Publicarea noului contract-cadru privind acordarea asistenţei medicale a determinat o reacţie promptă din partea medicilor de familie şi refuzul acestora de a continua relaţia contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate, relaţie care se încheia oficial la sfârşitul lunii martie. Aşadar, în perioada 1-4 aprilie 2016, medicii de familie au continuat să acorde asistenţă medicală pacienţilor lor pro bono, în afara contractului cu Casa de Asigurări de Sănătate, consultând gratuit bolnavii, dar fără eliberarea de reţete compensate sau bilete de trimiteri. A fost un protest scurt, tăcut, responsabil, fără consecinţe asupra sănătăţii populaţiei, a fost un exerciţiu a ceea ce va urma. Noul contract-cadru a fost prorogat până după alegeri, au fost semnate actele adiţionale de continuare a vechiului contract şi lucrurile par să fi intrat pe un făgaş normal. Până când? Până când cele trei luni de prelungiri se vor fi încheiat.
De-a lungul anilor, medicii de familie au fost împovăraţi cu sarcini suplimentare, majoritatea administrative, cronofage, care nu au nici o legătură directă cu actul medical în sine şi cu relaţia medic-pacient şi care au dus treptat la deprofesionalizarea şi şubrezirea bazei sistemului medical.
În 1999, s-a înfăptuit marea reforma sanitară, privatizându-se asistenţa medicală primară, baza sistemului medical. Peste 12.000 de medici au fost transformaţi din salariaţi în PFA, fiind obligaţi să se ocupe de funcţionarea unei unităţi sanitare cu tot managementul pe care-l presupune: avize, acreditări, asigurare utilităţi, evidenţe financiar-contabile, personal angajat, achiziții, investiții. etc. Erau conştienţi că va fi o perioadă de tranziţie, dar aveau speranţa că, odată lucrurile clarificate şi aşezate, se vor ocupa în totalitate de sănătatea pacienţilor lor.
La 1 aprilie 2010, a fost emis ordinul privind programarea pentru consultaţie, invocându-se „eficientizarea actului medical”, dar fără să fie precizată sursa de finanţare. Beneficiile programării pentru consultație sunt evidente şi de necontestat, dar în lipsa unor fonduri salariale suplimentare, această sarcină cronofagă a fost preluată de cadrele medicale, medici şi asistente medicale. Mai mult, s-a constatat ulterior care a fost scopul acestei inițiative: acela de a limita numărul de consultaţii decontate de Casa de Asigurări şi deci de a limita accesul pacienţilor la medicul lor de familie.
Medicii de familie au susţinut informatizarea sistemului cu credinţa că se va reduce birocraţia şi că vor acorda mai mult timp pacienţilor lor. Toţi furnizorii de servicii medicale au investit în dotarea cabinetelor medicale cu tehnică IT performantă pentru a îndeplini condiţiile impuse pentru implementarea SIUI - Sistemul Informatic Unic Integrat. În scurt timp, s-a realizat că nu-i deloc integrat şi că erorile SIUI afectează timpul alocat pacienţilor, limitează accesul acestora în sistem şi invalidează unele servicii medicale.
Rețeta electronică a fost următoarea etapă a informatizării şi, din nou, medicii de familie au fost primii care au aplicat-o. Timpul alocat validarii unei rețete depăşeşte uneori timpul alocat unei consultaţii şi, din cauza proastei funcţionări a sistemului informatic, unele reţete rămân nevalidate. Și acum, medicilor li se impută valoarea reţetelor nevalidate de SIUI.
Cardul de sănătate a agravat şi mai mult boala sistemului informatic, pacienţii rămân resemnaţi şi bolnavi, iar medicii încearcă acum să testeze şi să trateze incompatibilităţile cardului. Sistemul se blochează deseori şi medicii nu au leac pentru o astfel de situaţie patologică.
Medicul de familie este primul specialist pe care populaţia îl întâlneşte la intrarea în sistemul sanitar şi pentru mulţi pacienţi este singurul medic cu care vine în contact, care îi consultă, îi tratează, îi consiliază. Majoritatea problemelor de sănătate ale populaţiei pot fi rezolvate la nivelul asistenţei medicale primare. Dacă reţeaua de medicină de familie ar fi bine structurată şi consolidată, întregul sistem sanitar ar fi stabil şi funcţional, iar pacienţii ar beneficia de servicii medicale de calitate, în concordanţă cu nevoile lor de sănătate. Pentru ca acest deziderat să fie atins, e nevoie de voinţă politică şi de implicarea comunităţii.
