Sesiunea I. Patologia rinobazei

Cum să evităm complicaţiile în chirurgia rinobazei

How to avoid complications in skull base surgery

C. Sarafoleanu  

Spitalul „Sfânta Maria”, Departamentul ORL, Centrul de cercetare CESITO
ABSTRACT. This paper is an overview of the potential complications that can occur during regular endoscopic sinonasal surgery and also in skull base surgery. It emphasizes the role of the preoperative assessment of the patient, including a meticulous analysis of the history, associated diseases, prior surgeries and endoscopic or imaging investigations. Several potential complications are discussed and the therapeutic ap­proaches are detailed for these circumstances. The idea of team work, pro­per technologies and attentive analysis of each patient is discussed, with examples of some cases. Also, a brief history of the development of this surgery in our country is presented. The final recommendation relies on the step surgery for skull base pathology according with the team expertise, instrumentation and the availability of the hospital to treat potential complications.
Keywords: skull base, endoscopic surgery, complications, treatment

REZUMAT. Această lucrare este o revizuire a complicațiilor care pot apărea în timpul chirurgiei endoscopice rinosinuzale obișnuite, dar și în chirurgia rinobazei. Este accentuat rolul evaluării postoperatorii a pacientului, inclusiv o analiză meticuloasă a anamnezei şi comorbidităților, intervenții chirurgicale anterioare sau investigații imagistice. Sunt discutate câteva complicații potențiale și sunt detaliate opțiunile terapeutice pentru aceste circumstanțe. Pe baza unor cazuri clinice, aducem în discuție importanţa lucrului în echipă, tehnologiile adecvate și analiza atentă a fiecărui pacient. De asemenea, este prezentată succint dezvoltarea acestei chirurgii în țara noastră. Recomandarea finală se bazează pe chirurgia eșalonată a patologiei de bază de craniu, în funcție de expertiza echipei, echipamentul disponibil și disponibilitatea spitalului de a trata eventualele complicații.
Cuvinte-cheie: bază de craniu, chirurgie endoscopică, complicații, tra­ta­ment

Tratamentul endoscopic al fistulelor de lichid cefalorahidian

Endoscopic treatment of CSF leaks

Silviu Albu, Diana Vlad, Veronica Trombiţaş, Adrian Mihalca, Anda Apostol

Clinica ORL, Spitalul Clinic CF Cluj-Napoca
UMF „I. Haţieganu” Cluj-Napoca
ABSTRACT. Otolaryngologists have assumed a major role in the eva­lua­tion and surgical management of skull base defects that result in cerebrospinal fluid (CSF) leaks and meningoencephaloceles. This pre­sen­tation highlights the diagnosis, surgical techniques and post­ope­ra­­tive care relevant to nasal CSF leaks. Surgical management is highly in­­di­­vidualized and depends on a number of factors, in­clu­ding etiology, ana­­to­mic site, and underlying intracranial pres­sure. Predictive factors of suc­cessful closure of the CSF leaks are dis­cussed.
Keywords: CSF leaks, individualised surgical treatment, predictive fac­tors

REZUMAT. Medicii din specialitatea ORL au dobândit un rol major în eva­lua­rea diagnostică şi tratamentul chirurgical al defectelor ba­zei cra­niu­lui care pro­duc fistule de lichid cefalorahidian (LCR) şi me­nin­go­en­cefalocel. Această pre­zen­tare subliniază metodele de diagnostic, teh­nicile chirurgicale şi în­gri­jirea postoperatorie a pa­cien­ţilor cu fis­tu­lă de lichid cefalorahidian. Tra­ta­mentul chi­rur­gical este puternic in­di­vi­dualizat şi depinde de o mulţime de fac­tori, prin­tre care etiologia de­fec­tului de rinobază, localizarea anatomică a defectului şi presiunea in­tra­cra­nia­nă. Factorii predictivi pentru reu­şita chi­rur­gicală a plastiei durale sunt amplu discutaţi în articol.
Cuvinte-cheie: fistule LCR, tratament chirurgical individualizat, factori pre­dictivi

Metode de închidere a lojei hipofizare după abordul transnazal selar şi paraselar 

Closure methods of the sellar floor after transnasal sellar and parasellar approach 

Bogdan Mocanu, Sergiu Stoica, Silviu Oprescu

Brain Institute – Spitalul Monza Bucureşti
ABSTRACT. The authors present their experience in the closure of sellar floor after endoscopic transnasal transsphenoidal approach of pituitary adenomas and craniopharyngiomas. The single nostril approach with the rostrum sphenoidale ablation, the superior turbinate preservation and the maintenance of nasal mucosa integrity in the contralateral nasal fossa are making possible the adequate broad and in total safety at the pituitary fossa level. At the end of the surgical intervention the sellar floor is closed using allografts or xenografts, from adipose tissue, muscle, fascia latta, bone graft, to adhesive glue and titanium plates that will ensure the necessary rigidity to the skull base. A resistant retentive cavity can be assured by the dura mater suture with non-absorbable suture 6.0 with a “sliding knot”. Over the last nine years, the mixed surgical team ENT - neurosurgery has used all the closure methods of the hypophyseal fossa described in the specialty literature. In the current paper, the most used methods are presented according to the approached pathology. Conclusions. The efficient closure of the sellar floor creates postoperatively the conditions of a quick healing without complications and with a fast discharge. 
Keywords: pituitary adenoma, craniopharyngioma, CSF leak, dura mater suture

REZUMAT. Autorii prezintă experiența lor în închiderea planșeului selar după chirurgia transnazală transsfenoidală a adenoamelor hipofizare și a craniofaringioamelor. Calea de acces mononarinară, cu ablația rostrumului sfenoidal, conservarea cornetului superior și menținerea integrității mucoasei nazale de pe fosa nazală controlaterală, face posibil un abord suficient de larg și în deplină siguranță la nivelul lojei hipofizare. La finalul intervenției, închiderea planșeului selar se face utilizând allogrefe sau xenogrefe, de la țesut adipos, mușchi, fascia latta, grefon osos, la adezivi biologici și plăcuțe de titan care să asigure rigiditatea necesară bazei craniului. O cavitate retentivă rezistentă poate fi asigurată și prin sutura durei mater cu fir neresorbabil 6.0, cu nod de alunecare. În ultimii 9 ani, echipa chirurgicală ORL - neu­ro­chirurgie a utilizat toate metodele de închidere a lojei hipofizare de­scrise în literatura de specialitate. În lucrarea de față sunt pre­zen­ta­te me­todele cele mai utile, în concordanță cu patologia abordată. Concluzii. Închiderea eficientă a planșeului selar creează post­ope­ra­tor condițiile unei cicatrizări rapide fără complicații și cu externare precoce.
Cuvinte-cheie: adenom hipofizar, craniofaringiom, fistulă LCR, sutura durei mater

Complementaritatea metodelor imagistice ct-irm în evaluarea bazei de craniu

The complementarity of ct-mri methods in the skull base evaluation

Emilia Diaconu, Viviana Mitrea

Rețeaua Privată de Sănătate „Regina Maria” - Departamentul Imagistică Medicală
ABSTRACT. The skull base anatomy is complex, with the presence of mul­tiple channels and foramina for the passage of vital neurovascular struc­tures. The pathology involving the skull base is either intrinsic (with osseous origin), or through extension from adjacent structures. CT and MRI studies, bringing complementary information, are often used to­ge­ther for the evaluation of pathological lesions with the assesment of their extension and anatomical relations. It is necessary to be familiar with the skull base anatomy, reaching appropiate differential diagnosis and de­ciding the optimal surgical approach. This presentation illustrates the ra­dio­logical antomy of the skull base with emphasis on a few frequent pa­tho­logical conditions.
Keywords: skull base, complementary imagistic techniques, CT and IRM

REZUMAT. Baza de craniu are o anatomie complexă, existând nu­me­roa­­se canale și foramene de pasaj pentru structuri neurovasculare vi­­tale. Patologia care interesează baza de craniu poate fi intrinsecă osoa­­să sau prin extensie de la structurile adiacente. Pentru evaluarea mo­­dificărilor patologice, cu aprecierea extensiei leziunii și a raporturilor sale, metodele imagistice CT-IRM sunt folosite adesea împreună, oferind in­­for­mații com­plementare. Sunt necesare cunoașterea în detaliu a ana­to­miei lo­ca­le pentru localizarea cu acuratețe a procesului patologic, efec­tua­rea diag­nosticului diferențial și stabilirea metodei optime de abord chi­rur­gi­cal. Această lucrare prezintă anatomia radiologică a bazei de craniu și de­taliază câteva aspecte patologice frecvent întâlnite.
Cuvinte-cheie: baza de craniu, metode imagistice complementare, CT și IRM

Sesiunea a II-a. Patologia orbitară

Stenturi şi catetere utilizate în obstrucţia căilor lacrimale

Stents and intubation devices used in lacrimal pathway obstruction

Alina Daniela Popa Cherecheanu1, Vlad Budu2

1. Clinica Oftalmologie, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
2. IFACF-ORL „Prof. Dr. Dorin Hociotă” București
ABSTRACT. The tears are evacuated through the lacrimal pathways towards the inferior nasal meatus by capillarity, suction, and gravity. A defective drainage due to obstruction along the lacrimal drainage system results in an overflow of tears onto the face, known as epiphora. In these cases, the gold standard is to restore the normal lacrimal flow. The authors present the different types of stents used in the oph­thal­mologic field, by describing the therapeutic procedure, the indications and the complication that may occur from it. An improved endoscopic DCR technique is also described, which requires a double margin stent whose role is to maintain the efficiency of the lacrimal drainage (the author’s own surgical technique).
Keywords: lacrimal pathway, dacryocistorhinostomy, stent

REZUMAT. Evacuarea lacrimilor se realizează prin căile lacrimale către meatul nazal inferior, datorită capilarității, gravitației şi diferențelor pre­sionale. Un drenaj defectuos secundar unei obstrucții la nivelul apa­ra­tului lacrimal poate duce la epiforă. În aceste cazuri, tratamentul de elecţie constă în restabilirea fluxului lacrimal normal. Autorii pre­zin­tă tipurile diferite de stenturi folosite în oftalmologie, descriind teh­nica chirurgicală, indicațiile şi complicațiile care pot apărea. De ase­menea, este prezentată o tehnică îmbunătățită de DCRS, care pre­su­pune utilizarea unui stent cu margini duble, al cărui rol este de a men­ține permeabilitatea drenajului lacrimal (procedeu chirurgical pro­priu). 
Cuvinte-cheie: căi lacrimale, dacriocistorinostomie, stent

Dacriocistorinostomia endoscopică transnazală la copii

Transnasal endoscopic dachriocistorhinostomy at children

Bogdan Mocanu1, Alina Ciocâlteu2, Constantin Mocanu3, Georgeta Mocanu3, Silviu Oprescu1, Vlad Budu4

