De peste trei ani, toată omenirea se con­frun­tă cu pandemia de COVID-19. Cu­noş­tin­ţele acumulate până în prezent cu privire la infecţia cu SARS-CoV-2 sunt in­su­fi­cien­te şi există multe întrebări care aş­teap­tă răspunsuri, dar ceea ce e aparent evi­dent este că există o incidenţă redusă şi o severitate scăzută a infecţiei la copii.

Majoritatea copiilor infectaţi cu SARS-CoV-2 sunt asimptomatici sau au simptome uşoare şi, de obicei, se re­cu­pe­rează fără sechele. Morbiditatea şi mortalitatea din cadrul COVID-19 sunt foarte scăzute la copii în comparaţie cu adulţii(1). Cu toate acestea, în cazuri rare, şi copiii pot să dezvolte forme severe de boală.

Efectele pe termen lung ale infecţiei cu noul tip de coronavirus la populaţia pe­diatrică au început să fie sesizate şi ulte­rior menţionate în literatura de specia­li­tate începând cu mijlocul anului 2021. Aproape toate studiile publicate despre „long COVID” la această grupă de vârstă au limitări considerabile. Dintre acestea, amintim includerea în loturile de studii a copiilor fără confirmarea infecţiei cu SARS-CoV-2, lipsa unor grupuri de control adecvate etc.(2,3)

Cele mai frecvente complicaţii pe termen lung ale infecţiei cu SARS-CoV-2 la copii sunt miocardita, sindromul inflamator multisistemic la copii (MIS-C/PIMS) şi long COVID.

Infecţia cu SARS-CoV-2 este asociată cu un risc crescut de miocardită de 30 de ori mai mare la copiii sub 16 ani şi de 16 ori mai mare în populaţia generală, potrivit Centers for Di­sease Control and Prevention (CDC). Mai mult, datele ştiinţifice sugerează că miocardita în contextul infecţiei cu SARS-CoV-2, atât în cazul COVID-19 sever, cât şi în sindromul inflamator multisistemic, prezintă un risc mult mai mare decât cel derivat din vaccinarea cu un vaccin ARNm împotriva infecţiei cu SARS-CoV-2.

Definiţia pentru long COVID este diferită în funcţie de diferite surse (NICE, OMS sau CDC). Un element important îl reprezintă  durata simptomatologiei, care variază între patru şi 12 săptămâni după infecţia acută. Astfel, definiţia elaborată de Institutul Naţional pentru Excelenţă în Sănătate şi Îngrijire (NICE)(4) menţionează prezenţa unor semne şi simptome care durează mai mult de patru săptămâni după infecţia cu SARS-CoV-2. În definiţie se disting:

COVID-19 simptomatic – semne şi simptome ale COVID-19 care durează de la patru săptămâni până la 12 săptămâni.

Sindrom post-COVID – semne şi simptome care se dezvoltă în timpul sau după o infecţie care este în concordanţă cu definiţia pentru COVID-19; acestea se menţin timp de mai mult de 12 săptămâni şi nu sunt explicate printr-un alt diagnostic.

Definiţia utilizată de OMS(5) precizează că simptomatologia pentru long COVID apare la persoanele cu antecedente de infecţie cu SARS-CoV-2 probabilă sau confirmată, cu simptome care durează de cel puţin două luni şi nu pot fi explicate printr-un diagnostic alternativ.

O persoană de orice vârstă care a avut in­fec­ţie cu SARS-CoV-2/COVID-19 poate dez­vol­ta ulterior o afecţiune post-COVID, chiar dacă boala acută a fost uşoară sau asimp­to­ma­tică(8).

Forma severă de COVID-19 este rar re­gă­si­tă la copii comparativ cu adulţii. Cu toa­te acestea, există două con­se­cin­ţe pe ter­men lung la copii: long COVID şi sindro­mul inflamator multisistemic la copii(8).

Simptomele de long COVID sunt diver­se şi foarte eterogene. Astfel, pacientul poa­te să prezinte oboseală, dificultăţi de respiraţie, mialgii, cefalee, disfuncţie cog­ni­ti­vă, afecţiuni tromboembolice, tulburări gas­tro­in­tes­ti­nale şi MIS-C (la pa­cienţii cu vârs­ta mai mică de 21 de ani)(5-7).

Simptomele afectează, în general, ac­ti­vi­tă­ţile cotidiene(5). Aceste simptome pot de­buta în urma recuperării iniţiale după COVID-19 sau pot persista după boala iniţială(5). În plus, simptomele pot fluctua sau recidiva în timp(5).