Realitatea zilelor noastre a demonstrat însă contrariul. În multe localităţi, spaţiile cabinetelor de medicină de familie au fost concesionate medicilor de către autorităţile locale, stabilindu-se taxe de redevenţă aberante, care au crescut an de an. Aşa au înţeles consilierii aleşi să se implice în asigurarea unei asistenţe medicale de calitate a populaţiei pe care o reprezintă. Lovitura de graţie a venit odată cu aplicarea noului Cod fiscal, cabinetele medicale fiind principala categorie afectată de modificările regimului fiscalităţii.
Echipa medicului de familie oferă pacienţilor mai multe informaţii administrative legate de calitatea de asigurat, drepturile şi obligaţiile asiguratului, restricţiile legate de protocoale şi de nefuncţionarea SIUI şi multe informaţii nemedicale, toate în defavoarea educaţiei medicale, din timpul alocat prevenţiei, din timpul alocat consultaţiei. Şi e păcat că medicii şi statul, deopotrivă, au investit timp şi bani în formarea lor profesională, fiind pregătiţi pentru a se ocupa de sănătatea semenilor lor.
În urmă cu doi ani, s-au aprobat noile pachete de servicii de sănătate acordate populaţiei. Se accentua importanţa prevenţiei şi a educaţiei pentru sănătate şi chiar se anunţa obligativitatea examinărilor preventive, dar fără a se aloca o finanţare distinctă. Cu alte cuvinte, medicii de familie vor acorda servicii preventive, în plus, pro bono sau în defavoarea consultaţiilor curative. Pentru prevenţie e nevoie de timp special alocat, de o echipă instruită şi de o finanţare corespunzătoare. Dacă decidenţii ar fi considerat propunerile profesioniştilor practicieni, poate că lucrurile se mişcau în direcția bună, poate mai aveam o şansă pentru vindecarea sistemului nostru sanitar. Dar, acum, întreg sistemul medical fierbe mocnit, nemulţumirile şi insatisfacţiile profesionale au atins cote maxime. Atât în asistenţa medicală primară, cât şi în rândul medicilor din policlinici şi spitale.
Profesioniştii din întreg sistemul sanitar s-au solidarizat şi avertizează că lucrurile au scăpat de sub control. Sistemul național de sănătate nu răspunde nevoilor de îngrijire medicală a populaţiei, iar contribuabilii nu ştiu pentru ce plătesc contribuţia CASS! E nevoie de transparenţă în cheltuirea banilor publici şi primul pas îl reprezintă contractul asigurat-asigurător între Casa de Asigurări de Sănătate şi fiecare asigurat, astfel încât să existe responsabilitatea asumată a fiecărei părţi contractuale, iar drepturile şi obligaţiile fiecăruia să fie clar definite şi cunoscute. În condiţiile deficitului alarmant de personal medical şi ale birocraţiei excesive, în condiţiile subfinanţării sectorului medical, demnitatea breslei medicale este continuu încercată. Sistemele informatice, deși necesare, funcţionează cu multe sincope, nu reduc birocrația excesivă şi afectează calitatea actului medical.
Aşa nu se mai poate!!!
Pacienţii s-au săturat să fie purtaţi pe drumuri pentru simplul motiv că SIUI nu-i recunoaşte ca fiind asiguraţi sau că au primit un card invalid. Sunt necăjiţi de necazul doctorului care, de teamă să nu greşească, stă cu ochii agăţaţi de clepsidra din calculator. Grija şi atenţia medicilor au fost deturnate de la suferinţa bolnavilor la nefuncţionarea sistemelor informatice. Investiţiile în cabinetele medicale au fost redirecţionate spre tehnica informatică, nu spre aparatură medicală.
S-au săturat şi medicii să nu li se recunoască munca, să li se impute costurile unor rețete, să fie desconsideraţi şi umiliţi. S-au săturat să semneze contracte cu clauze abuzive şi prevederi absurde, care condamnă pacienţii la lipsa tratamentului sau condamnă medicul la imputări aberante.
Auzim în fiecare campanie electorală că sănătatea este o prioritate. A venit timpul ca, împreună, medici şi pacienţi, să ne solidarizăm pentru dreptul nostru fundamental la sănătate. Cu cât mai multe voci comune, cu atât mai mulți decidenți și responsabili vor conștientiza că SĂNĂTATEA ESTE O PRIORITATE!