ISTORIA FARMACIEI

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei

First published: 02 mai 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Keywords

1666, mai 13, Sibiu (350 ani) - Sfatul celor 100 de bărbaţi și Consiliul orășenesc hotărăsc ca angajarea farmaciștilor să fie făcută „numai după depunerea prealabilă a jurământului profesional“ [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, București, 2009, p. 20].

Un negustor-spiţer renunţă…

1776, iunie 22, București (240 ani) - Negustorul grec Chiriac Arbut, originar din insula Chios, vinde la această dată spiţeria sa de la hanul Șerban Vodă chirurgului și spiţerului sas Johann Martin Schaffendt, din Mediaș [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, București, 2009, p. 31].

Victimele holerei ...

1831, mai 28, Iași (185 ani) - Se săvârșește din viaţa pământeană, în timpul epidemiei de holeră, spiţerul bucovinean Ioan Pădure (n. 1801).

În 1827 (aug. 10) prin hrisov domnesc își deschidea în Iași spiţeria „Minerva“. Totodată, îl aflăm printre membrii fondatori ai „Cercului medical de lectură“ din Iași (Jassyer medicinischer Leseverein), în 11 ianuarie 1830, alături de alţi spiţeri ieșeni [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, București, 2009, pp. 47; 48; 50].

Formularul farmaceutic

1906, apr. 6, București (110 ani) - Sub semnătura lt-col. farm. M. Marinescu apare Formularul farmaceutic întocmit pentru preparatele de laborator întrebuinţate în farmacia militară. Tipografia Lăzăreanu, 115 p. Formularul, fără pretenţii de originalitate, a avut o mare utilitate practică“, deși s-a scris în Revista Sanitară Militară nr. 6/1900 despre formularul farmaceutic ca un deziderat al farmaciștilor militari, acesta a apărut șase ani mai târziu [C. Iugulescu, Pagini din trecutul farmaciei militare românești, SITECH Craiova, 2008, p. 140].

Farmacistul-pictor (I)

1921, iunie 18, Brăila - 95 de ani de la nașterea farmacistului Gh. Dima († 2003). A fost dirigintele farmaciei spitalului orașului Câmpina. Deși pierde ochiul stâng, va picta peste 1.000 de tablouri, dintre care amintim: peisaje din Valea Prahovei, flori, castelul Balc și biserica din Maramureș (1986).

1960, mai 1, Câmpina (56 ani) - La Casa de Cultură din orașul celor două nestemate muzeistice, păstrătoare ale vieţii și operei pictorului Nicolae Grigorescu (1838-1907) și ale familiei Hasdeu (1838-1907), s-a deschis o expoziţie de pictură a unui grup de artiști plastici amatori, la care a participat și Gh. Dima din această localitate.

1977, apr. 25 - La Radio București, „Clubul pasionaţilor“, este prezentat pictorul-farmacist Gh. Dima.

1980, iunie 1/30, Câmpina (36 ani) - Are loc vernisajul celei de-a doua expoziţii de artă plastică personală a lui Gh. Dima.

1986, iunie 1/30, Câmpina (30 ani) - Cea de-a IX-a expoziţie personală de artă plastică a pictorului-farmacist Gh. Dima a cuprins 60 de tablouri; culminând cu cea de-a X-a expoziţie personală de artă plastică în 1987, mai 10/iunie 10, tot la Câmpina [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, București, 2009, pp. 552; 634; 652; 671; 685].

Primul Doctorat în Farmacie

1926, mai 29, Cluj (90 ani) - La Universitatea Română, farmacistul Maximilian Wonnesch și-a susţinut doctoratul sub conducerea prof. dr. Gh. Pamfil, cu teza „Studiul secarei cornute“.

Participanţi la congresele internaţionale militare

1931, iunie 17, Haga (85 ani) - La Congresul Internaţional de Medicină și Farmacie militară au participat dr. farm. col. Gh. Grinţescu, farmacistul-șef al Armatei, ca raportor oficial al României și din partea Laboratorului Central de Chimie al Armatei a participat farm. cpt. dr. I. Bibescu [Revista Farmaciei, 1932, pp. 24-26].

Recensământul farmaciștilor

1941, iunie, 15, București (75 ani) - „Când a avut loc recensământul tuturor farmaciștilor cu drept de practică în România“ s-a constatat o creștere a numărului de farmaciste (1.564) din totalul de 3.424, faţă de farmaciști (1.860) [Lipan, V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, București, 2009, p. 414].

