Infecţiile tractului respirator (ITR) reprezintă una dintre principalele cauze de morbiditate şi mortalitate în întreaga lume atât la copii, cât şi la adulţi. În ţările dezvoltate, aproximativ 50% din consultaţii sunt determinate de bolile aparatului respirator. ITR sunt produse de agenţi etiologici diverşi (virusuri, bacterii, fungi, protozoare etc.), care pot să afecteze căile respiratorii superioare şi/sau inferioare. De cele mai multe ori, aceste infecţii au o evoluţie benignă, autolimitantă, fiind uşor de tratat. Există situaţii în care evoluţia clinică a infecţiilor respiratorii este severă (pneumonie acută comunitară, bronşiolită acută, bronşită etc.), putând să fie urmată de apariţia unor leziuni pulmonare sechelare semnificative. În aceste circumstanţe, abordarea terapeutică va fi complexă, susţinută şi de lungă durată.
De cele mai multe ori, ITR pot să prezinte un caracter recurent, astfel că în decursul unui an pot să apară mai multe episoade de îmbolnăviri. Frecvenţa episoadelor de infecţii respiratorii variază în funcţie de vârsta pacientului. În primii ani (0-6 ani), infecţiile acute respiratorii superioare au o frecvenţă de aproximativ 6-8 episoade/an. În cazul în care copiii frecventează o colectivitate (creşă, grădiniţă, şcoală etc.), numărul acestor episoade poate să crească semnificativ. În contrast cu acestea, infecţiile acute respiratorii inferioare sunt mai rare, mai severe, impun de cele mai multe ori spitalizarea copilului şi, implicit, necesită costuri mari pentru îngrijirile medicale. Se estimează că, în ţările dezvoltate, aproximativ 6% dintre copiii cu vârsta sub 6 ani prezintă ITR cu caracter recurent.
Structura pe vârste a ITR recurente care apar în copilărie arată că 25% dintre episoade se înregistrează la copii sub vârsta de 1 an şi 18% apar la copii cu vârste cuprinse între 1 şi 4 ani.
ITR recurente se definesc ca infecţii care apar de cel puţin trei ori/an sau în sezonul toamnă-iarnă în decurs de doi ani consecutivi. Cu toate acestea, trebuie precizat că noţiunea de infecţie acută respiratorie recurentă diferă în funcţie de localizarea infecţiei la nivelul aparatului respirator. Astfel, pentru otita medie acută (OMA), apariţia a trei episoade de boală în decurs de 6 luni sau a patru episoade de boală în decurs de 12 luni reprezintă elementele care definesc otita medie recurentă. Rinita acută/rinofaringita acută se defineşte ca fiind recurentă dacă apar cel puţin cinci episoade de îmbolnăviri într-un an. În cazul faringitei acute recurente se impune prezenţa a cel puţin trei episoade de îmbolnăvire pe an. În contextul acestor exemple, definirea noţiunii de ITR recurentă este relativ arbitrară, astfel încât nu ajută prea mult medicul în luarea unor decizii terapeutice optime pentru fiecare pacient. Adesea, ITR recurente se pot complica. Cele mai frecvente complicaţii care apar sunt suprainfecţiile bacteriene localizate în sfera ORL (otita medie acută, sinuzita acută etc.) sau la nivelul plămânului (bronşita, traheobronşita, pneumonia etc.).
Infecţiile respiratorii sunt responsabile de costuri semnificative pentru sistemele de sănătate, dar şi pentru societate. Aceste costuri rezultă din vizitele la medic, consultaţiile medicale, investigaţii complexe recomandate, tratamente, spitalizări şi din absenteism.
De regulă, ITR au o evoluţie benignă, autolimitantă şi nu impun internarea în spital. Cu toate acestea, este necesară o supraveghere atentă a copilului aflat la domiciliu atât de către familie, cât şi de medicul de familie şi asistenta medicală pentru monitorizarea evoluţiei afecţiunii. Părinţii vor fi instruiţi în vederea asigurării unei hidratări bogate, care să faciliteze un control mai bun al curbei termice şi, totodată, o fluidificare a secreţiilor sino-bronşice. În plus, va fi asigurată o dietă diversificată, adecvată vârstei pacientului. Copilul nu va fi forţat să mănânce pentru că există riscul să apară vărsăturile, care pot agrava simptomatologia respiratorie şi să favorizeze instalarea unui sindrom acut de deshidratare. Se recomandă mese reduse cantitativ, dar mai dese, pentru a se evita creşterea presiunii abdominale şi, implicit, creşterea efortului respirator. Mediul ambiental trebuie să asigure un confort termic de maximum 21-22°C, iar îmbrăcămintea să fie subţire, confortabilă. Nu va lipsi baia zilnică. În formele severe de ITR se recomandă internarea de urgenţă a copilului în spital şi monitorizarea susţinută a acestuia.
