Farmacia românească în anul 1923 – învăţământ superior, societăţi, publicaţii (100 de ani)

1 iulie, Cluj – La Al II-lea Congres al Asociaţiei Farmaciştilor angajaţi din Transilvania şi Banat, s-a hotărât unirea tuturor farmaciştilor angajaţi din România, Comitetul central nou ales urmând a pregăti lucrările vitoarei organizaţii.

15 iulie, Cluj – Apare Revista Farmaciei, organul Asociaţiei Generale a Farmaciştilor din România, ediţia pentru Transilvania şi Banat.

17 iulie – Pentru a fi admişi la examenul de licenţă în farmacie, studenţii care nu au diploma de Bacalaureat, înscrişi la universitate conform legilor austriece şi ruse, sunt obligaţi ca, până în sept. 1924, să-şi termine studiile liceale,

20 iulie – Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice, Muncii şi Ocrotirilor Sociale nr. 14690, precum şi Ordinului Ministerului Instrucţiunii Publice nr. 7053, se hotărăşte revizuirea tuturor diplomelor de farmacie eliberate la Universitatea din Cernăuţi din anul 1919.

23/25 iulie, Londra – Au avut loc lucrările celei de-a IV-a Adunări Generale a Federaţiei Internaţionale Farmaceutice (FIP); România a fost reprezentată, cu delegaţie din partea Asociaţiei Generale a Farmaciştilor din România, de către Josef Cofman-Nicoreşti, farmacist stabilit în capitala Angliei.

1 aug. – Cu Decretul nr. 3685, este aprobată suma de 12.191.475 lei pentru plata întreţinerii spitalelor neetatizate din Transilvania, precum şi achitarea sumelor datorate farmaciştilor pentru medicamentele furnizate acestor spitale, în cursul anilor 1918-1921.

4 aug. – Decretul nr. 3885 pentru asimilarea funcţiilor medicale din serviciul Eforiei spitalelor civile, prin care farmaciştii şi chimiştii sunt asimilaţi în aceeaşi categorie cu farmaciştii şi chimiştii Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar.

12 aug. – Conform legii promulgate cu Decretul nr. 3612, se preconizează ca în toate Căminele culturale înfiinţate în cadrul Fundaţiei „Principele Carol” şi Casei Culturii Poporului (ambele create în 1921) să funcţioneze şi un mic depozit de medicamente pentru acordarea de prim ajutor sătenilor bolnavi.

19 aug. – Controlul privind respectarea regulamentului opiaceelor de către farmacii îi revine Comisiei chimico-farmaceutice şi Consiliului Sanitar Superior.

14 sept. – Conform noilor reglementări întroduse cu Decretul nr. 4228, practica în farmacie a studenţilor Institutului Sanitar Militar durează doi ani şi se efectuează în farmacia Spitalului Militar din Bucureşti şi Iaşi, în farmacii particulare, ale Eforiei spitalelor civile sau ale Epitropiei „Sf. Spiridon” din Iaşi(1).

Comemorări 

†1893, sept. 6, Bucureşti – 130 de ani de la moartea farmacistului şi medicului Theofil Gottlieb Fabini (n. 1839, feb. 20, com. Cincu Mare, comitat Făgăraş), de naţionalitate austriacă, împământenit în anul 1886

Absolvent al Facultăţii de Medicină Şi Farmacie din München, a fost proprietarul farmaciei Apollo din Olteniţa (1863), pe care o va moşteni fiul său, farmacistul Carol Fabini (1878-1967). A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Capitală(2,3).

 

†1913, iulie 30, Constanţa – 110 ani de la decesul farmacistului Ioan I. Nicorescu (n. 1875, sept. 26, Sinaia)

După absolvirea claselor primare şi a patru clase gimnaziale la Şcoala „Cantemir Vodă” din Bucureşti, s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie, practica de elev executând-o în farmaciile Speranţa din Piatra-Neamţ (8.10.1891-6.02.1892) şi „Sfântul Pantelimon” din Bucureşti (6.02.1892-6.10.1894). După examen, obţinând certificatul de asistent, a efectuat stagiul în farmaciile „Sfântul Pantelimon” din Bucureşti (22.10.-4.11.1894) şi Crucea de Aur din Călăraşi (6.11.1894-1.10.1895), apoi a fost admis după examen la cursul universitar. Ca student, a fost vicepreşedinte al Societăţii Studenţilor în Farmacie (1898); a obţinut licenţa cu nota „Prea bine” (1899) şi libera practică (1900). A făcut serviciul militar la Regimentul 1 Roşiori, timp de un an, ca farmacist de batalion stagiar, fiind trecut în rezervă ca farmacist-locotenent la 1 iunie 1900, repartizat la Regimentul 2 Geniu. Fiind bolnav, a fost trecut în poziţie de retragere pentru infirmităţi incurabile (1 iunie 1912). A obţinut concesiunea de a înfiinţa o farmacie în comuna urbană Măcin (1902), pe care a condus-o până în 1906, apoi a înfiinţat farmacia Ovidiu din Constanţa şi o farmacie sezonieră în Techirghiol în acelaşi an; a fost consilier comunal în Constanţa (1908). A publicat mai multe articole pe teme ştiinţifice şi profesionale în Revista Farmaciei, Sanitarul, Deşteptarea Ialomiţei, Universul ş.a. Îmbolnăvindu-se grav, la numai 35 de ani, a decedat în Constanţa, la 30 iulie 1913, fiind înmormântat în Cimitirul Central din localitate(4).