Înfiinţarea ICSMCF

1956, apr. 6, București (60 ani) - Prin Ordinul ministrului sănătăţii (OMS) nr. 390 s-au unificat Institutul de Control al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice, Secţia de Chimioterapie din cadrul Institutului „Dr. Cantacuzino“, Centrul de Plante Medicinale și Laboratorul de Control al Medicamentului, formând o singură unitate, cu numele de Institutul de Cercetări Farmaceutice și Controlul Medicamentului, căreia i se modifică titulatura în Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice (ICSMCF) prin OMS nr. 1040/30.09.1960.

Înfiinţarea ICSMCF a constituit un moment deosebit de important în direcţia asigurării controlului medicamentului și a creării bazei corespunzătoare pentru cercetarea farmaceutică.

Prof. dr. Petre Ionescu-Stoian, împreună cu colaboratorii săi, a organizat un institut exemplar, pe care l-a condus timp de 20 de ani (1956–1976), introducând cele mai moderne metode pentru a asigura calitatea medicamentului românesc și controlul celui din import. În toţi acești ani, cât a condus ICSMCF, prof. P. Ionescu-Stoian s-a preocupat, pe lângă dotarea laboratoarelor cu cele mai moderne echipamente, și de formarea cadrelor ca specialiști cu înaltă calificare.

Ca un binemeritat omagiu adus profesorului dr. Petre Ionescu-Stoian, prin OMS nr. 55/10 ian. 1996, ICSMCF i-a purtat numele până la 1 ianuarie 1999, când s-a transformat în Agenţia Naţională a Medicamentulului. Conform Ordonanţei Guvernului României nr. 125/1998, la 1 ian. 1999 s-a înfiinţat Agenţia Naţională a Medicamentului, instituţie publică, în subordinea Ministerului Sănătăţii, prin reorganizarea ICSMCF „Petre Ionescu-Stoian“, care s-a desfiinţat [Olimpia Sanda, Maria-Gabriela Suliman, Iulia Niţescu, The 45 th Anniversary of the Institute for the State Control of Drugs and Pharmaceutical Researches „Petre Ionescu - Stoian“, Farmacia, 2002, ian.-feb. vol. L, nr. 1, pp. 6-10].

Înfiinţarea SRIF

1991, iunie 13, București (25 ani) - Dr. farm. C. Iugulescu (secretar) a luat iniţiativa și s-a realizat Societatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF). „Societatea a devenit persoană juridică în același an și a preluat tradiţiile vechilor societăţi comune cu medicii“ [Maria Soporean, Monica Militaru, Participările farmaciștilor români la manifestările internaţionale de istoria farmaciei și relaţiile după 1989, Al 2-lea Colocviu Internaţional de Istoria Farmaciei, București, 18.10.2002, p. 23].

Congrese, reuniuni, societăţi

1991, apr. 15/19, Praga (25 ani) - A avut loc cel de-al XXX-lea Congres al Societăţii Internaţionale de Istoria Farmaciei, la care a participat și un grup de farmaciști din România.

1996, martie 8, București (20 ani) - A luat fiinţă Societatea Academică din România, care va publica în anul următor „Catalogul experţilor“. Aici s-au tipărit și ergografiile unor farmaciști.

1996, apr. 25/27, Genova (20 ani) - A avut loc Congresul de Istoria Farmaciei al Academiei Italiene, cu participarea farmaciștilor din România.

1996, iunie 6/8, Cracovia, Polonia (20 ani) - A avut loc cel de-al VI-lea Simpozion de Istoria Farmaciei, cu tema „Muzee de farmacie“, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de existenţă a Muzeului de Istoria Farmaciei din Cracovia, la care au participat și farmaciști din România.

1996, iunie 21/22, București (20 ani) - Cu tema „Medicamente folosite în bolniţele mânăstirești“, a avut loc o reuniune de istoria farmaciei.

1996, iunie 28/29, București (20 ani) - A avut loc cea de a XXX-a Reuniune Naţională de Istoria Medicinei, cu tema: „50 de ani de medicină românească (1940-1990)“ [Lipan V., Istoria farmaciei române în date, Ed. Farmaceutică, București, 2009, pp. 708-709; 868; 871; 873; 875].

