Familia cu aromă de usturoi

„Studiul a evaluat efectele mirosului şi ale consumului pâinii cu usturoi asupra interacţiunilor familiale.” Astfel şi-a expus Alan R. Hirsch, de la Fundaţia de Cercetare şi Tratament al Mirosului şi Gustului din Chicago, scopul şi complexitatea lucrărilor sale. Oricum, Hirsch nu a analizat problema chiar atât de amănunţit precum ar fi trebuit.

Nu vrem să spunem că dr. Hirsch a fost leneş. Experimentul său a studiat impactul pe care l-a avut pâinea cu usturoi asupra a cincizeci de familii, aceasta însemnând prepararea şi consumarea nu doar a cincizeci, ci a o sută de mese. Fiecărei familii i s-a cerut să consume o cină conţinând pâine cu usturoi şi o altă cină fără acest ingredient. Ordinea în care fiecare familie a consumat aceste două cine a fost determinată la întâmplare.

Detaliile au fost publicate de Hirsch în Jurnalul de Medicină Psihosomatică. Numărul membrilor familiilor a variat de la doi la doisprezece. Fiecare familie a trebuit să rabde un minut întreg înainte de a se confrunta cu aroma usturoiată. Relatarea publicată de Hirsch sună ca o poveste ştiinţifică plină de aventuri, cum de altfel şi este. „Pe parcursul celui de-al doilea minut – scrie el – le-a fost înfăţişată pâinea cu usturoi. Aceasta a fost ingerată în timpul celui de-al treilea minut.”

Restul poveştii este redat prin concluzii numerice.

„Mirosirea şi ingerarea pâinii cu usturoi au redus numărul interacţiunilor negative dintre membrii familiei”, se spune în raport, „şi numărul interacţiunilor plăcute a crescut”. Hirsch a ajuns la concluzia că „servirea pâinii cu usturoi a sporit calitatea interacţiunilor din cadrul familiei cu aplicaţii potenţiale în promovarea şi menţinerea vieţii de familie, fapt ce conduce la fundamentarea unităţii acesteia, fiind şi un ajutor în terapia de familie”.

Care să fie mecanismul biochimic din spatele acestui efect?

Cei care doresc un răspuns ar trebui să caute în altă parte, de pildă în Jurnalul de Chimie Biologică, care a publicat un studiu numit „Principiile active ale usturoiului la nivel atomic”. Autorii germani ai studiului atrag atenţia asupra faptului că, „deşi multe culturi de pe întreg mapamondul preţuiesc şi folosesc usturoiul ca pe o componentă fundamentală a bucătăriei, dar şi a dulăpiorului cu medicamente, se cunosc puţine lucruri despre configuraţia proteinelor din usturoi, aceasta fiind responsabilă de proprietăţile lui specifice.

Necunoaşterea suficientă a problemei a ieşit la iveală în 1998, când trei cercetători din Ţara Galilor au publicat „Ce tip de bărbaţi iau suplimente cu usturoi?” Concluzia: „Bărbaţii care iau suplimente cu usturoi sunt în general similari celor care nu folosesc usturoi.”