 

†1913, sept. 18, Piteşti – 110 ani de la decesul farmacistului Ludovic Mrazec (n. 1836, apr. 9, Ober Cerekve, Bohemia)

Absolvent al Universităţii din Viena, magistru în farmacie (1858), cu drept de liberă practică în România (1865), a lucrat 45 de ani în farmacia Aurora din Craiova, fiind împământenit în anul 1887. A fost membru al Societăţii Farmaciştilor din România; decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler. Fiul său, Ludovic, absolvent al Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti (1888), a devenit unul dintre cei mai apreciaţi savanţi din ţara noastră(5).

 

†1938, sept. 5, Galaţi – 85 de ani de la decesul farmacistului Constantin Ţinc (n. 1857, aug. 3, Giurgiu, jud. Vlaşca)

Licenţa în farmacie la Bucureşti şi libera practică în anul 1883; a fost naturalizat în 1886, când a înfiinţat la Galaţi Farmacia Română, ale cărei produse realizate în laborator au fost premiate cu prilejul Expoziţiei Universale de la Paris (1889), al Expoziţiei Ştiinţifice (1903) şi al Expoziţiei Generale (1906) din Bucureşti cu medalii de aur. A făcut politică liberală, fiind în mai multe rânduri consilier comunal, primar al oraşului Galaţi şi senator. A fost membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică al oraşului Galaţi, membru al Societăţii Farmaciştilor din România, fiind decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer(6).

 

†1948, iulie 20, Bucureşti – 75 de ani de la moartea gen. de brigadă onorific în retragere farmacist israelit Josef Cerbeanu (n. 1870, aug. 7, Bacău), împământenit (1903)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1888); a obţinut licenţa şi libera practică în anul 1894; a arendat Farmacia „Sf. Dumitru” din Tecuci (1903), pe care a administrat-o câţiva ani. A decedat în Spitalul Caritas din Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Filantropia din localitate(7).

 

†1948, aug. 19, Bucureşti – 75 de ani de la moartea farmacistului Alexandru Volanschi (n. 1864, iulie 18, Tecuci)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1878); practica de elev a efectuat-o timp de trei ani în Farmacia „Sf. Dumitru” din Tecuci; stagiul de doi ani l-a efectuat ca asistent în Farmacia Foişorul de Foc din Bucureşti (1881-1883). Licenţa şi libera practică (1885); arendator al farmaciei Înger din Iaşi până în nov. 1893; diriginte-administrator al Farmaciei „Curtea Regală” din Brăila (1894-1896).

A înfiinţat o farmacie în Bucureşti pe str. Ştirbei Vodă (1897), care din ordinul autorităţilor militare germane de ocupaţie a fost transportată în 1917 la Constanţa, unde a funcţionat pe tot timpul războiului ca „farmacie de stat” în localul Farmaciei Engleze. A editat publicaţia Buletin Farmaceutic (1897-1907), împreună cu farmaciştii Anton Altân şi Dimitrie Nicolau.

A participat neoficial la Al X-lea Congres Internaţional al Asociaţiilor Farmaceutice de la Bruxelles (1-5.09.1910), când s-a propus înfiinţarea Federaţiei Internaţionale Farmaceutice (FIP), cu sediul la Haga. A fost vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România, membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică al Capitalei, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu(8).

 

†1953, sept. 16, Bucureşti – 70 de ani de la moartea col. (r) conf. dr. docent farmacist Aristide Mihalovici (n. 1877, nov. 1, Bucureşti)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1897), practica de elev a efectuat-o în Depozitul şi Laboratorul de medicamente al Eforiei spitalelor civile Bucureşti (15 oct. 1897 – 15 oct. 1899) şi în Farmacia Naţională din Bucureşti (15 oct. 1899 – 5 oct. 1900). A luat parte la concursul de intern al Eforiei, la care a reuşit primul (1900). Ales preşedinte al Societăţii Studenţilor în Farmacie (1903), a ţinut mai multe conferinţe pe teme profesionale. A obţinut licenţa în farmacie cu nota „Prea bine” (30.10.1903) şi libera practică (14.11.1903), fiind numit în acelaşi an preparator în Laboratorul de farmacie chimică şi galenică al Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti, unde, apoi, datorită muncii perseverente şi unor calităţi didactice deosebite, a fost avansat asistent provizoriu (14.11.1912).

