IMAGISTICĂ VETERINARĂ

Aspecte imagistice în afecţiunile sistemului ventricular cerebral

 Imaging aspects in the disorders of the cerebral ventricular system

First published: 28 iunie 2018

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/PV.31.2.2018.1856

Abstract

The accumulation of cerebrospinal fluid (CSF) at the cerebral and the ventricular system level leads to the occurrence of hydrocephalus, being a multifactorial disorder with a variety of pathophysiological mechanisms. The identification and classification of the hydrocephalus type is a challenge due to a variety of ventricular volumes from a wide variety of dog breeds with different conformations. The diagnosis of hydrocephalus is based on the identification of clinical signs complemented by brain imaging, using advanced imaging techniques such as magnetic resonance imaging.

Keywords
hydrocephalus, MRI, CSF

Rezumat

Acumularea lichidului cefalorahidian (LCR) în interiorul cra­niu­lui şi la nivelul sistemului ventricular conduce la apariţia hi­dro­cefaliei, aceasta fiind o tulburare multifactorială, cu o varietate de mecanisme fiziopatologice. Identificarea şi clasificarea ti­pu­lui de hidrocefalie reprezintă o provocare datorită unei game variate a volumelor ventriculare de la o mare varietate de rase de câini cu diferite conformaţii. Diagnosticul de hi­dro­cefalie se bazează pe identificarea caracteristicilor clinice, completată cu aspectele imagistice ale creierului, folosind tehnici imagistice avansate, cum ar fi rezonanţa magnetică.

Cuvinte cheie

Sistemul ventricular cerebral este alcătuit din patru ventriculi (I şi II laterali, III şi IV), fiecare ventricul comunicând cu celălalt prin diverse canale. La acest nivel, în patologia canină, se constată apariţia asimetriei sau dilataţiei ventriculare, care poate fi cauzată de o varietate de factori sau mecanisme fiziopatologice(2). Hidrocefalia, tulburare multifactorială, cu o varietate de mecanisme fiziopatologice, este descrisă ca o acumulare anormală de lichid cefalorahidian (LCR) în interiorul craniului(5,10).

Patogeneză

LCR este produs la nivelul plexului coroid(10). Această producţie este independentă de presiunea hidrostatică din sistemul ventricular, dar este influenţată de presiunea osmotică a sângelui(10). După producere, acesta circulă prin sistemul ventricular, trecând prin cei doi ventriculi laterali, al treilea ventricul, apeductul mezencefalic, apoi prin al patrulea ventricul şi, în cele din urmă, prin deschiderile laterale, în spaţiul subarahnoidian al creierului şi al măduvei spinării(10). Mecanismul major al drenajului LCR presupune absorbţia prin vilozităţile arahnoide (situate în sinusurile venoase)(10), dar şi prin suprafaţa arahnoidiană, pereţii capilarelor şi sistemul limfatic extracranian(15). Echilibrul între viteza de formare şi rata de absorbţie asigură volumul normal de LCR în interiorul craniului(10). Absorbţia LCR depinde de diferenţa de presiune în vilozităţile arahnoide, care acţionează ca un sistem de supapă pentru a menţine presiunea intracraniană în limite normale. Când presiunea intracraniană scade sub 7 cm H2O, viteza de circulaţie a LCR se diminuează, antrenând o reducere a absorbţiei acestuia, iar consecutiv apare hidrocefalia. S-a raportat că perturbarea absorbţiei LCR este legată de durata instalării hidrocefaliei(10,14).

Clasificare şi cauze

Hidrocefalia poate fi clasificată în diferite moduri(5,10). În funcţie de locul unde LCR se acumulează, poate fi internă (unde lărgirea ventriculară este aparentă) şi externă (când este lărgit spaţial subarahnoidian)(5). Volumul crescut al LCR în hidrocefalie este mai degrabă cauzat de o resorbţie scăzută (subdezvoltarea vilozităţilor arahnoidiene sau procese inflamatorii) decât de creşterea producţiei de LCR (aparent în tumori la nivelul plexului coroid)(5). În funcţie de etiologie, clasificarea generală împarte hidrocefalia în forme congenitale sau dobândite(5). Hidrocefalia congenitală este cel mai frecvent întâlnită la câinii din rasele: Bulldog, Mops, Pomerania, Yorkshire Terrier, Chihuahua, Lhasa Apso, Pudelul, Boston Terrier şi Pechinez(3,7,14). Cauzele sunt diverse şi includ factori genetici, anomalii de dezvoltare intrauterine, infecţii prenatale sau sângerări la nivelul creierului(9). Cu toate acestea, lărgirea ventriculilor cerebrali şi asimetria observate la aceste rase sunt independente de forma capului(3,14). Hidrocefalia congenitală apare într-o gamă largă de anomalii ale sistemului nervos, incluzând meningomielocelul, maladia Chiari, sindromul Dandy-Walker şi hipoplazia cerebrală(10). Hidrocefalia mai poate fi cauzată de un blocaj al fluxului de LCR, aşa-numita hidrocefalie obstructivă. Obstrucţia în sistemul ventricular sau la ieşirea prin deschiderile laterale se numeşte hidrocefalie necomunicativă, deoarece nu există comunicare între sistemul ventricular şi spaţiul subarahnoidian(5).

