STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Tulburări psihice asociate sindromului hiperactivitate/deficit de atenţie la copil

 Mental disorders associated to Attention Deficit/Hyperactivity Disorder in children

First published: 09 noiembrie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) is a neuropsychiatric disorder common in pediatric age. In the clinical picture, in addition to the three major symptoms (hyperactivity, attention disorder and impulsivity), there may be multiple cognitive function disorders. Most patients with this syndrome often associate psychiatric manifestations as learning or sleep problems, emotional or social disorders. Association of those comorbidities may increase social and emo­tional difficulties in children with ADHD, leading to school and family conflicts, with negative influence on the quality of life of these patients.

Keywords
attention deficit hyperactivity disorder, child, comorbidities

Rezumat

Sindromul hiperactivitate/ deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune neuropsihiatrică frecvent întâlnită la vârsta pediatrică. În cadrul tabloului clinic, pe lângă cele trei simptome majore (hiperactivitate, tulburare de atenţie şi impulsivitate), pot exista tulburări multiple ale funcţiei cognitive. Majoritatea pacienților cu acest sindrom prezintă frecvent manifestări psihice asociate reprezentate de probleme de învăţare sau de somn, tulburări emoţionale, ale funcţiilor sociale sau de comportament. Asocierea la tabloul clinic a acestor comorbidități poate accentua dificultățile sociale și emoționale ale copiilor cu ADHD, ceea ce determină apariția conflictelor școlare și familiale, cu influențe negative asupra calității vieții acestor pacienți.  
 

Sindromul hiperactivitate/deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune neuropsihiatrică frecvent întâlnită la vârsta pediatrică. La școlari, frecvența ADHD este de 4-12% (Brown 2001, Faraone 2003), dar sindromul poate afecta copiii de toate vârstele și manifestările pot persista până la vârsta adultă. 

Tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie se caracterizează prin trei simptome majore: hiperactivitate, tulburare de atenţie şi impulsivitate, dar în cadrul tabloului clinic pot exista tulburări multiple ale funcţiei cognitive. Mulți copii și adolescenți cu acest sindrom pot prezenta frecvent manifestări psihice asociate reprezentate de probleme de învăţare sau de somn, tulburări emoţionale, ale funcţiilor sociale sau de comportament (Taurines, 2010). Gillberg (2004) consideră că 60% dintre pacienții de vârstă pediatrică cu ADHD asociază cel puțin o altă afecțiune psihică. De asemenea, Rowland (2002) opinează că, dintre copiii cu ADHD, 59-87% sunt diagnosticați și cu o altă boală psihică, iar 20% întrunesc criteriile de diagnostic pentru trei sau mai multe afecțiuni psihice. 

Anxietatea este frecvent întâlnită la copiii și adolescenții cu ADHD. Jarrett (2008) consideră că aproximativ 25-50% dintre acești pacienți prezintă diferite semne clinice de anxietate, fie că este vorba despre anxietatea de separație, anxietatea socială sau generalizată. Sciberras și colaboratorii (2014) au studiat incidența anxietății la copiii cu ADHD, raportând prezența unei tulburări anxioase la 26% dintre aceștia și a mai mult de două tulburări anxioase la 39%. De asemenea, Efron și colaboratorii (2014) au observat că 6,7% dintre copiii cu ADHD evaluați prezentau anxietate generalizată, 13,4% anxietate de separație și 7,8% anxietate socială. Elia (2008) a raportat asocierea ADHD - anxietate la 18,6% dintre copiii cu sindrom AHDH de tip predominant de inatenție, la 22,2% dintre cei cu sindrom ADHD de tip predominant hiperactiv-impulsiv și la 12,4% dintre cei cu ADHD de tip combinat. În alte studii s-a observat că pacienții de vârstă pediatrică cu ADHD și anxietate sunt mai puțin impulsivi, dar prezintă deficit de atenție și probleme cognitive mai severe (Newcorn 2001, Bowen 2008). Sciberras și colaboratorii (2014) au remarcat că pacienții cu ADHD și anxietate au o calitate a vieții mai scăzută, asociind mai frecvent tulburări de comportament și dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice.

