Farmacia românească în anul 1922 (100 de ani)
Ian. 1 – Intră în vigoare o nouă taxă farmaceutică, împreună cu regulamentul său, valabilă în toată România Mare; medicamentele necuprinse în farmacopee se puteau prepara după formularele lui Dorvault, Bouchadat sau Hager;
Intră în vigoare regulamentul pentru controlul alimentelor şi băuturilor şi represiunea fraudelor, prin Decretul nr. 4910/9.12.1921, cu modificări la 20.07. şi 22.10.1922, 19.06.1924, 27.06.1925 şi 9.03.1928;
Ian. 2 – Prin decretul nr. 17, este numită o comisie interimară la Turnu Măgurele, în a cărei componenţă, ca membru, se află farmacistul Carol Hebberling;
Ian. 3, Bacău – Este înfiinţată societatea anonimă pe acţiuni Traian, din primul consiliu de administraţie făcând parte farmacistul Mardiros Malhasovici, ca reprezentant al Băncii Bacăului (în care era, de asemeni, membru în consiliul de administraţie);
Ian. 5 – Conform decretului nr. 80, farmacistul Niculae Rigani este numit vicepreşedinte al comisiei interimare instituite în oraşul Constanţa;
Ian. 16 – Cu decretul nr. 141, farmacistul Dimitrie Gherman este numit membru al comisiei interimare instituite în oraşul Buzău;
Ian. 21 – Cu decretul nr. 330, farmacistul Pompei Ciupercescu este ales membru în comisia interimară destinată a gira afacerile oraşului Constanţa până la alegerea şi instalarea noului consiliu comunal;
În baza decretului regal nr. 336, farmacistul Taşcu Pucerea (membru PNL) este confirmat prefect al judeţului Durostor (Dobrogea Nouă); rămâne în funcţie până la căderea guvernului liberal condus de Ion I.C. Brătianu (29.03.1926), când îşi dă demisia;
Ian. 23 – În baza decretului regal nr. 353, farmacistul Gheorghe Timuş (fost primar al oraşului Dorohoi) este numit prefect al judeţului Dorohoi;
Cu decretul nr. 357, se instituie o comisie interimară la Tecuci, din componenţa căreia face parte farmacistul Gheorghe H. Bossie (demisionat spre sfârşitul lunii martie a.c.); cu acelaşi decret, se instituie şi la Alexandria o comisie interimară, din care face parte, ca membru, farmacistul Nicolae Teodorescu;
Ian. 26 – În baza decretului regal nr. 377, farmacistul Alexandru Iteanu (fost prefect al judeţului Râmnicu Sărat) este numit prefect al judeţului Trei Scaune;
Cu decretul nr. 384, se instituie o comisie interimară la oraşul Adjud, din care face parte ca membru farmacistul Stelian Stăncescu;
Ian. 27, Bucureşti – Ia fiinţă Societatea anonimă română Fero-chimica, din consiliul de administraţie al acesteia făcând parte, cu funcţia de consilier, farmacistul Alexandru Iteanu;
Conform decretului nr. 389, se instituie o comisie interimară la oraşul Iaşi, din care face parte ca membru farmacistul Iustin Adace. Tot acum, prin decretul nr. 408 este numit membru farmacistul Alexandru Daniel în comisia interimară din oraşul Corabia, judeţul Romanaţi. Alţi farmacişti numiţi în comisiile interimare la acea dată sunt: Panait Stavăr în Piteşti ca membru şi Dimitrie Lăzărescu de la Curtea de Argeş ca preşedinte, ambii numiţi cu decretul nr. 411. După alegerile care au urmat, D. Lăzărescu a fost votat consilier comunal şi confirmat cu decret regal primar al urbei Curtea de Argeş, rămânând în funcţie până la 20 oct. 1923;
Feb. 1 – Cu decretul nr. 549, se instituie o comisie interimară în oraşul Bucureşti, din aceasta făcând parte, ca membru, farmacistul Josef Ochs;
Feb. 4 – În baza deciziei ministeriale nr. 2153, se înfiinţează, în cadrul Direcţiei generale a serviciului sanitar, Direcţia serviciului depozitului central de medicamente, al cărui director devine farmacistul Nicolae Tilibaşa, începând cu 1 feb. 1922;
Feb. 8 – Conform decretului nr. 700, consiliul judeţean Vaslui şi delegaţia judeţeană se dizolvă şi se instituie o comisie interimară, din care face parte, ca membru, farmacistul Giuseppe Agnese, care a demisionat către sfârşitul lunii noiembrie 1922;
Feb. 15 – Consiliul medical superior dispune închiderea farmaciilor caselor de asigurări muncitoreşti din Transilvania, înfiinţate de Consiliul Dirigent;
Martie 1 – Alegeri parlamentare pentru Senat. În judeţul Caliacra, este ales farmacistul Andrei Mutzef, proprietarul unei farmacii din Bazargic, din partea PNL;
Martie 6/7 – La alegerile pentru Camera Deputaţilor, devin membri ai acesteia: farmacistul Ştefan Bogdan pentru Miercurea Ciucului, jud. Ciuc, şi farmacistul Alexandru Iteanu pentru Aita Mare, jud. Trei Scaune, ambii din partea PNL, precum şi farmacistul György Bernády pentru Miercurea Niraj, jud. Mureş-Turda, candidat independent;
Martie 9 – Alegeri parlamentare pentru Senat. La circumscripţia Miercurea Ciucului este ales farmacistul Ştefan Bogdan, fiind ales pentru aceeaşi circumscripţie şi în Camera Deputaţilor; el optează pentru mandatul de deputat;
Martie 16 – Ia fiinţă la Adjud (Putna) societatea anonimă pe acţiuni Banca Adjudului, la care este acţionar fondator farmacistul Stelian Stăncescu, ales membru în primul consiliu de administraţie;
Martie 23 – Banca Bacăului SA, din Bacău, hotărăşte înfiinţarea în Tg. Ocna a unei agenţii de-ale sale, în postul de director al acesteia fiind numit farmacistul Zadig Malhasovici;
Martie 25 – Prin circulara nr. 6651, se cere aplicarea riguroasă a regulamentului pentru controlul alimentelor şi băuturilor şi se dau norme pentru luarea şi trimitere probelor la analiză(1).
Comemorări
†1917, ian. 7, Fălticeni – 105 de ani de la moartea mr. (r) farmacist Victor Sergiu Torjescu (n. 1866, sept. 3, Mihăileni, jud. Dorohoi), erou din Primul Război Mondial.
La mobilizarea generală din august 1916 şi-a părăsit farmacia, soţia şi cei cinci copii şi a plecat pe front. Bolnav de tifos exantematic, s-a stins la 7 ian. 1917 în locuinţa sa, fiind înmormântat în Cimitirul Oprişeni din Fălticeni. Numele lui se află amintit pe monumentul din centrul oraşului Fălticeni, ridicat de autorităţile locale pentru a cinsti memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial(2).
