„Vaccinarea, cea mai mare realizare din domeniul sănătăţii publice” - Prof. dr. Doina Azoicăi

Profesor doctor Doina Azoicăi, preşedinta Societăţii Române de Epidemiologie, prezentă în cadrul unui seminar pe tema vaccinurilor, organizat de Coaliţia Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice (COPAC), la Govora, a explicat de ce este necesară vaccinarea în copilărie, când este recomandată vaccinarea adulţilor, dar şi multe alte lucruri despre tot ceea ce înseamnă imunitatea colectivă şi care sunt beneficiile vaccinării. Mai departe puteţi citi o parte a prezentării pe care specialista a susţinut-o la seminar, din care cu siguranţă veţi afla o mulţime de lucruri interesante şi utile.

Variola, singura boală eradicată

Când se vorbeşte despre eradicarea unei boli, se vorbeşte la nivel planetar – e puţin probabil ca eradicarea să aibă loc numai într-o singură parte a globului. Cuvântul eradicare se foloseşte când nu există niciun caz de boală pe continent, iar al doilea aspect este acela că nici circulaţia acelui agent patogen – virus sau bacterie – nu mai există, deci numai când s-a întrerupt circulaţia agentului patogen. Altfel spus, când el nu mai este regăsit în mediu, ca să poată genera la un moment dat, chiar după o perioadă de linişte, o posibilă apariţie a bolii.

Poliomielita nu a fost eradicată. Dar, fiindcă în Europa, din 2002, nu se mai raportează cazuri de poliomielită, specialiştii spun că nu ar mai exista circulaţia virusului polio în mediu. Dar, atenţie, nu se spune că în Europa a fost eradicată boala şi nu putem încă afirma că în lume poliomielita a fost eradicată. Deoarece încă mai sunt câteva cazuri în Afganistan, în Indonezia, în Siria, în Pakistan. Şi atunci se spune că Europa este doar o zonă free de poliomielită. Şi numai în momentul în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii o să constate că nu mai există niciun caz de poliomielită şi după o perioadă de confirmare, abia când nu mai există circulaţie a virusului polio în mediu vaccinal sau sălbatic, se va putea declara eradicarea poliomielitei, a explicat medicul.

Astfel, din păcate, eradicarea poliomielitei este un vis neîmplinit, chiar dacă, încă din 1998, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a estimat că va putea eradica poliomielita.

Singura boală eradicată este variola. Aceasta este singura victorie. Variola determină decimarea populaţiei. Eradicarea variolei a dat speranţă că se poate lupta împotriva bolilor. De aceea, în 1998, OMS a iniţiat un proiect prin care se dorea eradicarea poliomielitei, însă deocamdată este un vis. Pentru medicină, eradicarea variolei, care era o boală cu o fatalitate foarte mare, este singurul război câştigat, a adăugat prof. dr. Doina Azoicăi.

În 1977 a fost declarat ultimul caz de variolă în Somalia, iar abia în 1980 OMS a spus că boala a fost eradicată.

Poliomielita nu trebuie uitată

Datele arată că, în 1988, existau la nivel mondial 350000 de cazuri de îmbolnăvire de poliomielită. Dar în 2018 au mai fost raportate doar 33 de cazuri, chiar dacă încă din 1955 a început vaccinarea antipolio, în Statele Unite ale Americii.

Vaccinarea cea mai eficientă intervenţie pentru prevenirea bolilor infecţioase

Vaccinarea este una dintre cele mai mari realizări din domeniul sănătăţii publice. Iar vaccinurile sunt cea mai eficientă intervenţie în prevenirea bolilor infecţioase. De-a lungul timpul a fost arătat că apa potabilă, vaccinarea şi strategia corectă în reproducere asigură existenţa noastră pe pământ şi viitorul. Noi, ca oameni, suntem în competiţie ca să trăim pe această planetă: cu microorganismele, adică cu virusurile şi bacteriile. Virusurile şi bacteriile nu trebuie subestimate, ele sunt competitorii noştri, aceşti agenţi patogeni sunt de o inteligenţă mare şi în viaţă rezistă cel care este adaptabil, care are puterea de a domina, a mai declarat profesorul de epidemiologie.