Comemorări

† 1896, iunie 4, Feydey sur Leysin, Elveţia - 120 de ani de la moartea farmacistului, Doctor în Medicină, chimist Ion Radian (n. 11.09.1864, com. Filipești, jud. Prahova)

Din 1875 a urmat cursurile Liceului Matei Basarab din București, ca bursier al statului, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Capitală, urmând cursurile de Medicină și Farmacie în paralel. Și-a luat licenţa în farmacie la 4 dec. 1885, iar la 7 mai 1886 i s-a acordat libera practică. La 11 aprilie 1888 a obţinut și Doctoratul în Medicină, fiind desemnat de profesorul Alexandru Obregia ca laureat al Facultăţii de Medicină din București, acordându-i-se în aceeași lună dreptul de liberă practică a medicinei în ţară. În 1889, la Universitatea din Geneva și-a susţinut doctoratul în știinţele fizico-chimice, cu teza intitulată „Recherches sur la composition de quelques schistes ardoisiers“, cu felicitări din partea rectorului E. Graebe pentru pregătirea profesională deosebită. La 12 aprilie 1890, prin concurs, a fost numit la Catedra de Chimie analitică de la Școala Superioară de Farmacie din București, creată în 1886. În 1892 a publicat „Tratat de chimie analitică teoretică și practică“, fiind primul curs de chimie analitică în limba română. În 1893 a elaborat lucrarea „Chimia analitică aplicată“. Din 1895 a predat și „Cursul de analise chimice a beuturilor alcoolice și a substanţelor alimentare“, pentru care a elaborat un „Curs de chimie alimentară“ [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 193-195].

† 1906, apr. 11/24, Predeal - 110 ani de la moartea farmacistului Theofil Witting (n. 25.10.1837, Brașov)

A urmat cursurile primare și gimnaziale în Brașov, dar și exerciţii de gimnastică. În 1852, la București a intrat ca elev în farmacia „Foișorul de Foc“, a lui Johann Greff, iar în 1855 a obţinut certificatul de asistent. După un stagiu de asistent, în 1857 a plecat la Universitatea din Viena, unde în iulie 1859 a primit diploma de magistru în Farmacie. Revenit în ţară, la 22 oct. 1862, a absolvit examenul de liberă practică și a condus ca diriginte farmacia „Coroana de Aur“, a lui Pavel Lasslo, din Mizil. A funcţionat în farmaciile „La ochiul lui Dumnezeu“ din București și „Sfânta Cruce“ din Buzău. A cumpărat farmacia „Speranţa“ din Turnu Măgurele, jud. Teleorman, pe care a schimbat-o cu „Fortuna“ din București, cu actul nr. 1549/5.03.1880, pe care a păstrat-o până la sfârșitul vieţii. La 16 sept. 1880, s-a înfiinţat Societatea Farmaciștilor din România, condusă de A. Frank, Th. Witting fiind vicepreședinte și redactor al publicaţiei Organul Societăţii Farmaciștilor din România. După renunţarea lui A. Frank la conducerea societăţii, locul său a fost preluat de Th. Witting pe o perioadă de un an. A fost împământenit cu dispensă de stagiu (1884). Având o livadă la marginea Bucureștiului (astăzi cartierul Gării de Nord) în baza decretului nr. 1575/22.03.1896, s-a aprobat alinierea străzilor deschise pe proprietatea sa. O stradă din acest cartier (ca și spitalul CFR) poartă astăzi numele de Th. Witting. A fost membru al Camerei de Comerţ și Industrie din București și președinte al Clubului de gimnastică (1876-1883), prin iniţiativa și străduinţele sale, în timpul Războiului de Independenţă a organizat mai multe festivităţi de gimnastică, iar fondul strâns l-a donat Crucii Roșii Române, în folosul răniţilor. Timp de 26 de ani (1869-1894) a fost în comitetul Comunităţii Evanghelice din București, cu funcţii de secretar, vicepreședinte și președinte (aproape 9 ani), fiind administratorul bisericii, școlii și întregii averi a comunităţii. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României“  în grad de cavaler și Medalia „Serviciul Credincios“ cl. I. A fost fondator, membru în consiliul de administraţie și director al Societăţii „Centrala“ pentru comerţul cu produse medico-farmaceutice, înfiinţată în București (19.01.1899). Fiul său, Theodor, a absolvit studii farmaceutice (1899) și medicale (1905), profesând însă medicina [† T. WITTING, Revista Farmaciei 1906, nr. 4, pp. 101-103; Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 350-353; Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Restituiri istoriografice - farmaciști germani din sec. XVIII-XIX în Ţara Românească III, Galenus, nr. 90, iunie-iulie 2015, pp. 55-59].

