Poate cea mai spectaculoasă evoluție, atât din punct de vedere matern, cât și fetal, ar putea fi considerată imagistica obstetricală. Odată cu evoluția echipamentelor ultrasonografice, dar și a programelor dedicate foarte precis examinării fetale, evaluarea detaliată a anatomiei fătului încă din primul trimestru este acum nu numai un scop al practicienilor, dar și o realitate. Evoluția screeningului prenatal în primul trimestru de sarcină este, de asemenea, puternic corelată cu ecografia fetală. Descoperirea, studierea, compararea și testarea markerilor ultrasonografici din primul trimestru de sarcină (translucența nuchală, osul nazal, fluxul tricuspidian sau ductus venosus) au condus, în diferite configurații, la rate de detecție cu adevărat impresionante pentru aneuploidii, cu minime rezultate fals-pozitive.
Noile performanțe tehnologice în domeniul ultrasonografiei fetale, bazate pe platformele de achiziție volumetrică 3D/4D, intrate practic în rutina ecografiei fetale, așa cum sunt programele HDlive Silhouette și HDlive Flow, vin să aducă detalii foarte apropiate de realitate ale structurilor fetale, cum sunt fața, degetele sau chiar membranele amniotice, încă din primul trimestru de sarcină.
Screeningul prenatal a mai obținut în ultimii ani încă un instrument performant și destul de încurajator prin prisma ratelor de detecție, prin identificarea ADN-ului fetal liber circulant în sângele matern, de asemenea începând cu primul trimestru de sarcină această linie de screening venind practic în sprijinul metodelor intrate în rutina detecției precoce a anomaliilor cromozomiale fetale.
Rezonanța magnetică fetală merită cu siguranță menționată ca element promițător al imagisticii obstetricale, complementară ultrasonografiei și utilă în diagnosticul prenatal avansat în situații precum patologia neurologică fetală, sarcina multiplă și complicațiile acesteia, anomalii musculoscheletale sau în vederea adaptării strategiilor terapeutice intrauterine.
Toate aceste elemente permit la acest moment evaluarea sistematică, atât a anatomiei, cât și a comportamentului fetal intrauterin.
Fiziologia fetală, fiziopatologia sindroamelor fetale și managementul materno-fetal au primit de asemenea achiziții importante.
Preeclampsia este în continuare o situație destul de comună, diabetul și sarcina constituie, de asemenea, un capitol important în medicina perinatală, la fel și complicațiile sarcinii multiple, însă abordarea materno-fetală permanent adaptată a făcut ca mortalitatea și morbiditatea, atât materne, cât și fetale, să se diminueze semnificativ, atât prin prisma tratamentului medicamentos, cât și prin prisma terapiilor intrauterine.
În paralel cu dezvoltarea obstetricii, un progres mai lent, dar continuu și absolut spectaculos l-a realizat și neonatologia, atât prin dezvoltarea tehnologică și terapeutică inovatoare, cât și prin formarea unui număr considerabil de specialiști în domeniu, dedicați cu pasiune micului lor pacient, nou-născutul. Astfel, în ultima jumătate de secol, s-a înțeles treptat rolul controlului termic, importanța alimentației precoce, mai ales beneficiile alăptării și calitățile laptelui matern, recunoașterea semnificației hipoglicemiei și a policitemiei, ceea ce a dus la monitorizarea glicemiei și la practicarea exsangvinotransfuziei; avansul tehnologic a permis monitorizarea electronică a semnelor vitale neonatale, a saturației periferice a oxigenului și a echilibrului acido-bazic; ventilația cu mască și balon, intubația orotraheală și ventilația mecanică au devenit posibile, terapia cu surfactant în tratamentul bolii membranelor hialine a redus considerabil morbiditatea și mortalitatea la prematurul foarte mic, considerat înainte non-viabil, alimentația parenterală, screeningul metabolic, cel al retinopatiei de prematuritate sau cel al displaziei de șold, precum și analiza cromozomială și sfatul genetic sunt doar câteva dintre enormele realizări în domeniul neonatologiei.
Totuși, dincolo de realizările specifice celor două specialități, obstetrica și neonatologia, excelența în perinatologie/medicina perinatală este dată de colaborarea esențială între cei doi protagoniști pentru a optimiza calitatea vieții fătului și a nou-născutului încă de la început. Atât obstetricianul, cât și neonatologul sunt implicați în îngrijirea aceluiași pacient care, de altfel, prezintă in utero și după naștere aceeași patologie; cunoașterea și înțelegerea precoce a simptomelor și a diagnosticului permit optimizarea managementului pre- și postnatal și consilierea cât mai corectă a părinților, în avantajul unic al fătului/nou-născutului. La baza optimizării îngrijirii fetale și neonatale trebuie să existe protocoale practice standardizate și permanent adaptate la evoluția științifică și tehnologică în continuă dezvoltare. Putem spune că cea mai hazardată și necunoscută călătorie din viața oricărui individ este cea care începe de la momentul concepției și se încheie odată cu nașterea și cu perioada perinatală. De aceea, perinatologiei îi revine, cred, rolul cel mai dificil, dar nu imposibil, de a garanta siguranța și perfecțiunea acestei călătorii unice a ființei umane.
Acest număr inaugural al revistei PERINATOLOGIA, Romanian Journal of Maternal-Fetal and Neonatal Medicine, prezintă atât articole originale, cât și prezentări de caz, abordând prin perspectiva medicinei materno-fetale restricția de creștere intrauterină, trombofiliile în sarcină sau diagnosticul prenatal al anomaliilor cardiace congenitale, iar prin cea a neonatologiei, mortalitatea și morbiditatea neonatale, managementul durerii la nou-născut, managementul nou-născutului cu greutate extrem de mică la naștere sau prezentarea unui caz de sindrom Poland.
Sperăm ca această nouă apariție editorială să reușească să coaguleze experiența, inițiativa și ideile practicienilor în acest vast domeniu, dar și să contribuie la diseminarea rezultatelor cercetărilor, printr-o amplă perspectivă a interdisciplinarității.