Semne clinice

În cazul acumulării excesive de LCR creşte presiunea intracraniană ,determinând compresiunea parenchimului cerebral şi consecutiv apariţia manifestărilor neurologice(11,12). De asemenea, atrofia cerebrală sau anomaliile de dezvoltare pot duce la simptome neurologice(11). Semnele clinice variază de la asimptomatic la manifestări grave, din cauza unei acumulări mari de LCR, care compresează parenchimul cerebral, traduse prin depresie, hiperexcitabilitate, tulburări de conştiinţă, tulburări vizuale şi auditive, necoordonare în mers şi convulsii(1,11), constatându-se că intensitatea semnelor clinice este direct proporţională cu presiunea intracraniană crescută(10).
 

Figura 1. Yorkshire, 2 ani, femelă, imagini în plan transversal T1 (A) şi respectiv T2 (B) − sistem ventricular cerebral normal
Figura 1. Yorkshire, 2 ani, femelă, imagini în plan transversal T1 (A) şi respectiv T2 (B) − sistem ventricular cerebral normal
Figura 2. Bulldog francez, 2 ani, mascul, imagini în plan sagital T2 (A) şi respectiv T1 (B) − se observă acumularea de LCR la nivelul ventriculilor cerebrali laterali (I, II), III şi IV
Figura 2. Bulldog francez, 2 ani, mascul, imagini în plan sagital T2 (A) şi respectiv T1 (B) − se observă acumularea de LCR la nivelul ventriculilor cerebrali laterali (I, II), III şi IV
Figura 3. Bulldog francez, 2 ani, mascul, imagini în plan dorsal FLAIR (A) şi respectiv în plan transversal T2 (B) − se observă acumularea de LCR la nivelul ventriculilor cerebrali laterali I şi II
Figura 3. Bulldog francez, 2 ani, mascul, imagini în plan dorsal FLAIR (A) şi respectiv în plan transversal T2 (B) − se observă acumularea de LCR la nivelul ventriculilor cerebrali laterali I şi II
Figura 4. Bulldog francez, 5 ani, mascul, imagini în plan transversal T2 (A) şi respectiv T1 (B) − se observă acumularea excesivă de LCR la nivelul ventriculilor cerebrali laterali I şi II, care compresează parenchimul cerebral
Figura 4. Bulldog francez, 5 ani, mascul, imagini în plan transversal T2 (A) şi respectiv T1 (B) − se observă acumularea excesivă de LCR la nivelul ventriculilor cerebrali laterali I şi II, care compresează parenchimul cerebral

Diagnostic

Diagnosticul de hidrocefalie se bazează pe identificarea caracteristicilor clinice, completată cu aspectele imagistice ale creierului, folosind tehnici imagistice avansate, cum ar fi imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).

Imagistica prin rezonanţă magnetică a revoluţionat diagnosticul malformaţiilor intracraniene în practica veterinară pentru animalele de companie(4,6). Aceasta permite diagnosticarea eficientă a asimetriei ventriculare şi a hidrocefaliei, precum şi a cauzelor acestora(1). Principalul dezavantaj al acestei tehnici este necesitatea unei anestezii generale, care prezintă riscuri, în special pentru animalele cu tulburări cardiopulmonare(5). Avantajul metodei constă în obţinerea de imagini multiplane, de o calitate superioară. IRM permite evaluarea corectă a dimensiunii ventriculare, a gradului de atrofie corticală, precum şi a leziunilor focale care pot fi observate în hidrocefalie. Mai mult decât atât, IRM este mai sensibilă decât CT în imagistică, observându-se şi leziuni focale de mici dimesiuni(10). Semnele IRM în hidrocefalie includ îngustarea treptată a spaţiului subarahnoidian, dilatarea progresivă a ventriculilor cerebrali şi subţierea cortexului cerebral(15). Acumularea anormală a LCR apare hiperintensă pe imagini T2 ponderate, hipointensă în imagini T1 ponderate şi atenuată în FLAIR(5,6,8). Dacă examinarea LCR evidenţiază prezenţa celulelor anormale sau a proteinelor, ca în cazul inflamaţiei sau a hemoragiei intraventriculare, pe imaginea IRM poate fi observată modificarea intensităţii semnalului.