1. Brain Institute - Spitalul Monza, București
2. Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice, București
3. Clinica ORL „Dr. Mocanu”, București
4. Institutul ORL „Prof. Dr. D. Hociotă”, București
ABSTRACT. The authors present their experience in transnasal en­dos­copic approach for chronic dacryocystitis, at children. The paper un­der­line the advantages of using intraoperative angled scopes (700 or Endo­Cameleon - endoscope with variable angulation 100-900), with HD viewing of the lacrimal sac cavity after removing of the medial wall. Operating team has achieved similar results (success rate over 90%) when using silicone stents or without stent surgeries.
Keywords: chronic dacryocystitis, dacryocystorhinostomy, endoscopic transnasal approach

REZUMAT. Autorii prezintă experiența lor în abordarea dacriocistitei cro­nice rezolvabilă prin chirurgia endoscopică transnazală, în pa­to­­lo­gia pe­dia­trică. Lucrarea pune accentul pe avantajele utilizării intra­operatorii a ti­jelor angulate pentru chirurgie endoscopică (700 sau EndoCameleon - tija optica cu angulație variabilă 100-900), cu vizua­li­zarea în format HD a cavității sacului lacrimal după îndepărtarea pe­retelui medial. Echipa ope­ra­torie a obținut rezultate similare (rata de suc­ces de peste 90%) atât în ca­zul utilizării stenturilor de silicon cât și în intervențiile chirurgicale fără stent. 
Cuvinte-cheie: dacriocistita cronică, dacriocistorinostimie, chirurgie en­do­scopică transnazală

Complicaţii orbito-oculare ale mucocelului rinosinuzal

Orbital complications of the rhinosinusal mucocele

Vlad Budu

IFACF-ORL „Prof. Dr. Dorin Hociotă” Bucureşti
ABSTRACT. The ethmoidal mucocele represents a cystic structure/formation with an external membrane, an inner epithelial layer and mucoid content. It is most commonly caused by the obstruction of the mucosal glands’ drainage, with a slow growth and destruction of the adjacent bony structures. From the stage of early mucocele up to the development of orbital complications, the ENT practitioner must acknowledge the best surgical approach. The rhinosinusal mucocele may appear in any paranasal sinus (the frontal sinus is the most frequently affected). The ethmoidal mucocele causes the most frequent or­­bital complications. The author’s goal is to focus on the different sites of the rhinosinusal mucoceles, the surgical endoscopic techniques and the orbital complications that may appear.
Keywords: rhinosinusal mucocele, endoscopic surgery, orbital com­pli­cations

REZUMAT. Mucocelul etmoidal reprezintă o formațiune chistică ce este căptuşită de epiteliu cu înveliş propriu şi conținut mucoid. Apare cel mai frecvent prin obstrucția drenajului glandelor mucoasei sinuzale, cu creştere lentă şi distrucția pereților osoşi adiacenți. De la entitatea denumită mucocel la debut şi până la mucocelul cu complicații orbito-oculare, medicul otolaringolog trebuie să fie conştient de modalitatea de abord chirurgical. Mucocelul rinosinuzal poate apărea în oricare dintre sinusurile paranazale (sinusul frontal este cel mai frecvent afectat). Mucocelul etmoidal produce cel mai frecvent complicații orbito-oculare. Autorul îşi propune să treacă în revistă diferitele localizări ale mucocelelor rinosinuzale, tehnicile chirurgicale endoscopice specifice şi complicaţiile orbito-oculare ce pot apărea.
Cuvinte-cheie: mucocel rinosinuzal, chirurgie endoscopică, complicații orbito-oculare

Tumori orbitare – biopsie sau excizie?

Orbital tumors – biopsy or excision?

Speranţa Schmitzer1, Corina Butea-Simionescu2

1. Conf. dr., Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice, Clinica Oftalmestet, București
2. Dr., Clinica Oftalmestet, București
ABSTRACT. Even though it is an anatomically small space, the orbit con­tains a wide range of structures that can be the place of origin for various tumour types, both in adults and in children, malignant or benign. The most common tumours in children are the dermoid cyst, capillary haemangioma and rhabdomyosarcoma, and in adults - lymphoid tumours, cavernous haemangiomas and meningioma. Or­bi­tal tumours may be asymptomatic for a long time, some being dis­co­vered by chance during investigations that are not related to oph­thal­mology. Tumour growth determines proptosis, ocular motility disorders or decreased visual acuity, sometimes without any subjective complaints. Imaging methods of the orbit (CT, MRI, PET/CT) are helpful, but a positive diagnosis is based on pathological examination (biopsy or complete excision). The course of treatment is determined based on three elements: clinical presentation, imaging and histological exa­minations, preferably within a multidisciplinary approach. The treat­ment of orbital tumours may be only surgical intervention, or may be as­sociated with radiotherapy and chemotherapy. In terms of surgery, a complete surgical excision is preferred, but because of the limited space and the major structures within the orbit, this might be difficult to achieve without aesthetic and functional risks. There are times when a biopsy with or without a partial excision of the tumour can be useful, al­lowing diagnosis and appropriate treatment without affecting the vi­sual analyser (lymphoproliferative tumours). In the past, biopsy was not recommended in cases of suspected malignancy or pleomorphic ade­noma, but recent studies are beginning to rethink this concept. For vas­cular tumours, a biopsy is absolutely contraindicated because of the in­creased risk of bleeding.
Keywords: orbital tumours, multidisciplinary team, resection/biopsy

REZUMAT. Deși este un spațiu anatomic mic, orbita conține o gamă lar­gă de structuri ce pot fi locul de origine pentru diferite tipuri de tu­mori, atât la adulți, cât și la copii, maligne sau benigne. Cele mai frec­ven­te tumori la copii sunt chistul dermoid, hemangiomul capilar și rab­do­miosarcomul, iar la adulți - tumorile limfoide, hemangioamele ca­ver­noase și meningiomul. Formațiunile tumorale orbitare pot fi asim­pto­ma­tice timp îndelungat, unele fiind descoperite întâmplător cu ocazia unor investigații ce nu țin de sfera oftalmologică. Creșterea tumorală de­­ter­­mină proptoză, tulburări de motilitate oculară sau scăderea acui­tății vizuale, fără alte acuze subiective. Examinarea imagistică a or­bitei (CT, RMN, PET/CT) este de un real ajutor, însă diagnosticul de cer­ti­tu­di­ne se pune pe baza examenului histopatologic (prin biopsie sau ex­ci­zie completă). Conduita terapeutică se stabilește pe baza celor trei ele­mente: aspect clinic, examene imagistice și histologie, preferabil în ca­drul unei abordări multidisciplinare. Tratamentul tumorilor or­bi­ta­re poa­te fi exclusiv chirurgical sau intervenția se poate asocia cu ra­dio­tera­pie şi chimioterapie. Din punct de vedere chirurgical, este de pre­fe­rat excizia completă a formațiunii, însă din cauza spațiului limitat şi a structurilor importante existente în orbită acest lucru este dificil de rea­lizat fără riscuri estetice și funcționale. Sunt situații când biopsia cu sau fără excizia parțială a tumorii poate fi utilă, permițând diagnosticul și stabilirea tratamentului adecvat fără a afecta analizatorul vizual (tu­mori limfoproliferative). În trecut, biopsia nu era recomandată în ca­zu­rile cu suspiciune de malignitate sau în adenomul pleomorfic, însă stu­diile recente încep să reconsidere acest concept. În cazul tumorilor vas­culare, biopsia este absolut contraindicată, din cauza riscului crescut de sângerare. 
Cuvinte-cheie: tumori orbitare, echipă multidisciplinară, ablație/biop­sie

Sesiunea a III-a. Patologia laringiană

Explorarea endoscopică laringiană

Endoscopic evaluation of the larynx

R. Călărașu, Elena Cristescu, Loredana Ghiuzan, Mihaela Măgureanu, Angela Tonu, Cristiana Stănescu

IFACF-ORL „Prof. Dr. Dorin Hociotă” București
Abstract. The paper presents a revision of the endoscopic techniques for laryngeal evaluation.
Keywords: laryngeal pathology, endoscopic evaluation

Rezumat. Lucrarea își propune o revizuire a procedeelor de examinare endoscopică a laringelui.
Cuvinte-cheie: patologie laringiană, examinare endoscopică

Electromiografia laringiană. Principii de bază

Laryngeal electromyography. Basic concepts

Tudor Dimitrie Lupescu1, Daniela Neacşu2

1. Medic primar neurolog Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”, Bucureşti; preşedintele Societăţii de Neurofiziologie Electrodiagnostică din România
2. Medic primar ORL Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie „Ana Aslan”, Bucureşti
ABSTRACT. Electromyography is a useful method of investigation of neuromuscular diseases. It can provide data regarding the nature of the disease (central or peripheric), the localization (nerve or muscle), the involved nerve, and can also give information about the recovery. It was performed for the first time in our country in 1969. The authors present the intrinsic laryngeal muscles examination. The method is useful for the diagnosis and differentiation of vocal cord movement disorders which may cause diseases of joints and cartilage between the larynx, the primary disorder of muscles or of the nerves that innervate them. Laryngeal electromyographic requires knowledge in both fields, otolaryngology and neurology. For this reason, it is carried out and done as a teamwork by the ENT physician and the neurologist with competence in EMG.
Keywords: laryngeal electromyography, ENT, neurology

REZUMAT. Electromiografia este o metodă utilă de investigație a afec­țiu­­ni­lor neuromusculare. Ea ne poate oferi informații cu privire la natura le­ziu­­nii (centrală sau periferică), localizarea ei (la nivel de nervi sau mușchi), poate preciza nervul afectat, dar și elemente de predicție cu pri­vi­­re la re­cu­perare. Electromiografia a fost efectuată prima dată în țara noas­­tră în anul 1969. Autorii prezintă particularitățile examinării mus­cu­la­­tu­­rii la­ringiene intrinseci. Metoda este utilă pentru diagnosticul și di­fe­­­ren­­­ție­rea tulburărilor de mișcare a corzilor vocale, care pot avea drept cau­ză afecțiuni ale articulațiilor dintre cartilajele laringelui, afecțiuni mus­culare primare sau ale nervilor care îi inervează. Spre deosebire de stu­dii­le electromiografice ale musculaturii scheletice, patologia neuro­la­rin­­go­lo­gi­că necesită cunoștințe din ambele domenii, ORL și neurologie. Pentru acest motiv, efectuarea examenului EMG laringian se face în echipă mixtă, me­dic otolaringolog - neurolog cu competență în electromiografie.
Cuvinte-cheie: electromiografie laringiană, ORL, neurologie

Rolul analizei acustice vocale în tratamentul pacienţilor cu disfonie disfuncţională

The role of vocal acoustic analysis in the treatment of patients with dysfunctional dysphonia

Corina Mella, Cipriana Perederco, Neli Banesaru

Spitalul Euroclinic „Regina Maria”
Abstract. The authors present the results obtained using the vocal acoustic analysis before and after the phoniatric treatment applied to a group of 12 patients with dysfunctional dysphonia. Material and me­thods. From January to December 2016 we evaluated 12 patients di­ag­nosed with dysfunctional dysphonia treated in our clinic with pho­nia­tric treatment. The vocal analysis of the voice was performed using Ling WAVES - Voice Clinic Suite Pro, before and after the treatment. As sujective evaluation parameter of vocal performance, we used VDI. The objective parameters measured were: F0max, F0min, Jitter%, Shim­mer%, MPT, DSI. The patients followed ambulatory phoniatric treat­ment, twice a week, for 12 months. Results. Eight out of 12 pa­tients presented a subjective and objective improvement of vocal per­formances.
Keywords: vocal acoustic analysis, dysfunctional dysphonia, phoniatric treatment 