În prezent, 26 de boli sunt prevenibile prin vaccinare. Specialistul spune că, deşi nu sunt multe, sunt extrem de importante, fiindcă, dacă se reuşeşte împiedicarea evoluţiei unei singure boli printr-o strategie corectă de vaccinare, este extraordinar.

Eu, ca medic, nu pot să dau cu zarul, nu pot să spun dacă un copil poate să facă rujeolă sau nu. Eu nu am de unde să ştiu dacă face o formă uşoară, medie sau gravă şi să moară. Este o probabilitate, iar eu, ca medic, nu am voie să condamn un om: să facă boala, să se imunizeze. Este probabil ca acel individ să iasă din obişnuit şi să facă o formă gravă şi să moară. Deşi unele mămici spun: să meargă copilul la grădiniţă să facă varicelă, să se imunizeze. Au fost copii care au avut nevoie de spitalizare, au făcut complicaţii, precum encefalita rujeoloasă sau cea dată de varicelă, care e urmată de complicaţii motorii sau cognitive. Iar acel copil va rămâne cu sechele toată viaţa în urma encefalitei rujeoloase. De ce? Pentru că a fost estimat că acel copil care face rujeolă sau varicelă în copilărie nu va face forme grave. Deşi poate să facă, de exemplu, în cazul varicelei, o temperatură de 40 de grade şi implicit apar convulsiile. De ce să-l las să facă boala, când am vaccin pentru varicelă? Iar dacă este corect vaccinat, nu oricum şi nu oricând, ci cu două doze, la intervale bine stabilite, la şase săptămâni, să fie protejat să nu facă boala sau să am certitudinea că face o formă uşoară, a declarat prof. dr. Doina Zoicăi.

Exemple pozitive sunt multe. De pildă, în urma vaccinării, în ţările în care s-a respectat schema de vaccinare a scăzut infecţia cu virusul hepatitic B. Problema hepatitei B este ţinută sub control. Un lucru extrem de benefic, mai ales la adolescentul care este expus, dar dacă este vaccinat din copilărie, el este ferit de boală. De exemplu, americanii, care vaccinează împotriva hepatitei B încă din 1985, au declarat în 2011 ca s-au redus cu 83% cazurile de hepatită B.

Dacă tu eşti vaccinat, de ce să fiu şi eu? Imunitatea colectivă

Fiindcă există riscul de transmitere a unei infecţii într-o comunitate nevaccinată. Specialista a spus că vaccinarea trebuie să acopere 85-95% din populaţie, astfel încât să nu mai existe organisme care să permită multiplicarea sau diseminarea agentului patogen, fie că este virus, fie bacterie. Imunitatea colectivă este doar o particularitate a vaccinurilor, prin care se pot ţine sub control bolile.

Vaccinurile au o proprietate pe care medicamentele nu le au. Mecanismul este numit imunitate colectivă. Dacă eu vaccinez o majoritate, am toate şansele ca în populaţia respectivă să nu mai întâlnesc cazuri de boală, chiar dacă nu toată populaţia s-a vaccinat. Cu atât mai mult, cu cât în comunitatea respectivă există copii sau adulţi care nu au voie să fie vaccinaţi. Când peste 90% din colectivitatea respectivă este vaccinată, apare imunitatea colectivă. Vaccinul oferă unica şansă pentru obţinerea imunităţii colective, a detaliat preşedinta Societăţii Române de Epidemiologie.

Şi totuşi, de ce se mai moare de rujeolă în secolul XXI?

Totodată, medicul a mai spus că rujeola este o boală pe care trebuia să o punem în cartea de istorie şi să fie un capitol închis, pentru că avem vaccin. În România se vaccinează antirujeolic din 1979. Cu toate acestea, rujeola există încă în România şi în Europa, la un secol de la introducerea vaccinării.

Explicaţia este aceea că, în 2009, în Europa a scăzut acoperirea vaccinală a rujeolei, iar în 2010 şi în 2012 deja era epidemie cu 12 000 de cazuri şi trei decese.

