Farmacia românească în anul 1922 (100 de ani):

Iul. 15 – În baza decretului regal nr. 3134 şi a Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 1725 din 29 iunie a.c., se suspendă în mod provizoriu obligaţiunile impuse de art. 39 şi 66 din Regulamentul pentru controlul alimentelor şi băuturilor, sancţionat cu Decretul nr. 4910 şi publicat la 6 dec. 1921, permiţându-se, până la noi dispoziţii, importul, prepararea şi utilizarea esenţelor şi culorilor sintetice.

Iul. 25 – Asociaţia farmaciştilor angajaţi din Sibiu se uneşte cu Asociaţia farmaciştilor angajaţi din Transilvania şi Banat, cu sediul la Cluj.

Se publică decizia ministerială nr. 19474, cu dispoziţii privind termenul-limită pentru deschiderea farmaciilor concesionate în baza legii excepţionale din 29 iulie 1921. Tuturor farmaciştilor ce au obţinut concesiuni de farmacie în baza acestei legi (seria I), cu decretul nr. 3860/1921, li se acordă o prelungire de o lună (peste cele nouă luni) pentru deschiderea farmaciilor; facilităţi asemănătoare li se vor oferi şi farmaciştilor concesionari din seria a II-a (decretul nr. 4907/1921), prin decizia nr. 24123, publicată la 21 sept. 1922.

Aug. 25 – Cu decretul nr. 3728, Constantin Cocorăscu este numit preşedinte al comisiei interimare, nou instituită la oraşul Vaslui.

Aug. 27, Rădăuţi, Bucovina – Vasile Iaşinschi deschide în clădirea prefecturii farmacia Izvorul Sănătăţii. După evenimentele politice din 21-23 ian. 1941 şi părăsirea ţării de către Iaşinschi şi până în 1945, farmacia a fost condusă de Felicia Cârciu-Tiron, ajutată de Virginia Iaşinschi, asistentă de farmacie (soţia proprietarului).

Sept. 16/17, Chişinău – Are loc întrunirea farmaciştilor din Basarabia; se confirmă aderarea acestora la Asociaţia Generală a Farmaciştilor din România, dată la care se desfiinţează Asociaţia Farmaciştilor din Basarabia(1).

Reuniune Naţională de Istoria Farmaciei

2007, sept. 29, Piteşti, Câmpulung Muscel – A avut loc cea de a XIV-a Reuniune Naţională a Societăţii Române de Istoria Farmaciei, care a beneficiat de o largă audienţă şi participare.

Comemorări 

†1867, aug. 25, Londra – 155 de ani de la moartea savantului Michael Faraday (22 sept. 1791, Newington, Surray, Anglia), al treilea copil în familia unui biet fierar, „strâmtorat şi bolnăvicios”.

 

Viitorul savant va demonstra, prin experienţele sale, încă din 1816, în domeniul fizicii, mai multe fenomene care-i vor păstra numele: efectul Faraday – legătura dintre fenomenele optice şi cele magnetice (1822); inducţia Faraday, care produce o forţă electromotoare de inducţie şi un curent de inducţie, pe care le-a prezentat la 24 nov. 1831, la Societatea Regală, ca „Cercetări experimentale”, seria I.

El a oferit cercetătorilor contemporani credibili (ex.: J.C. Maxwell) baza unor reale descoperiri ştiinţifice şi, nu în ultimul rând, aplicaţiile în electrochimie (electroliza apei – experienţele medicului A. Carlisle şi ale fizicianului W. Nicholson, din 1800) şi altele de care beneficiază medicina astăzi(2).

†1952, aug. 19, Bucureşti – 70 de ani de la moartea prof. dr. chimist şi farmacist, lt. (r) Constantin V. Bordeianu (n. 6 oct. 1896, sat Corlăteni, com. Dimăcheni, Dorohoi), decan, director al Institutului Chimico-Farmaceutic din Bucureşti.