†1922, ian. 11, Constanţa – 100 de ani de la moartea farmacistului Gheorghe Constantinidi (n. 1864, apr. 25, com. Hora/Tracia, Turcia)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1888); practica de elev în farmaciile Naţională din Constanţa (1888-1890) şi Apollo din Olteniţa (1890-1892); a susţinut examenul de asistent în farmacie şi a practicat ca asistent în Olteniţa în cadrul farmaciei Apollo (1892-1895); a obţinut licenţa în farmacie (1898); a fost dirigintele farmaciei Steaua Română din Constanţa (1902-1906); a luat în arendă farmacia Steaua României din Cernavodă, pe care o va conduce bine timp de mai mulţi ani. În 1910 i s-a recunoscut calitatea de cetăţean român; în 1921 a înfiinţat o farmacie în Constanţa şi a fost ales consilier comunal, dar nu s-a putut bucura de aceste succese, decedând pe neaşteptate(3).
†1922, feb. 20, Bucureşti – 100 de ani de la moartea farmacistului Gheorghe Melcescu (n. 1875, nov. 11, Piteşti)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti şi a făcut practica de elev în cadrul farmaciilor Providenţa din Iaşi (1893-1894) şi Salvator din Piteşti (1896); a susţinut examenul de asistent în farmacie şi a practicat ca asistent în Piteşti la farmacia Esculap (1896-1897); a obţinut licenţa în farmacie (1899) şi, după obţinerea avizului de liberă practică şi efectuarea stagiului militar de un an, în 1903 a luat în arendă farmacia Armonia din Câmpulung Muscel, pe care a cumpărat-o la 1 feb. 1910; acţionar la Banca Viitorul şi la Banca Cercului Comercial şi Industrial din Muscel; a fost ales de mai multe ori consilier comunal şi ajutor de primar(4).
†1922, martie 12, Bucureşti – 100 de ani de la moartea farmacistului Iulius Gabai (n. 1861, feb. 24, Iaşi)
A fost asistent în cadrul Laboratorului de chimie analitică şi farmaceutică de pe lângă Şcoala Superioară de Farmacie, condus de prof. Adolf Trausch (1887); chimist-expert în Secţia de analize chimico-legale din cadrul Institutului Chimic Universitar (1889), în Laboratorul de chimie tehnologică al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1902) şi asistent definitiv în cadrul Laboratorului de analiza alimentelor şi băuturilor al învăţământului farmaceutic, condus de prof. August Poltzer (1910).
A fost „omul datoriei şi de o corectitudine exemplară, fiind un desăvârşit analist şi un pasionat cercetător, modest, cu firea blândă, gata oricând să ofere un sfat bun oricui l-ar fi solicitat”(5).
†1922, martie 6, Iaşi – 100 de ani de la moartea farmacistului Johann Werner (n. 1853, martie 29, Cernăuţi)
La vârsta de 14 ani, a intrat ca elev practicant în farmaciile „Sf. Spiridon” şi „Ştefan cel Mare” din Iaşi, a susţinut examenul de asistent în farmacie (1873), a făcut un an de practică în farmacia Ursul din Bucureşti, la farmacia Spitalului „Sf. Spiridon”, farmaciile Fortuna şi Înger din Iaşi, apoi la farmacia Înger din Vaslui. A obţinut diploma de magistru în farmacie la Universitatea din München; revenit în ţară, a absolvit examenele de liberă practică (1875); a funcţionat ca magistru în farmacia Înger din Vaslui, apoi a arendat farmacia Providenţa din acelaşi oraş. Din 1881, timp de 18 ani, la Roman, a ţinut în arendă farmacia Minerva, aparţinând Epitropiei „Sf. Spiridon” din Iaşi; a fost naturalizat (1893) şi a cumpărat farmacia Minerva din Iaşi, redenumită Centrală, pe care a condus-o ireproşabil până la decesul său.
În 1895 a obţinut dreptul de a înfiinţa o farmacie-filială în staţiunea balneară Slănic Moldova (funcţionând până în 1912) şi de a exploata apele minerale; a iniţiat îmbutelierea apelor minerale, fiind probabil primul farmacist exportator al acestora, iar pentru reclamă a publicat lucrarea Descrierea pe scurt şi întrebuinţarea apelor de la băile Slănicului din Moldova (1896, Roman). A fost vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România, consilier al Băncii Naţionale, membru onorific al Consiliului de igienă şi salubritate publică a jud. Roman, consilier comunal şi judeţean în mai multe rânduri, preşedinte al Camerei de Industrie şi Comerţ, secţia Roman, furnizor al Curţii Regale. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler; membru fondator al unor societăţi: Banca de Credit (1899, Roman); Asociaţia Medico-Farmaceutică (1908); Salvarea (1910); Industriile Chimico-Farmaceutice (1919, Iaşi). A fost membru activ al Partidului Naţional Liberal. A avut şapte copii, dintre care fiul Constantin a absolvit studiile farmaceutice, preluând conducerea Farmaciei Centrale, aflată în incinta hotelului Traian din centrul Iaşului. J. Werner, după o grea suferinţă, a decedat în Iaşi şi a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea, sectorul Catolic(6).
†1927, martie 27, Bucureşti – 95 de ani de moartea farmacistului german Eugen Ludwig (n. 1866, iulie 18, Craiova), fiul Valeriei şi al farmacistului Eduard Ludwig
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1881) şi a practicat în farmacia Vulturul de Aur, din Craiova, a tatălui său, E. Ludwig (†5 apr. 1883). În acest timp, a absolvit liceul, obţinând diploma de Bacalaureat (1884) şi a susţinut examenul de asistent în farmacie (1885). Studii superioare la Universitatea din Viena (1885-1887), obţinând titlul de magistru în farmacie în vara anului 1887, iar la 20.12.1888 a susţinut teza de doctorat. A lucrat în laboratoare din Viena, specializându-se în analiza chimică; a absolvit examenul de liberă practică în farmacie (1891) şi a fost împământenit (1893). A fost profesor la liceele din Piteşti, Ploieşti (fiind şi director) şi la Liceul-Internat din Iaşi.
A fost numit provizoriu chimist expert al comunei urbane Ploieşti până la 1 nov. 1906, când s-a aprobat înfiinţarea unui laborator de analiza alimentelor şi băuturilor, condus de el, angajat cu contract, timp de cinci ani.
A fost numit la conducerea Catedrei de fizică şi chimie industrială aplicată din cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (1913); rector al Academiei Comerciale (1917-1918); conferenţiar provizoriu la cursul de Chimie minerală, pentru studenţii anului I de la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1924-1927); fondator şi director al Laboratoarelor centrale ale Casei Şcoalelor (1913-1927), consilier pedagogic al Casei Şcoalelor (1923-1927), membru în Comisia pedagogică a Ministerului Instrucţiunii, fondator şi director la Atelierele de construcţii de aparate ale Casei Şcoalelor, membru în Comisia chimico-farmaceutică şi în Comisia pentru stabilirea nomenclaturii în tarifele vamale; a scris şi a publicat mai multe lucrări ştiinţifice(7-9).