Depresia este o altă tulburare psihică care apare frecvent în tabloul clinic al copiilor cu ADHD. Datele din literatură raportează asocierea ADHD - depresie la 12-50% din pacienți (Gillberg 2004, Elia 2008). Elia (2008) a diagnosticat diferite forme de depresie la 20,8% dintre copiii cu sindrom AHDH de tip predominant de inatenție, la 19,4% dintre cei cu sindrom ADHD de tip predominant hiperactiv-impulsiv și la 22,7% dintre cei cu ADHD de tip combinat. Alți autori au observat că asocierea depresie - ADHD influențează în mod negativ calitatea vieții psihosociale a acestor pacienți (Blackman, 2005). Într-un studiu realizat pe un lot de 432 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani diagnosticați cu ADHD, Classi și colaboratorii (2012) au raportat absenteism școlar la 25,7% dintre copiii cu ADHD care asociau depresie. De asemenea, Cho (2008) a observat că depresia determină la adolescenții cu ADHD, în special la sexul feminin, apariția ideației și a comportamentului suicidar. Din aceste considerente, numeroși autori opinează că testele psihologice pentru depistarea depresiei trebuie efectuate de rutină la adolescenții cu ADHD (Blackman 2005, Schartz 2006).

Tulburările de învățare afectează aproximativ 2-10% dintre copiii de vârstă școlară (Polanczyk, 2007), dar au o prevalență de 18-60% printre copiii cu ADHD, până de șase ori mai mare decât în populația generală (DuPaul, 2004). Efron și colaboratorii (2014) au raportat diferite tulburări de învățare la pacienții cu ADHD urmăriți: probleme de citire (33,5%), probleme în efectuarea calculelor matematice (46,1%) și asocierea dificultăților la citire și la efectuarea calculelor matematice (52,8%). De asemenea, Westby (2004) consideră că riscul de asociere probleme de limbaj - ADHD este de trei ori mai mare decât în populația generală. Tirosh (1998) raportează prezența problemelor de limbaj la 45% dintre pacienții de vârstă pediatrică cu ADHD evaluați, observând că acestea sunt mai frecvente la sexul feminin. Cohen (1998) apreciază că pacienții de vârstă pediatrică cu ADHD care asociază tulburări de limbaj au rezultate școlare scăzute. Această ideee este susținută și de studiul lui Sciberras (2014), care a obiectivat existența problemelor de limbaj la 40,4% dintre copiii cu ADHD urmăriți, subliniind că aceștia asociau frecvent dificultăți la citire și la efectuarea calculelor matematice.

Tulburările de somn, reprezentate de somnolență diurnă excesivă, dificultăți în inițierea și menținerea somnului, prezența coșmarurilor, au fost frecvent observate la copiii cu ADHD (Hvolby 2009, Corkum 2011). Datele din literatură indică prezența tulburărilor de somn la aproximativ 25-50% dintre copiii cu ADHD, chiar în absența medicației stimulante (Spruyt, 2011). Relația dintre ADHD și tulburările de somn este complexă și probabil multidirecțională și multifactorială, cu un impact important asupra activităților zilnice ale individului. Hvolby (2009) a observat că timpul mediu înregistrat până la instalarea somnului la copiii cu ADHD este de aproximativ 26,3 minute, fiind prelungit față de cel înregistrat la copiii cu alte tulburări psihice, dar fără ADHD (18,6 minute) și față de cel înregistrat la grupul de control al copiilor sănătoși (13,5 minute). De asemenea, Goraya (2009) a raportat la pacienții cu ADHD care au fost urmăriți prin polisomnografie că durata de instalare a somnului a variat între 10 și 39 de minute, media fiind de 24 de minute. Într-un studiu realizat pe 43 de copii cu ADHD, Konofal și colaboratorii (2003) au remarcat prezența sindromului picioarelor neliniștite la 44% dintre aceștia. La rândul său, Kwon (2014) a raportat asocierea tulburărilor de somn la majoritatea copiilor cu ADHD evaluați: 42,9% au prezentat simptome ale sindromului picioarelor neliniștite, 48% de parasomnie, 45% au avut insomnie, la 7% s-au înregistrat treziri nocturne frecvente, 80% au declarat somnolență diurnă, iar 53% au avut diferite tulburări de respirație în timpul somnului. 