A absolvit Liceul Naţional din Iaşi şi Bacalaureatul (8 iulie 1916); a fost încorporat şi înscris la Şcoala Ofiţerilor de Rezervă, iar în aprilie 1917 a fost trimis pe front, ca sublocotenent în rezervă la Regimentul 4 Vânători şi 12 Infanterie. Luând parte la luptele de la Oituz, a fost rănit la piept în 15 aug. 1917. A fost ridicat la gradul de locotenent în rezervă şi decorat cu: „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918: Tg. Ocna” (cu barete), Medalia „Victoria 1916-1918”, „Coroana României” în grad de Cavaler, cu panglică; Medalia „Virtutea Militară”. A urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe, secţia Fizico-Chimice, a Universităţii din Iaşi, obţinând licenţa (22 oct. 1921); a fost chimist la fabrica Glucoza din comuna Galbeni, jud. Roman (1922-1925), apoi asistent la Catedra de farmacie chimică şi galenică, condusă de prof. Al. Ionescu-Matiu, din cadrul Facultăţii de Medicină şi Farmacie Iaşi, până la 1 nov. 1927. Şi-a susţinut doctoratul în chimie la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, cu teza „Metoda colorimetrică pentru recunoaşterea şi dozarea acidului fosforic”, cu calificativul „Foarte bine” (27 iunie 1927).

A fost transferat ca şef de lucrări la Catedra de chimie analitică din cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1 nov. 1927), apoi numit conferenţiar suplinitor (1 oct. 1928) la Conferinţa de chimie minerală din cadrul Catedrei de chimie analitică, condusă de prof. N. Deleanu; conferenţiar definitiv (1 dec. 1934), ataşat (oct. 1936.) Catedrei de fizică experimentală aplicată la farmacie, condusă de prof. Ştefan Bogdan; a suplinit şi Conferinţa de controlul medicamentelor (nov. 1929 – 1 oct. 1931); a obţinut licenţa în farmacie (24 martie 1932), practica farmaceutică efectuând-o în Farmacia „Sf. Nicolae” din Calea Rahovei nr. 237, proprietatea lui Napoleon Popovici, şi în farmacia Hygeia din Fălticeni, condusă de W. Ghelberg; a ocupat diferite funcţii şi în cadrul Institutului Chimico-Farmaceutic din Bucureşti (1939-1943); a fost numit profesor titular la Catedra de chimie farmaceutică, analitică şi anorganică (8 dec. 1941 – 1946), deţinând şi funcţia de decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (oct. 1944 – iunie 1946); a funcţionat provizoriu ca director al Institutului Chimico-Farmaceutic (20 ian. 1945 – 14 mai 1946). A publicat un număr de 47 de lucrări ştiinţifice şi a condus mai multe teze de doctorat.

A fost arestat pe motive politice şi închis fără a fi judecat (iunie 1946 – iunie 1947), iar postul său a fost „comprimat”; a funcţionat ca farmacist-şef la Spitalul Brâncovenesc (1 sept. 1947 – 20 oct. 1948), la Sanatoriul Zerlendi din Bucureşti până la 1 nov. 1950 şi la Laboratorul de control al medicamentelor din Bucureşti (1951-1952). A decedat în urma unui infarct miocardic, fiind înmormântat în Cimitirul „Iancu Nou” (Bălăneanu), apoi reînhumat în Cimitirul Mănăstirii Pasărea(3,4).

 

†1972, aug. 17, Iaşi – 50 de ani de la moartea prof. univ. Constantin Papp (n. 1 ian. 1896, Piatra-Neamţ)

A urmat şcoala primară şi Liceul “Petru Rareş” în Piatra-Neamţ, promoţia 1914; absolvent al Secţiei agricole a Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi (1922), licenţiat al Facultăţii de Farmacie din Iaşi (1922) şi al Secţiei de ştiinţe naturale a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti, iar apoi a celei din Iaşi (1922). Şi-a susţinut teza de doctorat, „Contribuţii la studiul briofitelor din Moldova”, sub conducerea profesorului Al. Popovici (1926).

A fost unul dintre botaniştii moldoveni de seamă, care s-a afirmat prin lucrările sale ştiinţifice în domeniul botanicii sistematice, fitogeografiei şi în special în studiul briofitelor. A fost membru al Academiei de Ştiinţe din România. A publicat circa 130 de lucrări ştiinţifice; lucrarea monografică Briofitele din România (1970) l-a situat printre primii şi cei mai însemnaţi biologi români. A fost director al Grădinii Botanice din Iaşi (1937-1958); pentru meritele didactice i s-a acordat titlul de Profesor Universitar Emerit(5).

 

†1987, iulie 7, Focşani – 35 de ani de la moartea farmacistului Virgil Huzum (n. 12 dec. 1905, Ianca, jud. Brăila), poet, publicist, director al ziarului Cuvântul Putnei. A publicat patru cărţi: A la maniere (1926), Bolta Bizantină (1929), Zenit (1935) şi Mirajul sunetelor (1973)(6).