† 1911, apr. 26, București - 105 ani de la moartea farmacistului german Friedrich Wilhelm Zürnner (botezat 16.05.1829, Sibiu)

În 1844 a venit în Muntenia, unde și-a început cariera ca practicant în spiţeriile din București; a devenit magistru în Farmacie la Viena (1853) și în 1856, oct. 2/14, la București, a obţinut dreptul de liberă practică. La 8 feb. 1858, solicita „a deschide o a doua spiţerie în orașul Buzău potrivit regulelor în fiinţă în privinţa aceasta“. Cererea adresată domnului Al. D. Ghica a fost aprobată de acesta, care recomanda „Departamentului din Năuntru a face cuvenita punere la cale“. Apărea astfel a doua farmacie în Buzău, dar acesta a vândut-o foarte repede, lui J. Thoiss, la 29 august 1858. Între 1859 și 1860 a făcut parte din comisia de elaborare a primei farmacopei românești, intrată în vigoare la 1 ian. 1863.

În 1859 a cumpărat farmacia Esculap din București, pe care a condus-o până în 1865, când apare sub denumirea de „La Roumania“. La 25 iunie 1860 a fost ales chestor în prezidiul Societăţii de Farmacie și fratele său Carol, președinte al Colegiului Farmaciștilor, iar în august 1862 a devenit președinte al Colegiului Farmaciștilor.

La 19 iunie 1864, numele său a apărut, alături de ale lui Carol Zürnner și E. Rissdörfer, în apelul lansat ca timp de două luni farmaciștii să elibereze gratuit medicamente „necesare bolnavilor aduși de inundaţiile din iunie“. În urma unui control la cele 19 spiţerii din București (4-5 nov. 1864), farmacia lui F. Zürnner a obţinut calificativul „prea bine“. La 1 feb. 1865 a intrat în posesia farmaciei „Speranţa“ din București, str. Domnească nr. 18, pe care o va vinde lui Josef Bruss la 18 oct. 1870. A făcut parte din comisia farmaceutică care termina proiectul celei de-a doua Farmacopei Române, alături de A. Frank și E. Rissdörfer (4 iulie 1870). A condus farmacia „La Cerbu“ din București, situată pe Calea Mogoșoaiei nr. 50 (1870-1902). A făcut parte din „Comitetul central de acţiune“ (A. Frank, E.J. Rissdörfer, R. Schmettau, Fr.W. Zürner, T. Witting, P. Grigorescu), nou creat pentru a protesta față de îngrădirile drepturilor farmaciștilor proprietari și ale comerţului liber (27 martie 1880).

Cu prilejul sărbătoririi a 25 de ani de la crearea învăţământului medico-farmaceutic, în prezenţa dr. C. Davila, într-un cadru festiv, la Grand Hotel du Boulevard din București, F.W. Zürner „a rostit un amplu și călduros toast din partea recent înfiinţatei societăţi a farmaciștilor din România, în faţa unui mare număr de farmaciști prezenţi la aniversare“ (4 dec. 1880).

La 1 ian. 1881 și-a început apariţia „Organul Societăţii Farmaciștilor din România“ (devenit apoi „Revista Farmaciei“), redacţia publicaţiei aflându-se în farmacia lui F.W. Zürner.

F.W. Zürner a fost împământenit cu dispensă de stagiu (8 martie 1886). Licenţiat al Facultăţii de Medicină din București (1887), a devenit apoi Doctor în Medicină. A fost vicepreședinte și apoi ales președinte al Societăţii Farmaciștilor din România (8 mai 1888-9 mai 1891).

1911, apr. 26, București - A decedat în str. Graur nr. 2 și a fost înmormântat în cimitirul „Evanghelic“ [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 356-358; Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Restituiri istoriografice – farmaciști germani din sec. XVIII-XIX în Ţara Românească III, Galenus nr. 87, martie 2015, pp. 71-74].

