Vitamina D şi riscul de malignitate: o revizuire cuprinzătoare

Introducere

Numeroase studii epidemiologice au investigat legătura dintre nivelul de vitamina D şi diferite tipuri de cancer. O metaanaliză realizată de Chen et al., care a inclus 52 de studii şi peste 100000 de participanţi, a demonstrat o relaţie de invers proporţionalitate între nivelurile plasmatice de vitamina D şi riscul de cancer colorectal⁽¹⁾. Rezultate similare au fost obţinute şi în alte studii care au explorat riscul de a dezvolta cancer mamar, unde niveluri mai ridicate de vitamina D au fost asociate cu scăderea riscului de îmbolnăvire^(2,3).

Pe lângă cancerul colorectal şi cancerul de sân, s-au investigat şi alte tipuri de cancere. Un studiu de cohortă prospectiv realizat de Mohr et al. a constatat o relaţie invers proporţională semnificativă între nivelurile de vitamina D şi riscul de dezvoltare a cancerului pancreatic⁽⁴⁾. Mai mult, Zhang et al., într-o metaanaliză, au relevat că nivelurile plasmatice mai ridicate de vitamina D au fost asociate cu reducerea riscului de cancer de prostată⁽⁵⁾.

Mecanismele biologice care stau la baza asocierii dintre vitamina D şi riscul de malignitate nu sunt încă pe deplin elucidate. Vitamina D a demonstrat diferite efecte, precum cele antiproliferative, proapoptotice şi antiinflamatorii, care pot explica proprietăţile sale potenţial protectoare împotriva cancerului. Mai mult, s-a constatat că vitamina D joacă un rol în reglarea ciclului celular, repararea ADN-ului şi în angiogeneză, evidenţiind şi mai mult importanţa sa în prevenţia cancerului.

Unul dintre mecanismele propuse are la bază inhibarea angiogenezei, care este esenţială pentru creşterea şi metastazarea tumorilor. S-a demonstrat că vitamina D reduce expresia factorului de creştere endotelial vascular (VEGF), un mediator-cheie al angiogenezei, împiedicând astfel formarea de noi vase de sânge care să alimenteaze tumorile⁽⁶⁾. S-a demonstrat că vitamina D are rolul de a modula răspunsurile imune, influenţând potenţial progresia şi metastazarea tumorilor⁽⁷⁾.

Rolul vitaminei D în cancerul de sân

Studiile epidemiologice au sugerat o relaţie invers proporţională între nivelul de vitamina D şi riscul de cancer de sân. Datele din studii de cohortă prospective şi caz-control au arătat în mod constant că valori serice mai ridicate ale 25-hidroxivitaminei D [25(OH)D], principala formă circulantă de vitamina D, sunt asociate cu un risc mai redus de dezvoltare a cancerului de sân^(8,9). O metaanaliză realizată de Chen et al., care a inclus date din mai multe studii, susţine, de asemenea, această relaţie, indicând o reducere cu 15% a riscului de cancer de sân cu fiecare 10 ng/mL adăugaţi în ceea ce priveşte nivelul plasmatic de 25(OH)D⁽¹⁰⁾.

Vitamina D influenţează riscul de dezvoltare a cancerului de sân prin mai multe mecanisme. În primul rând, reglează proliferarea, diferenţierea şi apoptoza celulară, inhibând astfel creşterea celulelor canceroase⁽¹¹⁾. În al doilea rând, vitamina D joacă un rol vital în reglarea expresiei genelor implicate în angiogeneză şi inflamaţie, procese asociate cu creşterea şi metastazarea tumorilor⁽¹²⁾. În cele din urmă, dovezi emergente sugerează că vitamina D interacţionează cu căile de semnalizare ale anumitor hormoni, cum ar fi estrogenul, care este implicat în patogeneza cancerului de sân pozitiv la receptorul hormonal (ER-pozitiv)⁽¹³⁾.

Pe lângă potenţialul său rol preventiv în patologia mamară malignă, datele sugerează că nivelul plasmatic de vitamina D poate influenţa prognosticul şi ratele de supravieţuire ale pacienţilor cu cancer de sân. O revizuire sistematică şi o metaanaliză, realizate de Yao et al., au demonstrat că un nivel mai ridicat de 25(OH)D circulant a fost asociat cu o supravieţuire globală superioară şi cu un risc de recurenţă al bolii redus la pacienţii cu cancer de sân⁽¹⁴⁾.

Pentru utilizarea vitaminei D ca terapie adjuvantă sau agent profilactic pentru cancerul de sân, sunt necesare investigaţii suplimentare. Sunt în desfăşurare studii clinice care evaluează eficacitatea şi siguranţa suplimentării cu vitamina D în prevenirea şi tratamentul cancerului de sân.