Rezumat. Introducere. Autorii prezintă rezultatele obținute utilizând analiza acustică vocală înainte și după tratamentul foniatric aplicat unui grup de 12 pacienți cu disfonie disfuncțională. Material și metodă. În perioada ianuarie - decembrie 2016 am evaluat 12 pacienți diagnosticați cu disfonie disfuncțională și tratați în clinica noastră prin terapie fo­nia­tri­că. Analiza acustică a vocii a fost efectuată folosind Ling WAVES - Voice Clinic Suite Pro, înainte și după finalizarea tratamentului. Ca parametru su­biectiv de apreciere a performanței vocale, am utilizat VDI. Parametrii obiec­tivi măsurați au fost: F0max, F0min, Jitter%, Shimmer%, MPT, DSI. Pacienții au efectuat tratament foniatric în regim ambulator, de două ori pe săptămână, timp de 12 săptămâni. Rezultate. 8 din 12 pacienți au prezentat o îmbunătățire a performanțelor vocale, atât subiectivă, cât și obiectivă. 
Cuvinte-cheie: analiza acustică a vocii, disfonie disfuncțională, tra­ta­ment foniatric

Afecţiuni ORL în mastocitoză. Încadrarea într-o categorie de handicap sau pensionare de invaliditate

ENT disorders in mastocytosis. Falling within a handicap or invalidity retirement category 

Ioana Soare1, Nicoleta Vaia2

1. Facultatea de Medicină, Universitatea „Titu Maiorescu”
2. Jurist, Președinta Asociației Suport Mastocitoză România
ABSTRACT. At the European level, there are many patients with rare di­sea­ses, but we must have only one case on each disease in a country. In Romania, there are 64 cases of mastocytosis, of which 30 are met in chil­­dren. The most frequent disorders encountered in these patients are: anaphylactic reactions, asthma, allergic rhinitis, vertigo, chronic cough, severe laryngitis, but also usual ENT disorders very difficult to treat. Because of the disease’s severity and its medical, professional and so­cial implications, they are considered patients with special needs and fall within a social benefit category.
Keywords: rare diseases, mastocytosis, anaphylactic reactions, laryn­gi­tis, vertigo, handicap, invalidity, pension, social benefits 

REZUMAT. La nivel european, avem foarte mulți pacienți cu boli rare, dar pe fiecare boală putem avea doar câte un singur caz într-o țară. În Ro­mânia avem 64 de cazuri de mastocitoză, dintre care 30 de copii. Afec­țiunile frecvente ale acestor pacienți sunt: reacții anafilactice, astm, ri­nită alergică, vertij, tuse persistentă, laringite severe, dar și afec­țiuni ORL obișnuite, dar extrem de greu de tratat. Din cauza se­ve­ri­tății bolii și a implicațiilor medicale, profesionale și sociale, acești pa­cienți sunt con­si­derați persoane cu nevoi speciale și sunt încadrați într-o formă de aju­tor social.
Cuvinte-cheie: boli rare, mastocitoză, reacții anafilactice, laringită, ver­tij, handicap, invaliditate, pensie, asigurări sociale

Sesiunea a IV-a. Patologia cervicală

Angiografia carotidiană cu embolizare selectivă în patologia tumorală ORL

Carotidian angiography with selective embolization in tumour otorhinolaryngology pathology

Daniela Vrînceanu1, Bogdan Bănică1, Adela Demetriade2, Bogdan Dorobăţ2

1. Compartimentul ORL, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
2. Compartimentul Radiologie Intervenţională, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti
ABSTRACT. Bilateral carotid angiography is an imagistic invasive ex­­plo­­ration of high performance which allows the view of bilateral ca­ro­tid ar­tery system. Viewing internal jugular vein in the second time of ex­plo­ration often makes this type of angiography being cal­­led 4 vessels an­gio­graphy. The indications of principle for this type of angiography in ENT tumour pathology are: in exploratory pur­­­pose, to appreciate the anatomical relations of the tumour with cer­vi­cal vascular axes for sur­gery; in selective embolization of tu­mour vasculature to reduce surgical ble­eding; analyzing the pos­si­ble development of collateral circulation or re­placement for any ter­­­ritory. We present a series of clinical cases of cer­vical and facial tu­­mour pathology where the carotid angiography with pre­operative se­­lec­­tive embolization contributed significantly to solving the case with surgical success.
Keywords: angiography, embolization, surgery

REZUMAT. Angiografia carotidiană bilaterală este o explorare imagistică invazivă de înaltă performanţă ce permite vizualizarea sistemului ar­te­rial carotidian bilateral. Vizualizarea venelor jugulare interne în al doi­lea timp al explorării face ca adeseori acest tip de angiografie să se nu­meas­că „angiografie carotidiană 4 vase”. În cazul patologiei tumorale ORL, in­di­caţiile de principiu pentru acest tip de angiografie sunt: în scop ex­plo­ra­tor, pentru a aprecia raporturile anatomice ale tumorii cu axele vas­cu­lare cervicale în vederea intervenţiei chirurgicale; embolizarea se­lec­tivă a vascularizaţiei tumorale pentru diminuarea sângerării ope­ra­to­rii; analiza posibilităţii de dezvoltare a circulaţiei colaterale sau de sub­sti­tu­ţie pentru un anumit teritoriu. Vom prezenta o serie de cazuri clinice de patologie tumorală cervico-facială la care am apelat la angiografia ca­ro­tidiană cu embolizare selectivă preoperatorie, care a contribuit sem­ni­ficativ la rezolvarea chirurgicală cu succes a cazurilor. 
Cuvinte-cheie: angiografie, embolizare, chirurgie

Importanţa imagisticii în diagnosticul tumorilor regiunii parotideo-maseterice

The importance of imagistic in diagnosis of tumors in parotideomasseteric region

Virgil Ionescu, George Mincu, Laura Melinceanu

Spitalul Sanador
ABSTRACT. The tumors of parotideomasseteric region (parapharyngeal space) have a low frequency (less than 1% of all head and neck neoplasia), but their histologic heterogeneity is important. In most cases, the treat­ment of choice is surgical. Because of the complexity of the ana­to­mi­cal region of the surgical field (comprising vital neurovascular ele­­ments), diminished by adjacent musculoskeletal structures and be­cause of the relationship with the facial nerve, the therapeutic ap­proach requires careful preoperative planning. For a proper diag­no­sis, primarily is necessary the knowledge of the neck anatomy. This is di­vided into spaces by cervical fascia, fascia and their duplication de­fi­­ning spaces, which include the parotid space that extends from the up­per ear canal/mastoid tip to the angle of the jaw. Understanding the relationship of the parotid space with the neighbouring spaces is of paramount importance in determining the extension/invasion routes of proliferative lesions in both the cervical region and to the base of the skull, the perineural extension on facial nerve pathway to the middle level of the skull base being well known. The knowledge of the anatomy stage being acquired, it remains the identification of ima­ging semiology elements that translate pathological processes from the space and guide the etiologic and locoregional extension diagnosis. Sectional Imaging - especially magnetic resonance imaging (MRI) and, al­ternatively, computed tomography (CT) - holds the key role in pre­ope­rative diagnosis of expansive lesions of the parotideomasseteric space. The presentation aims at reviewing the anatomical imaging data of the parotideomasseteric region, with focus on the parotid space, followed by the presentation of MRI semiology allowing the diagnosis of tumour pathology at this level, with examples on cases from personal archives of authors.
Keywords: parotid tumors, MRI, CT, parotideomasseteric region

REZUMAT. Tumorile regiunii parotideo-maseterice (spațiul parafaringian) au o frecvență redusă (mai puțin de 1% dintre toate neoplaziile capului și gâtului), dar o eterogenitate histologică importantă. În majoritatea ca­zu­rilor, tratamentul de elecție este chirurgical. Din cauza complexității ana­­tomice a regiunii (care cuprinde elemente neurovasculare vitale), a câm­­pului operator diminuat de structurile musculoscheletale adiacente, precum și a relației cu nervul facial, abordul terapeutic necesită o pla­ni­ficare preoperatorie riguroasă. Pentru un diagnostic corect este ne­ce­sară în primul rând cunoașterea anatomiei regiunii cervicale. Aceasta es­te împărțită în spații în funcție de foițele fasciilor cervicale, fasciile și de­du­blările lor delimitând spații, printre care și spațiul parotidian, care se ex­tinde superior de la conductul auditiv extern/vârful mastoidei până la un­ghiul mandibulei. Înțelegerea raporturilor spațiului parotidian cu spațiile ve­cine este de o importanță covârșitoare în stabilirea căilor de extensie/in­vazie a unor leziuni proliferative atât în regiunea cervicală, cât și spre ba­za craniului, extensia perineurală pe calea nervului facial până la nivelul eta­ju­lui mijlociu al bazei craniului fiind bine cunoscută. Etapa de cunoaștere a anatomiei fiind parcursă, rămâne identificarea elementelor de semiologie imagistică ce traduc procesele morfopatologice de la nivelul spațiului și care orientează asupra unui diagnostic etiologic și de extensie locoregională. Imagistica secțională - în special imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și, în subsidiar, tomografia computerizată (CT) - deține rolul esențial în diagnosticarea preoperatorie a leziunilor expansive de spațiu parotideo-ma­se­teric. Prezentarea de față își propune trecerea în revistă a datelor de ana­tomie imagistică a regiunii parotideo-maseterice, cu focalizarea pe spa­țiul parotidian, urmată de prezentarea semiologiei IRM, care permite diag­nosticarea patologiei tumorale de la acest nivel, cu exemplificare pe cazuri din arhiva personală a autorilor.
Cuvinte-cheie: tumori parotidiene, IRM, CT, regiunea parotideo-ma­se­terică

Reconstrucţia defectelor orale și a orofaringelui după rezecţia oncologică

The reconstruction of the post oncological ablation of the oral cavity and oropharynx defects

Silviu Albu, Diana Vlad, Cristian Dinu, Iuliu Moldovan

Clinica ORL, Spitalul Clinic CF Cluj-Napoca
UMF „I. Haţieganu” Cluj-Napoca
ABSTRACT. The reconstruction following resection of malignant tu­mors of the oral cavity and oropharynx represents a major challenge for the practitioner. Depending of the surgical defect and the skills of the ope­rating team, different options from local, rotational and free flaps are available. This paper presents our experience in the use of various re­construction options following major ablative surgery in the oral and oropharynx areas. The role of pectoralis major, free radial forearm, free fibula, free latissimus dorsi, and submental flaps are thoroughly dis­cussed and surgical technique is highlighted. Pre­dic­tive factors as­sociated with success of reconstruction are also ana­lyzed.
Keywords: ablative surgery in the oral cavity and oropharynx, recon­s­truc­tion defect, flaps