În concluzie, imagistica prin rezonanţă magnetică permite obţinerea unui sistem complex dar eficient de imagini, care are o varietate de indicaţii clinice, direct legate de diagnosticul modificărilor de la nivel cerebral orientând medicul în alegerea terapiei corespunzătoare la animalele de companie.  

Conflict of interests: The authors declare no conflict of interests.

Bibliografie

  1. Adamiak Z, Jaskolska M, Pomianowski A. Lowfield Magnetic Resonance Imaging of canine hydrocephalus. Pakistan Veterinary Journal, 2012; 32, 128-130.
  2. Erik RW, Allison LZ. Atlas of Small Animal CT and MRI, Wiley‐Blackwell, 2015; pp. 155-161.
  3. Esteve-Ratsch B, Kneissl S, Gabler C. Comperative evaluation of the ventricles in the Yorkshire Terrier and the German Shepherd dog using low-field MRI. Veterinary Radiology and Ultrasound, 2001; 42, 410-413.
  4. Gavin PR. Growth of clinical veterinary magnetic resonance imaging. Veterinary Radiology and Ultrasound, 2011; 52, S2-S4.
  5. Hecht S, Adams WH. MRI of brain disease in veterinary patients. Part 1: Basic principles and congenital brain disorders. Veterinary Clinic Small Animal, 2010; 40, 21-38.
  6. MacKillop E. Magnetic Resonance Imaging of intracranial malformations in dogs and cats. Veterinary Radiology and Ultrasound, 2011; 52, S42-S51.
  7. Ohlerth S, Scharf G. Computed tomography in small animals – Basic principles and state of art applications. Veterinary Journal, 2007; 173, 254-271.
  8. Robertson I. Optimal magnetic resonance imaging of the brain. Veterinary Radiology and Ultrasound, 2011; 52, S15–S22.
  9. Thomas WB. Nonneoplastic disorders of the brain. Clinical Techniques in Small Animal Practice, 1999; 14, 125-147.
  10. Thomas WB. Hydrocephalus in dogs and cats. Veterinary. Clinic Small Animal, 2010; 40, 143-159.
  11. Vite CH, Insko EK, Schotland HE, Panckeri K, Hendricks JC. Quantification of cerebral ventricular volume in English Bulldogs. Veterinary Radiology and Ultrasound, 1997; 38, 437-443.
  12. Vullo T, Manzo R, Gomez DG, Deck MDF, Cahill PT. A canine model of acute hydrocephalus with MR correlation. American Journal of Neuroradiology, 1998; 19, 1123-1125.
  13. Vlăgioiu C, Tudor N. Semiologie veterinară şi tehnici de examinare, Editura Sitech, Craiova, 2012.
  14. Woo DC, Choi CB, Nam JW, Ryu KN, Jahng GH, Lee SH, Lee DW, Kim HY, Kim HY, Ahn KJ, Choe BY. Quantitative analysis of fydrocephalic ventricular alterations in Yorkshire terriers using magnetic resonance imaging. Veterinarni Medicina, 2010; 55, 125-132.
  15. Zhao K, Sun H, Shan Y, Mao BY, Zhang H. Cerebrospinal fluid absorption disorder of arachnoid villi in canine model of hydrocephalus. Neurology India, 2010; 58, 371-376.

Articole din ediţiile anterioare

NEUROLOGIE | Ediţia 3 32 / 2018

Porencefalia şi hidranencefalia la animale − aspecte imagistice şi clinice

Alexandru Gabriel Neagu, Niculae Tudor, Constantin Vlăgioiu

Aspectele clinice şi imagistice în leziunile chistice congenitale ale creierului şi dezvoltarea anormală a emisferelor cere­bra­le au fost descrise...

30 septembrie 2018
NEUROLOGIE | Ediţia 3 32 / 2018

Diagnosticul şi managementul terapeutic al pacientului hidrocefalic

Mihai Musteață, Raluca Ştefănescu, Prof. dr. Gheorghe Solcan

Hidrocefalia reprezintă prezenţa unei cantităţi excesive de lichid cefalorahidian în sistemul ventricular cere­bral, cu compresiunea secundară a pa...

30 septembrie 2018