Influenţa potenţială a vitaminei D asupra cancerului colorectal

S-a ridicat probabilitatea existenţei unei relaţii de tip invers proporţional între valoarea serică de vitamina D şi riscul de a dezvolta cancer colorectal (CCR). Numeroase studii de cohortă prospective şi investigaţii de tip caz-control au arătat că niveluri mai ridicate ale 25-hidroxivitaminei D [25(OH)D], principala formă circulantă de vitamina D, sunt asociate cu un risc mai redus de dezvoltare a CCR^(15,16). O metaanaliză realizată de Song et al., care a inclus date din numeroase studii, susţine această ipoteză, indicând o reducere cu 20% a riscului de CCR pentru fiecare creştere cu 10 ng/mL a nivelurilor plasmatice de 25(OH)D⁽¹⁷⁾.

Vitamina D îşi exercită potenţialul efect asupra carcinogenezei, în ceea ce priveşte CCR, prin diferite mecanisme. În primul rând, joacă un rol important în reglarea, proliferarea, diferenţierea şi apoptoza celulară, inhibând astfel creşterea celulelor canceroase de la nivelul intestinului gros⁽¹⁸⁾. În al doilea rând, vitamina D modulează expresia genelor implicate în inflamaţie, angiogeneză şi răspunsul imun, procese strâns asociate cu dezvoltarea şi progresia CCR⁽¹⁹⁾. În plus, dovezi emergente sugerează că vitamina D poate influenţa componenţa microbiotei intestinale, fapt ce are importante implicaţii în dezvoltarea CCR şi răspunsul acestuia la terapie⁽²⁰⁾.

Pe lângă potenţialul său în prevenirea CCR, datele emergente sugerează că nivelul plasmatic de vitamina D poate influenţa prognosticul şi rata de supravieţuire în ceea ce priveşte pacienţii cu CCR. Mai multe studii au demonstrat o asociere între nivelul seric mai ridicat de 25(OH)D prediagnostic şi o supravieţuire globală mai mare, precum şi un risc redus de recurenţă a bolii la pacienţii cu CCR^(21,22). Pentru utilizarea vitaminei D ca terapie adjuvantă sau agent preventiv în CCR sunt necesare investigaţii suplimentare.

Explorarea potenţialului rol al vitaminei D asupra cancerului pancreatic

Studiile care cercetează asocierea dintre concentraţia plasmatică de vitamina D şi riscul de a dezvolta cancer pancreatic au rezultate contradictorii. Unele studii au sugerat că un nivel plasmatic de vitamina D mai ridicat are efect protectiv împotriva cancerului pancreatic, în timp ce altele nu au putut demonstra o asociere semnificativă statistic^(23,24). O metaanaliză ce a evaluat numeroase studii prospective, realizată de Li et al., demonstrează pro­ba­bilitatea existenţei unei relaţii invers proporţionale între niveluri mai ridicate de vitamina D şi riscul de dezvoltare a cancerului pancreatic, cu o reducere de aproximativ 10% a riscului pentru fiecare creştere cu 10 ng/mL a nivelurilor circulante de 25-hidroxivitamină D [25(OH)D]⁽²⁵⁾.

Puţine studii au examinat asocierea dintre nivelurile de vitamina D şi evoluţia cancerului pancreatic, iar rezultatele au fost inconsistente. Unele studii au sugerat că niveluri mai ridicate de vitamina D sunt asociate cu rate de supravieţuire ameliorate la pacienţii cu cancer pancreatic⁽²⁶⁾, în timp ce altele nu au găsit o asociere semnificativă⁽²⁷⁾. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă suplimentarea cu vitamina D ar putea îmbunătăţi ratele de supravieţuire la pacienţii cu cancer pancreatic.

Potenţialele mecanisme care stau la baza influenţei vitaminei D asupra cancerului pancreatic sunt complexe şi nu sunt pe deplin înţelese. S-a arătat că vitamina D reglează proliferarea, diferenţierea şi apoptoza celulară în diferite tipuri de cancer, inclusiv cancerul pancreatic⁽²⁸⁾. De asemenea, vitamina D modulează expresia genelor implicate în inflamaţie, angiogeneză şi răspuns imun, procese ce joacă un rol important în dezvoltarea şi progresia cancerului pancreatic⁽²⁹⁾. În plus, vitamina D poate acţiona asupra tumorii la nivel microscopic, fapt ce poate influenţa dezvoltarea cancerului pancreatic⁽³⁰⁾.