REZUMAT. Reconstrucția după ablația tumorilor din regiunea cavității ora­le și a orofaringelui reprezintă o provocare majoră pentru medicul prac­tician. În funcție de defectul rezultat în urma ablației oncologice și de experiența și abilitățile echipei chirurgicale, diferite opțiuni re­con­struc­tive pot fi folosite, de la lambouri locale de rotație până la lam­bou­ri­le libere. Acest articol prezintă experiența noastră în folosirea diferitelor opțiuni reconstructive după chirurgia de rezecție oncologică în teritoriul cavității orale și al orofaringelui. Rolul și importanța lam­boului pectoral mare, al lamboului liber radial, al lamboului liber de fibulă, al latissimus dorsi liber și al lamboului submentonier sunt amplu prezentate, alături de tehnica chirurgicală. Prezentăm și o analiză a factorilor predictivi aso­ciați reconstrucției defectelor.
Cuvinte-cheie: rezecție oncologică, cavitate orală și orofaringe, recon­struc­ție defecte, lambouri

Rolul polisomnografiei în managementul tulburărilor de respiraţie la copii

The role of polysomnography in the management of respiratory disorders in children

Sorina Dindere1, Mihaela Oros1, Lucica Baranga1, Dan Masariu1, Cristina Anghel2

1. Clinica „Regina Maria” București
2. Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București
ABSTRACT. Introduction. A common condition, with a prevalence from 1.2% to 5.7%, the obstructive sleep apnea syndrome (OSAS) in children is important in terms of the consequences it has on the development, physiology and appropriate function. OSAS in children can cause hyperactive behaviour, attention and learning problems, weight gain issues and hypertension. Any factor that causes excesive narrowing of the pharynx or increases compliance of its walls may further predispose to the occurrence of OSAS. Children with OSAS ty­pically have an anatomical predisposition to airway collapse; the maxi­mum airway narrowing corresponds to overlapping areas of the tonsils, the adenoid vegetations and the palate. Genetic and hormonal factors also affect the throat compliance and, as a result, the risk of OSAS. In this regard, history and physical examination are less relevant prognostic factors and the assessement of respiratory function during wakefulness is not helpful to detect gas exchange changes during sleep. Polysomnography (PSG) is a clinical assessment extension that provides important data regarding the respiratory flow, the oxygen saturation, CO2 and respiratory movements du­ring sleep. Material and methods. We present a few cases of pa­tients with sleep apnea episodes observed by parents. In some cases, nocturnal symptoms persist after surgical adenoidectomy. Per­for­ming polysomnography allowed the diagnosis of obstructive sleep apnea syndrome and subsequent therapeutic recommendation. Conclusions. The me­cha­nisms underlying the occurance of OSAS-caused morbidities are likely multifactorial and incompletely elu­ci­dated. The activation of the inflammatory pathways by OSAS turned out to be an important pathophysiological component in the tar­get organ damage associated with this condition. Sometimes it is possible that adenotonsilectomy is not the best first-line treatment. This conclusion does not imply that tonsils or adenoid vegetations are not sometimes the primary mechanism of occurrence of respiratory disorders during sleep in children. It should be seen as an important element in considering alternative therapies. Polysomnography is the investigation of choice in children with suspected OSAS for evaluation of apnea/hypopnea residual index after treatment. It is necessary that the equipment and the rules of interpretation be appropriate to their age, and the results from polysomnography to be integrated with the clinical observation.
Keywords: children, adolescents, obstructive sleep apnea syndrome, polysomnography


REZUMAT. Introducere. Afecțiune frecventă, cu o prevalență cuprinsă între 1,2% și 5,7%, sindromul de apnee în somn de tip obstructiv (SASO) la copii este important prin prisma consecințelor pe care le are asupra dezvoltării, a fiziologiei și a funcționării adecvate. SASO la copii poate determina comportament hiperactiv, probleme de atenție și învățare, probleme de creștere în greutate sau hipertensiune. Orice factor care determină îngustarea excesivă a faringelui sau care crește complianța pereților acestuia poate predispune ulterior la apariția SASO. Copiii cu SASO au de obicei o predispoziție anatomică spre colapsul căilor res­pi­ra­torii; îngustarea maximă a căilor respiratorii corespunde zonelor de suprapunere a amigdalelor, vegetațiilor adenoide și vălului palatin. Factorii genetici și hormonali afectează în egală măsură complianța faringiană și, ca urmare, riscul de apariție a SASO. În acest sens, anamneza și examinarea fizică reprezintă factori puțin relevanți de prognostic, iar evaluarea funcției respiratorii în timpul stării de veghe nu este de ajutor pentru depistarea modificărilor în schimbul de gaze din timpul somnului. Polisomnografia (PSG) reprezintă o extensie a evaluării clinice care furnizează date im­por­tan­te cu privire la fluxul respirator, saturația oxigenului, CO2 și mișcările res­piratorii în timpul somnului. Material și metodă. Vom prezenta câteva ca­zuri de pacienți care au episoade de apnee în somn, observate de pă­rinți. La unele dintre cazuri, simptomatologia nocturnă persistă și după in­tervenția chirurgicală de adenoidectomie. Efectuarea polisomnografiei a permis diagnosticarea sindromului de apnee în somn de tip obstructiv și recomandarea terapeutică ulterioară. Concluzii. Mecanismele care stau la baza apariției morbidităților determinate de SASO sunt probabil mul­ti­factoriale și încă neelucidate complet. Ac­ti­va­rea căilor inflamatorii de că­tre SASO s-a dovedit a fi o componentă fi­zio­patologică importantă în le­za­rea organelor-țintă asociată cu această afec­țiune. Uneori este posibil ca adenotonsilectomia să nu fie întotdeauna cel mai potrivit tratament de primă linie. Această concluzie nu presupune însă faptul că amigdalele sau vegetațiile adenoide nu reprezintă uneori mecanismul primar de apa­ri­ție a tulburărilor respiratorii în somn la copii. Ea trebuie privită ca un ele­ment important pentru luarea în considerare a terapiilor alternative. Po­li­som­no­grafia este investigația de elecție la copiii cu suspiciune de SASO și pen­tru evaluarea indicelui de apnee/hipopnee rezidual după tratament. Este necesar ca echipamentele și re­gu­lile de interpretare să fie adaptate vârstei, iar rezultatele obținute la po­li­somnografie să fie integrate cu observația clinică.
Cuvinte-cheie: copii, adolescenți, sindrom de apnee în somn de tip ob­struc­tiv, polisomnografie

Rezolvarea unui caz de flegmon cervico-mediastinal în echipă multidisciplinară (otorinolaringolog, chirurg toracic, chirurg generalist, anestezist reanimator) 

Solving the case of a cervical and mediastinal phlegmon in a multidisciplinary team(otorhinolaringologist, thoracic surgeon, general surgeon, anesthesiologist)

Elena Ioniță, Iulică Ioniță, Carmen Mogoanță, Marian Munteanu, Rodica Dilof, Diana Belu

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova
ABSTRACT. Introduction. The specific health issue associated with this case report is the increased mortality and high social and financial costs in descending cervical mediastinitis after pharyngeal-esophageal trauma. Purpose of the paper. The presentation of prompt diagnosis and therapeutic conduct in a case of serious suppurative cervical and mediastinal complication after the perforation of the cervical esophagus by a sharp foreign body. Material and methods. A 72-year-old patient, O.M., from urban area, is hospitalized by emergency transfer from another ENT service, for dysphagia and pain on swallowing occured 24 hours ago after consumption of fish (carp), for which it was applied an esophagoscopy procedure failed due to bleeding, with associated appearance of cervical emphysema. Results and discussion. It is performed an emergency cer­vical and thoracic CT (2773/03.11.2016), which showes a cervical bilateral subcutaneous emphysema and a cervical retroesophageal and thoracic collection to the superior mediastinum. With a diagnosis of cervical and thoracic retroesophageal phlegmon with posterior mediastinitis, secondary to acute perforation of cervical esophagus by a foreign body, an emergency surgical intervention was performed under general anesthesia by a multidisciplinary team (ENT surgeon, thoracic surgeon, general sur­geon and anesthesiologist), evacuating cervical and mediastinal purulent col­lection, installing Redon retroesophageal mediastinal suction drainage and performing feeding gastrostomy. Initial parenteral antibiotic therapy (Me­ropenem, Metronidazole and Moxifloxacin), followed by Ami­kacin, Pi­peracilin, Tazobactam (Klebsiella and Pseudomonas’s sensitivity isolated from the purulent mediastinal exudate). Keeping the strictest aseptic rules, a cervical mediastinal aspiration lavage was performed daily (twice a day in the first week). Regular CT inspections confirmed the favourable clinical evolution. After 8 weeks the mediastinal drainage was suppressed, and after 10 weeks, the feeding gastrostoma. Conclusion. After a cervical-thoracic CT with contrast, the emergency surgical in­ter­ven­tion by a competent multidisciplinary team - cervical-mediastinal draining, rigorous care in strict aseptic conditions of surgical wounds by as­piration lavage, under the antibiotic curtain according to antibiogram - led to the favourable resolution of the case.
Keywords: cervical mediastinitis, pharyngeal-eso­pha­geal trauma, mul­ti­disciplinary team

REZUMAT. Introducere. Problema specifică de sănătate asociată cu această prezentare de caz este reprezentată de mortalitatea crescută și costurile financiare şi sociale ridicate în cervico-mediastinitele des­cen­dente subsecvente traumelor faringo-esofagiene. Scopul lucrării. Pre­zentarea conduitei diagnostice și terapeutice prompte într-un caz de complicație supurativă gravă cervico-mediastinală după perforația prin corp străin ascuțit a esofagului cervical. Material și metodă. Bol­na­va O.M., de 72 de ani, din mediul urban, se internează de urgență prin transfer din alt serviciu ORL pentru disfagie și odinofagie apărute în urmă cu 24 de ore, după consum de pește (crap), pentru care s-a în­cer­cat o esofagoscopie, eșuată din cauza sângerării, asociind apariția em­fi­zemului cervical. Rezultate și discuții. Se efectuează de urgență CT cervico-toracic (2773/11.03.2016), care pune în evidență emfizem sub­cutanat cervical bilateral și colecție retroesofagiană cervicală și to­ra­cică la nivelul mediastinului superior. Cu diagnosticul de flegmon re­tro­esofagian cervical și toracic, cu mediastinită posterioară, secundară per­forației esofagului cervical prin corp străin ascuțit, s-a intervenit chi­rur­gical de urgență sub anestezie generală în echipă multidisciplinară (chi­rurg ORL, chirurg toracic, chirurg generalist, anestezist reanimator), eva­cuând colecția purulentă cervico-mediastinală, montând drenaj me­dia­stinal retroesofagian aspirativ Redon și practicând gastrostomă de alimentație. Cortină antibiotică parenterală inițială (Meropenem, Me­tro­nidazol și Moxifloxacină), apoi Amikacină, Piperacilină, Tazobactam (sen­sibilitatea bacteriilor Klebsiella și Pseudomonas izolate din secreția purulentă mediastinală). Respectând cele mai stricte norme de asepsie, zilnic (bicotidian, în prima săptămână), s-a efectuat lavaj cervico-me­dias­tinal aspirativ. CT-ul de control periodic a confirmat evoluția clinică fa­vorabilă. S-au suprimat: la 8 săptămâni - drenajul mediasatinal, la 10 săp­tămâni - gastrostoma de alimentație. Concluzie. După efectuarea unui CT cervico-toracic cu substanță de contrast, intervenția chirurgicală de urgență în echipă multidisciplinară competentă - cu drenaj cer­vi­co-mediastinal, îngrijirea riguroasă în condiții de strictă asepsie a plă­gilor operatorii cu lavaj aspirativ, sub cortină antibiotică conform an­ti­bio­gramei - a condus la rezolvarea favorabilă a cazului.
Cuvinte-cheie: cervico-mediastinite, traumatism faringo-esofagian, echi­pă multidisciplinară

