Din secretele longevităţii… nutraceuticele – partea a XVI-a. Bioritmurile şi ceasurile interioare. Cronobiologia şi cronofarmacologia

„Ritmurile” reprezintă oscilaţii neîntâmplătoare, periodice şi autoîntreţinute ale funcţiilor, care se desfăşoară continuu, dar în cicluri repetitive, cu caractere relativ fixe, statistic demonstrate⁽¹⁾.

Majoritatea ritmurilor biologice funcţionează în cicluri de aproximativ 24 de ore (ştiinţa care le studiază şi aplică este cronobiologia), însă altele vizează perioade diferite. Astfel, în funcţie de cât durează, putem clasifica bioritmurile în:

• ritmuri circadiene – vizează o perioadă de 24 de ore (succesiunea zi-noapte; de exemplu: secreţia cortizolului, a melatoninei);

• ritmuri diurne – sincronizate cu ziua;

• ritmuri nocturne – sincronizate cu noaptea;

• ritmuri ultradiene – mai puţin de 24 de ore (au o periodicitate mai scurtă, de ordinul minutelor sau al orelor, şi frecvenţă mai mare decât ritmurile circadiene; de exemplu: secreţia pulsatilă a gonadotropilor);

• ritmuri infradiene – care durează mai mult de 24 de ore (cum ar fi ciclul menstrual);

• ritmul circaseptal – de şapte zile;

• ritmul circatrigintan/circagintan – cu o periodicitate de 30 de zile (de exemplu, ovulaţia);

• ritmul circanual – de un an.

Termenul „circadian” provine din latină (circa diem) şi înseamnă „aproximativ o zi”, iar din punct de vedere biologic, toate procesele fizice, mentale şi comportamentale care au loc într-un ciclu de 24 de ore la nivelul organismului reprezintă „ritmul circadian”.

Johanna Paungger şi Thomas Poppe, în cartea Aus eigener Kraft, descriu detaliat ritmul funcţiilor noastre interne, arătând că fiecare organ are o activitate maximă timp de două ore pe zi (figura 1). 

„Orarul organelor” este un principiu din medicina tradiţională chineză, care pleacă de la premisa că organismul uman este supus unui ciclu energetic permanent, care se repetă la intervale de 24 de ore. Deci fiecare organ funcţionează şi se încarcă energetic cu exactitatea unui ceas intern, iar persoanele care au dereglări energetice la nivelul organului respectiv le resimt simptomatic. Blocajele energetice se vor manifesta în timp prin probleme de sănătate (somatizăm dezechilibrele energetice la nivelul corpului fizic prin boală). Pentru revenirea la o stare generală de bine şi la homeostazie (echilibru), organismul trebuie deblocat de-a lungul meridianelor sale energetice („străzile”/canalele energetice ale corpului). Că acceptăm sau nu, expresia „omul este un computer biologic, care trebuie din când în cand resetat şi golit de gunoiul energetic acumulat, de noxe”, este o realitate. Fiecare dintre noi suntem legaţi la o sursă energetică din univers (să ne închipuim Soarele drept sursă energetică, razele solare – canalele energetice, iar fiecare dintre noi suntem terminaţia lor)… nu degeaba se spune că 15 minute în soare zilnic ne „încarcă bateria energetică” şi nu mai avem nevoie de vitamina D (care este de fapt un hormon steroid).

Din punct de vedere biologic, tendinţa e ca organismul uman să se adapteze luminii solare. Ceasurile noastre biologice sunt reglate de o structură de la baza creierului (nucleul suprachiasmatic), localizată în hipotalamus, care reprezintă legătura dintre lumină şi timp (este organul care recepţionează radiaţia solară şi o comunică celorlalte organe). Funcţionează astfel ca un ceas principal, care, în momentul în care primeşte lumina, resetează toate ceasurile din organism (figura 2).

Corpul nostru suferă o serie de schimbări pentru a ne pregăti să parcurgem reperele orare ale ciclului circadian. Astfel, la trezire, au loc reducerea producţiei de melatonină (un hormon asociat cu somnul), creşterea ritmului cardiac şi a temperaturii corpului, precum şi amplificarea secreţiei de cortizol (hormonul de stres care ne oferă energie pentru începutul zilei). Pancreasul este pregătit să secrete insulina, pentru a face faţă mic-dejunului. Pe parcursul primei părţi a zilei, creierul este în stare optimă pentru a învăţa şi lucra (deoarece este odihnit după somnul de noapte). Spre seară, corpul nostru va începe să se pregătească pentru somn (tonusul muscular şi temperatura corpului scad, secreţia de melatonină creşte – sunt semnale ale pregătirii pentru odihnă şi somn).

Ritmurile circadiene se formează în mod natural, dar pot fi afectate de diverşi factori, precum: obiceiurile nesănătoase de somn şi alimentaţie (lipsa unui program sau un mediu de somn nepotrivit, consumul de alimente sau băuturi excitante seara – cum ar fi consumul de cofeină, activităţi de stimulare mentală seara – precum folosirea dispozitivelor electronice înainte de culcare etc.); lucrul în schimburi (corpul se confruntă cu o neconcordanţă între ritmul intern şi nevoile de activitate ale mediului extern); călătoriile şi schimbările de fus orar (deplasări lungi prin fusuri orare diferite pot deregla ceasul biologic intern, ceea ce poate duce la situaţia în care somnul, trezirea şi alte funcţii bazale ale corpului nu sunt sincronizate cu ora locală); problemele medicale acute sau cronice (apneea sau insomnia pot afecta calitatea somnului şi sincronizarea ritmului circadian); evenimentele stresante, stresul cronic sau starea de burnout (pot declanşa eliberarea de hormoni care perturbă ciclurile de somn-veghe); unele medicamente (cum ar fi cele pentru tratarea afecţiunilor psihice sau pentru reglarea tensiunii arteriale). Sub influenţa acestor factori negativi, ceasurile noastre biologice se dezechilibrează şi, cu cât ritmul circadian este desincronizat pe o perioadă mai lungă, cu atât creşte riscul dezvoltării unor boli cronice (statistica actuală arată că aproximativ unu din trei adulţi suferă de o boală cronică) (figura 3).