În 1904 şi-a satisfăcut stagiul militar de un an, devenind farmacist-locotenent în rezervă. În afara funcţiei didactice, a ocupat prin concurs şi postul de farmacist al Laboratorului de farmacie şi chimie de la Eforia spitalelor civile (1905-1914) şi postul de chimist sanitar (chimist expert), prin concurs, în 1913. Tot în acest an, în urma concursului (6.05-11.06), cu Decretul nr. 5544/7.09.1913, a obţinut o concesiune de farmacie în baza căreia va înfiinţa o farmacie publică în Bucureşti, pe Calea Călăraşilor nr. 34, fiind un model de organizare.

La 30 apr. 1914, şi-a susţinut teza de doctorat, „Cercetări asupra tincturei anticholerice Dr. Davila. O nouă prescripţie pentru prepararea ei”, elaborată în Laboratorul de farmacie chimică şi galenică, sub conducerea prof. Mihail Georgescu, obţinând nota Cum laude şi Diploma de doctor farmacist nr. 17/14.06.1915.

În Primul Război Mondial a fost mobilizat, din 15 aug. 1916, la ambulanţa Diviziei XII, secţia 2, de unde însă, la 20.11.1916, a fost făcut prizonier la Aninoasa, dus şi internat la Neisse, în Germania. A fost repatriat (8.06.1918) şi demobilizat trei săptămâni mai târziu, pe linie militară ajungând la gradul de farmacist-colonel în rezervă.

A fost secretar de şedinţe la Asociaţia Generală a Corpului Farmaceutic din România, apoi secretar al Societăţii Farmaciştilor din România. A fost numit şef de lucrări şi a obţinut Venia legendi (1925). A fost conferenţiar universitar (1926), apoi conferenţiar definitiv (1934), fiind primul conducător al disciplinei Farmacie galenică, desprinsă din Catedra de chimie farmaceutică şi galenică, contribuind la consolidarea acesteia pe baze ştiinţifice. La 1 apr. 1938 s-a realizat crearea unei catedre independente pentru această disciplină, mai ales că practica farmaceutică urma să se execute şi în cadrul facultăţii. A scris peste 20 de lucrări originale de specialitate, cea mai importantă fiind Receptura (1930, în colab. cu Emil Belcot şi George A. Damian), ghid destinat practicii farmaceutice şi unificării metodelor de lucru în farmacie; Curs de farmacie galenică (1932, în colab. cu Şt. Vlăduţă). A fost pensionat pentru limită de vârstă (1.11.1939), fiind înmormântat în Cimitirul Bellu(9).

 

†1958, aug. 29, com. Viile, Satu Mare – 65 de ani de la moartea farmacistului ofiţer sanitar (r) Sándor Thoroczkay (n. 1886, mai 9, Kisbabony, comitat Ugocea-azi în Ucraina)

A urmat şcoala elementară în satul natal şi în Vinogradov, Ucraina, iar liceul, la Sighetu Marmaţiei. A obţinut diploma de farmacist la Universitatea „Pázmány Péter” din Budapesta (1912). După ce a stat un an la Viena, a susţinut un examen de ofiţer, devenind locotenent, şi a fost numit ofiţer sanitar în rezervă la unitatea militară din Kosice. A lucrat apoi ca farmacist la Budapesta, după care a fost administrator al farmaciei din Esztergom. Odată cu izbucnirea războiului, în vara anului 1914, s-a prezentat să lupte pe front, ajungând în Galiţia. Pentru meritele sale, a fost distins cu decoraţiile „Crucea Roşie de Argint” şi „Crucea Roşie de Aur”. A preluat Farmacia „Sfântul Spirit” (1916), pe care a cumpărat-o; s-a mutat la farmacia din Copalnic-Mănăştur, care era vacantă (1926), până când unitatea a fost naţionalizată (16 mai 1953); a fost conducătorul Farmaciei nr. 27 din comuna Viile Satu Mare (iunie 1953 – august 1958). A avut şi o bogată activitate socială, fiind membru al Societăţii Regale Ungare de Ştiinţe Naturale din 1917; a sprijinit Biserica Reformată din Copalnic Mănăştur; a fost distins de către Ministerul Sănătăţii pentru merite deosebite în munca medico-sanitară (1958)(10).