Sesiunea a V-a. Patologia vestibulară

Teste vestibulare utile în screeningul pacienţilor cu tulburări de echilibru

Vestibular test usefull in the screening of patients with balance disorders 

Sebastian Cozma1,2, Oana Bitere2, Cristina Hera1

1. Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași
2. Compartimentul de Audiologie, Spitalul Clinic de Recuperare Iași
ABSTRACT. In our current medical practice, we frequently meet cases in which patients complain of balance disorders or dizziness, some of them being at risk for falling, with possible severe consequences. Patients with dizziness are among the most complicated cases and, also, the most time-consuming. The diagnosis involves the medical history of the patient, revealing the essential signs and symptoms, and making a vestibular evaluation with specific test for the peripheral and central systems. Anamnesis is a very important step that brings im­portant information on the symptomatology, onset, medical history etc. Formulating the diagnosis, revealing the causes of the pathology and, in some cases, determination of the lesion site require a complex vestibular and auditory investigation. The auditory investigation must include: otoscopy, tympanometry, stapedial reflex, tonal audiometry, acoustic otoemissions and early auditory evoked potentials. The ves­tibulary screening evaluation can be performed in the absence of specific equipment, using clinical tests that can be relevant for guiding the diagnosis. The most frequently used are: Valsalva-induced nystagmus test, informal examination for spontaneous nystagmus and revealed nystagmus, informal examination of pursuit, dynamic vi­sual acuity, Dix-Hallpike tests, indication test, Romberg test, Fukada test and examination of the stability of the lower limbs. The screening tests allow guiding the diagnosis in the first stage of the consultation, in the absence of more expensive tests. 
Keywords: vestibular tests, screening, balance disorders  

REZUMAT. În practica curentă întâlnim frecvente cazuri în care pa­cienții acuză tulburări de echilibru sau amețeli, unii prezentând risc de cădere, cu posibile consecințe grave. Pacienții cu amețeli sunt printre cele mai complicate cazuri medicale și, de asemenea, printre cele mai consumatoare de timp. Diagnosticul implică realizarea unui istoric cu extragerea semnelor și simptomelor esențiale și efectuarea unui bilanț vestibular cu teste specifice pentru sistemul periferic și cel central. Anam­neza este o etapă foarte importantă care aduce informații im­por­tante cu privire la simptomatologie, modul de debut, istoric etc. For­­mularea diagnosticului, a cauzelor de apariție a patologiei și even­tual determinarea sediului lezional necesită o investigație com­plexă ves­tibulară și auditivă. Evaluarea auditivă trebuie să includă otoscopia, tim­pa­nometria, reflexul stapedian, audiograma tonală, audiograma vo­cală, otoemisiunile acustice și potențialele evocate auditive precoce. Eva­luarea vestibulară de tip screening poate fi efectuată în absența unor echipamente specifice, prin teste clinice care pot fi relevante pen­tru orientarea diagnosticului. Cele mai folosite teste sunt: testul Val­salva pentru inducerea nistagmusului, examinarea informală a nis­tag­musului spontan și a nistagmusului relevat, examinarea in­for­mală a urmăririi vizuale, acuitatea vizuală dinamică, testele Dix-Hal­lpike, proba indicației, testul Romberg, testul Fukuda și examinarea sta­bi­lității membrelor inferioare. Testele de screening permit orien­ta­rea diagnostică în prima etapă de consultație, în absența unor in­ves­tigații mai costisitoare.
Cuvinte-cheie: teste vestibulare, screening, tulburări de echilibru

Sindromul vestibular periferic - particularităţi diagnostice și terapeutice

Peripheral vestibular syndrome – diagnostic and therapeutic particularities

Mădălina Georgescu

IFACF-ORL „Prof. Dr. Dorin Hociotă” București
ABSTRACT. Peripheral vestibular syndrome is frequently met in daily ENT practice (30% of patients). History and bedside examination are crucial in differentiating peripheral and central vestibular lesions, as in establishing the aetiology whenever possible. This paper presents a differential diagnostic algorithm for vertiginous syndrome, a specific ca­tegory of the vestibular lesions, in which clinical presentation is do­mi­nated by VERTIGO. It also presents the appropriate treatment options for each aetiology. Bimodal treatment - medication (betahystine) and cus­to­mised vestibular rehabilitation programs - aims at facilitation of the physiologic vestibular central compensation process. This will ena­ble more rapid and more complete recovery of the unilateral ves­ti­bular lesion.
Keywords: vertigo, vestibular central compensation, betahystine, ves­ti­bular rehabilitation

REZUMAT. Sindromul vestibular periferic este o afecțiune frecvent în­tâl­nită în practica curentă ORL (30% din pacienți). Anamneza și exa­me­nul clinic otoneurologic sunt esențiale în diferențierea leziunilor ves­ti­bulare periferice și centrale, precum și în stabilirea diagnosticului etio­logic, atunci când este posibil. Lucrarea prezintă un algoritm de di­ag­nostic diferențial al sindromului vertiginos, categorie aparte de le­ziuni vestibulare, în care tabloul clinic este dominat de VERTIJ, precum și metodele adecvate de tratament al diferitelor entități patologice. Tra­ta­mentul bimodal - medicamentos (betahistină) și programele de re­educare vestibulare - are drept scop facilitarea procesului fiziologic de compensare a leziunilor vestibulare periferice, pentru recuperarea mai rapidă și cât mai completă a leziunii unilaterale.
Cuvinte-cheie: vertij, compensare centrală, betahistină, reeducare ves­tibulară

Sesiunea a VI-a. Patologia otologică

Impedansmetria. Diagnosticul diferenţial al hipoacuziilor cu timpan închis

Acoustic immittance. Differential diagnosis in conductive hearing loss with non-perforated tympanic membrane

Necula Violeta

Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca
ABSTRACT. Hearing loss, from the audiological point of view, re­pre­sents any disturbance in the perception of sound, defined by the type (con­ductive or sensorineural), degree and audiometric con­fi­gu­ration of hearing loss, uni- or bilateral impairment. Classically, hea­ring loss is clas­sified in conductive, sensorineural and mixed. From the clinical point of view, conductive hearing loss involves the external or middle ear. In certain conditions the lesions are vi­si­ble by otoscope/microscope, but questions arise when the tym­pa­nic membrane has no important modification. The pure tone au­dio­gram is the gold standard to mea­sure the hearing loss and to es­ta­blish the type and audiometric con­fi­gu­ration of hearing loss. When the tympanic membrane is normal, we need further tests to esta­blish a correlation between the audiometric re­sults and clinical chan­ges. The acoustic immittance is an objective test which groups a number of measurements, such as tympanometry, acous­tic reflex and volume equivalent, and assesses the state of the mid­dle ear, of ossicular chain, improving the diagnosis accuracy and the the­ra­peutic decision.
Keywords: conductive hearing loss, tympanogram, acoustic reflex

REZUMAT. Hipoacuzia reprezintă, din punct de vedere audiologic, orice tul­burare în perceperea sunetelor, definită de tipul pierderii auditive (de transmisie sau neurosenzorială), de gradul pierderii auditive, de con­fi­gu­ra­ţia audiometrică şi de afectarea uni- sau bilaterală. Clasic, hipoacuzia este cla­sificată în hipoacuzie neurosenzorială, de transmisie şi mixtă. Din punct de vedere clinic, hipoacuzia de transmisie presupune o patologie la nivelul ure­chii externe sau medii. Dacă unele afecţiuni sunt vizibile la examinarea oto­scopică, când leziunea este la nivelul urechii externe sau la nivelul mem­branei timpanice, întrebările apar atunci când ne aflăm în faţa unei mem­brane timpanice integre. Audiograma tonală este investigaţia cea mai utilizată pentru a cuantifica pierderea auditivă şi pentru a stabili tipul şi configuraţia audiometrică. În faţa unei membrane timpanice integre sunt necesare teste suplimentare care să ajute la stabilirea unei corelaţii între rezultatele audiometrice şi modificările clinice. Impedansmetria es­te o astfel de testare obiectivă care grupează o serie de măsurători - cum sunt timpanometria, volumul echivalent şi pragul reflexului acus­tic - şi eva­luează starea urechii medii, a lanţului osicular, completând diag­nos­ti­cul şi ajutând la stabilirea conduitei terapeutice. 
Cuvinte-cheie: hipoacuzie de transmisie, timpanogramă, reflex sta­pe­dian

Timpanometria pe frecvenţe multiple la pacienţii cu otită medie seroasă - studiu clinic

Multiple-frequency tympanometry in patients with otitis media with effusion – clinical study

Elvira Pârlea1, Mădălina Georgescu2

1. Clinica „St. Lukas” Bucuresti
2. IFACF-ORL „Prof. Dr. Dorin Hociotă”, UMF „Carol Davila”  București
ABSTRACT. Otitis media with effusion has a high prevalence in general population (3-4%, according to World Health Organization), one of its major consequences being a conductive hearing loss with air-bone gap be­tween 20-50 dB, due to the middle ear effusion. Usually, the middle ear system is evaluated by conventional impedancemetry. Multiple-freq­uency tympanometry is used to evaluate middle ear function using descending pressures from +200 to -400 daPa, and probe-tone frequencies of 226 through 2000 Hz, in order to analyze middle ear re­so­nant frequency. Resonant frequency is defined as the frequency at which com­pliance and mass susceptance are equal. The value if this parameter will be different in middle ear disorders that increase stiffness or mass. The aim of this clinical study is to explore the middle ear mechano-acous­tic elements - compliance and mass - in patients with otitis media with effusion, using multiple-frequency tympanometry, and to compare the results with tympanograms recorded for probe-tone of 226Hz. The main objective is to investigate the resonant frequency diagnostic and prog­nostic value in patients with middle ear effusion. 
Keywords: otitis media with effusion, low-frequency conductive hea­ring-loss, resonance frequency