† 1921, iunie 21, Brăila - 95 de ani de la moartea col. farmacist Mihail Ţanovici (n. 18.02.1868, Focșani), chimist expert (1905-1914), profesor la Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Brăila, unde a suplinit alternativ catedrele de Botanică, Zoologie, Fizică și Chimie (1905-1921), conferenţiar la Cercul medico-farmaceutic, farmacist-șef la grupul navelor din Marina militară de la Galaţi, membru onorific în Consiliul de igienă și salubritate al orașului Brăila, membru fondator și colaborator al „Revistei Sanitare Militare“.  În timpul campaniei militare din 1913, vasul-spital „Principele Carol“ al Marinei militare române, pe care era mobilizat, a fost staţionat, în principal, în portul fluvial Turnu Măgurele, iar în războiul din 1916-1918, același vas-spital a fost staţionat în portul Chilia Veche. Din această perioadă s-a păstrat un interesant „Jurnal“ de campanie, fiind publicat de Cireșica Ţanovici, fiica acestuia, în 1984 [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 306-308].

† 1931, mai 27, Craiova - 85 de ani de la moartea col. (r) farmacist Constantin Pictorian (n. 10.02.1872, Craiova)

După ce a absolvit patru clase la Gimnaziul Real din Craiova s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (15.10.1891), apoi a efectuat practica de elev (1891-1894) în București, la farmacia lui Friedrich Bruss, „Speranţa“, obţinând certificatul de asistent în farmacie (nr. 584/21.10.1894). Stagiul l-a executat în farmacia „Traian“ din Ploiești, condusă de Mihail Trandafirescu (1.11.1894-1.08.1895) și în „Farmacia Românească“ din Craiova, proprietatea lui Pandele Lăzeanu (1.08.-1.10.1895).

A fost intern al Eforiei spitalelor civile București în farmacia „Colţea“ (1895-1897), a devenit licenţiat în Farmacie
la 1 dec. 1898 și i s-a acordat libera practică publicată în Monitorul Oficial nr. 203/13 dec. 1898. A lucrat ca farmacist-șef al Spitalului „Colentina“ (1898-1901). A făcut stagiul militar la Spitalul Militar Central „Regina Elisabeta“ din București, rămânând în armată până în 1904, când și-a dat demisia, trecând ca farmacist cpt. (r). A arendat mai mulţi ani farmacia „Sfinţii Constantin și Elena“ din București, apoi a lucrat ca farmacist, subșef de birou al Serviciului medical din Direcţiunea Generală a Serviciului Sanitar, din cadrul Ministerului de Interne, fiind singurul farmacist funcţionar din minister și cel dintâi secretar farmacist al comisiei chimico-farmaceutice. După câţiva ani s-a retras, stabilindu-se la Craiova, ca arendaș și apoi ca proprietar al farmaciei „Aurora“, cumpărată de la Arthur Pohl (19 ian. 1910). A renovat radical farmacia, care a devenit una dintre cele mai frumoase din ţară. A fost membru fondator ales în consiliul de administraţie al societăţii anonime pe acţiuni „Banca Creditul Craiovean“ (18 nov. 1926); membru al Camerei de Comerţ și Industrie; președinte al Cercului Farmaciștilor din Craiova; consilier în Asociaţia Generală a Corpului farmaceutic din România. A făcut campania din 1913 la formaţia de etapă mobilizabilă din Bechet, iar în cea din 1916-1918 a fost farmacist ajutor de comandant al trenului sanitar nr. 26 și al Spitalului mobil nr. 20 din gara Tutova (1917-1918). A primit decoraţiile: „Avântul Ţărei“ (1914), „Crucea Comemorativă a marelui război 1916-1918“, „Răsplata Muncii pentru învăţământ“ cl. I (1925), „Răsplata Muncii pentru construcţiile școlare“ cl. I (1926). A încetat din viaţă subit, acasă, în campania electorală a guvernului Iorga, al cărui candidat era pentru un loc de deputat [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 177-179].

† 1936, apr. 24, Ploiești - 80 de ani de la moartea col. (r) farmacist Romulus Pop (n. 19.09.1874, com. Poiana Sărată, comitatul Trei Scaune)

După ce a absolvit patru clase la Gimnaziul „Mare Public Român“ din Brașov (26.06.1889), s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București, cu matricola nr. 864/7.10.1889, efectuând practica de elev (1.09.1889-7.10.1892) în farmacia „Minerva“ din Focșani, a fraţilor Mauriciu și Friedrich Römer, apoi a obţinut certificatul de asistent în farmacie nr. 519/1893. A obţinut licenţa în Farmacie la 31.03.1897, în tot timpul cursului universitar fiind intern la Spitalul „Colentina“ din București. I s-a acordat libera practică și a devenit cetăţean român în 1898. A lucrat ca asistent în laboratorul de chimie medicală al Școlii Superioare de Medicină Veterinară din București, iar la 20.09.1900 a fost numit provizoriu în postul de intendent-farmacist la Spitalul Rural Tecuci-Kalinderu, jud. Teleorman.

În 1901, împreună cu colegul său, Corneliu Tacit, a luat în arendă farmacia „Traian“ din Ploiești, aparţinând lui Petre Ghiţulescu. În 1910 a devenit proprietarul farmaciei „Regala“ din același oraș. A făcut campania din 1913 cu grad de farmacist căpitan (r), în războiul din 1916-1918 ajungând farmacist col. (r). A primit decoraţiile: „Meritul Comercial“ cl. I, „Bărbăţie și Credinţă“ cl. II și „Avântul Ţărei“. A organizat și condus farmacia „Casei Muncii“ din Ploiești (1924-1934). A decedat în locuinţa sa din Ploiești și a fost înmormântat în cimitirul „Eroilor“ din localitate [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 180-181].

† 1946, iunie 18, București - 70 de ani de la moartea farmacistului austriac Georg Schirkanyer (n. 25.04.1863, Marienburg)

După ce a absolvit patru clase la Gimnaziul Evanghelic din Brașov, s-a înscris la Școala Superioară de Farmacie din București (13.12.1878), apoi a efectuat practica de elev în farmacia „Salvator“, a lui Rudolf Schmettau, obţinând certificatul de asistent în farmacie (23.11.1881). A urmat patru semestre de studii universitare (1882-1884) la Universitatea din Graz (Austria) și a obţinut diploma de magistru în Farmacie (30 iulie 1884). A absolvit la București examenul de liberă practică (22.04.1885) și a lucrat aproape 10 ani ca farmacist-ajutor în farmacia „Naţionala“, a lui George Kaufmes, din Brăila. A obţinut împământenirea cu dispensă de stagiu la 11 mai 1893, iar la 7 aug. a devenit proprietarul farmaciei „Salvator“ din Pitești, cumpărată de la urmașii defunctului farmacist Eduard Jeckel, pe care a deţinut-o până la sfârșitul vieţii, conducând-o personal sau arendând-o unor farmaciști.

A fost membru al Societăţii Farmaciștilor din România; cenzor al Societăţii pe acţiuni „Banca Populară din Pitești“ și membru onorific în consiliul de igienă și salubritate publică al orașului (23 martie 1899) [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, București, 2011, pp. 222-223; Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Restituiri istoriografice-farmaciști germani din sec. XVIII-XIX în Ţara Românească III, Galenus, nr. 90, iunie-iulie 2015, pp. 55-59].

† 1996, mai 13, Constanţa - 20 de ani de la moartea cpt. (r) farmacist Maria Maximovici (născ. Caranica) (25.06.1912, Doleani, Macedonia)

Stabilită cu familia în România, a absolvit studiile secundare la Liceul de fete din Bazargic, jud. Caliacra, obţinând diploma de Bacalaureat la 20.08.1930. S-a înscris la Facultatea de Farmacie din București, executând practica farmaceutică (an I) în farmacia „Speranţa“ din Bazargic (1.10.1930-30.09.1931). În anul II s-a transferat la Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj, unde a urmat anii II-IV; în anul V, din cauza desfiinţării secţiilor de farmacie de la Cluj și Iași și a unificării învăţământului farmaceutic în Capitală, a revenit aici, obţinând licenţa (23.12.1935), libera practică și diploma de farmacist (1936).

A lucrat în farmacia „Engleză“ din Constanţa (15.06.1936-3.08.1940), apoi ca diriginte în aceeași farmacie (3.08.1940-22.06.1941), în farmacia „Vulturul de Aur“ din București, la Casa Asigurărilor Sociale Constanţa (1.07.1942-1.01.1949), farmacist-șef în cadrul Spitalului unificat de adulţi din Constanţa, farmacist diriginte în cadrul oficiului farmaceutic regional (OFR) Dobrogea până la 27.06.1960, director adjunct OFR Dobrogea (30.06.1960-1.03.1961), director OFR Dobrogea până la 1.09.1969, când s-a preocupat de buna organizare și funcţionare a tuturor unităţilor farmaceutice din regiune.

După pensionare a mai activat ca farmacist principal cu o jumătate de normă la farmacia nr. 37 din Constanţa (1970-1975). A fost decorată cu „Medalia Muncii“ (1964) și „Ordinul Muncii“ cl. III (1969). A decedat la 13 mai 1996, fiind înmormântată alături de soţul său în Cimitirul Central din Constanţa [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 98-100].

Aniversări

1826, apr. 1, Iași - 190 de ani de la nașterea farmacistului Anton Lochmann († 1.06.1904 Iași)

Fiul spiţerului Johann Lochmann, proprietarul spiţeriei „Hygeia“ din Iași, după cursurile primare în orașul natal și cele gimnaziale în Cernăuţi, a făcut practica în farmacia „Oellacher“ din Innsbruck, Austria, obţinând titlul de asistent, apoi a plecat în Germania, la Universitatea „Ludwig-Maximilian“ din München, unde a studiat Farmacia, obţinând diploma de magistru, la 20.08.1851. Reîntors la Iași, după susţinerea examenului a primit dreptul de liberă practică în ţară la 22.09.1852. A lucrat în spiţeria lui Johann Binder din Botoșani până în 1853, când a preluat conducerea spiţeriei părintești „Hygeia“ din Iași. La 31.03.1858, fraţii Johann, Anton și Petrus Lochmann și-au împărţit averea și Anton a devenit unicul proprietar al spiţeriei, pe care o va conduce personal până în 1890, când a fost nevoit să o arendeze din cauza sănătăţii. A fost un model de cinste și corectitudine, fiind mulţi ani președinte al Camerei de Comerţ și Industrie din Iași, membru în consiliul de administraţie al Băncii Naţionale, membru în consiliul judeţean și consilier comunal din partea PNL, după 1890. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ în grad de cavaler, furnizor al Casei Regale. A decedat la Iași și a fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul „Eternitatea“, sectorul catolic [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 2, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 80-81].

1836, mai 2, Brașov - 180 de ani de la nașterea farmacistului sas Adolf Carl Friedrich Trausch (†26.01./8.02.1908, București).

Profesor de Chimie din 1865, la Școala Superioară de Farmacie din București, când a tradus manualul de Chimie organică al lui Fr. Hinterberger pentru elevii săi, dar editarea a fost refuzată de ministerul de resort la 30.03.1868, deși era susţinut de dr. C. Davila.

Se constituie la București (1 oct. 1869) Societatea Farmaciștilor Români, președinte A. Trausch (asociaţie pentru apărarea intereselor absolvenţilor Școlii de Farmacie), recunoscută oficial sub Decretul domnesc nr. 6/3 ian. 1870, având ca președinte de onoare pe dr. C. Davila.

A. Trausch a publicat „Analiza apelor minerale de la Meledic (Buzău)“ (1872). Consiliul medical superior a decis editarea unei noi Farmacopei românești, în comisia de redactare a acesteia fiind numiţi A. Trausch, A. Frank și I.A. Ciura (mai 1872). Societatea Farmaciștilor din România a tipărit în 1883 Manualul de Chimie organică al lui Richard Godeffroy (3 vol.), tradus de A. Trausch pentru studenţii Școlii de Farmacie. A luat fiinţă la București, în martie 1890, din iniţiativa dr. C. I. Istrati, Societatea de Știinţe Fizice, devenită Societatea Română de Știinţe, printre fondatori fiind și A. Trausch.

Prof. A. Trausch de la Catedra de chimie farmaceutică de la Școala Superioară de Farmacie, a continuat să predea cursurile în mod gratuit până la „aranjarea drepturilor la pensie“. A fost înlocuit de dr. ing. chimist August Poltzer (1892, sept. 12). A. Trausch, membru în Consiliul sanitar superior, a făcut parte din comisia desemnată pentru a elabora o nouă taxă farmaceutică și regulamentul ei (1 nov. 1892).

1898, apr. 28 - Din iniţiativa redacţiei revistei „Buletinul Farmaceutic“, editată de A. Altân, D. Nicolau și A. Volanschi, „în semn de recunoștinţă pentru activitatea sa de pedagog, profesorului-farmacist Adolf Trausch i se dăruiește în cadru festiv bustul său în mărime naturală, executat de sculptorul Ion Georgescu, și o adresă semnată de colegii farmaciști“ [Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Restituiri istoriografice - farmaciști germani din sec. XVIII-XIX în Ţara Românească I, Galenus, nr. 86, ian.-feb. 2015, pp. 72-74].

