Menopauza, între sănătate şi suferinţă

Menopauza este definită ca fiind sfârşitul menstruaţiei din cauza pierderii activităţii foliculare ovariene, care scade începând cu vârsta de 30 de ani, până la pierderea completă la majoritatea femeilor, la începutul vârstei de 50 de ani. Din punct de vedere clinic, menopauza este diagnosticată atunci când o femeie nu a avut menstruaţie timp de un an. Vârsta medie a femeilor a crescut treptat, astfel că aproximativ o treime din viaţa acestora este trăită după menopauză.

În perioada de trecere a funcţiei ovariene de la a fi fertilă la a deveni infertilă din cauza modificărilor hormonale, denumită tranziţie la menopauză sau perimenopauză, are loc apariţia diferitelor tulburări metabolice lipidice, precum scăderea nivelului de estrogeni şi creşterea nivelului de androgeni circulanţi. Acestea pot duce la dezvoltarea de sindroame metabolice, inclusiv boli cardiovasculare şi diabet de tip 2. Dereglarea metabolismului lipidic afectează masa de grăsime corporală, masa slabă, metabolismul acizilor graşi şi diverse aspecte ale metabolismului energetic, cum ar fi raportul metabolic bazal, adipozitatea şi obezitatea. Mai mult, menopauza este asociată şi cu modificări ale nivelurilor diferitelor lipide care circulă în sânge, cum ar fi lipoproteinele, apolipoproteinele, lipoproteinele cu densitate joasă (LDL), lipoproteinele cu densitate mare (HDL) şi triacilglicerolul (TG). Alterările metabolismului lipidic şi ţesutul adipos în exces joacă un rol-cheie în sinteza excesului de acizi graşi, adipocitokine, citokine proinflamatorii şi specii reactive de oxigen, care provoacă peroxidarea lipidelor şi duc la dezvoltarea rezistenţei la insulină, a adipozităţii abdominale şi a dislipidemiei^(1,2).

În plus, menopauza este însoţită de simptome fizice extrem de neplăcute, cum ar fi atrofia mucoasei vaginale, care duce la prurit, vaginită, dispareunie şi stenoză; atrofie genito-urinară, care duce la disurie, uretrită, incontinenţă urinară şi frecvenţă urinară; infecţii recurente ale tractului urinar⁽³⁾. Pe lângă problemele de sănătate urogenitale din cauza nivelului redus de estrogen, femeia aflată la menopauză poate manifesta tulburări psihologice (anxietate, dispoziţie depresivă, iritabilitate, oboseală) şi somatovegetative (bufeuri, palpitaţii, insomnie, dureri musculare şi articulare).

Pentru a face faţă simptomelor menopauzei, femeile pot folosi diferite metode nonfarmacologice, cum ar fi dieta, exerciţiile fizice şi produsele pe bază de plante.

Dieta în menopauză

Mai multe studii au sugerat că dieta mediteraneeană ar putea juca un rol în reducerea greutăţii corporale şi a simptomelor menopauzei la femeile aflate în post-menopauză, având în vedere principiile alimentare pe care se bazează, respectiv consumul de fructe, legume, cereale integrale, leguminoase, seminţe, ulei de măsline, nuci, peşte şi carne slabă. Un studiu transversal, la 481 de femei în postmenopauză, a arătat că o aderenţă ridicată la dieta mediteraneeană, evaluată prin Scorul Dietei Mediteraneene (MDS), a fost asociată negativ cu greutatea corporală, circumferinţa taliei şi raportul talie-înălţime^(4,5). Severitatea simptomelor menopauzei (bufeuri şi transpiraţii nocturne) a fost redusă prin aderarea la dieta mediteraneeană. Componentele alimentare implicate în această asociere au fost leguminoasele, în special soia şi uleiul de măsline extravirgin, acestea fiind legate de o severitate mai mică a simptomelor totale de menopauză şi, respectiv, a simptomelor psihologice⁽⁴⁾.