 

†1963, iulie 1, Bucureşti – 60 de ani de la moartea col. (r) farmacist Ioan Grinţescu (n. 1874, ian. 13, Broşteni, jud. Neamţ), doctor în ştiinţe naturale, prof. univ. la Bucureşti şi Cluj

În timpul Primului Război Mondial, a fost mobilizat de la 16 aug. 1916 până la 14 martie 1919; primele 10 luni le-a făcut pe front, cu ambulanţa Corpului 4 Armată şi la spitalele de contagioşi ale acestui corp. Din 5 mai 1917, împreună cu Vasile Vârgolici, a fost însărcinat să meargă la Londra şi Petrograd, pentru a urmări şi expedia în ţară materialele sanitare comandate de guvernul român de la Iaşi prin legaţiile din ţările respective.

A fost decorat cu: „Răsplata muncii pentru învăţământ” cl. I; „Meritul Sanitar” cl. II-a; „Avântul Ţărei”; Medalia „Carol I”; „Bărbăţie şi Credinţă” cl. I; „Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”; Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler. A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Capitală(11).

 

†1968, aug. 25, Bucureşti – 55 de ani de la moartea conf. dr. farmacist Gheorghe-Daniel Herrmann (n. 1902, iulie 22, Buzău)

Fiul farmacistului buzoian Daniel Herrmann, a fost practicant în farmacia tatălui său din Buzău (1922-1923), locotenent-student al Institutului Sanitar Militar din Bucureşti (1927), a urmat cursurile Facultăţii de Farmacie din Capitală; a fost licenţiat în 1928, apoi a lucrat în spitalele militare din Bucureşti şi Iaşi. A fost preparator onorific la Catedra de botanică a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1924); asistent (1927); doctor în farmacie cu teza „Periploca graeca L. – studiu botanic şi farmaco­gnostic”, cu menţiunea Cum laude (1932); şef de lucrări, conferenţiar (1949); şef de catedră (1952-1967). În perioada 10.03.1959-26.03.1960 a făcut parte dintr-o echipă sanitară română, formată din farmacişti şi medici, care a lucrat în Republica Populară Vietnam, în vederea ajutorării acestei ţări, unde, împreună cu Ioan Ciulei, au ţinut cursuri cu cadrele farmaceutice şi au participat la organizarea cercetării în domeniul fitochimiei, în vederea valorificării plantelor medicinale indigene. A publicat în colaborare „Botanica farmaceutică. Morfologia şi fiziologia plantelor vegetative” (Bucureşti, 2 vol., 1966); „Plante şi ceaiuri medicinale” (Bucureşti, 1951); Lucrări practice de farmacognozie, 2 ediţii; a redactat 18 articole pentru Farmacopeea Română V şi a înzestrat herbarul facultăţii cu noi plante(12-14).

 

†1973, sept. 12, Iaşi – 50 de ani de la moartea prof. chim. Margareta Poni (n. 1889, martie 22 Iaşi)

 

Fiică a savantului Petru Poni (1841-1925) şi a poetei Matilda Cugler-Poni (1851-1931), profesor la universitate, unde a condus Catedra de chimie anorganică, cât şi la Institutul Politehnic din Iaşi, s-a numărat printre fondatorii Filialei din Iaşi ai Academiei Române (1949) şi ai Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, în cadrul căruia, timp de peste două decenii, a funcţionat ca şef de secţie. A elaborat peste 80 de lucrări ştiinţifice, fiind distinsă cu titlul de profesor universitar emerit(15).

 

†1978, aug. 4, Bucureşti – 45 de ani de la moartea col. (rez.) dr. farm. chimist Victor Ştefănescu (n. 1904, mai 27, Târgovişte)

Farmacist şef al Armatei, cu „contribuţii la înfiinţarea şi dotarea unui laborator nou, apoi a condus Laboratorul Central de Chimie al Armatei, contribuind la specializarea multor ofiţeri farmacişti”, a adoptat un ţel nobil: „ridicarea prestigiului farmaciei militare, a armatei şi a ţării noastre peste hotare”(16,17).

†1983, iul. 26, Iaşi – 40 de ani de la moartea prof. dr. Constantin Burduja (n. 1906, feb. 24, Dragomireşti, jud. Neamţ)

Reprezentant de seamă al şcolii ieşene de botanică, în cadrul căreia a activat aproape cinci decenii, a contribuit în calitate de profesor universitar şi cercetător la progresul biologiei româneşti, la îndrumarea activităţii ştiinţifice şi formarea unor specialişti de înaltă competenţă. A publicat peste 100 de lucrări referitoare la anatomia şi ecologia plantelor, ocrotirea naturii şi istoria botanică. A condus Grădina Botanică din Iaşi (1958-1962)(18).