 

†1997, iulie 26, Iaşi – 25 de ani de la moartea prof. dr. farm. Alexandru Pastia (n. 25 aug. 1915, Bârlad, jud. Tutova)

După absolvirea Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1937) a fost numit farmacist la Casa de Asigurări Sociale din Capitală. A fost farmacist-diriginte la farmacia Coleşiu (1940-1945) şi mobilizat în Armată; după 1945 a profesat ca farmacist-diriginte la farmacia Capsali din Bucureşti şi apoi la farmacia din Ghidigeni, jud. Galaţi, pe care a concesionat-o până în 1949. A fost transferat la Spitalul TBC Bârnova, jud. Suceava (1949-1953), unde a înfiinţat farmacia spitalului şi un laborator de soluţii sterile, apoi la Spitalul TBC Solea, jud. Suceava, în scopul de a organiza şi aici o farmacie (1953-1957), elaborând şi perfecţionând tehnici de preparare a perfuziilor de PAS şi HIN, care au fost apoi aplicate în toate farmaciile de spital cu profil TBC din Moldova.

A mai fost preocupat de prepararea, în condiţii sterile, a supozitoarelor cu antibiotice şi a altor forme farmaceutice (perfuzii, unguente, pulberi etc.). A profesat la Farmacia Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi (1957-1959); a fost farmacist principal în cadrul Oficiului Farmaceutic Regional Iaşi (1959-1966), unde s-a ocupat de organizarea Laboratorului Galenic; toxicolog la Institutul Medico-Legal, filiala Iaşi (1966-1967). A susţinut teza de doctorat în toxicologie, la Facultatea de Farmacie din Cluj, cu tema „Toxicologia uretanilor, cu referire specială la meprobamate” (1967). A fost şef de lucrări la Disciplina de organizare şi merceologie a Facultăţii de Farmacie din Iaşi (1967); şeful Disciplinei de tehnică farmaceutică (1968-1979); a fost promovat conferenţiar (1975). Consiliul Profesoral al Facultăţii de Farmacie din Iaşi i-a acordat titlul de Profesor Onorific, ca o recunoaştere a întregii sale activităţi didactice. Cercetările sale s-au concretizat în peste 200 de lucrări ştiinţifice şi 25 de brevete de invenţie, dintre care unele au fost aplicate în producţie(7).

Aniversări

1802, iulie, Europa – 220 de ani de la naşterea farm. Francisc Pruzinschi († 17 apr. 1874, Bucureşti), primul profesor al învăţământului farmaceutic din Principatele Române(8).

 

1812, aug. 5, Oradea – 210 ani de la naşterea farm. George Stupa (†1884, Budapesta), cel mai cunoscut şi renumit farmacist macedoromân din Budapesta în prima jumătate a sec. al XIX-lea

A absolvit liceul în Oradea (1828); a fost practicant la farmacistul Prindl din Gyula (1829); a lucrat în farmacia lui Székely Károly din Pesta (1830-1832) şi la farmacistul Preisgauer din Jászberény, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină şi Farmacie a Universităţii din Pesta. A obţinut diploma de farmacist (8 august 1834) şi a publicat disertaţia pentru titlul de Magister Pharmaciae, cu o temă din domeniul chimiei farmaceutice anorganice: cianatul de calciu şi sulfatul de zinc. După ce a lucrat un timp la diferite farmacii din Esztergom, Viena şi Bratislava, s-a stabilit la Arad, unde a fost proprietarul farmaciei Îngerul (1840-1848). S-a căsătorit cu Emilia Nikolits, fiica unui avocat arădean. Prima dintre cele două fiice (Irma şi Eugenia) născute la Arad va deveni mai târziu prima soţie a economistului bihorean Partenie Cosma. În preajma anului revoluţionar 1848, se mută împreună cu familia la Pesta, unde achiziţionează farmacia Korona, amplasată în actuala Piaţă Kálvin, rămasă în proprietatea familiei şi după moartea sa, până în 1950, fiind considerată printre cele mai dotate.

