Infecţia cu virusul sinciţial respirator (VSR) reprezintă a doua cea mai frecventă cauză de mortalitate infantilă şi o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate la adulţii în vârstă (de peste 60 de ani). În plus, VSR reprezintă cea mai frecventă etiologie a bronşiolitei acute şi a infecţiilor de tract respirator inferior în rândul sugarilor şi copiilor mici. Este o infecţie virală extrem de contagioasă, care se transmite în principal pe cale respiratorie.
Virusul sinciţial respirator determină infecţii respiratorii pe toată durata vieţii, riscul de infecţii severe fiind maxim în primii doi ani de viaţă şi la vârstnici. Spectrul patologiei determinate de infecţia cu VSR este extrem de variat. Astfel, sugarii şi copiii mici infectaţi prezintă bronşiolită acută, pneumonie acută, wheezing recurent sau astm bronşic, în timp ce adolescenţii şi vârstnicii dezvoltă exacerbări astmatice sau acutizări ale bronhopneumopatiei cronice obstructive (BPOC)(1).
Virusul sinciţial respirator reprezintă una dintre cauzele principale de mortalitate şi morbiditate pediatrică la nivel global(2). Această infecţie este a doua cea mai frecventă cauză de deces la copilul sub 1 an, anual înregistrându-se aproximativ 60000 de decese(3). VSR reprezintă etiologia pentru aproximativ 50% dintre toate cazurile de pneumonie şi pentru până la 90% dintre cazurile de bronşiolită acută raportate în primii doi ani de viaţă(4).
Peste 80% dintre infecţiile acute de tract respirator inferior la copiii sub 1 an sunt determinate de VSR(3). Infecţia cu virusul sinciţial respirator nu determină imunitate pe viaţă, astfel încât un copil se poate infecta de mai multe ori într-un an cu acest virus. În jurul vârstei de 2 ani, peste 90-92% dintre copii vor trece printr-o boală produsă de VSR.
Prematuritatea se asociază cu un risc crescut de infecţii produse de virusul sinciţial respirator. Un copil născut mai devreme de 37 de săptămâni de gestaţie este lipsit de mecanismele de apărare pentru a preveni infecţiile grave cu virusuri precum VSR(5). Factorii asociaţi prematurităţii care cresc riscurile infecţiilor cu VSR(3) sunt:
- dezvoltarea incompletă a alveolelor şi căilor aerifere (capacitate pulmonară redusă, pereţii căilor respiratorii sunt îngroşaţi etc.)
- imaturitatea imunologică
- transferul incomplet al anticorpilor materni, cu reducerea protecţiei împotriva VSR
- imunitatea celulară inadecvată, care afectează clearance-ul viral.
Există şi alte afecţiuni preexistente care cresc riscul de îmbolnăvire cu VSR, favorizând dezvoltarea unor forme severe de boală pulmonară. S-a demonstrat că sugarii cu maladii congenitale de cord au un risc crescut de a dezvolta o formă gravă a infecţiei cu virusul sinciţial respirator, ceea ce determină o morbiditate mai mare şi rate mai mari ale mortalităţii(6). Nou-născuţii prematuri care au displazie bronhopulmonară prezintă un risc crescut de infecţii respiratorii pulmonare severe determinate de VSR şi au o probabilitate mai mare de spitalizare recurentă din cauza acestei infecţii(6) (afectarea alveolară şi a căilor respiratorii prin boala pulmonară cronică se adaugă la riscurile deja existente ale prematurităţii).
S-a remarcat că sezonalitatea infecţiei cu VSR a evoluat în ultimii ani, fiind influenţată atât de factori naturali (schimbările climatice), cât şi de factori nou apăruţi (pandemia de COVID-19).
Sezonul de infecţii cu virusul sinciţial respirator precede, de regulă, sezonul gripal, debutând de cele mai multe ori la sfârşitul lunii februarie (un interval cuprins între începutul lunii februarie şi mijlocul lunii martie) în ultimii 10 ani, cu excepţia sezonului 2020-2021, respectiv a sezonului 2021-2022. Într-un studiu recent publicat(7) au fost analizate infecţiile acute respiratorii din perioada 1 iulie 2021 – 31 martie 2022. Au fost incluşi 1763 de copii cu vârste sub 14 ani. Cea mai frecventă etiologie regăsită a fost infecţia cu VSR, într-un procentaj de 57,8%. În acelaşi studiu, 74,5% dintre pacienţii pediatrici erau infectaţi cu un singur agent patogen, în timp ce 25,5% prezentau coinfecţii virale. De asemenea, s-a constatat că vârful infecţiilor acute respiratorii s-a înregistrat mai devreme, comparativ cu perioada prepandemică.
Cunoaşterea sezonalităţii infecţiei cu VSR este extrem de importantă, deoarece permite implementarea cu succes a măsurilor de profilaxie, mai ales pentru grupele de copii aflate la risc de a dezvolta forme severe de boală.
Modalităţile de prevenţie a infecţiilor produse de virusul sinciţial respirator sunt reprezentate de administrarea de anticorpi monoclonali (imunizare pasivă) populaţiei pediatrice la risc (prematuri, sugari cu comorbidităţi etc.), vaccinarea gravidelor cu scopul de a transmite pasiv anticorpi neutralizanţi nou-năsuţilor şi sugarilor în primele luni de viaţă (imunizarea pasivă a sugarilor), alături de vaccinarea sugarilor de peste 6 luni şi a adulţilor la risc (imunizare activă).
În prezent, există 33 de candidaţi pentru prevenirea infecţiei cu VSR care sunt în dezvoltare clinică, folosind şase abordări diferite: vaccinuri cu vector recombinant, cu subunităţi, pe bază de particule, vaccinuri vii atenuate, himeric şi acid nucleic şi cu anticorpi monoclonali(8). Nouă candidaţi sunt în faza a treia de studii clinice. Înţelegerea epitopilor vizaţi de anticorpii puternic neutralizanţi a condus la trecerea de la vaccinul empiric la cel raţional şi bazat pe structură şi la proiectarea de noi anticorpi monoclonali(8). Un anticorp monoclonal cu timp de înjumătăţire extins pentru toţi sugarii este posibil să fie finalizat în termen de un an de la aprobarea de reglementare (din august 2022) pentru ţările cu venituri mari(8).
De asemenea, sunt în curs de dezvoltare vaccinuri vii atenuate pentru sugari mai mari (cu vârsta de peste 6 luni). Vaccinurile cu subunităţi sunt în fază avansată de studii la femeile însărcinate pentru a proteja sugarii(8). Vaccinurile care utilizează vectori, subunităţi şi acid nucleic sunt dezvoltate pentru adulţii în vârstă.
Vaccinurile candidate şi anticorpii monoclonali se adresează unor populaţii-ţintă diferite: sugari şi copii mici, gravide şi adulţi în vârstă (de peste 60 de ani)(8).
Concluzii:
- VSR este a doua cea mai frecventă cauză de mortalitate infantilă şi o cauză majoră de morbiditate şi mortalitate la adulţii în vârstă (de peste 60 de ani).
- Sezonalitatea infecţiei cu VSR a evoluat, fiind influenţată atât de factori naturali (schimbările climatice), cât şi de factori nou apăruţi (pandemia).
- Copiii care prezintă factori de risc pentru dezvoltarea formelor severe ale infecţiei cu VSR ar trebui să beneficieze de profilaxie.
Conflict of interest: none declared
Financial support: none declared
This work is permanently accessible online free of charge and published under the CC-BY