Acoperire vaccinală nesatisfăcătoare pentru vaccinurile incluse în Programul Naţional de Imunizări

O evaluare a acoperirii vaccinale pentru vaccinurile furnizate prin Programul Naţional de Imunizări, realizată de Institutul Naţional de Sănătate Publică şi prezentată în februarie 2021, indica un procentaj scăzut, mai mic decât procentajul de 95%, care ar asigura o protecţie corespunzătoare în populaţie. Astfel, dacă pentru vaccinul BCG acoperirile vaccinale sunt optime (peste 95%) atât în total, cât şi pe medii de rezidenţă (urban şi rural), acoperirile vaccinale pentru patru doze de vaccin hepatita B pediatric, pentru trei doze din vaccinurile dTPa, VPI, Hib, pneumococic şi respectiv o doză de vaccin RRO se situează însă sub ţinta de 95% (atât valoarea totală, cât şi valorile pe medii de rezidenţă) – tabelul 1.
 

Analiza rezultatelor estimării acoperirii vaccinale la vârsta de 24 de luni pentru copiii născuţi în iulie 2018 – august 2020

Acoperirea vaccinală (%) la nivel naţional pe tipuri de vaccin, număr doze administrate şi pe medii de rezidenţă este prezentată în tabelul 2.
 

Acoperirile vaccinale totale pe tipuri de vaccin şi pe număr de doze administrate, obţinute prin raportarea la cohorta de născuţi vii (15348) din luna iulie 2018, sunt prezentate în tabelul 3.
 

Analiza rezultatelor estimării acoperirii vaccinale cu două doze RRO la vârsta de 5 ani şi cu dTPa la vârsta de 14 ani – februarie 2021

Pentru copiii născuţi în anul 2015, acoperirea vaccinală (%) la nivel naţional pe tipuri de vaccin, număr doze administrate, vârstă şi pe medii de rezidenţă este prezentată în tabelul 4.
 

Datele prezentate în tabelul 4 relevă faptul că, pentru eşantioanele studiate, acoperirile vaccinale cu două doze de vaccin RRO la vârsta de 5 ani şi cu dTpa la vârsta de 14 ani sunt sub valoarea optimă (95%) atât pe total ţară, cât şi pe medii de rezidenţă.

Acoperirile vaccinale totale pe tipuri de vaccin şi pe număr de doze administrate, obţinute prin raportarea la numărul de născuţi vii ai cohortelor corespunzătoare, sunt prezentate în tabelul 5. Motivele nevaccinării populaţiei la vârstele prevăzute în calendarul naţional de vaccinare sunt prezentate în tabelul 6.
 

Procentajul de neprezentare foarte crescut, peste 40% din totalul copiilor nevaccinaţi, face ca interpretarea datelor referitoare la motivele nevaccinării să fie neconcludentă. Categoria „neprezentare” poate include oricare din categoriile identificate în tabelul 6. Se impune astfel o detaliere a motivelor neprezentării.

Situaţia din România necesită o evaluare comparativă şi cu cea de la nivel mondial. Datele oferite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne aduc elemente ce pot determina elaborarea unei strategii eficiente de creştere a acoperirii vaccinale.

Astfel, vaccinul Hib a fost introdus în 192 de state până la sfârşitul anului 2020. Acoperirea globală cu trei doze de vaccin Hib este estimată la 70%. Există o mare variaţie între regiuni. Se estimează că regiunea OMS din Asia de Sud-Est are o acoperire de 83%, în timp ce este de doar 25% în regiunea OMS a Pacificului de Vest. România, cu 86,3%, este situată peste media globală, dar sub nivelul care ar asigura o imunitate eficientă de cohortă (https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/immunization-coverage. http://cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/evaluarea-acoperirii-vaccinale).