A participat la viaţa culturală a oraşului şi la promovarea mişcării social-culturale a românilor. Împreună cu Vincenţiu Babeş şi cu alţi intelectuali, a luat parte la consfătuirea de la Arad (25 februarie 1848), convocată în vederea luării unor măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei şcolilor româneşti, iar la 21 mai era prezent în casa lui Gojdu, la întrunirea intelectualilor români, convocată pentru a întocmi memoriul adresat guvernului cu revendicările românilor din Banat şi Ungaria.

După aproape 40 de ani de activitate în domeniul farmaceutic, îşi subînchiriază farmacia din Piaţa Kálvin (1863) şi se dedică cu aceeaşi pasiune unor funcţii de conducere într-o serie de asociaţii profesionale medicale şi în administraţia locală din Pesta. I se recunoaşte oficial originea nobiliară după domeniile avute în Comitatul Bihor, primind titulatura Bogdándi (1868). A fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta ca reprezentant al Circumscripţiei Electorale Biserica Albă/Fehértemplom din Comitatul Timiş (1875). I s-a permis să militeze pentru interesele corpului farmaceutic, ca politician fiind respectat mai ales pentru deviza personală: „Promisiuni cât mai puţine, realizări cât mai multe”.

A avut un rol activ şi în viaţa publică profesională şi ştiinţifică: secretar grefier al Asociaţiei Farmaciştilor din Ungaria; casier al Reuniunilor Itinerante ale Medicilor şi Naturaliştilor (1869-1884); din 1834 a desfăşurat o activitate publicistică de specialitate. S-a bucurat şi de o mare popularitate ca filantrop: a sprijinit Societatea „Petru Maior”; a fost unul din eforii Bisericii Ortodoxe Greco-Române din Pesta, având mandat permanent în Reprezentanţa care conducea Fundaţia Gojdu, pentru promovarea culturii româneşti. În 1884, la vârsta de 72 de ani, a trecut la cele veşnice; ştirea morţii sale a apărut în revista Familia din Oradea şi toate periodicele farmaceutice de la Budapesta au publicat necrologuri în care i-a fost evocată elogios personalitatea. A fost înmormîntat în Cimitirul Kerepesi(9). 

 

1862, sept. 15, com. Tartlau/Prejmer, comitatul Braşov – 160 de ani de la naşterea farmacistului german Michael Heinrich Bieltz († 3 nov. 1936, Roşiorii de Vede)

Doctor în ştiinţe al Universităţii din Bruxelles, chimist auxiliar la Institutul Chimic Universitar, condus de A.N. Bernath-Lendway, a înfiinţat la Bucureşti Fabrica de produse chimice „Dr. M. Bieltz & Co.” (22 feb. 1902), membru fondator al Societăţii pe acţiuni Banca Slatina (2 apr. 1908), consilier comunal la Colegiul I Slatina(10).

 

1897, sept. 12, Paris – 125 de ani de la naşterea fizicianei Irène Joliot-Curie († 17 martie 1956, Paris), chimist şi politician francez de ascendenţă parţial poloneză, fiica mai mare a lui Pierre şi Marie Curie; soţia lui Frédéric Joliot (1926). Împreună cu soţul ei, Joliot-Curie, a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1935, pentru descoperirea radioactivităţii artificiale, fiind al doilea cuplu căsătorit (după părinţii ei) care a câştigat Premiul Nobel, făcându-i pe Curie familia cu cei mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel până în prezent. Ea a fost una dintre primele trei femei care au fost membre ale unui guvern francez, devenind subsecretar pentru cercetare ştiinţifică sub Frontul Popular (1936). Ambii copii ai lui Joliot-Curie, Hélène (fizician nuclear şi profesor la Universitatea din Paris) şi Pierre (biochimist la Centre National de la Recherche Scientifique), sunt, de asemenea, oameni de ştiinţă de seamă. A primit Medalia de aur Barnard pentru serviciu meritoriu adus ştiinţei cu Frédéric Joliot-Curie (1940) şi Ofiţer al Legiunii de Onoare.

A fost unul dintre cei şase comisari ai noii Comisii franceze pentru energii alternative şi energie atomică (CEA) creată de generalul de Gaulle şi de guvernul provizoriu al Republicii Franceze (1945) şi directoare a Institutului pentru Radiu (1946).

A murit la Paris, la 17 martie 1956, de leucemie acută legată de expunerea ei la poloniu şi raze X. Numele ei a fost adăugat alături de al mamei sale, Marie Curie, la Monumentul Martirilor cu raze X şi radio ai tuturor naţiunilor, ridicat în Hamburg, Germania(11).