Deşi patologii precum diabetul, bolile cardiovasculare sau bolile neurodegenerative sunt rareori reversibile, totuşi un ritm circadian dezechilibrat poate fi resincronizat (ne putem reseta ceasurile). Această transformare necesită minimum două până la patru săptămâni.

Deoarece s-a dovedit că ritmul circadian are, cu certitudine, o influenţă majoră asupra farmacocineticii medicamentelor şi a apariţiei reacţiilor adverse, aplicarea principiilor cronobiologiei reprezintă o cale de îmbunătăţire a tratamentului multor afecţiuni.

Cronofarmacologia studiază modul în care variază efectele medicamentelor pe parcursul unei zile şi are drept scop optimizarea efectelor lor terapeutice, controlul sau chiar reducerea efectelor adverse, fără a afecta biodisponibilitatea medicamentelor în organism. În acest context, a apărut şi termenul de cronoterapie, considerată o aplicaţie terapeutică a cronofarmacologiei.

Cronoterapia reprezintă, practic, o strategie de administrare a medicamentelor. Luarea medicamentelor în dozele recomandate şi la orele specificate de medic este esenţială. În plus, citirea atentă a prospectului şi solicitarea de detalii suplimentare farmacistului pot fi alte două elemente importante pentru o posologie corectă şi eficientă. Medicamentele trebuie administrate conform unui orar bine stabilit, deoarece unii pacienţi pot avea o polimedicaţie, iar în lipsa unei posologii clare pot apărea interacţiuni, inactivări sau chiar exacerbarea unor efecte adverse (de exemplu, administrarea unor somnifere dimineaţa poate duce la somnolenţă pe timpul zilei, la scăderea atenţiei şi reflexelor sau la insomnie pe timpul nopţii). În plus, anumite medicamente trebuie luate la anumite intervale orare – de exemplu, antibioticele, în caz contrar nu îşi vor mai face efectul, iar pacientul poate dezvolta rezistenţă la antibiotice.

Se recomandă astfel:

Dimineaţa, după micul-dejun: diuretice, stimulante ale sistemului nervos, cardiotonice, antiseptice. În general, remediile care nu sunt afectate de fermenţii digestivi. Dintre produsele standardizate de tip supliment alimentar, amintim vitaminele B, C, E şi coenzima Q_10.

Înaintea meselor principale: antivomitive, antispastice, stimulante sau moderatoare ale secreţiilor digestive, vasodilatatoare (hipotensoare), unele cardiotonice, antiinflamatoare. În general, remediile care pregătesc organismul pentru efortul de digerare a alimentelor şi cele care se asimilează mai bine în această perioadă.

În timpul meselor principale: vitamine, minerale, enzime, remediile acide. În general, cele care acţionează împreună cu factorii nutritivi sau care ar putea irita mucoasa tubului digestive (vitaminele D, K, coenzima Q₁₀, zinc, ulei de peşte).

După mesele principale: alcalinizante, vasodilatatoare periferice, stimulantele metabolismului. În general, remediile care protejează mucoasa tubului digestiv împotriva agresiunilor legate de asimilarea factorilor nutritivi, cât şi cele care ajută la metabolizarea acestora.

Între mesele principale: remedii pentru tratarea colitelor, enteritelor, esofagitelor, obezităţii, hipercolesterolemiei, diabetului zaharat, anti​septicele. În general, remediile pentru tratarea afecţiunilor tubului digestiv.

Seara, înainte de culcare: calmante, sedative, antispastice, laxative, antireumatice. În general, remediile care asigură relaxarea şi odihna (vitaminele D, K, calciu, magneziu, seleniu).

Aşadar, organismul uman îşi derulează funcţiile biologice potrivit unei ritmicităţi zilnice, săptămânale, lunare, sezoniere, anuale, chiar multianuale. Aceste ritmuri biologice afectează aspecte precum metabolismul, funcţionarea celulelor şi organelor, chiar şi aspectele psihologice (figura 4)^(4,5).

S-a constatat că şi anotimpurile determină în organismul nostru anumite tulburări: primăvara sunt mai frecvente asteniile şi afecţiunile hepatobiliare; vara – bolile cardiovasculare, neuropsihice şi enteritele; toamna – afecţiunile stomacului, plămânilor, colitele şi diabetul; iarna – cele renale, urinare, genitale şi reumatismale. Este vorba de influenţa energiei cosmice şi telurice asupra vieţii noastre, dar şi a factorilor meteorologici (vânt, căldură, umiditate, frig), care nu totdeauna sunt benefici. În concluzie, apariţia, evoluţia, recurenţa bolilor şi, implicit, combaterea lor pot fi legate şi de aceste cicluri şi bioritmuri⁽⁶⁾. 

 

Conflict de interese: niciunul declarat
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.