REZUMAT. Otita medie cu efuziune are o prevalență înaltă în populaţia generală (3-4%, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii), una din con­se­cinţele majore fiind aceea că determină o hipoacuzie de tip transmisie de circa 20dB, dar poate ajunge până la 50dB, starea urechii medii fiind de obicei evaluată prin impedansmetria convenţională. Timpanometria pe frecvenţe multiple poate scana presiuni şi frecvenţe de la 200 la 2000 Hz, pentru a analiza frecvenţa de rezonanţă a urechii medii, care de­ter­mină echilibrul între masa şi rigiditatea elementelor sistemului ure­chii medii. Valoarea frecvenţei de rezonanţă se va modifica în di­fe­ri­tele tipuri de patologii în care sunt afectate fie masa, fie rigiditatea sis­te­mului urechii medii. Scopul studiului clinic prezentat este de a ex­plo­ra modificările mecano-acustice ale masei și rigidității sistemului ure­chii medii după otita medie cu epanșament folosind timpanometria pe frecvenţe multiple şi de a  compara rezultatele cu acelea oferite de tim­pa­no­metria pe frecvență joasă (220 Hz). Obiectivul principal este de a in­ves­tiga valoarea diagnostică și prognostică a frecvenţei de rezonanță la adulții cu epanșament al urechii medii.
Cuvinte-cheie: otită medie cu epanșament, hipoacuzie de transmisie, masa şi rigiditatea  sistemului urechii medii, timpanometria pe frecvenţe multiple, valoare diagnostică, frecvenţă de rezonanţă

Imagistica CT şi IRM în patologia stâncii temporale

CT and IRM imaging in the temporal squama pathology

Cristina Ancuţa1, Janina Becherescu1, Andreea Marinescu2

1.IFACF-ORL „Prof. Dr. Dorin Hociotă”
2. Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti 
ABSTRACT. The vast otologic pathology requires for detection and cha­rac­te­rization the best imaging techniques. Currently, for the description of bone and foraminal anatomy, the detection of calcifications and destructive bone lesions and for the bone characterization of the la­by­rinth nucleus and the skull base, it is recommended the multiplanar re­con­struction CT-scan. The IRM examination is superior if there are used the adequate sequences for highlighting different tissular struc­tures: liquid (with various degrees of proteic and hemorrhagic content), adi­pose tissue, cholesteatoma (non-EPDW, SET1W and T1W with saturated fat); for highlighting the cranial nerves and vessels in CAI and UPC, and also for the membranous labyrinth, there are useful 3D T2-weighted sequences, being possible to characterize many lesions according to the contrast medium uptake (for this, there are used pre-contrast and post-contrast T1 diffusion-weighted sequences, es­pecially 3DT1), to the specific signal and different localizations, and others only according to biopsy. Mainly, the purpose of imaging methods is to characterize the detected le­sions according to their tissular characteristics, and to evaluate their ex­ten­sion. The aforementioned techniques will be accompanied by clinical case presentation.
Keywords: CT, IRM, tissular/liquid signal, T1SE, T1FS, 3DT1, 3DT2, non-EPDW, otologic pathology, labyrinth nucleus, skull base, membranous la­by­rinth, CAI, UPC, cranial nerves, vessels, contrast medium uptake

REZUMAT. Patologia vastă otologică necesită pentru detectare şi ca­rac­terizare cea mai bună tehnică imagistică. În prezent, pentru de­ta­lie­rea anatomică osoasă şi foraminală, pentru detectarea cal­ci­ficărilor şi a le­ziu­nilor distructive osoase, caracterizarea osoasă a nucleului labirintic şi a bazei de craniu, este recomandată examinarea CT cu reconstrucţii mul­ti­planare. Examinarea IRM este superioară dacă se folosesc sec­ven­ţe­le potrivite pentru evidenţierea diferitelor structuri tisulare - li­chi­de (cu diverse grade de conţinut proteic, hemoragic), ţesut grăsos, co­les­teatoame (non-EPDW, SET1W şi T1W cu saturaţia grăsimii); pentru evi­denţierea nervilor cranieni şi a vaselor în CAI şi UPC, a labirintului mem­bra­nos, sunt utile secvenţele 3D puternic ponderate T2, multe le­ziuni pu­tând fi caracterizate după priza de contrast (în acest scop se uti­li­zează sec­venţe fine ponderate T1 pre- şi post-contrast, mai ales 3DT1), după sem­nalul specific şi diferitele localizări, altele doar după biopsie. În principal, scopul examinărilor imagistice este de a caracteriza leziunile de­tectate în funcţie de caracteristicile tisulare şi de a evalua extensia lor. Teh­nicile imagistice amintite vor fi însoţite de prezentarea unor cazuri clinice.
Cuvinte-cheie: CT, IRM, semnal tisular/lichidian, ponderaţii T1SE, T1FS, 3DT1, 3DT2, non-EPDW, patologie otologică, nucleu labirintic, ba­ză de craniu, labirint membranos, CAI, UPC, nervi cranieni, vase, pri­ză de con­trast

Corelaţii clinico-imagistice în colesteatom

Clinico-imagistic correlations in cholesteatoma

Oana Harabagiu, Constantin Stan, Alma Maniu

Clinica ORL, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca 
ABSTRACT. Introduction. The purpose of this study was to evaluate the utility of running preoperatory a high-resolution CT-scan in cases of middle-ear cholesteatoma. Methods. We conducted a prospective stu­dy on a 18-month period, between January 2015 and July 2016, on a number of 35 patients with the diagnosis of cholesteatoma hos­pi­ta­lized in the ENT Department of the “Iuliu Hațieganu” UMPh, Cluj-Na­poca, who were surgically treated using CWU or CWD maneuver, fol­lowed by tym­panoplasty with TORP or PORP titanium prostheses. The aspect of os­sicular lesions and the extension of cholesteatoma were evaluated with both intraoperative and postoperative CT. Results. Regarding the lo­calization, in cases with attic and mastoid in­vol­vement, we had a good cor­relation with CT image (100%), in all other cases the extension of cho­les­teatoma being more significant on the CT image, probably because of the granulation tissue. As for the correlation of the bone destructions (CT aspect vs. intraoperative as­pect), this was good, especially regarding the hammer bone and in­cus. The utility of preoperative CT was in­du­bi­tably demonstrated in re­vea­ling complications such as lateral semi­cir­­cular canal dehiscence or dural dehiscence (100%), and less in high­lighting the facial nerve im­pair­ment (20%). Conclusions. The high-re­­so­lution CT-scan proved to be usefull in diagnosing and establishing the therapeutic conduct in patients with cholesteatoma, providing in­for­mation on the extension of the lesions, on the possible ossicular le­sions and on the presence of possible complications. The CT-scan is use­­full in assessing the extention of the cholesteatoma in difficult areas re­gar­ding surgery, such as sinus tympani or anterior attic. 
Keywords: cholesteatoma, high-resolution CT-scan, ossicular erosions, the extension of the cholesteatoma  

REZUMAT. Introducere. Scopul acestui studiu a fost de a evalua uti­li­ta­tea efectuării preoperatorii a unei examinări de tip computer-tomograf cu rezoluţie înaltă, în cazurile de colesteatom al urechii medii. Metode. S-a efectuat un studiu prospectiv pe o perioadă de 18 luni, în intervalul ianuarie 2015 - iunie 2016, pe un număr de 35 de pacienți internaţi cu diagnosticul de colesteatom în Clinica ORL, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, la care s-a intervenit chi­rur­gical, practicându-se ca tehnică chirugicală CWU sau CWD, urmată de timpanoplastie cu proteză de titan de tip TORP sau PORP. Aspectul le­ziu­nilor osiculare şi extensia colesteatomului au fost evaluate atât prin exa­minarea CT preoperatorie, cât şi intraoperator. Rezultate. În ceea ce pri­veşte localizarea, în cazurile în care au fost implicate atica şi mastoida am avut o corelaţie bună cu imaginea CT (100%), în toate celelalte ca­zuri extensia colesteatomului fiind mai semnificativă pe imaginea CT, pro­babil din cauza ţesutului de granulaţie. În ceea ce priveşte corelaţia dis­trucţiilor osoase (aspectul CT vs. aspectul intraoperator), aceasta a fost bună, mai ales în ceea ce priveşte afectarea nicovalei şi ciocanului. Uti­li­tatea computer-tomografului preoperator a fost cert demonstrată în observarea complicaţiilor de tip dehiscenţă de canal semicircular la­te­ral sau dehiscenţă durală (100%) şi mai puţin în evidenţierea afec­tă­rii nervului facial (20%). Concluzii. Examinarea CT cu rezoluţie înal­tă se dovedeşte a fi o examinare utilă în diagnosticul şi stabilirea con­duitei terapeutice la pacienţii cu colesteatom, oferind informaţii asu­pra extensiei leziunilor, eventualelor eroziuni osiculare şi prezenţei po­si­bilelor complicaţii. Examinarea CT este utilă în aprecierea extensiei co­les­teatomului în zone dificile din punct de vedere chirurgical, cum ar fi si­nus tympani sau atica anterioară.
Cuvinte-cheie: colesteatom, computer-tomograf cu rezoluţie înaltă, eroziuni osiculare, extensia colesteatomului

Otita medie cronică simplă - teorii patogenice și principii terapeutice actuale (review)

Simple chronic otitis media - current pathogenic theories and therapeutic principles (review)

Luminița Rădulescu, C. Martu, Corina Butnaru, Roxana Șerban, S. Cozma

Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T. Popa” Iași
Spitalul Clinic de Recuperare, Iași
ABSTRACT. Although simple chronic suppurative otitis media is a com­mon condition, the number of reference studies on this to­pic is limited. There are a number of factors incriminated in the pathogenesis of this disease, among which: the immune field - probably related to genetic predisposition, the infectious - microbial factor, the environment and, last but not least, the de­fi­cient management of earlier episodes of acute oti­tis media. The treat­ment of simple chronic suppurative otitis media is a controversy sub­ject among specialists, divided into supporters of con­ser­va­tive (me­dical) treatment, on the one hand, and advocates of surgery, on the other hand, each bringing arguments to support their thesis. No­ta­ble for our country is the significant decrease of the simple chro­nic suppurative otitis media cases, probably due to improved the­ra­peutic approach to acute otitis media and serous otitis media.
Keywords: simple chronic suppurative otitis media, pathogenesis, treat­ment

REZUMAT. Deși este o afecțiune frecventă, numărul de studii de re­fe­rință pri­vind otita medie cronică supurată simplă este limitat. În pa­to­ge­neza aces­tei afecțiuni sunt incriminați o serie de factori, dintre ca­re menționăm: te­re­nul imun - legat probabil de predispoziția ge­ne­tică, factorul infecțios - mi­cro­bian, mediul și, nu în ultimul rând, abor­darea terapeutică deficitară a episoadelor de otită medie acută an­te­rioare. Tratamentul otitei medii cro­ni­ce supurate simple este subiect de controversă în rândul specialiștilor, ca­re se împart în sus­ți­nători ai tratamentului conservator (medical), pe de o parte, și adepții tratamentului chirurgical, de cealaltă parte, fiecare adu­când ar­gu­men­te pentru a-și susține punctul de vedere. Ceea ce trebuie re­marcat pen­tru țara noastră este scăderea semnificativă a cazurilor de otită medie cronică supurată simplă, aceasta datorându-se, probabil, abordării terapeutice îmbunătățite a otitei medii acute și a otitei medii seroase.
Cuvinte-cheie: otită medie cronică supurată simplă, patogenie, tra­tament

