Relaţia dintre complicaţiile vasculare ale diabetului zaharat și depresia majoră

Introducere

Diabetul zaharat este termenul care desemnează toate afecțiunile metabolice caracterizate în special prin hiperglicemie cronică. Această patologie apare atunci când pacientul nu produce suficientă insulină sau din cauza faptului că prezintă rezistență la insulină ori, cel mai adesea, dintr-o combinație a celor două mecanisme⁽¹⁾. Diabetul zaharat de tip 1 rezultă din distrugerea autoimună a celulelor b pancreatice, ducând de obicei la un deficit insulinic complet; în această categorie se încadrează și forma autoimună latentă a adultului, denumită LADA⁽²⁾. Diabetul zaharat de tip 2 apare odată cu scăderea capacității progresive a celulelor b de a secreta suficientă insulină, adesea asociată cu rezistență la acțiunea insulinei^(3,4). Complicațiile diabetului zaharat pot fi împărțite în microvasculare și macrovasculare, înglobând mai multe patologii.

Retinopatia diabetică (DR) se clasifică în două forme principale: forma timpurie, neproliferativă (NPDR), caracterizată prin slăbirea vaselor de sânge retiniene, și forma avansată, proliferativă (PDR), definită prin apariția unor vase de sânge noi, fragile și permeabile, care pot provoca hemoragii extinse în retină și în corpul vitros⁽⁵⁾.

În țările occidentale, principala cauză a insuficienței renale în stadiu terminal (ESKD) este boala diabetică a rinichiului (DKD), o formă de boală cronică de rinichi (BCR) cu evoluție progresivă. Aceasta are la bază multiple mecanisme fiziopatologice și se manifestă clinic prin apariția proteinuriei, urmată de o scădere treptată a ratei de filtrare glomerulară (RFG), conducând în timp la stadiul final al bolii renale⁽⁶⁾.

Complicațiile macrovasculare asociate diabetului zaharat includ: boala coronariană, cardiomiopatia, boala arterială periferică, afecțiunile cerebrovasculare și moartea subită⁽⁷⁾.

Depresia este de două sau chiar de trei ori mai comu­nă în rândul persoanelor cu diabet zaharat, compara­tiv cu restul populației, dar mulți pacienți rămân ne­diag­nos­ti­cați⁽⁸⁾. Studiile din literatura de specialitate au investigat relația dintre diabetul zaharat și depresie. Studiul efectuat de Yang și colab. a analizat legătura dintre suferința provocată de diabet, complicațiile bolii și simptomele depresive la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Rezultatele au arătat că atât complicațiile diabetului, cât și stresul emoțional legat de boală sunt asociate cu un risc mai crescut de depresie. Mai mult, pacienții care se confruntă atât cu complicații ale diabetului, cât și cu suferință emoțională legată de boală sunt mai predispuși să prezinte simptome depresive decât cei care se confruntă doar cu unul dintre aceste aspecte⁽⁹⁾.

În încercarea de a optimiza managementul ambelor patologii, este deosebit de important pentru medicul diabetolog să cunoască prevalența tulburărilor depresive pentru a putea aborda o strategie terapeutică corespunzătoare în vederea îmbunătățirii calității vieții pacientului⁽¹⁰⁾.

Obiectiv

Obiectivul acestui studiu este de a examina dacă unele com­pli­cații severe ale diabetului – de exemplu, retinopatia diabetică, neuropatia periferică, nefropatia diabetică și boala cardiovasculară – pot conduce la apariția simptomelor specifice sindromului depresiv.

Ca ipoteză, putem presupune că pacienții diagnosticați cu diabet zaharat care prezintă complicații cronice severe au o probabilitate semnificativ mai mare de a dezvolta simptome depresive, spre deosebire de pacienții fără complicații.

Metodologie

Lucrarea a fost concepută ca un studiu observațional de tip transversal, desfășurat în intervalul 20 ianuarie – 1 mai 2025, având ca scop investigarea legăturii dintre complicațiile vasculare ale diabetului zaharat și prezența depresiei. În studiu au fost incluși 108 pacienți diagnosticați cu diabet zaharat, aflați în evidența Centrului Medical Diamed, Târgu-Mureș, provenind atât din mediul urban, cât și din cel rural. Pacienții incluși în studiu se aflau sub tratament cu cel puțin un antidepresiv sau au obținut un scor BDI mai mare de 14.