 

†1988, aug. 28, Bucureşti – 35 de ani de la moar­tea farmacistului Nicolae Zahacinschi (n. 1919, nov. 5, com. Mihăileni, jud. Botoşani), colecţionar şi muzeograf

A urmat liceul la Siret, Pomârla şi Rădăuţi (1934-1939). A fost student al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1941-1945). A efectuat primul an de practică în farmacia lui Gheorghiu din Botoşani; a deschis o farmacie în comuna Lădeşti, jud. Vâlcea (1946); după naţionalizarea farmaciilor din mediul rural, a lucrat la Farmacia nr. 43 Osica, jud. Olt (1953). A fost director adjunct, apoi director al Oficiului Farmaceutic Centrofarm Craiova (1956-1967); a contribuit la dezvoltarea şi modernizarea reţelei de farmacii din Oltenia. A fost preşedinte al Secţiei de Farmacie, USSM Filiala Craiova; membru în Comitetul Executiv al Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România; iniţiator şi fondator al Colecţiei de istoria farmaciei din Craiova (1963), alături de farm. Gh. Cismărescu. S-a mutat la Bucureşti în 1967, fiind diriginte al Farmaciei nr. 2 din cartierul Titan (până în 1986, când s-a pensionat).

A publicat: două articole în revista Practica Farmaceutică: „Pagini din istoria farmaciei din Oltenia (I)”, vol. II, p. 149-155, şi „Colecţia muzeală de istoria farmaciei din Oltenia (II)”, vol. III, p. 137-139 (1970); Mihăilenii de altădată, Edit. Litera, Bucureşti, 139 p. (1982); Elemente de artă decorativă populară românească. Decorarea ouălelor – meşteşug şi artă, Edit. Litera, Bucureşti, 128 p., 4 f. pl., coautor Maria Zahacinschi (1985). S-a înfiinţat Muzeul de Artă Populară din oraşul Mihăileni (28 oct. 1986), având la bază colecţia Zahacinschi (cea mai mare parte este depozitată la Muzeul Ţăranului Român). La Sibiel, în Muzeul Icoanelor pe Sticlă, a fost organizată o expoziţie de ouă încondeiate, ceramică, icoane pe sticlă şi lemn, aparţinând familiei Zahacinschi. Postum, a apărut lucrarea Ouăle de Paşti la români, autori: Maria Zahacinschi, Nicolae Zahacinschi, Editura SportTurism, Colecţia Spaţiul spiritual, Bucureşti (1992). La comemorarea celor 35 de ani de la trecerea sa în eternitate, ne facem o datorie de onoare, aducând în semn de omagiu omului, farmacistului, colecţionarului şi fondatorului de muzee, memorialistului, lucrarea noastră, o pagină bio-bibliografică pe care o alăturăm celor semnate până astăzi de istoriografii farmaciei: dr. farm. C. Iugulescu, dr. farm. V. Lipan, prof. dr. Ana Carată şi conf. dr. farm. G. Mogoşanu(19).

Aniversări

1823, sept. 2/14, Braşov – 200 de ani de la naşterea farmacistului Theofil Gottlieb Stenner (†1899, martie 15, Iaşi), împământenit (1883)

A urmat cursul primar şi secundar în oraşul natal, obţinând Bacalaureatul în 1846. A fost elev în Farmacia La Leul de Aur din Braşov (1849), magistru în farmacie la Viena (1852) şi doctor în chimie la Universitatea din Giessen, Germania (1854). A fost solicitat de Epitropia Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi să organizeze şi să conducă spiţeria spitalului şi să analizeze apele minerale de la Slănic Moldova (1835); cu liberă practică în Moldova (1854); a fost însărcinat cu analiza tuturor apelor minerale din Moldova (1856), pe care le-a realizat (27 de izvoare din 18 staţiuni).

A fost profesor de chimie şi fizică la Şcoala gremială de farmacie din Iaşi, inaugurată în 1857, cu o durată de şcolarizare de un an; a fost numit „Chimist al Statului” pentru efectuarea de analize toxicologice (1858); chimist al Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar pentru Moldova (1864), la recomandarea dr. C. Davila. A fost membru în comisia de redactare a taxei farmaceutice (1864); după pensionare, a fost dirigintele farmaciei Steaua Polară din Iaşi (1894). A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iaşi(20).