Concluzii

Sindromul ADHD este complex, în cadrul tabloului clinic pot exista tulburări multiple ale funcţiei cognitive. Majoritatea pacienților cu acest sindrom pot prezenta frecvent manifestări psihice asociate, reprezentate de probleme de învăţare sau de somn, tulburări emoţionale, ale funcţiilor sociale sau de comportament. Asocierea la tabloul clinic a acestor comorbidități poate accentua dificultățile sociale și emoționale ale copiilor cu ADHD, ceea ce determină apariția conflictelor școlare și familiale, cu influențe negative asupra calității vieții acestor pacienți.

Bibliografie

1. Brown RT, Freeman WS, Perrin JM et al. Prevalence and assessment of attention-deficit/hyperactivity disorder in primary care settings. Pediatrics. 2001;107:E43. 
2. Faraone SV, Sergeant J, Gillberg C, Biederman J. The worldwide prevalence of ADHD: is it an American condition? World Psychiatry. 2003;2:104-13. 
3. Taurines R, Schmitt J, Renner T et al. Developmental comorbidity in attention-deficit/hyperactivity disorder. Atten Defic Hyperact Disord. 2010;2:267-89. 
4. Gillberg C, Gillberg IC, Rasmussen P et al. Coexisting disorders in ADHD: implications for diagnosis and intervention. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2004;13(Suppl 1):180-192.
5. Rowland AS, Lesesne CA, Abramowitz AJ. The epidemiology of attention-deficit/hyperactivity disorder (ADHD): a public health view. Ment. Retard. Dev. Disabil. Res. Rev. 2002;8(3):162-170. 
6. Jarrett MA, Ollendick TH. A conceptual review of the comorbidity of attention-deficit/hyperactivity disorder and anxiety: implications for future research and practice. Clin Psychol Rev. 2008;28(7):1266-1280. 
7. Sciberras E, Lycett K, Efron D. Anxiety in children with attention-deficit/hyperactivity disorder. Pediatrics.2014;5:801-808. 
8. Efron D, Sciberras E, Anderson V et al. Functional status in children with ADHD at age 6-8: a controlled community study. Pediatrics. 2014;4:992-1000. 
9. Elia J, Ambrosini P, Berrettini W. ADHD characteristics: I. Concurrent comorbidity patterns in children and adolescents. Child Adolesc Psychiatry Ment Health. 2008;2:15.
10. Newcorn JH, Halperin JM, Jensen PS et al. Symptom profiles in children with ADHD: effects of comorbidity and gender. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 201;40(2):137-146. 
11. Bowen R, Chavira DA, Bailey K et al. Nature of anxiety comorbid with attention deficit hyperactivity disorder in children from a pediatric primary care setting. Psychiatry Res. 2008;157(1-3):201-209. 
12. Blackman GL, Ostrander R, Herman KC. Children with ADHD and depression: a multisource, multi-method assessment of clinical, social and academic functioning. J Atten Disord 2005;8:195-207.
13. Classi P, Milton D, Ward S et al. Social and emotional dificulties in children with ADHD and the impact on school attendance and healthcare utilization. Child and Adolescent Psychiatry and Mental Health. 2012;6:33.
14. Cho SC, Kim JW, Choi HJ et al. Associations between symptoms of attention deficit hyperactivity disorder, depression and suicide in Korean female adolescents. Depress Anxiety, 2008;25:e142-6. 
15. Schatz DB, Rostain AL. ADHD with comorbid anxiety: a review of the current literature. J Atten Disord, 2006;10:141-9. 
16. Polanczyk G, de Lima MS, Horta BL et al. The worldwide prevalence of ADHD: a systematic review and metaregression analysis. Am J Psychiatry. 2007;164:942-8. 
17. DuPaul GJ, Stoner G. ADHD in the Schools: Assessment and intervention stategies. 2nd ed. New York, USA: The Guilford Press, 2004:22-23. 
18. Westby C, Watson S. Perspectives on attention deficit hyperactivity disorder: executive functions, working memory and language disabilities. Semin Speech Lang. 2004;25(3):241-254. 
19. Tirosh E, Cohen A. Language deficit with attention-deficit disorder: a prevalent comorbidity. J Child Neurol. 1998;13(10):493-497. 
20. Cohen NJ, Barwick MA, Horodezky NB et al. Language, achievement and cognitive processing in psychiatrically disturbed children with previously identified and unsuspedted language impairments. J Child Psychol Psychiatry. 1988;39(6):865-877. 
21. Sciberras E, Mueller KL, Efron D et al. Language problems in children with ADHD: a community-based study. Pediatrics. 2014;5:793-800. 
22. Hvolby A, Jørgensen J, Bilenberg N. Parental rating of sleep in children with attention deficit/hyperactivity disorder. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2009;18(7):429-438. 
23. Corkun P, Davidson F, Macpherson M. A framework for the assessment and treatment of sleep problems in children with attention deficit hyperactivity disorder. Pediatr Clin North Am. 2011;58:667-83. 
24. Spruyt K, Gozal D. Sleep disturbances in children with attention-deficit/hyperactivity disorder. Expert Rev Neurother. 2011;11(4):565-577. 
25. Goraya JS, Cruz M, Valencia I et al. Sleep study abnormalities in children with attention deficit hyperactivity disorder. Pediatr Neurol. 2009;40(1):42-46. 
26. Konofal E, Lecendreux M, Arnulf I, Mouren MC. Restless legs syndrome and serum ferritin levels in ADHD children. Sleep. 2003;26:A136. 
27. Kwon S, Sohn Y, Jeong SH et al. Prevalence of restless legs syndrome and sleep problems in Korean children and adolescents with attention deficit hyperactivity disorder: a single institution study. Korean J Pediatr. 2014;57(7):317-322. 

