îÅŸi menÅ£ină corpul în starea de homeostazie. Oricâte diete, alimente-minune sau supernutrienÅ£i vor fi în atenÅ£ia publicului larg de-a lungul timpului pe scena nutriÅ£iei, cea mai potrivită ÅŸi iubită hrană de către microbiota intestinală a fiecărui individ este cea specifică zonei în care s-a născut, cea cu care s-au hrănit ÅŸi strămoÅŸii, neprelucrată industrial ÅŸi care Å£ine cont de anotimpuri.

Globalizarea ne-a oferit multe beneficii, printre care ÅŸi accesul permanent la hrană proaspătă, indiferent de sezonul în care ne aflăm. Dar oare este acest fapt un beneficiu ÅŸi pentru microorganismele noastre intestinale, care deÅ£in informaÅ£ii specifice despre alimentele cu care s-au hrănit predecesorii noÅŸtri ÅŸi caracterul lor sezonal? Dacă ne uităm la statistici ÅŸi incidenÅ£a bolilor cronice ÅŸi a celor metabolice, înÅ£elegem cum omenirea poate a folosit acest beneficiu, al accesului la hrană, în defavoarea sa. Pentru a înÅ£elege mai bine acest lucru, este important să detaliem ce înseamnă hrana ancestrală ÅŸi ce presupune ea, în comparaÅ£ie cu modul de alimentaÅ£ie modern, industrial ÅŸi global.

Înainte de toate, trebuie menÅ£ionat că nu există o unică dietă ancestrală, ea este specifică fiecărei populaÅ£ii din lumea întreagă, în funcÅ£ie de zona de relief în care se află ÅŸi de specificitatea zonei. A mânca hrană ancestrală nu presupune imitarea sau crearea unei diete rigide, înseamnă, înainte de toate, consumul unei hrane neprocesate industrial, pregătită simplu, în casă, din ingrediente provenite din zonă, din surse ecologice, nemodificate genetic, peÅŸte de captură, carne ÅŸi produse animale provenite de la ferme etice, unde animalele sunt hrănite cu iarbă sau cereale ecologice. Succint, dieta ancestrală conÅ£ine alimente naturale, integrale, dense nutritiv, nemodificate genetic ÅŸi care nu au trecut prin procese de prelucrare industrială⁽⁸⁾. Acest tip de alimentaÅ£ie cuprinde toate categoriile alimentare, fără a fi restrictivă; mai mult, încurajează consumul tuturor părÅ£ilor animalelor, fiecare organ oferind o diversitate de nutrienÅ£i esenÅ£iali bunei funcÅ£ionări a organismului. DeÅŸi această dietă include toate tipurile de alimente, ea este una echilibrată, dacă se Å£ine cont de sezonalitate ÅŸi de disponibilitatea fiecărei categorii alimentare în fiecare anotimp.

În acelaÅŸi timp, trebuie menÅ£ionat că acest tip de alimentaÅ£ie nu exclude alimentele provenite din alte ţări, alimentele exotice ÅŸi necunoscute poate organismului; ele pot fi folosite, dar nu ca bază alimentară, ci ca un consum ocazional, în funcÅ£ie de preferinÅ£e.

AlimentaÅ£ia ancestrală poate fi o alegere inspirată, ce poate oferi rezolvare ÅŸi în multitudinea cazurilor de alergii ÅŸi intoleranÅ£e alimentare cu care se confruntă populaÅ£ia actualmente. Din propria experienţă ÅŸi din practica nutriÅ£ională, am observat cum, în ciuda diversităţii alimentelor din piaÅ£a alimentară, atât adulÅ£ii, cât ÅŸi copiii nu au o dietă diversificată, iar păstrarea unor alimente, repetitiv, în toate cele patru sezoane, poate fi o alegere vătămătoare, mai ales pentru microbiomul nostru intestinal, care prin consum abuziv duce la dezvoltarea unei digestii deficitare a alimentului respectiv. Pot spune cu convingere că microbiota noastră intestinală va fi mai fericită să primească o nucă românească în locul uneia pecan, un măr pădureÅ£ în locul unui mango sau o mână de cătină în locul unui kiwi, deoarece microorganismele intestinale, imediat ce au primit informaÅ£ia, ÅŸtiu exact ce trebuie să facă cu ea, această informaÅ£ie fiind scrisă de mult timp în memoria celulară.

AlimentaÅ£ia ancestrală diferă de modul de alimentaÅ£ie modern prin prezenÅ£a din abundenţă a enzimelor ÅŸi a alimentelor fermentate natural, care oferă o sursă naturală de probiotice⁽⁹⁾. Simpla dospire a pâinii cu ajutorul drojdiei-mamă (maia), la rece, timp îndelungat, folosind cereale ancestrale, transformă pâinea într-un aliment uÅŸor de digerat ÅŸi asimilat, care nu mai perturbă eubioza intestinală. Acest lucru este valabil ÅŸi pentru folosirea pe parcursul iernii a alimentelor fermentate, care vin cu un surplus considerabil de vitamine, în special vitamina C, care lipseÅŸte din alimente în sezonul rece. InteligenÅ£a organismului este de necontestat, iar ÅŸtiinÅ£a vine ÅŸi sprijină prin dovezi ceea ce strămoÅŸii noÅŸtri făceau fără a deÅ£ine informaÅ£ii, din pură intuiÅ£ie, de mii de ani.

O adevărată provocare ÅŸi piedică în calea unei alimentaÅ£ii de tip ancestral o reprezintă multitudinea de seminÅ£e ÅŸi cereale modificate genetic care abundă pe pieÅ£ele din întreaga lume. DeÅŸi considerate iniÅ£ial nevătămătoare pentru organismul uman, prin posibilitatea secvenÅ£ierii genei 16S rADN, folosită pentru a analiza compoziÅ£ia microbiotei intestinale, studiile din ultimii zece ani au evidenÅ£iat o corelaÅ£ie strânsă între disbioză, vătămarea integrităţii mucoasei intestinale ÅŸi consumul de alimente modificate genetic⁽¹⁰⁾.

TotuÅŸi, soluÅ£ii există, dovada o fac asociaÅ£iile de profil care păstrează ÅŸi distribuie încă seminÅ£e ÅŸi cereale ancestrale. În România, o astfel de organizaÅ£ie constituită de voluntari este cea intitulată SeminÅ£e cu suflet, care păstrează vii soiurile străvechi de fructe, legume ÅŸi cereale. O altă instituÅ£ie care păstrează patrimoniul autohton de plante ÅŸi cereale, în România, este Banca de Resurse Genetice Vegetale „Mihai Cristea“⁽¹¹⁾ din Suceava. Într-o piaţă deÅ£inută majoritar de coloÅŸi industriali, pieÅ£ele autohtone îÅŸi fac loc timid, cu produse ce reamintesc ÅŸi învaţă omul să trăiască după legea naturală.

Într-o lume ce abundă de informaÅ£ie din toate sursele, este esenÅ£ial ca dieteticianul să privească cu prudenţă, măsură ÅŸi spirit critic informaÅ£iile citite din literatura de specialitate, completate de experienÅ£a personală, dar ÅŸi de istoricul, starea de sănătate ÅŸi cultura alimentară a pacientului, pentru a defini planul alimentar ideal pentru acesta.  

Conflict de interese: niciunul declarat

Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenÅ£a CC-BY.