Particularităţi ale infecţiei cu SARS-CoV-2 la copii

Din decembrie 2019, o nouă boală, cu­nos­cu­tă sub denumirea de COVID-19, cauzată de un nou tip de coronavirus, SARS-CoV-2, a în­ce­put să se extindă la nivel global, determi­nând Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca, la 11.03.2020, să decreteze această infecţie o pandemie. Coronavirusurile provoacă diverse manifestări clinice, preponderent respiratorii (de la răceala comună la boli respiratorii severe, cum ar fi bronşită, pneumonie, sindromul de detresă respiratorie acută severă – ARDS), dar şi manifestări gastrointestinale sau hematologice (coagulopatii etc.). În formele severe, poate apărea un tablou clinic şi paraclinic su­ges­tiv pentru insuficienţa multiplă de organe, urmată de deces. Coronavirusurile umane au fost, de asemenea, asociate cu exacerbări ale bolilor pulmonare cronice (BPOC, astm bronşic, fibroză chistică etc.). Aceste virusuri suferă mutaţii frecvente care vor determina apariţia de noi tipuri mai agresive (SARS-CoV-1, MERS, SARS-CoV-2). Lunile care s-au scurs de la debutul pandemiei le-au permis oamenilor de ştiinţă să constate că, la copii, incidenţa infecţiei cu SARS-CoV-2 (8-10%) este redusă comparativ cu cea de la adulţi. De cele mai multe ori, copiii dez­vol­tă forme asimptomatice sau uşoare de boa­lă (aproximativ 90%). Deşi sunt asimptoma­tici, aceştia sunt responsabili de diseminarea in­fec­ţiei. Debutul bolii se caracterizează printr-o mare diversitate de semne şi simptome, iar co­piii prezintă factori de risc diferiţi comparativ cu adulţii pentru evoluţia către o formă severă de boală. Răspunsul terapeutic diferă la cele do­uă categorii populaţionale şi nu se cunosc sechelele pe termen mediu şi lung care vor urma după infecţie. 

Incidenţa relativ redusă a COVID-19 la copii, comparativ cu adulţii, oferă unele indicii ten­tante referitoare la transmiterea şi patogenia acestei infecţii. În continuare, vor fi prezentate pe scurt principalele ipoteze apărute până în prezent care încearcă să explice particularităţile infecţiei cu SARS-CoV-2 la copii.

Până în prezent s-a demonstrat că există diferenţe de exprimare a receptorilor ACE2 (angiotensin-converting enzyme 2) la copii, com­pa­ra­tiv cu adulţii. La copii, aceşti receptori sunt reduşi atât la nivelul căilor respiratorii su­pe­rioa­re (fosele nazale, sinusuri etc.), cât şi la nivelul plămânilor, ceea ce explică într-o oarecare măsură rata scăzută de infectare la popu­laţia pediatrică. Receptorii existenţi au o afi­­ni­tate scăzută şi o distribuţie diferită compa­ra­tiv cu ceea ce regăsim la adulţi.

Nu trebuie să neglijăm faptul că, în cazul copiilor, comorbidităţile precum obezitatea, diabetul, HTA, bolile cronice heptice sau renale etc. sunt mult mai rar regăsite. În plus, copiii au o stare de sănătate globală mult mai bună comparativ cu cea a adulţilor.

Există diferenţe ale răspunsului imun explicate prin activitatea şi rolul timusului în pe­ri­oa­da copilăriei şi/sau predominanţa limfocitelor Th2. Răspunsul imun de tip T helper 2, ca şi numărul crescut de eozinofile reprezintă factori protectori faţă de infecţia cu noul tip de coronavirus. De altfel, copiii prezintă un răspuns imun înnăscut puternic. Aceştia au în mod fiziologic un procent crescut de limfocite, un număr crescut de limfocite T, B şi de celule natural killer şi o producţie redusă de citokine proinflamatoare (interleukină 6).

De asemenea, există diferenţe în ceea ce priveşte expunerile la diferiţi agenţi patogeni (virusuri, bacterii, protozoare, fungi etc.). Impactul infecţiilor respiratorii frecvente observate în perioada copilăriei şi interferenţele virale şi imunologice au suscitat un mare interes ştiinţific. Se apreciază că aceste infecţii frecvente la copii sunt localizate preponde­rent la nivelul căilor respiratorii. Acestea con­feră gazdei o anumită protecţie ca urmare a răspunsurilor imunologice mediate umo­ral, celular şi, uneori, a reacţiilor imune în­cru­ci­şate faţă de unele coronavirusuri cu care pacientul pediatric a venit în contact în cursul îmbolnăvirilor anterioare. Astfel, unii copii pot să prezinte, prin reacţii încrucişate, titruri de anticorpi îndreptaţi împotriva SARS-CoV-2.

S-a observat că, la copii, există o colonizare virală şi bacteriană semnificativă la nivelul mucoaselor, ceea ce va limita colonizarea şi dezvoltarea noului tip de coronavirus.

Mai sunt însă multe lucruri de învăţat despre acest virus şi despre infecţia pe care o pro­­du­ce în rândul copiilor. În continuare, sunt ne­ce­sa­re studii suplimentare care să explice de ce există o „rezistenţă relativă” la SARS-CoV-2 în cazul copiilor şi de ce există o susceptibilitate cres­cu­tă la infecţie în cazul adulţilor. De altfel, studiile genetice, imunologice şi epidemiologice ne vor ajuta în viitor să înţelegem mai bine toate fa­ţe­te­le acestei noi boli.