1886, iunie 28, Craiova - 130 de ani de la nașterea farmacistului german lt.-col. (r) Ferdinand Setner (†17.08.1940, București)

A absolvit toate clasele Liceului „Regele Carol I“ din Craiova cu premiul I și medalia de aur (1905). A făcut practică în farmaciile: „Apollo“ a lui Nicolescu și „Vulturul de Aur“ a lui Konteschweller din Craiova (1906-1907). A studiat la Școala Superioară de Farmacie din București (1907-1911), pe care a absolvit-o cu diplomă de licenţă și a îndeplinit funcţia de președinte al Societăţii Studenţilor în Farmacie. I s-a acordat cetăţenia română (19.03.1913), apoi a devenit dirigintele farmaciei „Salvarea“ din Buzău, care a început să funcţioneze din ianuarie 1914. A participat ca ofiţer farmacist în campaniile armatei române (1913; 1916-1918), fiind avansat la gradul de lt.-col. (r) în 1924. Farmacia sa a fost devastată, golită de medicamente (dec. 1916 - nov. 1918), iar ustensilele au fost duse la Spitalul Gârlași. A activat ca membru marcant al Partidului Poporului condus de Alex. Averescu, ajungând senator (iunie 1926).

În calitate de președinte ales al Colegiului Farmaciștilor din Buzău (1930-1940) a participat la congresele naţionale, unde a avut intervenţii interesante.

1940, august 27, București - A murit în Sanatoriul Diaconeselor din Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 49, la numai 55 de ani. „Acest german cu inimă și simţire românească“ a fost regretat de toţi cei care l-au cunoscut [Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc, Restituiri istoriografice - farmaciști germani din sec. XVIII-XIX în Ţara Românească II, Galenus, nr. 87, martie 2015, pp. 71-74].

Aniversări – comemorări

1866, iunie 22, Rupea - 150 de ani de la naștere și 95 de ani de la moartea farmacistului sas Victor Iacobi († 20.02.1921, București), membru fondator al Clubului Farmaciștilor din București, secretar, bibliotecar, casier, arhivar în Comitetul Societăţii Farmaciștilor din România, proprietarul farmaciei „Ursu“ [Lipan V., Dicţionar biografic de farmaciști români, vol. 1, Ed. Farmaceutică, Buc., 2011, pp. 371-373].

Necrolog

În anul 2016 au decedat: lector universitar dr. farmacist primar Victor Zarchievici (2.06.1941, Buc. - 11.01.2016, Buc.); farmacist primar Emilia Simionescu (26.02.1934 - 7.02.2016); dr. farmacist Manuela Petrescu (22.07.1945 - 26.02.2016); prof. dr. Emanoil Grigorescu (10.05.1923 - 10.04.2016, Iași); farmacist inspector Ion Mateescu (28.03.1924 - 30.04.2016, Buc., Brezoaiele); farmacist inspector Ioan Florea (14.03.1942 - 30.04.2016, Izvorul Nou, Buc.); prof. dr. Dan Bălălău (5.05.1941, Buc. - 15.05.2016, Buc.). 

Articole din ediţiile anterioare

ISTORIA FARMACIEI | Ediţia 5 190 / 2019

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei, 2019 (IV)

Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc

Societatea Română de Istoria Farmaciei, Societatea Română de Istoria Medicinei

30 octombrie 2019

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (VI)

Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc

Un spițer... de spiță nobilă

26 mai 2017
ISTORIA FARMACIEI | Ediţia 6 / 2016

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei (IV)

Maria-Gabriela Suliman, Antoaneta Lucasciuc

Școala Davila – primii elevi spițeri
1856, București (160 de ani) – Primii șase elevi din Școala de chirurgie a dr. Carol Davila fac practi...

01 decembrie 2016
ISTORIA FARMACIEI | Ediţia 1 216 / 2024

Repere farmaceutice de-a lungul istoriei – 2024 (I)

Maria-Gabriela Suliman

Ian. 1 – În Transilvania şi Banat funcţionează 516 farmacii publice (dintre care 346 cu drept personal) şi 22 de farmacii cercuale, cele din urmă a...

14 martie 2024