Screeningul mamografic urmărește să reducă incidența tumorilor avansate, prin identificarea tumorilor mici nepalpabile. Supradiagnosticarea constă în descoperirea unor tumori mici, care nu vor ajunge niciodată manifeste clinic, dar care pot duce la tratamente inutile. În Danemarca, screeningul mamografic bienal a fost introdus în 1991 și 20% dintre femeile cu vârste de 50-69 de ani au fost invitate să participe în primii 17 ani ai programului. 
Pentru a evalua efectul screeningului asupra identificării tumorilor mici (sub 20 mm) și a celor avansate (peste 20 mm) la momentul diagnosticului, au fost identificate femeile de 35-85 de ani diagnosticate cu cancer de sân invaziv în perioada 1980-2010. A fost comparată rata incidenței tumorilor avansate cu a celor incipiente la femeile cuprinse în screening și a celor necuprinse în screening. Pentru a estima supradiagnosticarea s-a comparat rata incidenței tumorilor avansate cu a celor incipiente înainte și după inițierea screeningului, la femei mai tinere (35-49 de ani) și mai vârstnice (70-84 de ani) decât cele cuprinse în screening. 
Screeningul a crescut rata incidenței tumorilor mici, dar nu a scăzut rata incidenței tumorilor avansate. La femeile din grupa de vârstă 50-69 de ani, rata supradiagnosticului a variat între 14,7% și 38,6%. (Brawley OT., Ann Intern Med 2017 Jan 10)
 
Galenus dice:
Supradiagnosticarea este un concept greu de stăpânit, deoarece este dificil de măsurat direct. 
Studiul danez are marele avantaj al perioadei lungi de urmărire după inițierea politicii de screening. Concluzia este că politica de screening nu și-a atins ținta de a scădea mortalitatea prin cancer de sân. Chiar dacă beneficiile screeningului au fost supraestimate și o mulțime de femei „vindecate” au primit de fapt un tratament inutil sau chiar periculos, totuși screeningul pentru cancerul de sân nu poate fi abandonat.
Probabil că screeningul ar trebui să aibă în vedere întâi femeile cu risc crescut și astfel strategia ar aduce un raport risc-beneficiu mai bun.