De exemplu, European Center for Disease Control (ECDC) spune că în perioada 2016‑2019 în Uniunea Europeană au fost raportate următoarele cifre:

De asemenea, conform specialistului şi conform datelor de la ECDC, numărul de cazuri raportate până la 5 aprilie 2019 este de 16336, din care 62 de decese. Medicul specialist atrage atenţia că, numai în perioada 1.04.2019‑5.04.2019, în Bucureşti şi în alte oraşe au fost depistate 43 de cazuri. Iar România are aproape cel mai mare număr de decese prin rujeolă.

Specialista a mai povestit că vaccinologia este o ştiinţă care s-a dezvoltat în ani. Au fost şi multe decenii în care probabil au fost şi victime, în secolul al XVII-lea şi în secolul al XIX-lea, fiindcă microbiologia „a explodat” abia în secolul al XIX-lea. Pe atunci, vaccinurile erau empirice, dar au început să fie ţinute sub control bolile infecţioase. Acesta este începutul erei vaccinale.

În secolul XX a început emergenţa unor noi boli infecţioase. Deoarece aceste microorganisme se dezvoltă. De exemplu, virusul HIV a apărut ca o emergenţă, ca un virus nou. Virusul HIV a fost un virus specific nonuman de la maimuţe şi a devenit unul care dezvoltă boala şi la om. Aşa s-a întâmplat şi cu gripa. La 30-50 de ani poate intra în circulaţie un nou virus gripal. Pentru că virusul gripal aviar s-a adaptat la gazda umană printr-un resort şi a devenit un virus care poate să ducă şi la îmbolnăvirea oamenilor, a mai spus prof. dr. Azoicăi.

Aceasta a mai afirmat că acum, în secolul XXI, am eradicat variola, iar difteria o ţinem sub control, deoarece avem antibiotic. Ţinem sub control pneumonia, fiindcă avem antibiotice. Iar în 1955, deşi se credea că se va eradica poliomielita – şi deja avem două tipuri de vaccin – poliomielita există încă.

Secolul XXI este un secol al bolilor civilizaţiei: al cancerului, al bolilor de inimă şi al diabetului zaharat. Iar în următoarea etapă se înregistrează îmbătrânirea populaţiei. S-a făcut tot ce se putea face ca să prelungim viaţa. Astăzi există soluţii ca să nu mai doară boala. Paliaţia este îngrijirea de dinainte de foarte apropiatul moment al decesului. Trebuie să reţinem că vaccinul nu este un panaceu universal şi nu protejează 100%, nu există vaccin ideal, care să te apere împotriva tuturor bolilor infecţioase. Fiecare producător de vaccinuri spune că vaccinul protejează în proporţie de 98%, nu 100%, ca să fie ideal.

Vaccinul antigripal

Medicul a explicat celor prezenţi în sală că, anual, se produce o nouă formulă de preparat antigripal. În funcţie de circulaţia în emisfera sudică, OMS stabileşte şi prognozează ce vaccin antigripal trebuie folosit în emisfera nordică.

De aceea, în august, OMS transmite ce tulpină trebuie folosită pentru sezonul gripal, pentru sezonul epidemic de gripă care debutează în luna septembrie. Nu trebuie confundat sezonul epidemic de gripă cu epidemia de gripă. Sezonul epidemic de gripă înseamnă perioada rece a anului, când sunt posibile cazuri de gripă, izolate, sporadice, fie epidemice sau pandemii, a spus doctorul.

Vaccinarea la adulţi, o vaccinare de necesitate epidemiologică

În Europa se vaccinează de mult timp adulţii.

Dar vaccinarea adultului este una de necesitate, pe când cea a copilului este o vaccinare necesară tocmai pentru ca cel mic să-şi dezvolte imunitatea adaptativă, nu prin boală. Pe când vaccinarea adultului este o necesitate epidemiologică. De exemplu, adultul tânăr, sănătos, nu se vaccinează dacă nu sunt circumstanţe epidemiologice. Dar adultul cronic se va vaccina când este la risc. Celui cu BPOC şi care are 60 de ani, este fumător şi face acutizări anual, medicul îi va recomanda vaccinul antipneumococic. În cazul acestor pacienţi, o exacerbare a bolii printr-o nouă îmbolnăvire duce la o evoluţie nefavorabilă, chiar la deces, a mai punctat medicul.

