Rememorez numărul mare de pacienți cu hepatită cronică B pe care i-am diagnosticat și tratat în ultimii 20 de ani și, chiar dacă în cifre cu valoare statistică nu pot alerta și atrage atenția statisticienilor, acest grup de oameni acum maturi reprezintă pentru mine un reper de risc, de îngrijorare pentru ei. Unii au primit tratament antiviral și au răspuns eficient (cei mai puțini), alții au infecția fără a avea semne de gravitate și există din păcate un număr de tineri care sunt în evidența clinicilor de adulți cu terapii actuale sau cu ciroză, pentru care necesită transplant hepatic.
Pentru specialiștii care cunosc bine problema, anii din urmă au fost ani de speranță, parcurgeam un drum plin de speranța că infecția cu virus hepatitic B va fi doar o amintire datorită vaccinării tuturor nou-născuților în maternități. De asemenea, a existat o speranță că prin imunizarea colectivă vor fi beneficiat și cei care nu sunt vaccinați. De câteva luni, vaccinul antihepatitic B nu se mai efectuează în maternități. În panică, mulți părinți procură vaccinul prin comandă specială, cu costuri mari, efort consistent și stres pe măsură. Procurarea vaccinului se face mai rapid sau mai lent, după conjunctură; la fiecare caz implicat se va opina ulterior asupra redimensionării intervalului până la următoarea doză de vaccin, se regândește schema vaccinală.
Recomandarea oficială este că pentru mamele infectate cu virus hepatitic B să fie acceptate măsuri speciale: dacă mamele posedă imunoglobulina specifică împotriva virusului hepatitic B, aceasta să se efectueze în maternitate. Am primit zeci de telefoane, medicii de familie comentează aceste strategii care reprezintă și pentru noi o uluire.
Acoperirea vaccinală cât mai bună conferă protecție marelui grup de oameni, deoarece de ea vor beneficia cei care nu se pot vaccina din varii motive obiective. Această protecție apare atunci când un procent mare din populație este protejat prin vaccinare împotriva unui virus sau a unei bacterii, ceea ce face dificil pentru o boală să se răspândească, deoarece există atât de puțini oameni receptivi la boală. Acest lucru poate opri în mod eficient răspândirea bolii în comunitate. Este deosebit de important pentru protejarea persoanelor care nu pot fi vaccinate. Proporția populației care trebuie să fie imunizate, în scopul de a obține imunitate „de turmă”, variază pentru fiecare boală, dar ideea de bază este simplă: dacă suficient de mulți oameni sunt protejați, aceasta ajută la protejarea membrilor vulnerabili ai comunităților prin reducerea răspândirii bolii. Cu toate acestea, atunci când ratele de imunizare scad din diverse motive, herd immunity dispare și există riscul apariției de cazuri noi. Așa se explică focarele actuale de emergență a unor boli pe plan mondial sau la noi în țară: focarele de rujeolă în Marea Britanie și focarele de pertussis din SUA au fost atribuite declinului imunității de turmă. Astfel se explică fenomenul epidemiologic recent din țara noastră legat de rujeolă.
Vaccinarea împotriva unei infecții se poate întrerupe în condițiile în care incidența acelei boli a scăzut atât de mult încât ea poate fi considerată eradicată. Acest fenomen este încă departe pentru infecția cu virus hepatitic B, care rămâne importantă. Trebuie precizat că penuria de substanță vaccinală (vaccin antihepatitic B) a determinat oprirea vaccinării și că acest fapt va dura cu siguranță în 2017. În aceste condiții, trebuie stabilite prioritățile acțiunilor de diminuare a riscului și acestea sunt: depistarea femeilor însărcinate care dețin marker pentru virus și care pot transmite cu un risc înalt infecția la copiii lor nou-născuți, trebuie intensificate măsurile de educație a tinerilor pentru a cunoaște importanța măsurilor protective, deoarece boala are transmisie sexuală cunoscută, sunt necesare măsuri de protecție prioritare la personalul medical, studenți și asistente, medici, militari, pacienți dializați sau cu boli hematologice, cei care sunt pe listele de așteptare pentru transplant de organe, cei care sunt candidați pentru terapii biologice etc.
Vaccinurile lipsesc din motive complexe: fabricația unui asemenea produs biologic necesită timp, între 16 și 24 de luni. Discontinuitățile de producție, aprovizionare, comandă cu fermitate vor crea probleme care au implicație în sănătatea publică. Dacă se impune imunizarea pasivă prin administrarea de imunoglobulină specifică, aceasta ar trebui suportată de sistemul de sănătate, iar administrarea trebuie făcută organizat în maternități și urmată de respectarea strictă, ulterior, a calendarului de vaccinări, deoarece protecția aceasta pasivă este efectivă cel mult o lună.
Carol Davila mărturisea în urmă cu ani că a optat pentru a rămâne în România deoarece era o țară cu multe lucruri de făcut. Acest argument se menține și astăzi.