 

1858, iulie 18, Iaşi – 165 de ani de la naşterea farmacistului Carol Rang (†1935, iunie 12, Tg. Burdujeni)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1877), practica de elev executând-o în farmacia Apollo din Bucureşti şi la Farmacia Naţională din Găeşti, jud. Dâmboviţa, ambele conduse de fratele său, Philipp Rang. A susţinut examenul de asistent, obţinând certificatul nr. 191/1881; stagiul de asistent l-a făcut în Farmacia „Sf. Treime” din Câmpulung-Muscel, (6.02.1881-8.10.1882) şi în farmacia Minerva din Iaşi, arendată de Friedrich Paul (15.10.1882-15.04.1883). A fost înrolat în armată şi apoi trecut în rezervă la 25 apr. 1885, ca farmacist de batalion. Şi-a continuat studiile universitare, timp în care a obţinut împământenirea cu Decretul regal nr. 3097/11.12.1886, devenind cetăţean român. A reintrat în serviciul militar la Regimentul 2 Roşiori, apoi de la 1 apr. 1888, în serviciul spitalelor. A obţinut licenţa în farmacie la 6 mai 1889. A fost trecut în rezervă ca farmacist de regiment la Divizia III Infanterie (1895, aug. 30) şi la 13 sept. a înfiinţat Farmacia „Carol I” în Tg. Burdujeni, jud. Botoşani.

A fost preşedinte al Băncii Populare Burdujeni şi membru al Camerei de Comerţ din Botoşani. A înfiinţat o fabrică de ape gazoase. A fost membru activ al Partidului Conservator, fiind ales de mai multe ori consilier comunal, primar la Burdujeni şi membru în comisia interimară a judeţului, instituită la 5 ian. 1926(21,22).

 

1868, aug. 14, Bucureşti – 155 de ani de la naşterea farmacistului german col. (r) Michael Doctor (†1945, oct. 25, Bucureşti)

A provenit dintr-o familie de farmacişti (Leonhard – tatăl şi Michael – bunicul, proprietar al spiţeriei Globul de Aur din Capitală şi primul preşedinte al Gremiului spiţeresc din Bucureşti).

A obţinut diploma de farmacist şi libera practică în 1895; şi-a satisfăcut stagiul militar obligator de un an; farmacist la Spitalul Judeţean Fierbinţi, jud. Ilfov (1897-1900); arendator al farmaciei Minerva din Tulcea, până în 1903. A fost farmacist-intendent la Spitalul rural Viziru, jud. Brăila (1903-1906), apoi la Spitalul din Ţăndărei, jud. Ialomiţa; a fost chemat temporar la activitatea de serviciu la Spitalul Militar „Regina Elisabeta” din Bucureşti (1914; 1918; 1923); a participat la campania militară din 1913 şi la cea din Primul Război Mondial. A primit următoarele distincţii: Medalia „Avântul Ţărei” (1913); Crucea „Meritul Sanitar” cl. II; Medalia Jubiliară „Carol I” (1906). A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bucureşti(23).

 

1873, aug. 5, Haimanale, jud. Prahova – 150 de ani de la naşterea col. (r) farmacist Guillaume Berbier (†1945, sept. 4, Bucureşti)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1892); practica (1892-1895) a efectuat-o în farmacia Leul de Aur din Bucureşti, proprietatea lui Eduard J. Rissdörfer; licenţa în farmacie şi libera practică (1899); şi-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu la farmacia Spitalului Militar Central „Regina Elisabeta” din Bucureşti (1901).

A lucrat la farmacia Leul de Aur din 1899 până în 1904, când a cumpărat-o de la moştenitori. Pentru merite militare, a fost decorat cu Medalia Jubiliară „Carol I” (1906), „Avântul Ţărei” (1913) şi „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918”. A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bucureşti(24).

 

1893, aug. 20, Iaşi – 130 de ani de ani de la naşterea prof. chim. Eugen Papafil (†1967, apr. 7, Iaşi)

Profesor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi la Institutul Politehnic „Gh. Asachi”, a desfăşurat o vastă activitate didactică şi ştiinţifică în decursul a peste patru decenii. Prin cele peste 40 de lucrări publicate, a contribuit la dezvoltarea şi consolidarea şcolii româneşti de chimie fizică(25).

 

1903, iul. 1, Caldwell, Kansas, SUA – 120 de ani de la naşterea prof. dr. Emerson Gladys Anderson (†1984, ian. 18, Santa Monica)

 

A fost istoric, biochimist şi nutriţionist, cercetând impactul vitaminelor asupra organismului, fiind prima persoană care a izolat vitamina E într-o formă pură şi a câştigat Medalia Garvan-Olin (1952). A cercetat legătura dintre dietă şi cancer; a fost vicepreşedinta Departamentului de sănătate publică, până la retragerea ei din activitate (1970).

În 1969, preşedintele Richard M. Nixon a numit-o vicepreşedinte al Grupului privind furnizarea de alimente în măsura în care afectează consumatorul (Conferinţa de la Casa Albă privind alimentaţia, nutriţia şi sănătatea). În 1970, ea a servit ca martor-expert în faţa audierii Food and Drug Administration (FDA) privind vitaminele, suplimentele minerale şi aditivii pentru alimente(26).