†1932, feb. 7, Focşani – 90 de ani de la moartea farmacistului Albert Oravetz (n. 1855, aug. 5, Focşani)
După absolvirea claselor primare la Focşani şi a celor gimnaziale la Bratislava, s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, practica de elev efectuând‑o în oraşul natal, la farmacia Minerva (1873-1876); a susţinut examenul de asistent, practicând în farmaciile „Sf. Gheorghe” din Bacău (1876-1877) şi Minerva din Focşani (1877-1878). Licenţiat în farmacie (1885), a preluat farmacia Mântuitorul, moştenită de la tatăl său (†1869), căreia i-a schimbat emblema în Centrală (1892), conducând-o personal sau arendând-o, până în 1931, când a fost preluată de fiica sa, Alexandrina, licenţiată a Facultăţii de Farmacie din Bucureşti.
A înfiinţat Societatea de ajutor Furnica, pentru ajutorarea oamenilor nevoiaşi (1883) şi, mai târziu, scriitorul Victor Ion Popa îl va descrie pozitiv în romanul său Velerim şi Veler Doamne (1933). A obţinut, la cerere, cetăţenia română (1890); a înfiinţat Banca Milcov din Focşani (1910) şi a fost votat consilier comunal la Colegiul II Focşani (1911). A fost înmormântat în Cimitirul Nordic din Focşani(10).
†1937, feb. 17, Curtea de Argeş – 85 de ani de la moartea col. (r) farmacist Dimitrie Lăzărescu (n. 1875, feb. 7, Piteşti)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti şi a practicat ca elev în farmacia Apollo din Bucureşti (1893-1896). A susţinut examenul de asistent, executând stagiul de un an tot în farmacia Apollo. Între 1897 şi 1900 a urmat cursurile universitare, obţinând licenţa în farmacie şi dreptul de liberă practică.
A condus farmacia Apollo (1902-1904), apoi a fost dirigintele farmaciei Independenţa Română din Curtea de Argeş, devenind, prin căsătorie, proprietar-diriginte al acesteia. A fost ales consilier comunal (1907-1917), primar (1914-1918-1920; 1922-1923); a fost mobilizat la Depozitele centrale de materiale sanitare (1916-1918). A fost decorat cu medaliile „Avântul Ţărei, Bărbăţie şi Credinţă” clasa a II-a, „Meritul Sanitar” clasa a II-a, „Steaua României”, „Medalia Comemorativă a Războiului 1916-1918”, „Răsplata Muncii” (şcoală), „Meritul Camerei de Industrie şi Comerţ”; din 1920, a fost profesor de medicină la Şcoala de Notari din Curtea de Argeş şi membru fondator al Băncii Române de Credit Farmaceutic din Bucureşti (1924)(11).
†1942, feb. 13, Braşov – 80 de ani de la moartea col. (r) farmacist Corneliu I. Droc (n. 1871, nov. 3, Zimnicea)
A rămas în serviciul activ al Armatei (1895-1902), după care a demisionat şi a luat conducerea farmaciei „Sf. Treime” din Urziceni, până în 1905, apoi a preluat, ca arendator, conducerea farmaciei lui Emil Bruckner din Bârlad până în anul 1909, când a cumpărat-o de la moştenitori, conducând-o cu mult profesionalism până în 1934, când, din cauza bolii, a fost nevoit să o vândă, după ce o renovase complet şi o mutase în propria casă de pe str. Regală. A fost primul preşedinte al sindicatului farmaciştilor din Bârlad (1908), acţionar majoritar la societatea cooperatistă Banca Cercului Comercial şi Industrial din Bârlad (1912), deputat pentru jud. Tutova din partea Partidului Conservator (1918), primar la Bârlad în două mandate (1920; 1926), fiind decorat cu ordine şi medalii(12).
†1957, ian. 24, Bucureşti – 65 de ani de moartea col. (r) farmacist Pompei Ciupercescu (n. 1875, iunie 16, com. Silistraru, jud. Brăila)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1892), stagiul de elev efectuându‑l, până în 1895, în farmacia din Calafat, în Farmacia Coroana Regală din Săveni şi în Farmacia oraşului Tulcea; stagiul de asistent l-a efectuat în farmaciile Aurora (Craiova) şi „Sfânta Cruce” (Buzău). După obţinerea licenţei în farmacie şi a dreptului de liberă practică, a lucrat ca diriginte al farmaciei Spitalului Comunal din Brăila (1900-1905), fiind chimist expert, în drept a face analizele mărfurilor, în special ale uleiurilor vegetale importate prin vama Brăila (1904-1905). A obţinut prin concurs o concesie de farmacie pentru oraşul Constanţa, deschizând farmacia Victoria (1906) şi a primit autorizaţia de a deschide o farmacie-filială în staţiunea balneară Techirghiol-Movilă (1908-1911), apoi şi în 1914, pe timpul sezonului de băi.
A fost membru în consiliul comunal şi ofiţer al Stării Civile la Constanţa (1909-1913) şi membru în comisia interimară în 1913 şi 1922. A înfiinţat posturi de prim ajutor în porturi, înzestrate cu o mică trusă de farmacie, măsura fiind extinsă la vasele maritime şi fluviale. A făcut campania din 1913 la Spitalul mobil Corp 5 în Cadrilater, iar pe cea din 1916-1918, la Spitalul mobil Corp 5, secţia III. A fost repartizat la Spitalul mobil nr. 9 şi la ambulanţa Diviziei IX, fiind apoi farmacist la Statul Major al Diviziei IX (1917) şi la Spitalul de contagioşi nr. 9 din Bălţi (1918).
Imaginea farmacistului Ciupercescu aflat pe front a fost evocată de dr. farm. V. Bostănaru în romanul său Trei în furtună (Bucureşti, 1987).
A înfiinţat Cercul Farmaciştilor din Constanţa (1921), pe care l-a condus mai mult de zece ani, şi Revista Cercului Farmaciştilor din Constanţa (1 sept. 1924), lunară, timp de şase ani. A fost vicepreşedinte al Societăţii Studenţilor în Farmacie, membru şi apoi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Constanţa, membru în Comisia chimico-farmaceutică, profesor suplinitor la Catedra de ştiinţe fizico-chimice de la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, preşedinte al Cercului Farmaciştilor din Constanţa; secretar-bibliotecar şi vicepreşedinte al Cercului Medico-farmaceutic din Constanţa din 1927, vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Farmaciştilor din România şi secretar general al Colegiului Farmaceutic. Decoraţii: Medalia jubiliară „Carol I” (1906); medalia „Avântul Ţărei” (1913); Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (1912) şi cu spade pentru combaterea tifosului exantematic (1917); Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (1923); Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1926); „Crucea Comemorativă a Marelui Război 1916-1918” cu barete; „Meritul Comercial şi Industrial” clasa I. A publicat mai multe lucrări: Analiza urinei, calitativă şi cantitativă (Calafat, 1900), Tabele de analiză chimică minerală (Bucureşti, 1903); Farmacia şi Comerţul (Constanţa, 1927); Farmacia în Dobrogea (Constanţa, 1928) ş.a. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu, alături de alţi membri ai familiei sale(13).
