Rolul microbiotei intestinale în sănătatea copilului

Trăim într-o lume plină de microorganisme. Acestea au fost printre pri­mele forme de viaţă pe Pământ. Sunt pre­zen­te şi astăzi, formând cea mai mare bio­masă. Există ca celule singulare sau în co­mu­ni­tăţi complexe celulare.

Microorganismele au evoluat şi s-au adap­tat habitatelor pe care le colonizează. Microbiota sau microflora normală co­lo­nizează, practic, fiecare suprafaţă a corpului uman care este expusă mediului extern – şi anume, tegumentele şi mucoasele de la nivelul aparatului gastrointestinal, respirator şi urogenital. De departe, cea mai mare parte a microbiotei se regăseşte la nivelul tractului digestiv. Se estimează că doar colonul conţine peste 70% din microbiota umană. Acest fenomen se explică prin suprafaţa mare a intestinului (aproximativ 200 m²) şi prin prezenţa unor molecule la nivelul intestinului care sunt utilizate ca factori nutritivi de către microorganisme. Microbiota intestinală cuprinde microorganismele asociate mucoasei intestinale şi flora luminală⁽¹⁾.

În prezent dispunem de numeroase dovezi care sugerează că microbiomul intestinal joacă un rol important în homeostazia gazdei umane, în starea de sănătate, dar şi în apariţia unor afecţiuni⁽²⁾. O floră intestinală echilibrată contribuie la menţinerea stării de sănătate, în timp ce dezechilibrul acesteia favorizează apariţia unei game largi de afecţiuni care interesează diferite sisteme şi organe (afecţiuni cardiovasculare, respiratorii, sindrom metabolic, afecţiuni neuropsihice, boli inflamatorii intestinale, malignităţi etc.)⁽²⁾.

Actualmente, se consideră că microflora intestinală reprezintă ultimul organ uman definit, aflat în continuă cercetare şi dezvoltare. Ca orice organ, microbiota are o fiziologie şi o fiziopatologie. Sănătatea individuală, dar şi colectivă, poate să fie afectată atunci când structura populaţională de bacterii de la acest nivel este alterată⁽³⁾.

Un număr tot mai mare de cercetări au raportat modul în care compoziţia şi dezvoltarea microbiotei în timpul vieţii timpurii vor afecta factorii de risc legaţi de sănătate până la maturitate şi în timpul vârstei adulte⁽⁹⁾.

Rolurile microbiotei intestinale sunt extrem de diverse: contribuie la digestia şi fermentaţia glucidelor, favorizează biosinteza de vitamine şi aminoacizi, modulează densitatea masei osoase, protejează mucoasa intestinală de injurii, stimulează stocarea fierului în organism, favorizează dezvoltarea şi maturarea sistemului imunitar, stimulează rezistenţa la germenii patogeni (competiţia pentru substanţele nutritive, stimulează producerea unui mucus mai vâscos în prezenţa florei intestinale normale, stimularea imunităţii înnăscute şi dobândite etc.)⁽²⁾.

În compoziţia microflorei intestinale există:

• Bacterii benefice (tulpini de Lactobacillus, Bifodobacterium), care au rolul de a susţine starea de sănătate (se opun dezvoltării de bacterii dăunătoare, sintezei de substanţe nocive, susţin dezvoltarea sistemului imunitar, intervin în absorbţie şi digestie etc.).
• Agenţi patogeni oportunişti (E. coli, tulpini de Bacteroides), care în condiţii normale nu produc efecte semnificative, dar care pot să devină extrem de agresive în anumite circumstanţe.
• Bacterii dăunătoare (Clostridium perfringens, Staphiloyoccus aureus), care favorizează putrefacţia conţinutului intestinal şi promovează formarea de substanţe carcinogene şi toxice.

Există o comunicare bidirecţională între flora intestinală şi sistemul imunitar, de­oa­re­ce între 70% şi 80% din celulele imu­ne sunt localizate la nivel intestinal⁽⁴⁾. Aces­tea sunt reprezentate de mai multe ti­puri de ţesut limfoid, cunoscute sub de­nu­mi­rea de gut-associated lymphoid tissues (GALT)^(5,6). GALT este important atât pentru apărare, cât şi pentru dezvoltarea toleranţei orale^(5,6).

Interacţiunile bacteriene reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori necesari pentru maturizarea tubului digestiv⁽⁷⁾.

Echilibrul microflorei intestinale are un rol esenţial pentru susţinerea dezvoltării sistemului imunitar. Acesta va determina un răspuns imun adecvat, dezvoltarea toleranţei imune orale, funcţionarea normală a tractului gastrointestinal şi un metabolism sănătos.

În situaţia în care echilibrul florei intestinale este afectat (disbioză), se creează premisele apariţiei unor perturbări care vor favoriza apariţia unor boli, precum afecţiuni ale sistemului imunitar (alergii, astm), afecţiuni ale aparatului gastrointestinal (boală inflamatorie intestinală) sau afecţiuni metabolice (obezitate, diabet).