Evidenţele referitoare la prevalenţa şi spectrul simptomatologiei statusului post-COVID la copii – mai ales la cei foarte mici – sunt limitate, ca urmare a incapacităţii copiilor mici de a verbaliza simptomatologia, a existenţei unui număr redus de studii clinice care au inclus copii, a inexistenţei grupurilor de control sau a prezenţei simptomatologiei la copii fără să se cunoască statusul infectării cu SARS-CoV-2.

Într-un articol publicat de Stein şi colab.(1) se precizează că incidenţa simpto­ma­to­logiei sugestive pentru long COVID poate ajunge până la 30%, în funcţie de populaţia evaluată, de metodele de colectare a datelor şi de timpul scurs de la boala acută.

Într-un alt studiu de supraveghere online, întreprins în Marea Britanie, la un lot de 297743 de persoane, cu vârste de peste 2 ani (prin raportare personală sau raportarea simptomatologiei de long COVID de către părinţi), s-a observat că, la patru săptămâni după boala acută, 0,2% dintre copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 11 ani şi 0,9% dintre cei cu vârste între 12 şi 16 ani au prezentat simptome de long COVID(1).

Un studiu desfăşurat în Israel, la un lot de 13834 de copii cu infecţie cu SARS-CoV-2 dovedită, a arătat că simptomatologia reziduală după infecţia acută, la şase luni, a fost regăsită într-un procentaj cuprins între 1,8% şi 4,6%(1).

Cele mai frecvente cinci manifestări clinice de long COVID la copii şi ado­les­cenţi au fost tulburările de dispoziţie (16,50%), fatigabilitatea (9,66%), tul­bu­rările de somn (8,42%), cefaleea (7,84%) şi tulburările respiratorii (7,62%)(8).

Deşi infecţia cu SARS-CoV-2 este relativ uşoară la copii comparativ cu adulţii, un sindrom hiperinflamator multisistemic continuă să fie raportat la această populaţie (MIS-C).

Sindromul inflamator multisistemic la copii, asociat cu infecţia cu SARS-CoV-2, a fost descris pentru prima dată în aprilie 2020 în Marea Britanie(9,10). Manifestările clinice apar la aproximativ 2-4 săptămâni după infecţia cu SARS-CoV-2 şi includ febră persistentă, semne şi simptome gastrointestinale, simptome mucocutanate şi cardiace şi markeri inflamatori crescuţi(10). Unele semne şi simptome sunt similare celor observate în boala Kawasaki, sindromul şocului toxic şi/sau în forma acută de COVID-19.

Un număr de 26 de lucrări publicate în ultimii doi ani documentează 1136 de cazuri de sindrom inflamator multisistemic la copii cu vârsta medie de 6-11 ani(11). La sfârşitul lunii octombrie 2022, în SUA, numărul total de pacienţi cu MIS-C care îndeplineau definiţia de caz era de 9006(11). Mai mult de jumătate (56%) dintre aceste cazuri au fost regăsite la băieţi. Majoritatea copiilor care au dezvoltat această complicaţie pe termen lung a infecţiei cu SARS-CoV-2 nu aveau comorbidităţi(1). 53-80% dintre copiii diag­nosticaţi cu MIS-C au avut implicare cardiacă şi 20% au avut nevoie de ven­ti­la­ţie mecanică(1).

Copiii cu MIS-C au un risc crescut pentru dezvoltarea unor semne şi simptome prelungite. Astfel, la şase luni au fost raportate simptome persistente de către 35% dintre copiii care au prezentat MIS-C şi de 21% dintre părinţii acestora(12).

În concluzie, se poate afirma că ma­ni­­fes­tările post-COVID la copii par a fi mai puţin frecvente comparativ cu cele de la adulţi. Un sondaj din Marea Brita­nie a identificat că 7-8% dintre copiii cu COVID-19 au raportat simptome continue mai mult de 12 săptămâni(13).

Manifestările sugestive pentru long COVID pot să apară şi după infecţii uşoare până la forme severe de boală, dar şi după sindromul inflamator multisistemic la copii.

Cele mai frecvente simptome includ fatigabilitate, cefalee, insomnie, di­fi­cul­tăţi de concentrare, dureri musculare şi articulare şi tuse(14,15).

Persistenţa simptomatologiei are un impact important asupra calităţii vieţii micuţilor pacienţi, ducând la limitări ale activităţii fizice, senzaţie de suferinţă din cauza simptomelor, probleme de sănătate mintală sau la absenteism şcolar.