 

1912, iulie 23, Străoanii de Jos, jud. Putna – 110 ani de la naşterea col. dr. farmacist, chimist Constantin Apreotesei († 18 sept. 2011, Bucureşti)

Inventator, istoriograf de seamă al farmaciei militare româneşti, oglindite în Revista Sanitară Militară, Farmacia şi Revista de Istoria Farmaciei(12).

 

1937, sept. 4, Tighina, Basarabia – 85 de ani de la naşterea conf. dr. fiz. Ioan Baciu († 5 oct. 1998, Iaşi)

Cadru didactic la Disciplina de biofizică medicală timp de 37 de ani şi, în paralel, a funcţionat ca asistent şi şef de lucrări, la Facultatea de Farmacie, Disciplina de fizică farmaceutică şi matematică-informatică. Una dintre cele mai importante contribuţii în învăţământul medico-farmaceutic ieşean a fost cea de „întemeietor al informaticii”, fiind titularul primului curs de Informatică medicală (1984)(13).

 

1942, sept. 18, sat Petrilaca, com. Cuci, jud. Mureş – 80 de ani de la naşterea farmacistei Elena Pop († 7 aug. 2011, Baia Mare), absolventă a Facultăţii de Farmacie din Cluj. Internă în Farmacia Institutului de Igienă Cluj (1964-1966), a fost repartizată în jud. Maramureş (Farmacia nr. 11 Baia-Sprie; Farmacia nr. 50; 73 şi 2 Baia Mare).

La Baia Mare a deschis prima farmacie privată, Helena, cu un laborator de microproducţie farmaceutică (1990), iar în 1992, împreună cu soţul, dr. Coriolan Pop, a înfiinţat prima companie farmaceutică, A.C. Helcor, care în 2011 producea peste 110 produse (60 de medicamente generice din nouă clase terapeutice şi 50 de vitamine şi suplimente alimentare). Fundaţia care-i poartă numele a organizat un muzeu de istoria farmaciei, cu motoul: „Sănătate, Ştiinţă, Educaţie, Excelenţă, Caritate”(14,15).

 

1947, aug. 7, Sângereii Vechi, raionul Sângerei – 75 de ani de la naşterea conf. dr. farmacist Nadejda Ciobanu-Mihail († 21 iunie 2013, Chişinău), de la Facultatea de Farmacie a Universităţii de Stat „N. Testemiţanu” din Chişinău, Republica Moldova

„Prezenţă permanentă la reuniunile Societăţii Române de Istoria Farmaciei (SRIF) după 1990, reprezentantă de înalt nivel ştiinţific a Catedrei de farmacie socială «V. Procopişin», ne-a onorat în prezidiile reuniunilor, dar mai ales cu lucrările prezentate.”(16)

Aniversări-comemorări

1872, sept. 17, Bârzava, comitatul Arad – 150 de ani de la naştere şi 95 de ani de la moartea farm. Iuliu Spătan († 20 iulie 1927, Lugoj)

S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti, practica de elev executând-o la farmaciile: „Sf. Gheorghe” (Ploieşti), Vulturul de Aur (Galaţi) şi Salvator (Piteşti) (1.09.1891-1.08.1894). A fost asistent (1895), cu practica în farmaciile: „Sf. Treime” (Caracal) şi Naţionala (Piteşti); intern la farmaciile Eforiei spitalelor civile din Bucureşti (1897-1899, mai); licenţiat în farmacie, cu nota „Binişor” (25 mai 1899), iar la 16 iulie a obţinut libera practică. A funcţionat ca diriginte al farmaciei Minerva din Sulina, jud. Tulcea, luată în arendă după decesul proprietarului, Ion Melinescu (1899-1915). S-a bucurat de încrederea autorităţilor şi a populaţiei oraşului, fiind ales consilier comunal şi ajutor de primar de mai multe ori (1902, 1910). I s-a recunoscut calitatea de cetăţean român (1904). Conform decretului nr. 609/6 feb. 1922, a obţinut o concesiune de farmacie în oraşul Lugoj, jud. Timiş, devenind aici proprietarul Farmaciei „Împăratul Traian”. A decedat după cinci ani, în urma unui stop cardiac. A avut o fată şi un băiat, nepoata după fiică, Graziella Baicu, devenind doctor în farmacie şi o distinsă cercetătoare în domeniul istoriei medicinei şi al farmaciei europene(17).