†1972, martie 13, Iaşi – 50 de ani de la moartea prof. dr. docent Iosif Selmiciu (n. 1909, martie 1, Timişoara), creator de şcoală de chimie farmaceutică
„Personalitatea profesorului Selmiciu (cunoscător a şapte limbi străine: germană, engleză, franceză, italiană, maghiară, rusă, sârbă) îngloba o vastă cultură ştiinţifică, o largă şi cuprinzătoare cultură filozofică şi literară. Iubea cu pasiune şi discernământ arta în toate variatele ei forme de exprimare; înzestrat cu sensibilitate pentru frumos, era admirator al muzicii şi artelor plastice. (...) A dispărut un Dascăl, un Cercetător, un Om devotat binelui”(14).
†1977, feb. 2, Sibiu – 45 de ani de la moartea farmacistului Friedrich Johann Roth (n. 1914, sept. 17, Sighişoara), de naţionalitate germană
În 1932, după absolvirea Liceului „Episcop Teutsch” din Sighişoara, s-a înscris la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Cluj. A efectuat practica în farmacia Zur Krone (Coroana) din Sighişoara (1932-1934); a absolvit Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1939); a lucrat în farmacia Lieb din Sibiu (sept. 1940-1944), timp în care a fost concentrat până în 1945. A lucrat în Farmacia „Traian Butta” din Sibiu (1946-1949), apoi la Farmacia nr. 82 din Sibiu, fiind numit diriginte în 1961. A fost pasionat de istoria farmaciei şi a farmaciilor din Transilvania; cercetările sale farmacoistorice le-a sistematizat şi ţinut sub formă de conferinţe în cadrul Societăţii de Istoria Medicinii şi Farmaciei (SIMF) din cadrul USSM. Cele peste 60 de articole, în limba română, legate în 10 volume, unele fiind biografii ale unor farmacişti germani, au fost depuse de urmaşi la o arhivă în oraşul Gundelsheim din Germania.
La 30 decembrie 1972, datorită strădaniilor sale, în localul fostei farmacii Ursul Negru din Sibiu a fost inaugurat Muzeul permanent de istoria farmaciei. Activitatea sa ştiinţifică a fost recunoscută şi apreciată de specialişti şi foruri ştiinţifice din ţară şi străinătate. A fost decorat cu Ordinul „Steaua Republicii” clasa a IV-a şi cu medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954); este înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Sibiu(15).
†2002, ian. 18, Bucureşti – 20 de ani de la moartea prof. dr. doc. Dumitru Constantinescu (n. 1909, feb. 3, sat Boca, com. Broşteni, jud. Mehedinţi)
Profesor titular la disciplina de botanică farmaceutică (1968), şef de catedră (1970), decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1968-1972), conducător de doctorate; membru fondator al revistei Farmacia (1953), a fost cooptat în colegiul de redacţie pentru cercetarea legată de studiul şi valorificarea plantelor medicinale. A fost preşedinte al Secţiei de plante medicinale şi a organizat şi participat la lucrările mai multor conferinţe naţionale de farmacie (1957-1960). A fost secretar general al Comisiei de coordonare a cercetărilor în domeniul plantelor medicinale din cadrul Academiei R.P.R.; secretar general al Comitetului Farmacopeii, pentru Farmacopeea Română, ediţiile a VII-a (1956) şi a VIII-a (1966); membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (1969), al Academiei de Farmacie din Franţa (1977) şi al altor societăţi ştiinţifice de prestigiu. I s-au decernat premii: „Foulon” al Academiei de Ştiinţe din Franţa (1964, Paris), „Emanoil Teodorescu”, al Academiei R.P.R. (1967), şi distincţii: „Coroana României” în grad de Cavaler, „Steaua României” cu spade în grad de Cavaler, „Steaua Republicii Populare Române” clasa a V-a, „Ordinul Muncii” clasa a II-a, „Evidenţiat în munca medico-sanitară”. A fost înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar din Bucureşti(16).
†2012, feb. 12, Bucureşti – 10 ani de la moartea col. (r) dr. farmacist Dumitru Gh. Hurduc (n. 1921, oct. 10, com. Nicşeni, Botoşani), toxicolog, cercetător ştiinţific
A absolvit Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoşani (1940) şi Facultatea de Farmacie din cadrul Universităţii Bucureşti (1945), ca şef de promoţie; în anii IV-V de studenţie a fost numit preparator onorific la Catedra de chimie analitică condusă de prof. Constantin Bordeianu; apoi asistent universitar, doar câteva luni, fiind îndepărtat din învăţământ deoarece, prin familie, aparţinea clasei burgheze.
A fost toxicolog principal la Sanepid Argeş, unde a înfiinţat şi dotat de la zero laboratorul de chimie al secţiei Igiena muncii, unde a fost numit şi şeful acesteia; a activat în ICSMCF în domeniul enzimologiei, cu contribuţii şi colaborări la monografiile FR IX (1976) (Heparină, Insulină ş.a.); inspector la Oficiul Farmaceutic nr. 1 Bucureşti; veteran de război; membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR); membru de onoare al Societăţii Române de Istoria Farmaciei (SRIF). În bogata sa activitate ştiinţifică, s-a înscris şi publicistica din ultimii ani de la revista Galenus, cu lucrări originale(17,18).
Aniversări
1817, feb. 3, Bucureşti (205 ani) – S-a născut farmacistul german Adolf Carl Steege (†1864, mai 22, Bucureşti), „unul dintre farmaciştii de seamă ai ţării”
În scurta sa viaţă plină de realizări sunt cunoscute invenţii şi metode de ameliorare a medicamentelor pe care le-a realizat în oficina sa (farmacia Fortuna), cum ar fi:
1842 – A realizat capsule medicamentoase (Balsamum copaive, după metoda farmacistului francez M. Mothes din Paris), pe care le-a îmbunătăţit;
1847, martie 25, Bucureşti – În urma marelui incendiu care a afectat o mare parte din populaţie, cere ajutor, prin presa farmaceutică germană, pentru cei şase spiţeri sinistraţi din Capitală;
1855, iunie 13 – În timpul holerei, transmite formula Tincturii Davila şi, în calitate de preşedinte al Gremiului Spiţeresc, în ziarul Românul (1861) se anunţa „distribuirea «Gouttes prophilactiques du Dr. Davila» prin farmacia Fortuna a lui Steege”;
1857, martie – prima fabrică ce realiza petrol lampant de calitate îl avea pe A. Steege cu o contribuţie de seamă(19).
1852, martie 1, Iaşi – 170 de ani de la naşterea farmacistului Anton Altân (†1909, sept. 2, Bucureşti), de origine armeană
Elev al Şcolii de farmacie din cadrul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie (1867, oct. 1, Bucureşti); a absolvit examenul de asistent (1872), după care a intrat în serviciul militar ca subfarmacist, fiind repartizat în serviciul central. Licenţă în farmacie (1874). A înfiinţat, prin concurs, farmacia Aurora din Bucureşti, dotată şi cu un laborator de analize chimice şi biologice (1886); aici îşi va desfăşura activitatea mult timp ca asistent şi farmacistul Wilhelm (Constantin) Kollo, cu care va publica lucrări în colaborare, în anii 1898, 1899 şi 1901.