Abordarea terapeutică a ITR acute, dar şi a celor recurente variază în funcţie de mai multe elemente, dintre care trebuie menţionate: vârsta pacientului, comorbidităţile existente, starea de nutriţie a copilului, contextul epidemiologic în care apare afecţiunea, statusul vaccinal, sediul infecţiei, severitatea simptomatologiei.
Este important ca orice pacient pediatric să fie evaluat pentru a identifica dacă există ITR cu afectare sistemică (dar nu trebuie să contăm doar pe prezenţa febrei pentru a pune acest diagnostic) sau dacă infecţia localizată iniţial la nivelul căilor respiratorii superioare (CRS) a coborât la nivelul căilor respiratorii inferioare. În cazul în care infecţia este localizată doar la nivelul CRS, marea majoritate a agenţilor infecţioşi sunt reprezentaţi de virusuri, astfel încât terapia antibiotică nu se justifică. Orice infecţie acută respiratorie virală va fi tratată simptomatic. Este o recomandare valabilă şi în cazul formelor uşoare/moderate de infecţie cu SARS-CoV-2 la copii.
Dacă există o suspiciune clinică de infecţie bacteriană, este necesar ca, în regim de urgenţă, să se iniţieze o antibioterapie empirică şi, totodată, să se identifice agentul etiologic. În cazul în care pacientul prezintă o faringită acută/faringoamigdalită acută produsă de Streptococcus pyogenes, este necesară iniţierea antibioterapiei.
Indiferent de etiologia ITR, înainte de instituirea tratamentului specific, principalul obiectiv terapeutic constă în reducerea febrei, durerii şi ameliorarea respiraţiei. În acest sens se recomandă iniţierea unei terapii simptomatice care să conţină antipiretice, antiinflamatoare, analgezice topice şi descongestionante nazale.
Este important să explicăm părinţilor că tratamentul cu antibiotice poate vindeca doar infecţiile bacteriene, niciodată pe cele virale. Utilizarea incorectă şi excesivă a antibioticelor în tratamentul ITR are o contribuţie importantă la apariţia rezistenţei, cu atât mai mult cu cât la copii un procent semnificativ (60-90%) dintre infecţiile acute respiratorii sunt produse de virusuri. Centrul de Control al Bolilor (CDC) preciza într-un studiu dat publicităţii în urmă cu câţiva ani că în SUA sunt prescrise anual, inutil, peste 50 de milioane de doze de antibiotic pentru infecţii virale (în medie, 1 din 6 locuitori este tratat incorect). Mai mult de 10 milioane de doze au fost prescrise anual pentru ITR, deşi acestea nu au adus niciun beneficiu pacienţilor.
În Europa, aproximativ 40% dintre locuitori au utilizat antibiotice cu administrare orală pe parcursul unui an. Într-un raport publicat de Compania Cegedim (2013) se arată că în România s-au utilizat anual aproximativ 30 de milioane de doze de antibiotice cu administrare orală. Dintre acestea, peste 30% sunt antibiotice cu spectru larg (cefalosporine de generaţia a III-a şi echivalente).
O dovadă a excesului de utilizare a antibioticelor o reprezintă rata crescută a rezistenţei germenilor. Astfel, din anul 2011, în România, 60% dintre tulpinile izolate de Streptococcus pneumoniae au devenit rezistente la penicilină şi peste 40% au fost rezistente la macrolide.
În această perioadă dificilă în care ne confruntăm cu un număr tot mai mare de îmbolnăviri produse de noul coronavirus este esenţial să abordăm cât mai susţinut toate măsurile preventive care se impun pentru a evita îmbolnăvirile acute în rândul copiilor noştri. Pe lângă distanţarea fizică, alegerea unei măşti adecvate vârstei copilului, purtarea corectă a acesteia şi spălatul cât mai des pe mâini, mai trebuie să ţinem cont şi de alte aspecte, întrucât copiii se pot îmbolnavi în această perioadă şi de alte afecţiuni acute de etiologie virală (gripă, rinofaringită, guturai etc.).