Soluţii individuale în implantul cohlear - cu un pas mai aproape

Individual solutions in cochlear implantation - one step closer

E.H. Ștefănescu, N.C. Balica, Mărioara Poenaru

Disciplina ORL, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, Romania
ABSTRACT. Introduction. In order to quickly estimate an individual’s coch­lear duct length (CDL), a research software application was de­veloped. The clinicians can use this information to select the cochlear elec­trode array size that is individually suited to each cochlear implant (CI) recipient. Furthermore, the research software application allows to post­operatively determine the percentage of cochlear coverage, the in­ser­tion depth and the insertion angle of individual electrode con­tacts. The objective was to evaluate the usefulness and reliability of the re­search software application for the estimation of an individual’s CDL as a basis for electrode selection. Methods. Before surgery, the maximum ba­sal turn diameter (value “A”) was measured on a coronal section of high-resolution computed tomography (HRCT) of the temporal bone. Based on “A”, the research software application calculated the CDL, and either the longest, or a shorter electrode was chosen for im­plan­tation. After implantation, the results of 21 consecutive pa­tients (23 ears) obtained using the research software applications were com­pared to their postoperative X-ray measurements and to the sur­geon’s intraoperative notes. Results. The application was used in 21 con­se­cu­tive patients (19 children, 2 adults). The “A” distance measured on CT scans varied from 7.8 mm to 9.7 mm, with a mean value of 9.14 mm; SD=0.415. The measured “A” distances correspond to CDLs varying from 28.5 mm to 36.4 mm. The mean CDL was 34.05 mm; SD=1.72. Full in­ser­tion was achieved in all but two cases, but there were no electrodes out­side the cochlea. There was no electrode fold over detected on ima­ging. In all but 4 cases, the electrode was chosen based on the research soft­ware application’s indication. We inserted the electrode mostly through the round window (18/23). For 17 long electrode arrays, the soft­ware application suggested an insertion depth of 30.7 mm and it was 29.4 mm (mean value) according to measurements on the X-ray. For 5 shorter electrode arrays, the predicted insertion depth using the soft­ware application was 27.4 mm, and it was 26.6 mm (mean value) ac­cor­ding to measurements on the X-ray. In one case, we used an even shor­ter electrode. Conclusion. The results suggest a good correlation bet­ween the insertion depths predicted preoperatively using the software application and calculated postoperatively using the X-ray. The insertion length predicted by software was always longer than the one calculated on X-ray.
Keywords: cochlear duct length, software for electrode selection, X-ray postoperatively - cochlear coverage

REZUMAT. Introducere. O aplicație software a fost dezvoltată pentru a estima rapid lungimea canalului cohlear (LCC) al unei persoane. Clinicienii pot utiliza această informație pentru a selecta dimensiunea lanțului de electrozi cohleari care este potrivit individual fiecărui destinatar de implant cohlear (IC). În plus, aplicația software de cercetare permite o determinare postoperatorie a procentului de acoperire cohleară, a profunzimii inserției și a unghiului de inserție a contactelor electrodului individual. Obiectivul a fost evaluarea utilității și fiabilității aplicației software de cercetare pentru estimarea LCC a unei persoane, ca bază pentru alegerea electrodului. Metode. Înaintea operației a fost măsurat diametrul maxim bazal de rotație (valoarea „A”) pe o secțiune coronală a tomografiei computerizate de înaltă rezoluție a osului temporal. Bazat pe „A”, aplicația software de cercetare a calculat LCC, iar electrodul mai lung sau mai scurt a fost ales pentru implantare. După implantare, rezultatele a 21 de pacienți consecutivi (23 de urechi) obținute utilizând aplicația software de cercetare au fost comparate cu măsurătorile lor postoperatorii pe radiografii și cu notițele chirurgului din timpul operației. Rezultate. Aplicația a fost utilizată la 21 de pacienți consecutivi (19 copii, 2 adulți). Distanța A măsurată pe CT a variat între 7,8 și 9,7 mm, cu o valoare medie de 9,14 mm; SD=0,415. Distanța „A” măsurată corespunde unei LCC variind între 28,5 mm și 36,4 mm. Media LCC a fost 34,05 mm; SD=1,72. Cu excepția a două cazuri, a fost obținută inserția completă, dar nu au existat electrozi în afara cohleei. Pe imagistică nu s-a detectat nicio îndoire a electrodului. Cu excepția a patru cazuri, electrodul a fost ales pe baza indicației aplicației software. În cea mai mare parte a cazurilor am introdus electrodul prin intermediul ferestrei rotunde (18/23). Pentru 17 lanțuri lungi de electrozi, aplicația software a sugerat o profunzime a inserției de 30,7 mm, iar cea determinată prin măsurătorile pe radiografii a fost de 29,4 mm (valoarea medie). Pentru 5 lanțuri scurte de electrozi, profunzimea de inserție prezisă cu ajutorul software-ului a fost de 27,4 mm și de 26,6 mm (valoare medie) conform măsurătorilor pe radiografii. Într-unul din cazuri am folosit un electrod și mai scurt. Concluzii. Rezultatele sugerează o bună corelație între profunzimea de inserție prezisă preoperator utilizând aplicația software și cea calculată postoperator utilizând radiografia. Lungimea inserției prezisă de software a fost întotdeauna mai mare decât cea calculată pe radiografii.
Cuvinte-cheie: lungime canal cohlear, software dedicat alegerii electrodului, radiografie postoperatorie - acoperire cohlee

Sesiunea a VII-a. Patologia rinosinuzală

Managementul papilomului inversat din sinusurile paranazale

Management of the inverted papilloma of the paranasal sinus

Claudiu Manea

Departamentul ORL, Spitalul „Sfânta Maria”, București, România
ABSTRACT. Inverted papilloma is a common epithelial benign tumour, of uncertain aetiology, arising from the outlining Schneiderian respiratory membrane. This locally aggressive neoplasm is a lesion of the mucosal membrane of the nasal cavity and the paranasal sinuses, composed of well-differentiated columnar or ciliated respiratory epithelium. It has a high risk of association with malignancies. Surgery is the primary treatment. After surgery, the risk of local recurrence varies with the extent of resection, with an often recurrence if incompletely excised. This paper is an overview on the diagnostic and therapeutic algorithm used in cases of inverted papilloma in “St. Mary” ENT Department. We conclude that the endoscopic approach has proven to become a safe and effective method over the traditional approach. Nevertheless, in cases of advanced tumour stages, or malignancy, the best surgical op­tion is to use a wide access, as radical antrostomy or paralateronasal rhinotomy.
Keywords: papilloma, surgery, endoscopic approach, recurrence

REZUMAT. Papilomul inversat este o tumoră epitelială benignă frec­ven­tă, de etiologie incertă, care își are originea în stratul Schneiderian al mucoasei respiratorii. Această neoplazie locală agresivă reprezintă o leziune a mucoasei de la nivelul cavității nazale și al sinusurilor pa­ra­nazale, formată din epiteliu respirator cilindric sau ciliat bine diferențiat. Pre­zintă un risc crescut de asociere cu leziuni maligne. Tratamentul de primă intenție este chirurgical. Postoperator, riscul recurenței lo­ca­le variază în funcție de extensia rezecției, fiind mai mare în cazul ex­ci­ziilor incomplete. Prezentarea de față este o revizuire a algoritmului de diagnostic și tratament utilizat în Departamentul ORL al Spitalului „Sfân­ta Maria”. Am ajuns la concluzia că abordul endoscopic este me­to­da cea mai eficientă și cea mai sigură, comparativ cu abordul clasic. Oricum, în sta­diile avansate ale tumorii sau în cazurile de leziuni maligne, opțiunea chirurgicală cea mai bună este acea cu acces larg, precum antrostomia radicală sau rinotomia paralateronazală.
Cuvinte-cheie: papilom, chirurgie, abord endoscopic, recurență

Chirurgia endoscopică a tumorilor rinosinuzale în patologia pediatrică

Endoscopic surgery in paediatric tumors of the nasal cavity and paranasal sinuses

Bogdan Mocanu, Silviu Oprescu

Brain Institute - Spitalul Monza Bucureşti
ABSTRACT. The authors would like to present their experience in ap­proa­ching conditions in the paediatric benign tumors of the nasal ca­vity and paranasal sinuses through endoscopic surgery. In this pa­per we present some complex maneuvers for the resection of an eth­moidal encephalocele at a 3-month-old baby, for the excision of a meningoencephalocele at a two-and-a-half-year-old child, for a meningocele at a 7-year-old child, a case of clivus chordoma at a 6-year-old child and a very rare case of ju­ve­­nile fibromatosis at a 2-year-old child. We emphasize the key moments of the surgical in­ter­vention: intraoperatory closure of CSF leak, efficient hemo­stasis, the usage of suspension microlaryngoscopy instruments during the re­section of tumors in the retrosphenoidal region and the utility of the surgical lynavigation system and the intraoperative CT-scan and MRI. All the interventions described were performed exclusively by a mono-disciplinary ENT surgical team. 
Keywords: meningocele, encephalocele, meningoencephalocele, clivus chordoma, juvenile fibromatosis, CSF leak, endoscopic surgery

REZUMAT. Autorii prezintă experiența lor în abordarea afecțiunilor din pa­to­logia tumorală benignă pediatrică rezolvabilă prin chirurgia en­do­scopică transnazală. În lucrare sunt exemplificate manevrele com­plexe pen­tru ablația unui encefalocel la un copil în vârstă de 3 luni, pentru excizia unui meningo-encefalocel la un pacient în vârstă de 2 ani și jumătate, pentru un meningocel la o pacientă în vârstă de 7 ani, pentru un cordom de clivus la un pacient de 6 ani şi un caz foar­te rar de fibromatoză juvenilă la o pacientă în vârstă de 2 ani, pu­nând accentul pe momentele-cheie ale intervențiilor: închiderea in­tra­ope­ratorie a fistulelor LCR, hemostaza eficientă, utilizarea in­s­tru­mentarului de microlaringoscopie suspendată în timpul ma­ne­vrelor de îndepărtare a tumorii din regiunea retrosfenoidală sau uti­lizarea navigației chirurgicale și a CT-ului sau RMN-ului in­tra­ope­ra­tor. Toate intervențiile descrise au fost rezolvate exclusiv de către echi­pa monodisciplinară ORL.
Cuvinte-cheie: meningocel, encefalocel, meningoencefalocel, cor­dom de clivus, fibromatoză juvenilă, fistulă LCR