 

1908, iulie 31, Panciu – 115 ani de la naşterea prof. dr. farmacist Cristian Maiorovici (†1957, aug. 28, Cluj)

După obţinerea diplomei de Bacalaureat la Liceul Unirea din Focşani (1928), s-a înscris la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1933. A fost asistent diurnist la Catedra de chimie generală şi analitică, al cărei şef era prof. dr. Alexandru Ionescu-Matiu; bibliotecar diurnist la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1934-1935); asistent bugetar la disciplina Chimie generală organică şi anorganică (1935-1939); doctor în farmacie al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1939, conducător: prof. dr. Al. Ionescu-Matiu), cu teza „Cărbuni activi din sâmburi de fructe. Preparare, analiza şi determinarea puterei de absorbţie”, nota Magna cum laude, obţinând Premiul „Fondul Flach” din partea Facultăţii de Farmacie din Bucureşti şi a Colegiului Farmaceutic.

A fost şef serviciu cl. I la Direcţia farmaciilor din mi­nister şi secretar al Comisiei chimico-farmaceutice (1940); inspector general farmaceutic la Direcţia Farmaceutică (1947); şef de lucrări la Catedra de chimie farmaceutică anorganică şi analitică (1948); conferenţiar la Catedra de chimie farmaceutică a Facultăţii de Farmacie din Cluj (1949). Profesor şef de catedră (1957), a publicat peste 20 de lucrări, singur şi în colaborare; a colaborat cinci ani la redactarea Buletinului Societăţii de Ştiinţe Farmaceutice din România şi a fost membru în colegiul de redacţie al revistei Farmacia. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu(27).

 

1923, aug. 29, Turnu Severin – 100 de ani de la naşterea farmacistului Victor Naum (†2010, Baia Mare)

A urmat cursurile şcolii elementare şi ale Liceului „Traian” (1942). A absolvit Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1948), a lucrat la o farmacie particulară din Turnu Severin şi apoi la Farmacia nr. 24 din localitate (1949-1962); farmacist principal (1961); a plecat la Baia Mare, unde a lucrat la Farmacia nr. 1 (1962-1988) timp de peste 25 ani ca farmacist diriginte, iar după 1983, a fost farmacist coordonator al judeţului Maramureş; a participat la toate reuniunile, unde a reprezentat cu cinste farmacia şi farmaciştii maramureşeni.

A publicat mai multe articole de specialitate în revista Farmacia. Timp de 40 de ani, atât la Turnu Severin, cât şi la Baia Mare, mai mult timp, a prestat o activitate apreciată de colectivele pe care le-a condus cu competenţă în Farmacia nr. 1 (cea mai veche din Baia Mare), cât şi împreună cu personalul medical din Direcţia Sanitară a Judeţului Maramureş, pentru apărarea sănătăţii populaţiei(28,29).

 

1933, iulie 2, Bucureşti – 90 de ani de la naşterea farmacistei Cezarina Rodica Ţuchel (†2000, feb. 12, Bucureşti)

Licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1956), cunoscută pentru preocupările sale în domeniul homeopatiei, căreia i-a dedicat o lungă perioadă de cercetare, a organizat şi condus prima farmacie homeopată din Bucureşti, care ani de-a rândul a reprezentat un nucleu de cercetare ştiinţifică şi de perfecţionare postuniversitară a farmaciştilor în acest domeniu. Ca istoriograf, a publicat lucrarea intitulată „Momente din drumul homeopatiei în România”, în Gazeta Farmaciştilor, anul II, nr. 2, ianuarie-martie 1992, şi alte subiecte din istoria homeopatiei în vol. Apărarea sănătăţii ieri şi azi. Studii şi documente (sub redacţia G. Brătescu), Ed. Medicală Bucureşti, 1984, p. 465-466; 475(30).

 

Aniversări-comemorări 

1858, iulie 30, Brăila – 165 de ani de la naştere şi 90 de ani de la moartea prof. dr. Mina Minovici (†1933, apr. 25, Bucureşti)