Compoziţia şi dezvoltarea microbiotei intestinale la sugari pot fi influenţate de mulţi factori prenatali, cum ar fi dieta mamei, obezitatea, statutul de fumător şi utilizarea agenţilor antibiotici în timpul sarcinii⁽⁸⁾.

Modul în care nou-născutul vine pe lume (natural sau în urma extracţiei prin operaţie cezariană) este în general acceptat ca un factor major care determină colonizarea iniţială.

În prezent, se cunoaşte că tipul naşterii afectează compoziţia microbiotei intestinale la sugari.

Astfel, naşterea prin operaţie ce­za­ria­nă favorizează o diversitate redusă a microbiomului, poate  determina o colonizare intestinală întârziată de către co­lo­nizatori-cheie microbieni, respectiv spe­ciile de Bifidobacterium, precum şi creş­te­rea numărului de bacterii patogene.

În plus, cercetări recente indică o asociere între naşterea prin cezariană, disbioza microbiotei intestinale şi dezvoltarea  dermatitei atopice în perioada timpurie a vieţii. Dincolo de efectul său direct asupra expunerii microbiene, naşterea prin cezariană necesită tratament antibiotic, care poate perturba suplimentar echilibrul microbiotei intestinale, cu apariţia disbiozei⁽⁸⁾. Sugarii născuţi prin operaţie cezariană au o compoziţie a microbiotei diferită de cea a sugarilor născuţi pe cale vaginală. Astfel, cei născuţi prin operaţie cezariană dezvoltă o microbiotă intestinală săracă în bacterii benefice, floră care seamănă cu microbiomul pielii mamei şi a mediului, în timp ce sugarii născuţi pe cale vaginală au o compoziţie a microbiotei similară cu microbiota maternă vaginală.

Nou-născuţii rezultaţi din operaţie cezariană prezintă o diversitate redusă a microbiomului – acesta conţine mai puţine specii de bifidobacterii. De asemenea, se observă o întârziere în colonizarea cu bifidobacterii, fiind semnificativă statistic în primele trei luni de viaţă. Sunt necesare câteva luni până când decalajul privind compoziţia microbiomului este recuperat complet⁽¹¹⁾.

Tipul de alimentaţie iniţiat la nou-născut este important pentru stimularea unei microflore echilibrate şi sănătoase. Alăptarea stimulează dezvoltarea cea mai echilibrată a microbiomului pentru sugar, în principal datorită conţinutului ridicat de oligozaharide unice⁽⁹⁾. Alimentaţia complementară este un alt factor important pentru determinarea colonizării intestinale. În comparaţie cu sugarii alăptaţi, sugarii hrăniţi cu lapte praf au o floră săracă în specii bacteriene benefice.

De precizat că microbiota intestinală a unui sugar sănătos alimentat natural este dominată de Bifidobacterium⁽⁹⁾.

Alăptarea furnizează beneficii majore, deopotrivă pentru copil şi pentru mamă⁽¹⁰⁾. Dintre beneficiile aduse suga­ru­lui, menţionăm: creştere somatică şi neu­ro­psi­hică adecvată, dezvoltare cog­ni­­tivă, scăderea incidenţei episoadelor de infecţii respiratorii şi digestive, reducerea sin­dro­mu­lui de moarte subită, a alergii­lor, malignităţilor, obezităţii, a bolilor cardiovasculare etc.⁽¹⁰⁾ 

Dacă alăptarea exclusivă nu este po­si­bi­lă, compoziţia formulei de lapte pentru su­gari trebuie adaptată pentru a stimula dez­vol­ta­rea unei microbiote intestinale dominate de bifidobacterii, tipică celei observate la sugarii alăptaţi. Principalele componente din laptele matern care sti­mu­lează creşterea bifidobacteriilor specifice sunt oligozaharidele.

Stilul de viaţă modern aduce mari pro­vo­cări în dezvoltarea microbiomului in­tes­ti­nal. Schimbările în ecologia umană au determinat modificări semnificative în compoziţia microflorei intestinale de-a lungul evoluţiei umane, dar mai ales în ultimele decade.

Cele mai semnificative modificări se constată în ţările dezvoltate, unde se observă o scădere a biodiversităţii specii­lor bacteriene din microflora intestinală. Factorii responsabili par să fie: purifica­rea apei, creşterea numărului de operaţii cezariene, utilizarea mai frecventă de antibiotice la prematuri şi sugari, scăderea numărului de sugari alimentaţi la sân, sporirea regulilor de igienă/teoria igienei, utilizarea excesivă a săpunului antibacterian etc.

Nu trebuie să uităm că microbiota intestinală joacă un rol crucial în să­nă­ta­tea copilului. Microbiota de la începutul vieţii nu este doar un reglator-cheie al sănătăţii sugarilor, ci este asociată cu să­nă­tatea pe termen lung a acestora. 

Sarcina reprezintă perioada de aur pentru stabilirea microbiotei sugarului (aceas­ta poate să fie afectată atât de factori de mediu, cât şi de factori genetici).

La sugarii născuţi prin operaţie ce­za­ria­nă şi care nu pot să fie alimentaţi natural, utilizarea unor produse de lapte care să conţină simbiotice aduce microbiota intestinală mai aproape de cea a sugarilor născuţi pe cale vaginală.