Sesiunea a VIII-a. Performanțe chirurgicale interdisciplinare

Concepte actuale în regenerarea glandelor salivare

Current concepts in the regeneration of salivary glands

Mihnea-Ioan Nicolescu1,2, Gina Manda2

1. UMF Carol Davila București
2. INCD Victor Babeș București
ABSTRACT. Introduction. The secretion of the salivary gland pa­ren­­chyma may be reduced to extinction in primary pathology, especially in their secondary damage. The salivary glands are highly radiosensitive and including them in the radiation fields often lead to dry mouth. There is an intrinsic repair/regeneration potential of the glandular tissue, which can be exploited and used for the saliva secretion level recovery. Material and method. The study methods of salivary gland regenerative capacity include cell cultures, in dif­ferent working conditions, but also in vivo experiments by uni­la­­teral ligation of the excretory duct of murine submandibular gland and its release after a 5 to 7 days interval. The present study fo­cused on in vitro experiments, including cell cultures achieved un­der microgravity compared to the usual processing conditions. Re­sults. Primary cell cultures using cells isolated from the major sali­vary glands lead to the formation of non-sticky multicellular ag­gre­gates, known as salispheres. These include both mesenchymal and epithelial cells. The selected cells out of these, once injected into the atrophied (post-irradiation) salivary glands, stimulate the local repairing response and favour the gradual installation of regeneration. In the described in vivo experiments, the salivary gland spontaneously recovers after releasing the ligature of the ex­cre­­to­ry duct without any application of exogenous cell, provided that the innervation is intact. Conclusions. Salivary glands have an in­ter­nal regeneration potential that occurs in basal conditions and is main­tained to a certain threshold. This potential can be reactivated even if that threshold is exceeded, by supplementing with cells with in­du­cer capabilities. Identifying the cellular mechanism of these pro­cesses may contribute to the optimization of the treatment of xe­ro­stomia or “dry mouth” syndrome type disorders, which reduce the salivary secretory capacity.
Keywords: salivary glands, regeneration, dry mouth, salispheres 

REZUMAT. Introducere. Secreția parenchimului glandelor salivare poa­te fi scăzută chiar până la dispariție atât în cazul patologiei pri­ma­re, dar mai ales în cazul afectării secundare a acestora. Glandele sa­li­vare sunt extrem de radiosensibile, iar includerea lor în câmpurile de iradiere conduce frecvent la xerostomie. Există un potențial in­trin­sec de reparare/regenerare a țesutului glandular, care poate fi exploatat și utilizat în refacerea nivelului de secreție salivară. Ma­te­rial şi metodă. Metodele de studiu al capacității regenerative a glandelor salivare includ culturi celulare, în diverse condiții de lu­cru, dar și experimente in vivo, prin ligatura unilaterală a ductului ex­cre­tor al glandei submandibulare muride și eliberarea aces­tu­ia după un interval de 5-7 zile. Studiul de față s-a concentrat pe experimentele in vitro, incluzând culturi celulare realizate în con­di­­ții de microgravitație comparativ cu condițiile uzuale de lucru. Re­­zul­­tate. Culturile celulare primare utilizând celule izolate din glan­­dele salivare mari duc la formarea de agregate multicelulare non-aderente, cunoscute ca salisfere. Acestea includ atât celule me­zen­­chimale, cât și epiteliale. Celule selecționate dintre acestea, odată in­­jec­­tate în glande salivare atrofiate (post-iradiere), stimulează răs­pun­­sul reparator local și favorizează instalarea unei regenerări trep­tate. În cazul experimentelor in vivo descrise, glanda salivară își re­vine spontan după deligaturarea ductului excretor, fără aport ce­lu­lar exo­gen, cu condiția menținerii intacte a inervației. Concluzii. La nivelul glan­delor salivare există un potențial intern de regenerare, ca­re in­tervine în condițiile bazale și se menține până la un anumit prag. Aces­ta poate fi reactivat chiar și în cazul depășirii acelui prag, prin su­pli­mentarea cu celule cu capacități inductorii. Identificarea me­ca­­nis­mului celular al acestor procese poate contribui la optimizarea tratamentului afecțiunilor care diminuează capacitatea secretorie salivară, de timpul xerostomiei sau sindromului de „gură uscată”.
Cuvinte-cheie: glande salivare, regenerare, xerostomie, salisfere

Chirurgia estetică și funcţională a nasului

Aesthetic and functional surgery of the nose

Stan Cotulbea

Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara
ABSTRACT. Introduction. Aesthetic and functional surgery of the nose is adressing to a nasal hyperplasia, with aquiline nose, too long, etnic, latero deviated, with singular or concomitent septum deviation. Surgical techniques. Closed and open surgical techniques. I personally preffer the closed technique and I use only occasionally the open tech­nique. In closed surgical technique, the incision is transfixiant, in­ter­septocolumelar, extended in the bilateral nasal dome, the os­teo­car­ti­laginous components are isolated, and then is practiced the nasal py­ramid modelling. When a septum deviation is associated, this is re­solved in the majority of cases after rhinoplasty, in the same surgical pro­ce­dure. Anesthesia: local, with i.v. sedation, or general, with IOT. Material and methods. Rhinoseptoplasties - 5 years (2008-2012). Total of operated cases: 2192.
Keywords: aesthetic and functional nasal surgery, open/closed tech­nique

REZUMAT. Introducere. Chirurgia estetică și funcțională a nasului se adresează unei hiperplazii nazale, cu nas aquilin, prea lung, etnic, la­te­rodeviat, cu deviație de sept singulară sau concomitentă. Tehnici chirurgicale. Tehnici chirurgicale închise și deschise. Personal, prefer tehnica închisă și numai în cazuri particulare tehnica deschisă. În tehnica chirurgicală închisă, incizia este transfixiantă, interseptocolumelară, prelungită în domul nazal bilateral, se izolează componentele osteo­car­ti­la­ginoase, după care se practică modelarea piramidei nazale. Când se aso­ciază și deviația de sept, aceasta se rezolvă în majoritatea cazurilor după rinoplastie, în același timp operator. Anestezia - locală, cu sedare i.v, sau generală, cu IOT. Material și metodă. Rinoseptoplastii - 5 ani (2008-2012). Total cazuri operate: 2192.
Cuvinte-cheie: chirurgie nazală estetică și funcțională, tehnică închisă/deschisă

Faringostomii largi post-laringectomie

Enlarged pharyngostomies after laryngectomy

Romeo Călărașu, Tiberiu Dimitriu

IFACF-ORL „Prof. Dr. Dorin Hociotă”
ABSTRACT. The authors present a pathology rarely met in scientific literature, that of enlarged fistulas after radical laryngectomy. This incident appears more frequently on pre-surgery irradiated patients. Based on a clinical case with over 700 days of inpatient condition, mul­­tiple surgeries and exorbitant costs, the authors present the com­plexity of such a postoperatively complication. Its management im­plies long-term sustained effort of a complex multidisciplinary medical team, which must include nutritionist, intensive care physician, plastic surgeon, general surgeon, oncologist, radiotherapist and ENT. As conclusion, the authors present their history of nine cases of enlarged pharyngostoma after radical laryngectomy in over 50 years of clinical experience.
Keywords: laryngectomy, postoperatively pharyngostoma, pharynx re­construction, irradiated patient, multidisciplinary team

REZUMAT. Autorii aduc în discuție o problemă mai puțin întâlnită în literatura de specialitate, cea a fistulelor largi post-laringectomie totală, incident redutabil care apare în special pe terenuri iradiate preoperator. Pe baza analizării unui caz care a necesitat o internare de peste 700 de zile, multiple intervenții chirurgicale și costuri exorbitante, autorii pre­zintă complexitatea unei astfel de complicații postoperatorii, a că­rei rezolvare presupune un efort prelungit al unei echipe medicale com­plexe, pluridisciplinare, din care nu pot lipsi nutriționistul, medicul anes­tezist - reanimator, chirurgul plastician, generalist, oncologul, ra­dio­terapeutul și otolaringologul. În final, autorii prezintă experiența lor, ca­re cuprinde 9 cazuri de faringostomă largă post-laringectomie în cei pes­te 50 de ani de practică clinică.
Cuvinte-cheie: laringectomie, faringostomă postoperatorie, recon­s­truc­ția faringelui, teren iradiat, echipă pluridisciplinară

Rinoplastie după septoplastie în antecedente

Rhinoplasty after previous septoplasty

Nicolae Antohi1, Alexandru Calu1, Marius Hritcu1, Radu Ionescu1, Vitalie Stan2, Andrei Antohi3

1. Spitalul de Chirurgie plastică şi Ortopedie MedLife, București, România
2. Clinica ArcaLife, București, România
3. Catedra ORL, USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău, Republica Moldova
ABSTRACT. Introduction. Rhinoplasty is a challenging surgical pro­ce­dure. However, it becomes more challenging after previous sep­to­plasty. In this presentation, we want to point out some par­ti­cu­larities of rhinoplasty in patients with history of septoplasty. Ma­te­rial and methods. We conducted a retrospective study of 382 con­secutive rhinoplasty patients operated between March 2015 and March 2017. Out of these patients, 12 (3.1%) were identified with a history of previous septoplasty. All of them underwent pri­ma­ry open rhinoplasty and secondary septoplasty. Surgical tech­niques were applied according to the type of septal defect, resi­dual septal contour, nasal framework stability, nasal breathing and de­sired nasal contour, and included dissection of the septum, sep­to­plasty, closure of the septal perforation (if existed), nasal frame­work stabilization, structural grafting, tip stabilization and lateral na­sal wall strengthening with grafts. Results. In all cases, except one, good and satisfactory aesthetic and functional results were ob­tained. Postoperative complications included one case of nasal ble­eding and one localized septal abscess, which were treated con­servatively. Conclusion. If a patient with septal deviation also wants a rhinoplasty for aesthetic reason, both procedures should be per­formed in the same stage. Otherwise, rhinoplasty after previous sep­to­plasty is more demanding and risky, with more possible intra- and postoperative complications.
Keywords: rhinoplasty, previous septoplasty, open rhinoplasty

REZUMAT. Introducere. Rinoplastia este una dintre cele mai solicitante in­ter­venții chirurgicale. Cu toate acestea, rinoplastia devine o provocare și mai mare în cazul unei septoplastii în antecedente. În această pre­zen­tare o să evidențiez câteva din particularitățile rinoplastiei în cazul pa­cien­ților cu septoplastie în antecedente. Material și metodă. Am efec­tuat un studiu retrospectiv în care au fost incluși 382 de pacienți con­secutivi la care s-a efectuat rinoplastie în perioada martie 2015 - mar­tie 2017. Dintre acești pacienți, 12 (3,1%) au prezentat o septoplastie în antecedente. La acești pacienți s-au efectuat rinoplastie primară des­chi­să și septoplastie secundară. Tehnicile chirurgicale utilizate au fost se­lec­tate în funcție de defectul septal, conturul septului nazal restant, sta­bi­litatea structurală nazală, respirația nazală și de conturul nazal do­rit și au inclus: disecția septului, septoplastie, închiderea perforației sep­tale (în cazul prezenţei acesteia), stabilizarea structurilor nazale, gre­fe structurale, stabilizarea vârfului nasului, întărirea pereților laterali na­zali cu grefe. Rezultate. Cu excepția unui singur caz, în toate celelalte ca­zuri s-a obținut un rezultat estetic și funcțional bun. Complicațiile post­operatorii au inclus un caz de sângerare și un caz de abces septal lo­ca­lizat, ambele fiind tratate cu succes în mod conservativ. Concluzie. Da­că un pacient cu deviație de sept dorește o rinoplastie din motive es­te­tice, ambele intervenții chirurgicale trebuie efectuate în aceeași etapă. În caz contrar, rinoplastia după septoplastie devine o intervenție mult mai solicitantă și mai riscantă, cu posibilitatea mai mare de apariție a com­pli­ca­țiilor intra- și postoperatorii.
Cuvinte-cheie: rinoplastie, septoplastie anterioară, rinoplastie deschisă