Datele demografice ale participanților au fost colectate prin intermediul unui chestionar format din 16 întrebări, care a inclus informații generale (gen, categoria de vârstă, mediul de proveniență și statutul marital) și date medicale (durata evoluției diabetului zaharat, tratament și eventualele complicații asociate). Evaluarea prezenței depresiei s-a realizat cu ajutorul chestionarului Beck Depression Inventory II (BDI-II), compus din 21 de întrebări, conceput pentru a cuantifica intensitatea simptomelor subiective ale depresiei. Ambele chestionare au fost aplicate prin interviu direct cu pacienții.

Criteriile de includere în studiu au fost: semnarea consimțământului informat de către pacient, existența unui diagnostic confirmat de diabet zaharat și vârsta de minimum 18 ani.

În vederea efectuării analizei statistice s-a folosit testul Chi² pentru variabile categoriale (ex.: prezența complicațiilor diabetului și statutul depresiv) pentru a evalua asocierea dintre acestea.

Rezultate

Eșantionul studiat include 108 pacienți diagnosticați cu diabet zaharat. Distribuția pe gen este uniformă, cu 54 de femei (50%) și 54 de bărbați (tabelul 1). Referitor la mediul de proveniență, majoritatea pacienților trăiesc în mediul urban (62 de persoane; 57,4%), iar 46 dintre aceștia (42,6%) sunt din mediul rural (tabelul 1).

În ceea ce privește vârsta pacienților, cea mai mare pondere este înregistrată în grupa de vârstă 60-69 de ani (39 de pacienți; 36,1%), urmată de categoria 70 de ani și peste (35 de pacienți; 32,4%). Proporții mai mici se regăsesc în categoriile 50-59 de ani (18 pacienți; 16,7%), 40-49 de ani (opt pacienți; 7,4%), 30-39 de ani (cinci pacienți; 4,6%) și 18-29 de ani (trei pacienți; 2,8%) – tabelul 1.

Distribuția datelor arată că, dintre persoanele cu retinopatie diabetică, 21 suferă de depresie (45,7%), în timp ce 25 nu au această afecțiune (54,3%). În rândul celor care nu au retinopatie diabetică, 16 persoane sunt afectate de depresie (27,6%), iar 42 nu prezintă simptome depresive (72,4%) (figura 1). Conform rezultatelor, nu există o asociere semnificativă din punct de vedere statistic între retinopatia diabetică și prezența depresiei (OR=2,907; p=0,08).

În cazul nefropatiei diabetice, distribuția datelor arată că 14 pacienți suferă de depresie (58,3%), în timp ce 10 nu sunt afectați de aceasta (41,7%). În rândul celor care nu au nefropatie diabetică, 24 de persoane sunt diagnosticate cu depresie (29,6%), iar 57 nu prezintă simptome depresive (70,4%) (figura 2). Analiza a fost realizată folosind testul Chi², iar rezultatele au demonstrat o asociere semnificativă din punct de vedere statistic între nefropatia diabetică și prezența depresiei (OR=5,421; p=0,02).

În ceea ce privește arteriopatia periferică, distribuția datelor arată că 20 dintre pacienți suferă de depresie (54,1%), iar 17 nu sunt afectați de aceasta (45,9%). În rândul celor care nu au arteriopatie periferică, 19 persoane sunt diagnosticate cu depresie (27,5%), iar 50 nu prezintă simptome depresive (72,5%) (figura 3). Analiza a fost realizată folosind testul Chi², rezultatele evidențiind o asociere semnificativă statistic între arteriopatia periferică și prezența depresiei (OR=7,891; p=0,019).

În cazul infarctului miocardic, a fost demonstrat că 13 dintre pacienți suferă de depresie (61,9%), iar opt nu prezintă această afecțiune (38,1%). În cazul celor fără infarct miocardic, 26 sunt afectați de depresie (30,2%), în timp ce 60 nu au simptome depresive (69,8%) (figura 4). Analiza a fost efectuată utilizând testul Chi², care indică o asociere semnificativă statistic între antecedentele de infarct miocardic și prezența depresiei (OR=7,909; p=0,019).

În cazul pacienților diagnosticați cu atac vascular cerebral, opt suferă de depresie (66,7%), iar patru nu prezintă această afecțiune (33,3%). În rândul pacienților care nu au suferit un atac vascular cerebral, 31 sunt afectați de depresie (32,3%), în timp ce 65 nu prezintă simptome depresive (67,7%) (figura 5). Analiza a fost realizată cu ajutorul testului Chi², care indică o asociere semnificativă din punct de vedere statistic între AVC și prezența depresiei (OR=4,075; p=0,04).

Discuție

În studiul de față, am analizat modul în care com­pli­cațiile vasculare ale diabetului zaharat au implicații asupra apariției depresiei majore. S-a evidențiat o legătură semnificativă din punct de vedere statistic între depresie și mai multe complicații asociate diabetului zaharat, subliniind impactul acestora asupra stării psihice a pacienților.