A participat la expoziţia naţională de la Ajaccio/Corsica (Franţa), acordându-i-se medalia de argint de către Academia Naţională Franceză pentru produsele prezentate (1891, iunie).
A făcut parte din comisia instituită de Ministerul de Interne (21.06.1896) pentru modificarea legii sanitare, cu finalizare în decembrie 1897, şi din comisia instituită la propunerea Consiliului Sanitar Superior (2.07.1896) pentru revizuirea Farmacopeii din 1893 şi a taxei farmaceutice în vigoare, finalizate în nov. 1897.
Publică revista Buletin Farmaceutic, împreună cu Dimitrie Nicolau şi Alexandru Volanschi (1 ian. 1897-1907, Bucureşti).
A fost delegat neoficial la Congresul Internaţional de Farmacie, fiind numit în comisia pentru farmacopee, pentru a prezenta la Paris (1900) o lucrare privind cele mai practice metode pentru dozarea alcaloizilor din droguri simple şi preparate galenice (1897, aug. 14-19, Bruxelles).
A publicat lucrarea Contributions á l’étude de quelques extraits narcotiques (Contribuţiuni la studiul câtorva extracte narcotice) (1899, Bucureşti), raport prezentat preşedintelui comisiei, aleasă în 1897 şi însărcinată cu pregătirea lucrărilor privind elaborarea unei farmacopei internaţionale.
A fost delegat oficial la cel de-al IX-lea Congres Internaţional de Farmacie (1900, sept. 2-8, Paris), fiind ales vicepreşedinte al unei secţiuni şi, reîntors, a prezentat ministrului domeniilor un raport detaliat asupra lucrărilor acestuia.
A avut o amplă activitate ştiinţifică, publicând, participând sau trimiţând lucrările sale la astfel de manifestări; guvernul francez l-a decorat pentru activitatea sa cu ordinul „Officier de l’Academie”, iar în România a fost onorat cu ordinele „Coroana României” în grad de Ofiţer şi „Steaua României” în grad de Cavaler. A fost consilier şi vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România şi membru în Comisia chimico-farmaceutică şi al Camerei de Comerţ şi Industrie a Capitalei.
În baza legii de centralizare a fondurilor sanitare, prin transformarea Farmaciei centrale a judeţului Ilfov (1902), s-a hotărât înfiinţarea Depozitului central de medicamente şi pansamente al Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar, cu nouă filiale în ţară, a cărui organizare i-a revenit farmacistului A. Altân, care însă după finalizare îi va crea multe neplăceri din partea adversarilor săi (1908, apr. 1, Bucureşti). A fost simpatizant al Partidului Conservator, consilier comunal la Colegiul II Bucureşti (1899-1901). Din cauza unor grave nemulţumiri de ordin profesional şi familial, s-a sinucis luând două pastile de stricnină în locuinţa sa din str. Batişte nr. 20 şi a fost înmormântat în Cimitirul Armenesc din Focşani(20).
1857, martie 6, Mediaş – 165 de ani de la naşterea mr. (r) farmacist Johann Fabini (†1934, iulie 15, Mediaş)
Practica de elev a făcut‑o în farmacia Minerva din Giurgiu (1872-1874), fiind asistent (1875), magistru în farmacie la Universitatea din Viena (1878), cu drept de liberă practică (1881) şi de diriginte; prin concurs (1883), a luat în arendă farmacia Speranţa din Târgu Ocna (1884-1893), fiind şi diriginte-arendator al farmaciei Minerva din Giurgiu (1894-1916).
A fost vicepreşedinte al Societăţii Medico-Farmaceutice din Giurgiu (1904), membru în comisia pentru redactarea unei noi taxe farmaceutice (1909) şi în consiliul de administraţie al societăţii anonime pe acţiuni Banca Măgurele Giurgiu (1907-1924).
A plecat pe front în Primul Război Mondial, fiind mobilizat ca farmacist-maior în rezervă, iar la întoarcere şi-a găsit farmacia distrusă şi totul risipit. La peste 60 de ani şi-a părăsit definitiv profesia, luând conducerea unei filiale de bancă în Mediaş, iar la 72 de ani s-a retras din activitate. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (1900)(21).
1862, feb. 15, Bucureşti – 160 de ani de la naşterea lt. col. (r) farmacist Dimitrie Bartolomeu (†1919, iunie 29, Bucureşti)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1880, sept.), practica de elev efectuând‑o în farmacia Ursul a lui Andreas Frank (1883), după care a susţinut examenul de asistent în farmacie. A fost admis ca farmacist militar prin concurs (1 feb. 1884); licenţa în farmacie şi libera practică (1885). A fost avansat la gradul de sublocotenent (1886), apoi locotenent (1891), căpitan (1899), fiind farmacistul-şef al farmaciei Spitalului Militar Central „Regina Elisabeta” din Bucureşti, şi maior (1906).
A fost preparator şi ajutor al prof. D. Grecescu, la Catedra de botanică a Facultăţii de Medicină din Bucureşti şi la Muzeul de la Grădina Botanică din Cotroceni (1890, apr.), ajutându-l pe prof. Grecescu în activitatea sa floristică şi fitogeografică; a iniţiat cercetări de introducere în cultură a plantelor medicinale şi aromatice şi a scris lucrarea Plantele oficinale ce cresc în România (1899). A publicat Plantele ce servesc ca substanţe curative populaţiunii rurale din România (1903) în câteva numere succesive din Revista Farmaciei, dar şi alte articole pe teme profesionale în Revista Sanitară Militară şi în Buletinul Asociaţiei Generale a Corpului Farmaceutic din România. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler şi cu „Semnul Onorific de Aur”, pentru 25 ani de serviciu militar. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfânta Vineri”(22).
1872, feb. 3, cătun Moriţa Rătească, com. Răteşti, jud. Argeş – 150 de ani de la naşterea col. (r) farmacist Nicolae Sterescu (†1944, dec. 31, Bucureşti)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1889), practica de elev efectuând-o în farmacia Providenţa din Moineşti (1890-1893), examenul de asistent în farmacie şi stagiul în farmacia Vulturul de Aur din Craiova (1894-1895); ca student, a fost intern prin concurs al Eforiei spitalelor civile din Bucureşti, la farmacia Spitalului Filantropia (1899); a fost preparator în Laboratorul de farmacologie condus de prof. N. Măldărescu (1898) şi în cel de chimie farmaceutică condus de prof. M. Georgescu (1902-1904); a lucrat la farmacia lui I. Curelescu (1903/1904, Ploieşti) şi la Drogheria Medicinală (1904/1906).
A obţinut primul, prin concurs, concesiunea de a înfiinţa farmacia Crucea Roşie din Calea Rahovei nr. 151, Bucureşti (1906); a fondat laboratorul Omnia de produse farmaceutice, tehnice şi parfumerie (1907, Bucureşti); a expus produsele sale la expoziţia internaţională de la Geneva, obţinând „Crucea Meritului” şi medalia de aur, iar la expoziţia internaţională de igienă şi alimentaţie din Paris a fost medaliat cu aur (1913).
În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat la ambulanţa diviziilor IV şi XXI, avansând până la gradul de farmacist-colonel în rezervă.
A vândut farmacia şi a cumpărat de la V. Thüringer farmacia Progresul din bulevardul Elisabeta nr. 34, Bucureşti, fiind brevetat şi furnizor al Curţii Regale; membru fondator, ales în C.A. al Băncii de Credit Popular Bucureşti (1923); a înfiinţat Omnia S.A., Bucureşti (1924), având ca scop industria şi comerţul produselor chimico-farmaceutice, medicale, droguri, pansamente, ape minerale ş.a., ca acţionar majoritar fiind ales pentru primii patru ani membru în consiliul de administraţie şi director general al societăţii. A fost unul dintre fondatorii Oficiului de Aprovizionare Farmaceutică Bucureşti (OAF; 1925), în care a fost diriginte şi membru în consiliul de direcţie (1928); membru activ al Societăţii Regale Române de Geografie şi al Societăţii Academice de Turism din România. Medalii: „Carol I”, „Avântul Ţărei”, „Crucea Comemorativă” şi „Meritul comercial” clasa I. Doi dintre urmaşii săi, Eugenia şi Mircea, au devenit farmacişti. A fost înmormîntat în Cimitirul Bellu(23).
1872, feb. 10, Craiova – 145 de ani de la naşterea col. (r) farmacist Constantin Pictorian (†1931, mai 27, Craiova)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1891), practica de elev efectuând-o la farmacia lui Friedrich Bruss, Speranţa (1891-1894); asistent în farmacie (1894), stagiul în farmacia Traian (Ploieşti) şi în Farmacia Românească (Craiova). A fost intern al Eforiei spitalelor civile Bucureşti în farmacia Colţea (1895-1897); licenţiat în farmacie şi libera practică (1898); farmacist-şef al Spitalului Colentina (1898-1901).
Stagiul militar la Spitalul Militar Central „Regina Elisabeta” din Bucureşti, rămânând în armată până în 1904, când şi-a dat demisia, trecând ca farmacist-căpitan (r).
A arendat mai mulţi ani Farmacia „Sfinţii Constantin şi Elena” din Bucureşti, apoi a lucrat ca farmacist, subşef de birou al serviciului medical din Direcţiunea generală a serviciului sanitar, din cadrul Ministerului de Interne, fiind singurul farmacist funcţionar din minister şi cel dintâi secretar farmacist al Comisiei chimico-farmaceutice.
A fost arendaş şi apoi proprietar al farmaciei Aurora din Craiova, cumpărată de la Arthur Pohl (1910); a renovat radical farmacia, care a devenit una dintre cele mai frumoase din ţară.
A fost membru fondator ales în C.A. al Băncii Creditul Craiovean (1926); membru al Camerei de Comerţ şi Industrie; preşedinte al Cercului Farmaciştilor din Craiova; consilier în Asociaţia Generală a Corpului Farmaceutic din România.
A făcut campania din 1913 la formaţia de etapă mobilizabilă din Bechet, fiind farmacist ajutor de comandant al trenului sanitar nr. 26 (1916-1918) şi al Spitalului mobil nr. 20 din gara Tutova (1917-1918).
A fost decorat cu: „Avântul Ţărei” (1914); „Crucea Comemorativă a Marelui Război 1916-1918”; „Răsplata Muncii pentru Învăţământ” clasa I (1925); „Răsplata Muncii pentru Construcţiile Şcolare” clasa I (1926). A încetat din viaţă subit acasă, în campania electorală a guvernului Iorga, al cărui candidat era pentru un loc de deputat. Fiul său, Constantin Atanasie, farmacist licenţiat (1938), a moştenit şi condus farmacia Aurora până la naţionalizarea din 2 apr. 1949(24).
1872, martie 25, com. Perlepe, Bitolia, Macedonia (Turcia) – 150 de ani de la naşterea col. (r) dr. farmacist Anastase (Taşcu) Pucerea (†1954, iulie 15, Bucureşti)
După absolvirea a patru clase la Liceul Român din Bitolia, a venit în România şi s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1892). Practica de elev a efectuat-o în farmacia lui Lazăr Bistriţeanu din Bârlad (1892-1895), când a absolvit examenul de asistent, iar stagiul de un an l-a făcut în aceeaşi farmacie, continuat în farmacia Speranţa din Constanţa (1896). A fost bursier al statului din Fondul macedonean şi intern prin concurs al Eforiei spitalelor civile, lucrând în farmacia Spitalului Filantropia. A obţinut licenţa şi libera practică (1899); profesor de chimie şi fizică la Liceul Român din Bitolia, înfiinţând aici prima farmacie românească, Speranţa, pe care a vândut-o după trei ani şi s-a refugiat în România.
În anul 1909 a plecat în Franţa, obţinând doctoratul în farmacie la Universitatea din Grenoble în 1912; i s-a recunoscut calitatea de cetăţean român (1913).
În 1914 a obţinut o concesiune pentru oraşul Silistra, jud. Durostor (Dobrogea Nouă), unde a înfiinţat farmacia Speranţa şi a făcut parte din comitetul de conducere al Asociaţiei Medicilor, Farmaciştilor şi Veterinarilor din judeţul Durostor.
În timpul Primului Război Mondial a căzut prizonier şi a fost internat într-un lagăr german la Baia de Aramă. A fost decorat cu medaliile „Avântul Ţărei”, „Răsplata muncii pentru biserică şi învăţământul secundar” clasa I, „Meritul Sanitar” clasa I, „Coroana României” în grad de Cavaler şi „Steaua României” în grad de Ofiţer.
În primul Parlament al României de după Marea Unire a fost ales membru în Camera Deputaţilor pentru jud. Durostor din partea Partidului Cetăţenesc-Naţional Liberal (1919), apoi în 1927 şi 1931; a fost prefect al jud. Durostor (1922-1926 şi 1933-1937), primar al oraşului Silistra (1937) şi senator pentru Durostor (1937).
A fost fondator şi membru în consiliul de administraţie la Banca Durostorului (1920); a inaugurat la Silistra Clubul Naţional Liberal (1922) şi cinematograful şcolar (1925); preşedinte al Casei de Credit a Agricultorilor din jud. Durostor S.A.; acţionar principal şi preşedinte al Băncii Comerciale din Silistra S.A. (1927).
A avut patru copii, fiul Ion-Alexandru devenind farmacist în anul 1933.
În 1940 a părăsit Cadrilaterul şi s-a angajat în laboratorul de medicamente Comptoir Pharmaceutiqe al lui Şt. Zapisescu din Bucureşti (1941). A fost înmormîntat în Cimitirul Bellu(25).
1882, martie 2, Câmpulung Muscel – 140 de ani de la naşterea cpt. (r) dr. farmacist Victor Benţe (†1924, dec. 29, Paris)
După absolvirea claselor primare în Călăraşi, a urmat Liceul „Matei Basarab”, secţia reală, din Bucureşti, iar în oct. 1906 s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Capitală. A efectuat timp de trei ani practica în farmaciile Bruckner (Bârlad) şi Ovidiu (Constanţa), apoi studiile universitare, obţinând licenţa (1912) şi libera practică (1913); a fost vicepreşedintele Societăţii Studenţilor în Farmacie.
A susţinut teza de doctorat, „Noui derivaţi de la cloral şi bromal”, sub conducerea prof. Ştefan Minovici, obţinând titlul de doctor în farmacie (1915). A luat în arendă farmacia Hygea din Bucureşti (1916), pe care a cumpărat-o în 1920. A fost membru în comitetul Societăţii Farmaciştilor din România şi în comitetul Asociaţiei Generale a Farmaciştilor din România şi preşedintele al Cercului Farmaciştilor din Capitală. A fost înmormântat în Cimitirul „Sfânta Vineri” din Bucureşti(26).
1887, martie 27, com. Iazu, jud. Ialomiţa – 135 de ani de la naşterea dr. farmacist lt. col. (r) Nicolae Petrescu (†1971, martie 23, Bucureşti)
A fost licenţiat al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1911); a avut două fiice (Janeta, dr. farmacist, şi Lelia, farmacistă) şi un fiu (Andrei), ofiţer de marină. A obţinut prin concurs concesiunea deschiderii farmaciei Arab din Craiova, pe care o va muta peste 20 de ani (1934) în str. Regală nr. 1 din Bucureşti. A participat atât la campania militară din 1913, cât şi la cea din 1916-1918; a funcţionat şi ca profesor suplinitor de productologie la Şcoala Elementară de Comerţ Băieţi „Gh. Chiţu” din Craiova. A câştigat concursul pentru o bursă de doctorat la Universitatea Sorbona din Paris (1926), a obţinut doctoratul şi certificatul de licenţiat în ştiinţe fizico-chimice (1928), devenind laureat al Societăţii de Farmacie din Franţa (medalia de argint pentru ştiinţele naturii) în 1929. A fost delegat inspector general farmaceutic onorific, director al Serviciului farmaciilor din administraţia centrală a Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, confirmat definitiv (1936), şi apoi al Institutului Chimico-Farmaceutic din Bucureşti (1937), când îşi transmite farmacia Arab către fiica sa, dr. farmacist Janeta Petrescu, care devine proprietara farmaciei. A funcţionat în mai multe rânduri ca inspector general farmaceutic şi ca director al farmaciilor şi medicamentelor din minister (1934-1945); farmacist I la policlinica oraş Giurgiu (1949-1956). A fost decorat cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (1935), fiind înmormântat în Cimitirul Bellu(27).
1907, ian. 25, com. Pechea, jud. Covurlui – 115 ani de la naşterea cp. (r) farmacist Sergiu S. Torjescu (†1995, apr. 27, Ploieşti)
A fost al doilea copil al soţilor Maria şi Sergiu Victor Torjescu, de profesie farmacist. A urmat şcoala primară în Vânju Mare, jud. Mehedinţi, apoi Liceul Militar „Mânăstirea Dealului”, cu Bacalaureat la Liceul „Carol I” din Craiova (1927). S-a înscris la Facultatea de Farmacie din Bucureşti, practica efectuând-o în farmacia Sănătatea din Pleniţa, jud. Dolj (1926-1928) şi a obţinut licenţa în 1932. A fost preşedintele Societăţii Studenţilor în Farmacie; a moştenit farmacia din Vânju Mare, pe care a condus-o în calitate de diriginte-proprietar (1932-1940); împreună cu fratele său, farmacistul Virgil Torjescu, în 1935, a produs primul preparat indigen de Calciu gluconic soluţie injectabilă 10%; a înfiinţat, pe lângă farmacia sa, laboratorul de produse chimico-farmaceutice Aseptica (1937).
A obţinut dreptul de a-şi transfera farmacia din Vânju Mare în Ploieşti (1942), pe care o va conduce până la naţionalizarea din 2 apr. 1949, după care îşi va pierde toate proprietăţile şi va fi închis 11 ani pentru ideile sale politice legionare. După 1990 a înfiinţat în Ploieşti un laborator de produse cosmetice. A fost înmormântat în Cimitirul Viişoara(28,29).
1927, ian. 3, Sighetul-Marmaţiei – 95 de ani de la naşterea farmacistului Beres Janos Gyula (†2009, nov. 12 în oraşul natal)
Şcoala elementară şi Liceul Piarist le-a absolvit în Sighet (1945); urmează trepte de intrare în Facultatea de Farmacie (stagiul de practică) şi cursurile pe care le începe din anul 1945 la IMF Cluj; după desfiinţarea Secţiei de farmacie, a continuat la IMF Tg. Mureş, obţinând diploma în anul 1950. După un curs de specializare în Bucureşti, a fost numit asistent universitar la Catedra de toxicologie a IMF Tg. Mureş, până în anul 1952. A fost toxicolog industrial la Sanepidul din Tg. Mureş (1952-1956), apoi a început activitatea în farmaciile publice din Borşa, Poienile de sub Munte şi Ruscova din jud. Maramureş (1956-1958).
Ca farmacist-diriginte, a activat în Sighetul natal (1958-1990), când s-a pensionat pentru limită de vârstă, dar a continuat ca diriginte la farmacia Salto. A avut şi o vastă contribuţie prin participările la manifestări ştiinţifice(30,31).
1947, feb. 24, Bucureşti – 75 de ani de la naşterea dr. farmacist Engletina Antoneta Pelegrino (n. Vlasie) (†2014, mai 2, Bucureşti)
Farmacist-diriginte la Farmacia din Pârscov, jud. Buzău; cercetător ştiinţific la ICSMCF (1975-1989); reprezentant medical al firmei est-germane de medicamente Germed (1989-1994); farmacist-şef la Institutul Oncologic Bucureşti din 1996 până la pensionarea din 2004(32,33).
Aniversări-comemorări
1822, feb. 16, Braşov – 200 de ani de la naştere şi 125 de ani de la moartea farmacistului Eduard Julius Rissdörfer (†1897, ian. 22/feb. 3, Bucureşti)
A urmat clasele primare la Braşov, iar în 1831 s-a mutat la Sibiu, unde a absolvit cele patru clase gimnaziale. În 1838 a venit în Ţara Românească şi a intrat ca elev practicant în Bucureşti, la spiţeria unchiului său, J. Nepomuk Hammerschmidt, diplomat al Universităţii din Viena (1811). După terminarea practicii şi obţinerea diplomei de asistent, a plecat la Viena în anul 1846, urmând cursurile universitare, pe care le-a absolvit în 1848, devenind magistru în farmacie. În acelaşi an, a cumpărat, prin adjudecare publică, spiţeria Leul de Aur din Bucureşti, în mahalaua Curtea Veche; în urma controlului din 4-5 nov. 1855, efectuat în 19 spiţerii publice din Bucureşti, şase proprietari au fost calificaţi la categoria „Prea bine”, între care şi Ed. J. Rissdörfer.
A fost preşedinte al Colegiului Farmaceutic din Bucureşti (1857, aug. 15 – 1860; 1864-1874); libera practică (1859); cunoscut între „primii preparatori de remedii homeopatice” în Ţara Românească, alături de spiţerul Nierescher din Bucureşti. A făcut parte din prima Comisie Farmaceutică de pe lângă Consiliul Medical Superior, alături de A. Frank şi A.N. Bernath-Lendway (1865), care a publicat Regulamentul de concurs pentru dreptul deschiderii de farmacii în România (1869); a făcut parte din Comisia de elaborare a Farmacopeii Române, ediţiile a II-a (1874) şi a III-a (1893).
A participat la: Expoziţia Universală de la Viena (1873), împreună cu colegi farmacişti, fiind răsplătiţi cu diplome şi medalii; Primul Congres al Medicilor, Farmaciştilor şi Veterinarilor din România, prezidat de I. Felix (6-8 oct. 1884, Bucureşti), fiind remarcat prin lucrări şi intervenţii la dezbateri. A făcut parte din Comitetul central de acţiune, nou creat pentru a protesta împotriva îngrădirii drepturilor farmaciştilor proprietari şi a comerţului liber (1880, martie 27). La 16 sept. 1880 s-a înfiinţat Societatea Farmaciştilor din România, în cadrul căreia a ocupat diferite funcţiuni; a făcut parte din comisii de examinare a asistenţilor, farmaciştilor, droghiştilor şi a colaborat la ziarul Progresul medical român.
A fost un om activ, modest şi filantrop, motiv pentru care se bucura de încredere şi stimă din partea populaţiei. A fost decorat cu Ordinul „Francisc Josef I” în grad de Cavaler, fiind posesor al medaliilor de merit austriacă şi rusă. A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din Bucureşti(34).
1852, ian. 25, Piatra Neamţ – 170 de ani de la naştere şi 120 de ani de la moartea farmacistului Lascăr Vorel (†1902, iunie 22, Piatra Neamţ)
A urmat studii liceale la Cernăuţi, iar practica de elev a efectuat-o în farmacie la Lemberg. Din pasiune, la Viena, a început studii muzicale, întrerupte însă la solicitarea familiei, care l-a dorit farmacist. Tot aici s-a înscris şi la Facultatea de Medicină, apoi a urmat farmacia. Din 1878 a condus farmacia Vorel din Piatra Neamţ, înfiinţată de tatăl său, Anton Vorel, în 1825.
În anul 1833 a primit brevetul de furnizor al Curţii Regale, farmacia purtând denumirea de Regal Vorel.
L. Vorel a aprovizionat din propriul laborator şi depozitul central din România, deţinând dreptul la comerţul exterior. A preparat şi sarea atermală de Bălţăteşti, proprietatea dr. D. Cantemir (1848-1896). A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler(35,36).
1907, ian. 1 – 115 ani de la naştere şi 40 de ani de la moartea farmacistului Gheorghe Dăianu (†1982, Baia Mare), director al Oficiului Farmaceutic Regional Maramureş (1950-1958), care a înfiinţat Laboratorul de controlul medicamentelor din Satu Mare(37).
1912, martie 5, Cluj – 110 ani de la naştere şi 30 de ani de la moartea şefei de lucrări farmacist Elena Roşu (n. Naghi) (†1992)
A urmat Facultatea de Farmacie la Cluj, dar a terminat-o la Bucureşti.
În anul 1940, împreună cu familia, s-a refugiat la Sibiu, unde a lucrat pe front în cadrul Farmaciei Clinicilor şi a condus Laboratorul de preparate galenice.
În 1945 a revenit la Cluj, continuându-şi activitatea în cadrul Farmaciei Clinicilor. La 1 februarie 1949, prin transferul cerut de prof. Petre Ionescu-Stoian, deoarece avea vechimea de 14 ani în cadrul Farmaciei Clinicilor Universitare şi o experienţă de nouă ani ca şef al Laboratorului intern de preparate galenice, devine cadru didactic al Facultăţii de Farmacie la Catedra de galenică (actuala Tehnică Farmaceutică). În 1956, a fost promovată şef de lucrări şi a condus catedra cu titlul interimar, până la întoarcerea prof. dr. V. Ciocănelea în 1957, care se retrăsese la Bucureşti. A elaborat caiete de lucrări practice, broşuri (Incompatibilităţi farmaceutice, 1956, Petre Ionescu-Stoian, Aurelia Rub Saidac, Elena Roşu, I. Ban) şi a realizat un produs farmaceutic, Aplona (extract obţinut din mere). În 1958 s-a pensionat medical(38).
1922, feb. 22, Chişinău, Basarabia (95 de ani) – aniversarea unui cercetător ştiinţific, „creator de medicamente”, dr. farmacist Oleg Leoveanu (†2007, feb. Bucureşti)
Şef de laborator (1966-1974) la Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF), unde a dirijat şi condus echipe de cercetători care au obţinut zeci de medicamente româneşti originale prin procese tehnologice atestate de 15 brevete de invenţii şi trei inovaţii, aplicate în fabricile de medicamente: Sintofarm Bucureşti, Terapia Cluj; Antibiotice Iaşi ş.a., care au înlocuit multe produse de import. A fost pensionat în 1984, decedând în anul 2007 în urma unei grave şi îndelungate suferinţe(39).
1932, iunie 29, Crăşnişoara Nouă, Bucovina (Ucraina) – 90 de ani de la naştere şi 10 ani de la moartea farmacistei Rodica Turcu (†2012, sept. 3)
S-a născut din părinţi învăţători, în Bucovina istorică (azi, Ucraina). După cursurile primare din satul natal şi Bacalaureatul la liceul din Rădăuţi, urmează Facultatea de Farmacie din cadrul IMF Cluj (1952-1957), pe care o absolvă cu diplomă de merit. Prima repartiţie o primeşte la Farmacia Spitalului Baia Mare.
Între 1958 şi 1961, pune bazele primei unităţi farmaceutice a Exploatării Miniere Nistru (Maramureş). A urmat un nou transfer, la Farmacia nr. 51 din Baia Mare, unde lucrează până la pensionarea din 1992. În acest interval (1975), a obţinut gradul de farmacist principal la Cluj, consacrându-se unei activităţi ştiinţifice de specialitate, participând la congrese şi reuniuni de profil în judeţul Maramureş şi în alte locuri din ţară. Dar viaţa ei familială, exemplară (soţul şi fiul au fost medici), a fost curmată în urma unui grav accident de circulaţie(40).
1952, martie 7, Şincai, jud. Mureş – 70 de ani de la naştere şi 20 de ani de la moartea farmacistei Florentina Văgâi (†2002, Piatra Neamţ)
Absolventă a Facultăţii de Farmacie din Cluj-Napoca, promoţia 1976, cu diplomă de merit; cercetător ştiinţific, farmacist principal specialist în plante medicinale la SC Centrul de Cercetare şi Prelucrare Plante Medicinale Plantavorel, poetă, pictoriţă, cu preocupări şi lucrări de istoria farmaciei(41).