A terminat clasele primare în oraşul natal, apoi patru clase gimnaziale la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, după care s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie, ca bursier intern. Practica de elev a executat‑o la Farmacia centrală de la Spitalul Colţea (1874-1877). Şi-a susţinut examenul de asistent în farmacie în 1878, în continuare efectuând doi ani de practică la Farmacia centrală a Eforiei spitalelor civile Bucureşti; a obţinut licenţa în farmacie (1881) şi în medicină (1885); a fost trimis la Paris cu o bursă de 300 de lei pe lună (mai-oct. 1886) pentru a studia în laboratorul lui Louis Pasteur tratamentul împotriva turbării, împreună cu dr. George Grigorescu. Şi-a susţinut teza de doctorat în medicină la Paris, intitulată „Studiul medico-legal despre moar­tea subită în urma loviturilor primite în abdomen şi laringe” (7 iunie 1888); a publicat un memoriu adresat Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice pentru îmbunătăţirea învăţământului farmaceutic (1890). În prezenţa primarului Bucureştiului, Pache Protopopescu, la 20 dec. 1892, a inaugurat un institut medico-legal (Morga oraşului), al cărui nume va fi schimbat în 1898, devenind Institutul Medico-Legal, „primul de acest fel din lume”. A fost doctor docent în specialitatea medicină legală (1905); director general al serviciului sanitar (21 oct. 1912 – 5 ian. 1914); decan al Facultăţii de Medicină de mai multe ori (1919-1921; 1923-1925; 1926; 1930-1931); director pe viaţă al Institutului Medico-Legal din Bucureşti, care-i poartă numele, „ca o consacrare a meritelor sale excepţionale”, în baza legii speciale din 1930. A fost consilier comunal la culoarea Verde a Capitalei, din partea PNL (1928); membru corespondent al Academiei de Medicină a Franţei şi decorat cu „Legiunea de onoare” în grad de Cavaler (1932); cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer şi „Coroana României” în grad de Comandor. A fost înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu(31,32).

 

1923, iulie 6, Bogdana, jud. Vaslui – 100 de de ani de la naştere şi 15 ani de la moartea prof. dr. biolog Constantin Bârcă (†2008, sept. 29, Iaşi)

A fost absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Naturale din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1949); preparator şi apoi asistent la disciplina Fiziologia plantelor, până în 1951; asistent la disciplina Botanică sistematică; şef de lucrări la disciplina Botanică a Institutului Pedagogic; şeful disciplinei de Botanică farmaceutică de la Secţia de farmacie, proaspăt înfiinţată în cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie Iaşi (1961); doctor în ştiinţe biologice cu teza „Flora şi vegetaţia Colinelor Tutovei” (1973); conferenţiar (1978); profesor (1990); profesor consultant după 1992; membru fondator al Societăţii Române de Istoria Farmaciei (SRIF); secretar ştiinţific al Societăţii de Ştiinţe Biologice (1957-1965). Este fondatorul disciplinei de Botanică farmaceutică, iar pentru strălucita activitate didactică şi ştiinţifică i s-a acordat titlul de membru de onoare al senatului UMF „Grigore T. Popa” (2001)(33).

 

1923, aug. 31, Fizis–Bihor – 100 de ani de la naştere şi 25 de ani de la moartea prof. univ. dr. farmacist-toxicolog Marţian Cotrău (†1998, apr. 7, Iaşi)

Scriitor, membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, profesor la Institutul de Igienă şi la Facultatea de Farmacie a IMF Iaşi (1949-1993), a elaborat un manual de Lucrări practice şi un Curs de toxicologie, în 5 volume. A scris peste 200 de lucrări ştiinţifice, tematica studiilor sale fiind axată pe toxicologia analitică, alcoolism, toxicologie legală, toxicologia medicamentului şi istoria farmaciei. A scris, singur sau în colaborare, 17 cărţi. A fost primul preşedinte al Societăţii Române de Istoria Farmaciei (1991).

În afară de lucrările de specialitate, amintim şi volumele Otravă şi viaţă (1993) şi 1001 gânduri pentru cumpătare (1997), adevărate sinteze de erudiţie şi interpretare, cărţi realizate cu talent scriitoricesc(34).

1933, ian. 11, Buftea, jud. Ilfov – 90 de ani de la naştere şi 45 de ani de la moartea dr. farmacist George Gaiţă (†1978, sept. 9, Iaşi)

A fost absolvent al Facultăţii de Farmacie din Cluj (1957); farmacist în cadrul Oficiilor Regionale din Cluj şi Braşov (Bran); cercetător şi asistent universitar la disciplina Farmacognozie a Facultăţii de Farmacie, IMF Iaşi (1966); asistent la disciplina Farmacie galenică (1970); a susţinut teza de doctorat cu tema „Studiul farmacognostic al unor plante cu derivaţi de podofilotoxină”, la Facultatea de Farmacie Iaşi, sub îndrumarea prof. Emanoil Grigorescu (1975). În acelaşi an, a fost promovat ca şef de lucrări la disciplina Organizare farmaceutică, efectuând în continuare şi ore de lucrări practice la disciplina Tehnică farmaceutică. A avut o pregătire profesională solidă, dublată de o cultură aleasă şi de o sensibilitate deosebită, fiind un mare iubitor de muzică şi pictură. Cânta la pian şi la chitară, fiind „un farmacist cu suflet de artist”. A încetat din viaţă fulgerător, la numai 45 de ani(35). 

 

Conflict de interese: niciunul declarat
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.