Vaccinul împotriva hepatitei B pentru sugari a fost introdus la nivel naţional în 190 de state până la sfârşitul anului 2020. Acoperirea globală cu trei doze de vaccin împotriva hepatitei B este estimată la 83%. În plus, 113 state au introdus o doză de vaccin împotriva hepatitei B nou-născuţilor în primele 24 de ore de viaţă. Acoperirea globală este de 42% şi de până la 84% în regiunea Pacificului de Vest al OMS, în timp ce este estimată a fi de doar la 6% în regiunea africană a OMS. România, cu 85,2%, conform datelor furnizate de Institutul Naţional de Sănătate Publică, este situată peste media globală, dar sub nivelul ce ar asigura o imunitate eficientă de cohortă (https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/immunization-coverage http://cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/evaluarea-acoperirii-vaccinale).

Vaccinul împotriva rujeolei a fost administrat până la sfârşitul anului 2020 la 84% dintre copii, care au primit o doză de vaccin împotriva rujeolei până la vârsta de 1 an. 179 de state au inclus o a doua doză ca parte a imunizării de rutină. 70% dintre copii au primit două doze de vaccin împotriva rujeolei, conform programelor naţionale de imunizare. În România, două doze RRO la vârsta de 5 ani au fost administrate la 74,6% dintre copiii născuţi în 2015, procentaj mai mic dacă se compară cu 86,2% copii vaccinaţi cu o doză şi născuţi în perioada iulie 2018 – august 2020 (http://cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/evaluarea-acoperirii-vaccinale. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/immunization-coverage).

Vaccinul pneumococic a fost introdus la nivel mondial în 151 de state membre ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii până la sfârşitul anului 2020. Acoperirea globală a celei de-a treia doze a fost estimată la 49%, procentaj semnificativ mai scăzut în comparaţie cu ultima acoperire vaccinală cu trei doze de vaccin pneumococic, de 85,3% declarată de INSP pentru copiii născuţi în intervalul iulie 2018 – august 2020 în România (https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/immunization-coverage http://cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/evaluarea-acoperirii-vaccinale).

Vaccinarea antipoliomielită – în 2020, 83% dintre sugarii din întreaga lume au primit trei doze, conform datelor raportate de OMS. Până la vârsta de 18 luni, copiii născuţi în România în perioada iulie 2018 – august 2020 au fost vaccinaţi cu trei doze de vaccin în proporţie de 86,3%.

Concluzii

Acoperirea vaccinală pentru vaccinurile furnizate prin Programul Naţional de Imunizări reprezintă un element care este monitorizat anual, inclusiv în România. Din păcate, cu excepţia vaccinului împotriva tuberculozei, care are o acoperire vaccinală optimă (peste 95%) atât pe total, cât şi pe medii de rezidenţă (urban şi rural), asigurându-se astfel o protecţie eficentă, pentru alte tipuri de vaccinuri acest deziderat nu este atins. O acoperire vaccinală mai mică de 95% nu asigură o protecţie de cohortă eficientă. Este situaţia tuturor tipurilor de vaccin pediatric administrate în ţara noastră, altele decât vaccinul împotriva tuberculozei. Comparând datele naţionale cu cele determinate de OMS la nivel mondial, observăm că, în România, deşi procentajele nu sunt foarte scăzute, cuantumul acestora nu oferă o protecţie suficientă. Se impun analize reale şi măsuri cu impact în procesul de imunizare pentru a creşte nivelul de acoperire vaccinală.

Motivele nevaccinării populaţiei la vârstele prevăzute în calendarul naţional de vaccinare analizate de INSP (neprezentare, refuz, lipsă vaccin, contraindicaţii medicale temporare sau definitive, respectiv copil născut/plecat în străinătate), nu explică complet nivelul insuficient de imunizare. Pentru aproape jumătate dintre copiii rămaşi neimunizaţi, motivul invocat de către profesionişti este neprezentarea. În special pentru această categorie se impune o analiză directă în populaţie pentru a identifica cauzele reale ale acestei atitudini (noţiunea de neprezentare poate „masca” aspecte diverse, de exemplu neanunţarea mamei, ezitarea faţă de vaccinare, indiferenţa populaţiei faţă de prevenţie în general etc.).   

Conflict of interests: The authors declare no con­flict of interests.