Din decembrie 2019, o nouă boală, cunoscută sub denumirea de COVID-19, cauzată de un nou tip de coronavirus, SARS-CoV-2, a început să se extindă la nivel global, determinând Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca, la 11.03.2020, să decreteze această infecţie o pandemie. Coronavirusurile provoacă diverse manifestări clinice, preponderent respiratorii (de la răceala comună la boli respiratorii severe, cum ar fi bronşită, pneumonie, sindromul de detresă respiratorie acută severă – ARDS), dar şi manifestări gastrointestinale sau hematologice (coagulopatii etc.). În formele severe, poate apărea un tablou clinic şi paraclinic sugestiv pentru insuficienţa multiplă de organe, urmată de deces. Coronavirusurile umane au fost, de asemenea, asociate cu exacerbări ale bolilor pulmonare cronice (BPOC, astm bronşic, fibroză chistică etc.). Aceste virusuri suferă mutaţii frecvente care vor determina apariţia de noi tipuri mai agresive (SARS-CoV-1, MERS, SARS-CoV-2). Lunile care s-au scurs de la debutul pandemiei le-au permis oamenilor de ştiinţă să constate că, la copii, incidenţa infecţiei cu SARS-CoV-2 (8-10%) este redusă comparativ cu cea de la adulţi. De cele mai multe ori, copiii dezvoltă forme asimptomatice sau uşoare de boală (aproximativ 90%). Deşi sunt asimptomatici, aceştia sunt responsabili de diseminarea infecţiei. Debutul bolii se caracterizează printr-o mare diversitate de semne şi simptome, iar copiii prezintă factori de risc diferiţi comparativ cu adulţii pentru evoluţia către o formă severă de boală. Răspunsul terapeutic diferă la cele două categorii populaţionale şi nu se cunosc sechelele pe termen mediu şi lung care vor urma după infecţie.
Incidenţa relativ redusă a COVID-19 la copii, comparativ cu adulţii, oferă unele indicii tentante referitoare la transmiterea şi patogenia acestei infecţii. În continuare, vor fi prezentate pe scurt principalele ipoteze apărute până în prezent care încearcă să explice particularităţile infecţiei cu SARS-CoV-2 la copii.
Până în prezent s-a demonstrat că există diferenţe de exprimare a receptorilor ACE2 (angiotensin-converting enzyme 2) la copii, comparativ cu adulţii. La copii, aceşti receptori sunt reduşi atât la nivelul căilor respiratorii superioare (fosele nazale, sinusuri etc.), cât şi la nivelul plămânilor, ceea ce explică într-o oarecare măsură rata scăzută de infectare la populaţia pediatrică. Receptorii existenţi au o afinitate scăzută şi o distribuţie diferită comparativ cu ceea ce regăsim la adulţi.
Nu trebuie să neglijăm faptul că, în cazul copiilor, comorbidităţile precum obezitatea, diabetul, HTA, bolile cronice heptice sau renale etc. sunt mult mai rar regăsite. În plus, copiii au o stare de sănătate globală mult mai bună comparativ cu cea a adulţilor.
Există diferenţe ale răspunsului imun explicate prin activitatea şi rolul timusului în perioada copilăriei şi/sau predominanţa limfocitelor Th2. Răspunsul imun de tip T helper 2, ca şi numărul crescut de eozinofile reprezintă factori protectori faţă de infecţia cu noul tip de coronavirus. De altfel, copiii prezintă un răspuns imun înnăscut puternic. Aceştia au în mod fiziologic un procent crescut de limfocite, un număr crescut de limfocite T, B şi de celule natural killer şi o producţie redusă de citokine proinflamatoare (interleukină 6).
De asemenea, există diferenţe în ceea ce priveşte expunerile la diferiţi agenţi patogeni (virusuri, bacterii, protozoare, fungi etc.). Impactul infecţiilor respiratorii frecvente observate în perioada copilăriei şi interferenţele virale şi imunologice au suscitat un mare interes ştiinţific. Se apreciază că aceste infecţii frecvente la copii sunt localizate preponderent la nivelul căilor respiratorii. Acestea conferă gazdei o anumită protecţie ca urmare a răspunsurilor imunologice mediate umoral, celular şi, uneori, a reacţiilor imune încrucişate faţă de unele coronavirusuri cu care pacientul pediatric a venit în contact în cursul îmbolnăvirilor anterioare. Astfel, unii copii pot să prezinte, prin reacţii încrucişate, titruri de anticorpi îndreptaţi împotriva SARS-CoV-2.
S-a observat că, la copii, există o colonizare virală şi bacteriană semnificativă la nivelul mucoaselor, ceea ce va limita colonizarea şi dezvoltarea noului tip de coronavirus.
Mai sunt însă multe lucruri de învăţat despre acest virus şi despre infecţia pe care o produce în rândul copiilor. În continuare, sunt necesare studii suplimentare care să explice de ce există o „rezistenţă relativă” la SARS-CoV-2 în cazul copiilor şi de ce există o susceptibilitate crescută la infecţie în cazul adulţilor. De altfel, studiile genetice, imunologice şi epidemiologice ne vor ajuta în viitor să înţelegem mai bine toate faţetele acestei noi boli.