Rolul vitaminei D în cancerul de prostată

Unele studii au demonstrat un rol protector al unor valori serice crescute de vitamina D împotriva dezvoltării cancerului de prostată, în timp ce altele nu au găsit o asociere semnificativă⁽³¹⁾. Cu toate acestea, o metaanaliză condusă de Yin et al. (2020) a demonstrat o relaţie de invers proporţionalitate între nivelurile circulante de vitamina D [25(OH)D] şi riscul de a dezvolta cancer de prostată, sugerând că menţinerea unui nivel optim de vitamina D în sânge poate contribui la reducerea riscului de a dezvolta malignităţi la nivel prostatic⁽³²⁾.

Vitamina D influenţează riscul de producere a neoplaziilor de prostată prin numeroase mecanisme. Reglează proliferarea, diferenţierea şi apoptoza celulară, astfel jucând un rol important în inhibarea proliferării celulelor neoplazice la nivelul prostatei⁽³³⁾. Vitamina D, de asemenea, modulează inflamaţia, angiogeneza şi răspunsul imun, factori ce joacă un rol deosebit în dezvoltarea şi progresia cancerului de prostată⁽³⁴⁾. Mai mult decât atât, unele date sugerează că vitamina D influenţează semnalizarea celulară la nivelul receptorului androgenic, element ce are un rol esenţial în patogeneza cancerului prostatic⁽³⁵⁾.

Există date limitate în ceea ce priveşte asocierea dintre cancerul prostatic şi vitamina D. Sunt studii care demonstrează un prognostic mai bun şi o scădere a ratei de mortalitate în rândul pacienţilor cu cancer prostatic care prezintă un nivel seric al vitaminei D mai ridicat⁽³⁶⁾, în timp ce altele au adus date inconstante⁽³⁷⁾. Sunt necesare cercetări ulterioare pentru elucidarea rolului jucat de vitamina D în patogenia malignităţilor prostatice. Relaţia dintre vitamina D şi cancerul de prostată este complexă şi încă nu este pe deplin înţeleasă.

Vitamina D şi cancerul cutanat

Asocierea dintre nivelul seric de vitamina D şi riscul de a dezvolta cancere cutanate este complexă. Razele ultraviolete sunt cunoscute a fi factori de risc pentru dezvoltarea proceselor maligne la nivelul pielii, iar sinteza vitaminei D este o consecinţă naturală a expunerii la razele UV. Anumite studii susţin că un nivel ridicat de vitamina D are un efect protector împotriva cancerelor de piele şi în special împotriva melanomului malign, în timp ce altele nu raportează o asociere semnificativă statistic sau, mai mult, susţin un potenţial rol nociv al vitaminei D^(38,39). Relaţiile dintre expunerea la razele UV, sinteza de vitamina D şi riscul de a dezvolta cancer cutanat necesită investigaţii suplimentare.

Vitamina D este implicată în numeroase procese biologice ce pot influenţa dezvoltarea cancerului cutanat. Aceasta joacă un rol critic în proliferarea, diferenţierea şi apoptoza celulară, factori importanţi pentru menţinerea homeostaziei cutanate şi suprimarea carcinogenezei⁽⁴⁰⁾. De asemenea, vitamina D are proprietăţi imunomodulatorii, modulând procesele inflamatorii care pot afecta dezvoltarea şi evoluţia cancerelor de la nivelul pielii⁽⁴¹⁾. Cu toate acestea, expunerea excesivă la razele UV duce la sinteza unor cantităţi crescute de vitamina D, putând afecta negativ ADN-ul şi, astfel, crescând riscul de dezvoltare a cancerului cutanat⁽⁴²⁾. Pentru determinarea punctului de echilibru dintre efectele benefice şi efectele dăunătoare ale expunerii la radiaţiile UV sunt necesare cercetări suplimentare. Sunt disponibile puţine date despre impactul vitaminei D asupra evoluţiei cancerelor cutanate. Unele studii susţin că valori serice mai ridicate de vitamina D se asociază cu îmbunătăţirea prognosticului în rândul pacienţilor cu melanom malign, incluzând scăderea riscului de recurenţă şi creşterea ratei de supravieţuire⁽⁴³⁾. Pe de altă parte, există şi lucrări cu rezultate contradictorii⁽⁴⁴⁾. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a elucida potenţialul impact al vitaminei D asupra evoluţiei şi posibilele implicaţii ale acesteia în răspunsul la tratament în ceea ce priveşte cancerul de piele.

Concluzii

Studiile epidemiologice au furnizat dovezi semnificative privind relaţia invers proporţională dintre nivelul plasmatic de vitamina D şi riscul de a dezvolta diverse malignităţi. Un nivel adecvat de vitamina D poate ajuta la prevenţia diferitelor tipuri de cancer, prin numeroase mecanisme, precum efectele sale antiproliferative, proapoptotice, antiinflamatorii şi antiangiogenetice. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili cauzalitatea şi pentru a elucida mecanismul exact prin care se realizează influenţa vitaminei D asupra carcinogenezei.  

Conflict de interese: niciunul declarat  
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.