Când medicina de familie devine domeniu de experiment pentru decidenţi

Citirea proiectului de norme al viitorului contract-cadru, a cărui negociere legală CMR-CNAS a rămas nefinalizată, dezvăluie „viitorul de aur” al asistenţei medicale primare. Acest viitor de aur pare a avea şi un slogan: „Mai multă muncă, cu bani mai puţini” sau „Mai puţini bani pentru mai multă muncă”. Negocierile purtate până în acest moment au arătat faptul că putem să alegem doar una din cele două variante. Doar atât ni se permite. Este probabil noua variantă a democraţiei promovate în domeniul sanitar.

În toată nebunia zilelor noastre, chiar şi în pandemie, o ştiinţă care a rămas exactă pare să fie matematica. Să zicem că în 2019 fiecare dintre noi câştiga pentru activitatea prestată 100 de lei. În 2020 şi în prima jumătate a anului 2021, cu toţii am câştigat 90 de lei cu indulgenţă, prin cheltuieli crescute cu materialele de protecţie, dar pentru mult mai multă muncă decât în 2019. Am acceptat de nevoie situaţia dată, doar este criză sanitară şi economică – deh, deşi altor cadre medicale nu le-au scăzut veniturile în aceeaşi perioadă.

Începând cu a doua jumătate a anului 2021, am fi avut ocazia revenirii la nivelul anului 2019 printr-o mică creştere a fondurilor de la CNAS. Ghinion, puţinii bani în plus au ca destinaţie activităţi suplimentare faţă de ce făceam în 2019. Mai mult decât atât, distribuţia fondurilor de la CNAS s-a modificat semnificativ, ceea ce va afecta, cu siguranţă, cel puţin o mie de medici de familie. Toţi aceşti colegi vor avea venituri mai mici în a doua jumătate a anului 2021 comparativ cu 2020 şi, bineînţeles, şi faţă de 2019.

Din bine în mai bine, ce mai, exact la ce ne aşteptam în această perioadă de criză în care toată lumea ne reaminteşte câtă nevoie are de noi. Şi când te gândeşti că pe toate posturile se clamează că veniturile medicilor nu vor fi reduse în perioada următoare! Se pare că se referă la alţii, nu la noi. Şi apoi ne mai minunăm de ce tinerii colegi nu aleg medicina de familie, iar cei care profesează acum în această specialitate aleg să plece din ţară sau pur şi simplu renunţă să mai profeseze în asistenţa medicală primară în regim contractual cu CNAS.

Din păcate, în realitate, lucrurile stau şi mai rău. Este vorba, de fapt, şi despre introducerea „canibalizării” între noi, fără nicio legătură cu mult invocata calitate, cu accesul pacientului la îngrijiri medicale. Va urma o goană după servicii, plătite din aceeaşi „pălărie”. Şi uite aşa, unii vor fi mai „speciali” şi mai finanţaţi decât alţii, pe criterii care nu ţin de pregătirea profesională sau de condiţiile locale de muncă.

Ce ar mai fi de zis, vedem doar semne de „apreciere” pentru viitor... Practic, noi, medicii de familie – un sfert din medicii din ţara asta, cu aproximaţie –,  nu contăm. Din nou.

Se pare că pe nimeni nu interesează nici faptul că, peste cinci ani, două milioane de români nu vor mai avea medic de familie. Chiar pe nimeni.