S-a arătat că, prin consumul de soia, simptomele postmenopauză pot fi reduse. Mecanismul din spatele acestui efect pare să fie legat de activitatea izoflavonelor, compuşi biologici activi, cu o structură chimică asemănătoare cu a estrogenilor. Acestea pot lega receptorii de estrogen, influenţând astfel pozitiv simptomele menopauzei.

După menopauză, sunt observate frecvent concentraţii crescute de citokine inflamatorii serice, în special TNF-α şi IL-6, precum şi proteina C-reactivă (CRP). O metaanaliză a studiilor controlate randomizate, privind efectele consumului de soia asupra markerilor inflamatori la femeile aflate în postmenopauză, a arătat că suplimentarea cu soia a redus semnificativ CRP la femeile în postmenopauză⁽⁶⁾.

O altă metaanaliză a confirmat eficacitatea izoflavonelor în încetinirea pierderii de masă osoasă cauzată de deficienţa de estrogen după menopauză. Consumul lor ar putea oferi o strategie importantă pentru controlul pierderii osoase la femeile aflate în postmenopauză⁽⁷⁾.

Într-un studiu randomizat, controlat, femeile care au avut o dietă vegană cu un conţinut scăzut de grăsimi şi boabe de soia gătite (86 g/zi) au înregistrat o scădere de 88% a bufeurilor comparativ cu grupul de control⁽⁸⁾.

În ceea ce priveşte utilizarea uleiului de măsline extravirgin, femeile care au consumat ulei de măsline extravirgin au prezentat mai puţine simptome psihologice, în special stări depresive. Foshati şi colegii săi au demonstrat că prin consumul de ulei de măsline extravirgin (25 ml/zi timp de şapte săptămâni) s-au îmbunătăţit semnificativ simptomele depresive la 73 de paciente cu depresie severă⁽⁹⁾. Deşi implicaţiile psihologice ale dietei nu sunt complet clare, alimentele proinflamatorii, precum cele bogate în grăsimi saturate, pot induce eliberarea de citokine proinflamatorii care afectează activitatea sistemului dopaminergic, în timp ce aportul de grăsimi mononesaturate s-a dovedit a îmbunătăţi funcţia creierului.

Într-o revizuire narativă cu privire la nutriţia în menopauză, s-a arătat că doza zilnică recomandată de 0,8 g/kgc orp de proteine poate fi suficientă pentru menţinerea masei musculare. Dieta cu conţinut scăzut de carbohidraţi şi cu un conţinut ridicat de grăsimi nu trebuie recomandată pentru  reducerea masei grase. La femeile supraponderale sau obeze, dieta cu indice glicemic scăzut ar putea duce la o scădere mai mare a masei grase decât dietele de control. Dieta mediteraneeană, dar şi aportul adecvat de calciu, vitamina D, vitamina K, seleniu, magneziu şi beta-caroten ar putea fi asociate cu o scădere mai mică a densităţii minerale osoase. Pentru a preveni tulburările metabolice, dieta hipocalorică este mai recomandată femeilor aflate în postmenopauză. Dietele cu conţinut scăzut de grăsimi pot duce la o îmbunătăţire mai mare a nivelului de colesterol LDL, în timp ce dietele sărace în carbohidraţi pot duce la o îmbunătăţire mai mare a nivelului de trigliceride şi colesterol HDL⁽¹⁰⁾.

Alte remedii utilizate în menopauză

Etiologia tulburărilor de somn la femeile aflate la menopauză este controversată. Unele dovezi au sugerat un rol al reducerii nivelului de estrogeni, care poate induce depresie şi simptome vasomotorii. În plus, creşterea în greutate şi în special creşterea adipozităţii viscerale pot influenţa calitatea somnului prin secreţia de citokine sau, indirect, prin apnee obstructivă în somn, care este frecventă la persoanele cu obezitate severă⁽³⁾. Aportul de fitoestrogeni a fost asociat cu o reducere a frecvenţei insomniei. Mai mult, s-a raportat că un consum ridicat de omega-3 scade depresia şi anxietatea, ceea ce ar putea contribui la îmbunătăţirea calităţii somnului⁽¹¹⁾.