Aceasta a mai spus şi că în ţările occidentale se vaccinează de mult timp adulţii. OMS a spus că o dată la 10 ani trebuie făcute anumite vaccinuri, inclusiv la adulţi. Vaccinarea antitetanos trebuie făcută din 10 în 10 ani, este scris acest lucru şi în programul nostru de vaccinare. În plus, la adult, bolile copilăriei sunt mult mai grave ca manifestare.

Dar, înainte de orice vaccinare, se face o anamneză foarte precisă, un examen clinic complet. Decizia de vaccinare nu se ia prin telefon, deoarece vaccinul nu este o bomboană. Dar nu toţi adulţii trebuie să stea la coadă să se vaccineze. Vaccinarea adultului este o vaccinare de necesitate epidemiologică. Am mai multe categorii de adult: adultul tânăr sănătos trebuie să se vaccineze dacă intră într-o colectivitate. Dar nu-l vaccinez dacă nu am circumstanţă epidemiologică. Adultul cu boală cronică are context epidemiologic de a fi vaccinat în funcţie de riscul lui. Adică dacă este un pacient cu splenectomie, trebuie să-i fie recomandate anumite vaccinuri, de fapt le recomandă ghidurile de bună practică în managementul bolii cronice. Cu 14 zile înainte de intervenţia chirurgicală, el trebuie să aibă setul de vaccinuri făcute. Dacă însă splenectomia este de urgenţă, abia după ce trece perioada lui de convalescenţă, medicul lui îi va recomanda ca într-un interval scurt să facă anumite vaccinuri, a explicat foarte precis medicul despre vaccinarea adultului.

Calitatea medicinei secolului XXI

Calitatea medicinei în secolul XXI este încercarea de a asigura şi o calitate a vieţii, a mai specificat specialista. Mai exact, aceasta a menţionat că, atunci când se indică un medicament, medicul trebuie să se asigure ca acel medicament să fie cel mai bun ca eficienţă, dar să nu-i creeze o destabilizare a stării. Trebuie ca medicul să găsească o soluţie care să-l ţină sub tratament, să încerce să asigure o calitate a vieţii.

Ce este vaccinarea ca intervenţie de sănătate publică?

Vaccinarea mimează boala, dar nu provoacă boala. Este un semnal de alarmă pentru sistemul imunitar. Antigenele pot produce infecţia, simptomele, dar au şi rolul de a stimula imunitatea activă şi să creeze apărarea noastră specifică prin producţia de anticorpi. Vaccinarea este doar o stimulare care aminteşte de structura antigenică utilizată pentru a da un semnal de alarmă sistemului imunitar, care va produce anticorpi. Eu nu folosesc în vaccin toată structura antigenică. Este doar o anumită componentă, doar un semnal de alarmă, care creează sistemul specific prin anticorpi, a mai spus medicul.

Aceasta a mai explicat şi că omul este vaccinat ca să fie ajutat să nu facă boala. Vaccinul imită semnalul germenului natural, dar nu provoacă boala, doar stimulează organismul.

Prima vaccinare o fac copiii la 2 luni, pentru că nu trebuie aşteptat ca cel mic să fie în contact cu mediul. Nu-l pot lăsa să facă tuse convulsivă, fiindcă aceasta, până la vârsta de 1 an a copilului, este fatală. Apoi reiau vaccinul la 4 luni, a punctat doctorul.

Imunitatea înnăscută şi cea adaptativă

Nu în ultimul rând, specialista în imunologie a mai spus că imunitatea înnăscută este cea pe care copilul o are graţie anticorpilor IgG care provin de la mamă şi care se transmit transplacentar. Copilul are această zestre de la mamă, până la 6 luni, în principiu.

Dar sunt cantităţi de anticorpi care trebuie asigurate din timp, pentru ca cel mic să treacă de la imunitatea înnăscută la cea adaptativă. Administrarea vaccinului la 2 luni este calculată în funcţie de capacitatea organismului de a răspunde la stimulul antigenic. Aceste etape s-au stabilit în aşa fel încât dezvoltarea sistemului imunitar să permită răspunsul optim în obţinerea de anticorpi, a încheiat medicul.