Să rumegăm ştiinţific!

Când ne vin oaspeţi la cină, în mintea noas­tră se poate naşte o întrebare: „Nu cum­va mes­te­căm felurile deli­cioa­se mai ra­pid decât pe cele cu gust neinteresant?“ Conform unui ex­pe­ri­ment derulat de o echi­pă formată din France Bellisle, Bernard Guy-Grand şi J. Le Magnen, de la Hotel-Dieu Hospital din Paris, răspunsul pare a fi afirmativ. Aceştia au publicat descoperirile lor referitoare la masti­ca­ţie în jurnalul Neuroscience and Behavioural Reviews.

Merită notat faptul că Bellisle a stârnit valuri în 2001, când, împreună cu colaboratoarea Anne Marie Daliz, a raportat, ca parte a unui studiu foarte elaborat, faptul că femeile care ingeră prânzul în timp ce ascultă poveşti poliţiste mănâncă mai mult decât cele care nu fac acest lucru. Detaliile tehnice ale studiului lui Bellisle, Guy şi Le Magnen au o anumită valoare: „S-au servit cinci feluri de sandvişuri de tip cocktail (în mărime de 3 cm²). Înregistrarea oscilografică a numărului de mestecături şi înghiţituri a arătat că activitatea de mestecare a variat în funcţie de palabilitatea şi variabilitatea felurilor de mâncare (n.t. − palabilitate = plăcerea creată de gustul alimentelor). Timpul de mestecare s-a redus considerabil, iar pe măsură ce palatabilitatea creştea, s-au putut observa din ce în ce mai puţine mişcări masticatorii. Înghiţiturile nu s-au modificat în funcţie de savoare. Durata pauzelor dintre două muşcături a scăzut pe măsura creşterii palatabilităţii. Efectele factorilor senzitivi au fost cel mai bine evidenţiate la începutul mesei şi s-au diminuat spre sfârşitul acesteia”.

Haideţi să digerăm puţin acest pasaj şi apoi să-l regurgităm într-o exprimare mai simplă. Concluziile cercetătorilor au fost:

1.  oamenii mestecă mai repede mâncarea gustoasă decât pe cea fără gust;

2.  oamenii înfulecă mâncarea delicioasă, dar ezită în cazul celei neapetisante;

3.  oamenii savurează cu mai multă plăcere mâncarea atunci când sunt înfometaţi decât atunci când sunt sătui.

Este important să ştim aceste lucruri, iar acum avem, iată, şi argumentul ştiinţific. Şi mai avem ceva. Edograme.

O edogramă este un grafic cu două linii sinuoase în care o linie oscilează cu fiecare mişcare de mestecare, iar cealaltă oscilează cu fiecare înghiţitură. Pe parcursul studiului lor, cei trei cercetători au aflat că oamenii obişnuiţi pot căra fără probleme echipamente incomode care se folosesc pentru construirea unei edograme. Iată un extras concret din raportul oficial: în timpul testelor alimentare s-a fixat strâns un dipozitiv pe bărbia subiectului. Un mic balon umplut cu apă s-a montat, de asemenea, pe gâtul subiectului, cu ajutorul unui guler elastic ajustabil. Subiecţii nu s-au plâns de disconfort, ba mai mult, unul dintre ei a adormit cu capul pe masă la scurt timp de la ultima îmbucătură.

Pentru gazdele preocupate mai mult de întreţinerea casei decât de gătit, veştile sunt bune. Dacă ai destulă mâncare gustoasă − pe scurt, dacă ai destulă mâncare −, oaspeţii tăi vor trece cu vederea alte distracţii puse la dispoziţie.

Cu condiţia să nu le citeşti poveşti poliţiste în timp ce se ghiftuiesc.