Poate că niciodată în ultimii 30 de ani nu am avut în minte atât de pregnant nevoia de discernământ şi de a ne reaşeza gândirea, plecând de la întrebările generale legate de existenţă, cunoaştere, valoare sau raţiune.
Acest lucru poate fi salvator pentru mintea noastră, pentru găsirea căii pe care să mergem cu gândirea şi pentru a ne putea exprima verbal sau prin fapte. Cu atât mai mult cu cât în jurul nostru sunt în desfăşurare dispute extrem de ample, în care, pentru a le înţelege, se simte nevoia atât a lecturii atente, cât şi a dezvoltării spiritului analitic, pragmatic, bazat pe cunoaştere şi logică.
Indiferent de concepţiile filozofice sau religioase la care aderăm, există acel trunchi comun al conceptelor de „adevăr, frumos şi bine” cunoscut de când există civilizaţia. Revenirea la aceste elemente fundamentale este cea care ne poate ajuta să găsim răspunsurile la întrebări punctuale, plecând de la dorinţa noastră de a ne clarifica cum să distingem adevărul, cum să judecăm frumosul, cum ştim să ne poziţionăm în zona binelui şi să apreciem lucrurile la justa lor valoare.