Analizând cauzele posibile ale infecţiei comunitare cu Clostridium difficile, se observă că pe primul loc se situează tratamentul cu antibiotice pentru infecţii de tract respirator superior. O posibilă altă cauză ar fi prescrierea antibioticelor de către medicii stomatologi, evidenţiată relativ recent ca urmare a parteneriatului dintre EIP (Emerging Infections Program) şi CDC (Centers for Disease Control and Prevention) şi departamentele sale.
La conferinţa de presă IDWeek din 6 octombrie 2017, dr. Stacy Holzbauer, ofiţer epidemiolog al CDC şi al Departamentului de Sănătate din Minnesota, a prezentat rezultatele studiului efectuat de EIP. Acesta arată că 15% din pacienţii cu infecţie comunitară cu C. difficile au urmat un tratament antibiotic prescris de medicul stomatolog în ultimele douăsprezece luni premergătoare infecţiei.
Din alt studiu, „Antibiotic Prescribing by General Dentists in the United States, 2013”, realizat de Roberts şi coautorii, rezultă că reţetele pentru antibiotice eliberate de medicii stomatologi însumează 24,5 milioane de cure de antibiotic, adică o rată de 77,5 la 1.000 de persoane.
Antibioticele sunt utilizate pentru tratarea infecţiilor orale sau profilactic la pacienţii cu afecţiuni preexistente. Această modalitate de abordare a fost identificată şi în alte studii, la nivel mondial. Deşi ghidurile privind antibioterapia profilactică au fost modificate, rata implementării lor nu se cunoaşte şi, ca urmare, medicii stomatologi fac tratament profilactic fără a fi necesar. Se adaugă şi presiunea furnizorilor de servicii medicale în a prescrie antibiotice înaintea tratamentelor dentare invazive, mai ales la pacienţii cu proteze de şold sau boli cardiace congenitale.
Într-un chestionar efectuat de Bay şi colegii între 2009 şi 2015 pe 1.686 de pacienţi cu infecţie comunitară cu C. difficile din cinci districte din Minnesota, 926 (57%) au răspuns că au urmat tratament antibiotic, iar 136 (15%) că au urmat tratament antibiotic indicat de medicul stomatolog.
Pe baza acestor informaţii, începând cu iulie 2015, departamentul de sănătate din Minnesota a început să chestioneze pacienţii cu infecţie comunitară cu C. difficile despre istoricul unor afecţiuni cardiace sau protezare de şold. Din 76 de pacienţi cu tratament antibiotic, 58% au primit tratament profilactic pentru una dintre cele două situaţii. Doar la un pacient cu afecţiune cardiacă acest lucru s-a făcut conform ghidurilor.
Ca urmare a acestor rezultate, dr. Holzbauer a sugerat mai multe direcţii de acţiune, care au fost implementate în Minnesota. În primul rând, medicii stomatologi trebuie să se gândească la urmările tratamentului cu antibiotice, să adopte ghidurile pentru a decide prescrierea adecvată şi totodată să informeze pacienţii despre posibilitatea apariţiei infecţiei cu C. difficile. Pe de altă parte, medicii generalişti trebuie să înţeleagă că datele despre tratamentele anterioare cu antibiotice pot să nu apară în dosarul medical al pacientului şi ar trebui să ceară informaţii suplimentare.
Includerea medicilor stomatologi reprezintă un punct important în programul de supraveghere a utilizării antibioticelor. Dr. Hozbauer priveşte prescrierea antibioticelor de către medicii stomatologi ca un „unghi mort“ al discuţiilor pe acest subiect de până acum, fără însă a putea explica de ce acest lucru a fost omis. Dar, aşa cum a afirmat şi dr. Hilary M. Babcock, moderator al aceleiaşi conferinţe, este vorba de mai mulţi factori, iar legătura observată acum se datorează analizei mai în profunzime a problemei utilizării antibioticelor. Un rol important l-a avut totodată şi abordarea unui alt plan de studiu al infecţiei cu C. difficile, şi anume cel al infecţiei comunitare, comparativ cu situaţia de acum zece ani, când atenţia era îndreptată asupra infecţiilor din spital.