Articole din ediţiile anterioare

CASE REPORTS | Ediţia 2 58 / 2020

Neuropsihiatria pediatrică dintr-o privire. O boală rară, ca o condamnare: sindromul Pitt-Hopkins

Bogdan Marius Istrate

Sindromul Pitt-Hopkins reprezintă o afectare genetică mai pu­ţin dezbătută în literatura de specialitate de la noi şi chiar şi din străinătate. Cu ...

23 mai 2020
STUDII CLINICE | Ediţia 4 48 / 2017

Intervenţii nutriţionale precoce în dislipidemii la vârsta pediatrică și riscul pentru sindrom metabolic

Bogdan A. Stana, Giorgiana Bran, Dan Moraru, Alice Azoicăi

Tulburările metabolismului lipidic reprezintă o patologie re­la­tiv frecventă la vârsta pediatrică, existând două etiologii prin­cipale: terenul ge...

09 ianuarie 2018
ACTUALITATI/UP-TO-DATE | Ediţia 1 57 / 2020

Ibuprofen: eficacitate şi siguranţă pentru pacientul pediatric

Prof. dr. Evelina Moraru

Ibuprofenul este principalul antiinflamator nesteroidian (AINS) cu efect analgezic şi antipiretic recomandat copiilor, în cazul unei game de afecţi...

19 martie 2020
CASE REPORTS | Ediţia 2 58 / 2020

Aspect particular al purpurei Henoch-Schönlein la copil – prezentare de caz

Alice Azoicăi, Maria-Ruxandra Cepoi, Bogdan A. Stana

Purpura Henoch-Schönlein este o vasculită leucocitoclazică ce este ca­rac­te­rizată printr-o angeită a vaselor mici indusă prin me­ca­nism imunolog...

23 mai 2020