Un element important în prevenţia infecţiilor respiratorii acute, dar şi a recurenţei acestora în rândul copiilor, îl reprezintă educaţia părinţilor în vederea conştientizării rolului pe care îl au alimentaţia corectă adaptată pentru vârsta copilului, igiena somnului, prevenirea principalilor factori de risc şi imunizarea în menţinerea stării de sănătate a copiilor. Părinţii trebuie să fie informaţi constant despre importanţa alimentaţiei naturale a sugarului în ceea ce priveşte protecţia antiinfecţioasă. Prin intermediul unor componente esenţiale din compoziţia laptelui matern care au rol imunomodulator (nucleotide, acizi graşi polinesaturaţi, imunoglobulina A secretorie etc.), sistemul de apărare al sugarului se întăreşte. Trebuie pus accent pe riscurile la care este expus sugarul prin renunţarea la alimentaţia naturală. În cazul preşcolarilor, se recomandă o alimentaţie diversificată, echilibrată, bogată în vitamine (C, D, complexul B etc.) şi minerale, componente care ajută la fortifierea organismului şi la îmbunătăţirea răspunsului imun în faţa agresiunilor infecţioase.
Un factor de risc important în apariţia infecţiilor respiratorii recurente este reprezentat de mediul în care copilul trăieşte. Expunerea acestuia la fumatul pasiv, la aer poluat, mucegai sau umiditate creşte semnificativ riscul îmbolnăvirilor respiratorii. Aceşti factori de mediu produc o permanentă iritaţie şi, secundar, o inflamaţie a mucoasei sino-bronşice, modificări histopatologice care creează condiţii favorabile pentru cantonarea agenţilor infecţioşi. Igiena locuinţei, igiena individuală şi igiena alimentelor joacă, de asemenea, un rol semnificativ în prevenirea diferitelor infecţii.
În această perioadă, imunizarea copiilor în conformitate cu programul naţional de vaccinare trebuie să reprezinte un deziderat pentru fiecare medic care îngrijeşte copii.
În condiţiile în care marea majoritate a ITR sunt produse de virusuri, rolul vaccinurilor antibacteriene (Pertussis, Pneumococcus, H. influenzae) este limitat din punctul de vedere al prevenţiei acestor episoade de îmbolnăvire. Cu toate acestea, vaccinurile existente sunt importante în reducerea complicaţiilor bacteriene (otită medie acută, sinuzită, pneumonie acută etc.), care pot să urmeze unui episod acut de ITR. Trebuie precizat că, în cazul infecţiilor respiratorii recurente, nu există un vaccin specific pentru marea majoritate a agenţilor patogeni care produc îmbolnăviri. Doar vaccinarea antigripală are un impact direct asupra unor episoade de ITR. Trebuie subliniat că Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă imunizarea anuală cu vaccin antigripal pentru toată populaţia, începând cu vârsta de 6 luni, incluzând copiii şi adolescenţii.
În acest an, coexistenţa cu noul tip de coronavirus aduce provocări noi şi imprevizibile pentru fiecare dintre noi. În acest moment nu este foarte clar care va fi evoluţia epidemiologică a infecţiilor respiratorii în perioada de toamnă-iarnă. Este important să reducem pe cât posibil riscul unei duble epidemii şi, prin urmare, vaccinarea antigripală este o opţiune bună. În evoluţie, virusul gripal poate să producă forme grave de boală. În acelaşi timp, noul tip de coronavirus a demonstrat până în prezent că poate să determine forme severe de boală, în condiţiile în care nu dispunem de un tratament etiologic şi nici de un vaccin. În această situaţie, pentru a reduce riscul de infecţie simultană cu ambele virusuri şi implicit de a dezvolta forme severe de boală, vaccinarea antigripală trebuie luată în considerare. În plus, infecţia simultană cu ambele virusuri, gripal şi SARS-CoV-2, este o necunoscută. Pentru a creşte şansele de supravieţuire în rândul populaţiei, această situaţie trebuie evitată.