Un studiu recent a raportat corelaţia dintre nivelurile serice de 25(OH)D şi modificarea profilului lipidic în rândul femeilor aflate în postmenopauză, arătând că nivelurile serice mai mari de 25(OH)D pot fi invers asociate cu adipozitatea,

IMC şi raportul talie-şold⁽¹²⁾. Acest lucru a indicat că femeile obeze în postmenopauză sunt susceptibile la deficienţa de vitamina D. Deficitul de vitamina D este, de asemenea, asociat cu niveluri ridicate de trigliceride în sânge. Astfel, suplimentarea cu vitamina D este indispensabilă femeilor aflate la menopauză, deoarece promovează metabolismul osos şi previne osteomalacia şi osteoporoza.

Vitamina D este importantă nu numai în atenuarea bolilor metabolice, ci şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii la femeile aflate în postmenopauză. Aportul de calciu, vitamina D şi inulină, împreună cu izoflavone, are un efect pozitiv asupra parametrilor calităţii vieţii (bufeuri, anxietate şi simptome depresive), asupra activităţii sexuale, dar şi asupra compoziţiei corporale şi a parametrilor metabolici la femeile aflate la menopauză. Ingestia de resveratrol este, de asemenea, recomandată pentru îmbunătăţirea parametrilor calităţii vieţii, cum ar fi problemele sexuale, uscăciunea vaginului şi disconfortul cardiac⁽¹³⁾.

Femeile aflate în postmenopauză au de obicei o apărare antioxidantă mai puţin eficientă, din cauza pierderii de estrogeni. De aceea, li se recomandă creşterea aportului de antioxidanţi exogeni, cum ar fi vitamine (vitamina A, β-caroten, vitamina C şi vitamina E), flavonoide din plante şi izoflavone din soia⁽¹⁾.

Pentru ameliorarea simptomelor de menopauză, femeile apelează tot mai frecvent la produse botanice. Pentru mecanismele serotoninergice similare cu ale antidepresivelor, se utilizează Actaea/Cimicifuga racemosa şi Valeriana officinalis (valeriană). Extractele de plante cu activităţi estrogenice pentru ameliorarea simptomelor menopauzei includ Glycine max (soia), Trifolium pratense (trifoi roşu), Pueraria lobata (kudzu), Humulus lupulus (hamei), Glycyrrhiza species, Rheum rhaponticum (rubarbă), Vitex agnus-castus, Linum usitatissimum (seminţe de in), Epimedium specii şi Medicago sativa (lucernă). S-a dovedit, de asemenea, că unele dintre substanţele botanice estrogenice au efecte protectoare împotriva osteoporozei. Câteva dintre aceste substanţe botanice ar putea avea efecte suplimentare de prevenire a cancerului de sân, legate de căile hormonale, chimice, inflamatorii şi/sau epigenetice⁽¹⁴⁾.

Concluzii

Menopauza, o stare firească în viaţa fiecărei femei, poate fi atât o suferinţă, prin problemele de sănătate care o însoţesc, dar şi transcederea acestei stări şi dobândirea unei bune calităţi a vieţii, prin adoptarea unor obiceiuri nutriţionale adecvate. Alimentaţia, asociată cu alte remedii, contribuie la prevenirea bolilor metabolice, osoase şi cardiovasculare în perioada postmenopauză, însă ar fi necesar ca femeile să fie mai bine informate şi pregătite pentru transformările ce vor avea loc în organismul lor în această etapă de schimbări hormonale. Intervenţiile de sănătate publică ar trebui să includă, în mod obişnuit, sfaturi legate de dietă şi stil de viaţă, care ar putea limita implicaţiile asupra sănătăţii femeilor aflate în post-menopauză.    n

Conflict de interese: niciunul declarat.

Suport financiar: niciunul declarat.

Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.