În ceea ce privește retinopatia diabetică, nu s-a observat o asociere semnificativă statistic cu depresia. Metaanaliza efectuată de Trott și colab. susține rezultatele obținute de noi; deși unele studii au găsit o asociere, dovezile nu au fost suficient de consistente pentru a confirma o legătură clară și semnificativă statistic⁽¹¹⁾.

În cazul nefropatiei diabetice, s-a observat o asociere semnificativă statistic cu depresia. Prin urmare, persoanele cu nefropatie diabetică au o probabilitate mai mare de a suferi de depresie comparativ cu cele care nu au această complicație. Acest rezultat este susținut și de cercetarea realizată de Zhang și colaboratorii săi, care atrag atenția asupra importanței monitorizării sănătății mintale la pacienții cu nefropatie, având în vedere efectele acesteia asupra calității vieții și respectării tratamentului⁽¹²⁾.

De asemenea, între arteriopatia periferică și depresie s-a identificat o asociere semnificativă din punct de vedere statistic. Astfel, persoanele cu arteriopatie periferică au o probabilitate mai mare de a suferi de depresie comparativ cu cei care nu au această complicație. În cercetarea realizată de Abi-Jaoudé și colaboratorii săi, aceștia subliniază că prezența unor complicații, cum ar fi arteriopatia diabetică, este strâns corelată cu un risc crescut de a dezvolta depresie la pacienții cu diabet zaharat⁽¹³⁾.

În plus, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral (AVC) s-au dovedit a fi semnificativ corelate cu prezența depresiei la pacienții cu diabet. Astfel, persoanele care au avut un infarct miocardic sau au suferit un AVC prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta depresie, comparativ cu cele care nu au trecut printr-un astfel de eveniment. Aceste asocieri sunt susținute de metaanaliza realizată de Inoue și colaboratorii săi, care a evidențiat o legătură clară între infarctul miocardic și depresie la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Rezultatele subliniază importanța unei monitorizări atente a sănătății cardiovasculare la persoanele cu diabet și depresie, având în vedere riscul ridicat de complicații cardiace severe⁽¹⁴⁾. De asemenea, un articol recent publicat în 2024 sub forma unei metaanalize și revizuiri sistematice evidențiază o asociere semnificativă între depresie și riscul crescut de accident vascular cerebral. Analizând date din 44 de studii, cercetarea a arătat că persoanele cu depresie au un risc cu 41% mai mare de a suferi un AVC comparativ cu cele fără depresie⁽¹⁵⁾.

Limite

Acest studiu a fost conceput ca unul de tip ob­ser­va­țio­nal-transversal, ceea ce înseamnă că putem observa asocieri între complicațiile diabetului și simptomele depresive doar într-o anumită perioadă de timp, dar nu putem spune cu certitudine dacă una o cauzează pe cealaltă. Cu alte cuvinte, nu știm sigur dacă problemele vasculare apărute în diabet duc la depresie sau dacă o depresie preexistentă contribuie la agravarea diabetului și apariția complicațiilor. Pentru a înțelege mai bine această relație de cauzalitate ar fi fost necesar un studiu longitudinal care să urmărească pacienții în timp. De asemenea, trebuie menționat că depresia a fost evaluată printr-un chestionar standardizat, nu printr-o evaluare psihiatrică realizată de către un medic psihiatru. Aceste instrumente de screening sunt utile pentru identificarea simptomelor, însă nu pot înlocui o evaluare psihiatrică riguroasă. În plus, toate datele au fost colectate dintr-un singur centru medical, ceea ce limitează într-o oarecare măsură aplicabilitatea concluziilor la alte populații, deoarece accesul la tratament și modul în care sunt gestionați pacienții pot varia considerabil de la un loc la altul.

Concluzii

Acest studiu confirmă existența unei asocieri între complicațiile vasculare ale diabetului zaharat și pre­zen­ța depresiei. Medicul de familie are un rol esen­țial în recunoașterea și redirecționarea pacienților diag­nos­­ti­cați cu diabet zaharat și care prezintă simptome depresive către medicii psihiatri. Medicul de familie, mo­nitorizând îndeaproape acești pacienți, poate observa din timp schimbările fizice și emoționale și poate interveni rapid. Printr-o abordare empatică și constantă, acesta poate contribui la prevenirea agravării bolii și la îmbunătățirea calității vieții celor afectați.

Autor corespondent: Andreea Sima-Comaniciu E-mail: andreea.comaniciu@umfst.ro

CONFLICT OF INTEREST: none declared.

FINANCIAL SUPPORT: none declared.

This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY.