NUTRIŢIE

Alimente cu efect detoxifiant

 Foods with detoxifying effect

First published: 14 aprilie 2022

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

DOI: 10.26416/Farm.205.2.2022.6294

Abstract

Detox diets are used to eliminate various toxins from the body but also weight loss. This is possible through low calorie intake and the elimination of water and feces retained by the body.
Detox diets also pose many health risks mainly due to caloric restriction, but also inadequate nutrition, often focusing only on certain groups of nutrients. Extreme fasting leads to vitamin deficiencies, electrolyte imbalance, acidosis and can even cause death. Overdose with food supplements, laxatives, diuretics or even edema due to excessive water consumption can easily lead to detoxification if the treatment is not performed under specialized supervision and rationally.
 

Keywords
detox diet, pollutants, antioxidants, phytonutrients

Rezumat

Dietele de detoxificare sunt folosite pentru eliminarea diferitelor toxine din organism, dar şi în scopul pierderii greutăţii. Acest lucru e posibil prin consumul scăzut de calorii, eliminarea apei şi a materiilor fecalelor reţinute de organism.
Dietele de detoxificare prezintă şi numeroase riscuri pentru sănătate, în principal din cauza restricţiei calorice, dar şi a nutriţiei inadecvate, axându-se de cele mai multe ori doar pe anumite grupe de nutrienţi. Postul extrem conduce la deficienţe de vitamine, dezechilibru electrolitic, acidoză şi poate provoca chiar moarte. În timpul curei de detoxificare se poate ajunge uşor şi la supradozarea cu suplimente alimentare, laxative, diuretice sau chiar la apariţia de edeme de la consumul excesiv de apă, dacă cura nu se realizează sub supraveghere de specialitate şi în mod raţional.
 

Introducere

În contextul actual, în care nivelul poluării este foarte crescut, poluanţii regăsindu-se în mediul înconjurător, dar şi în alimente sau în alte produse (apă potabilă, medicamente, produse cosmetice etc.), preocupările cercetătorilor s-au îndreptat şi către procesul de detoxificare a organismului. Poluanţii chimici, precum hidrocarburile aromatice policiclice, pesticidele, bisfenolul A şi metalele grele, sunt substanţe care în timp se acumulează în corpul uman, dereglând numeroase funcţii ale acestuia, inclusiv sistemul imunitar. De exemplu, DDT-ul se acumulează în ţesutul adipos şi poate dura şapte-opt ani până când este complet eliminat(1).

Procesul de detoxificare a organismului este extrem de important în vederea eliminării poluanţilor chimici. Detoxificarea are loc prin intermediul sistemelor enzimatice care transformă hidrocarburile aromatice policiclice din substanţe liposolubile în substanţe cu hidrosolubilitate mai mare, mai uşor de excretat. Acest proces se realizează în trei etape. Astfel, prima etapă este cea în care xenobioticul este oxidat de către enzimele citocromului P450 (CYP). În cea de-a doua etapă fragmentele hidrosolubile sunt conjugate cu substanţele oxidate rezultate din prima etapă. Acest lucru este posibil cu ajutorul transferazelor: glutation-S-transferaza, UDP-glucuroniltransferaza şi sulfotransferaza. În final, în cea de-a treia etapă, produşii de reacţie rezultaţi din cea de-a doua etapă, cei hidrofili, sunt excretaţi din celulă prin transport activ(1).

În cazul metalelor grele, detoxificarea se produce prin chelatare cu ajutorul metalotioeninei sau prin conjugare cu glutationul, pentru a reduce cantitatea de metal greu liber circulant sau a speciilor reactive de oxigen(1).

Nu numai poluanţii chimici ridică problema toxicităţii în organism, dar şi consumul regulat al anumitor medicamente sau de alcool şi substanţe naturale, precum mucegaiurile.

Curele de detoxificare sunt intervenţii de scurtă durată asupra dietei normale, menite să elimine toxinele din corp şi, uneori, cu scop de scădere a greutăţii corporale. Ca abordări ale acestor diete se regăsesc postul total, dieta bazată pe sucuri, supe, dar şi folosirea laxativelor, a diureticelor, a vitaminelor şi mineralelor. Aceste cure se bazează pe intensificarea procesului natural de detoxificare a organismului, şi anume eliminarea metaboliţilor toxici prin urină, fecale, transpiraţie sau sebum. Din păcate, cercetările actuale nu prezintă prea multe studii clinice concrete dublu-orb, randomizate, asupra efectelor curelor de detoxificare(2).

Dintre dietele pentru detoxificare, metoda Hubbard a fost evaluată clinic în SUA. Programul a fost aplicat pe 14 pompieri care sufereau de o deficienţă mare a memoriei în urma expunerii la niveluri ridicate de substanţe difenil-policlorurate generate în timpul unui foc la transformator. Programul a constat în consumarea unei cantităţi mari de niacină, efectuarea de exerciţii fizice zilnice şi şederea în saună mai multe ore pe zi, alături de consumul de vitamine, minerale, soluţii de electroliţi şi uleiuri vegetale nesaturate. La sfârşitul programului, testele de memorie ale participanţilor erau îmbunătăţite(2).

Din fericire, organismul uman este pregătit pentru eliminarea toxinelor. În acest scop, mai multe organe sunt implicate: ficat, rinichi, sistem gastrointestinal, piele şi plămâni. Dietele detox sunt menite să stimuleze acţiunea acestor organe şi a echipamentului enzimatic prin structura lor, dar şi prin nutrienţii conţinuţi în alimentele care se consumă pe parcursul curei (figura 1).
 

Figura 1. Organe implicate în procesul de detoxificare
Figura 1. Organe implicate în procesul de detoxificare

Dietele detox sunt folosite şi în scopul pierderii greutăţii corporale prin consumul scăzut de calorii, stimularea diurezei şi a tranzitului intestinal.

Totuşi, în urma restricţiei calorice (unele diete presupun consumul a doar 400 kcal/zi), corpul uman intră într-o stare se stres, secretând mult mai mult cortizol decât în mod normal, iar uneori poate chiar împiedica pierderea ţesutului adipos, tocmai pentru a-şi asigura supravieţuirea şi mâncatul compulsiv după terminarea perioadei de restricţie. De asemenea, în cazul exagerării consumului de magneziu, laxative şi diuretice, se poate ajunge la hiponatremie şi nefropatie dismetabolică prin acumulare de oxalaţi(3,4).

Astfel, pierderea în greutate nu ar trebui să fie un scop unic al curelor de detoxificare şi nici folosită în marketing pentru a atrage atenţia cât mai multor participanţi. Scopul principal al dietelor detox rămâne eliminarea toxinelor din organism.

Printre puţinele studii randomizate asupra acestor diete se află şi un studiu realizat în anul 2020 în Coreea de Sud, în care s-a urmărit efectul dietei Wellnessoup asupra urmelor de metale grele din organism. Studiul a fost de tip orb, randomizat, şi a durat patru săptămâni. Participanţii au fost 45 de femei cu un indice de masă corporală cuprins între 23,5 şi 30 kg/m2. Ele au fost împărţite egal în trei grupuri: grupul‑test (Wellnessoup Diet), grupul de control 1 (dieta caloric-restrictivă, bazată pe restricţie calorică) şi grupul de control 2 (dietă de mentenanţă bazată pe menţinerea aportului caloric). S-au urmărit efectele asupra urmelor de metale grele (29 de metale grele) şi schimbările antropometrice. Dieta Wellnessoup s-a bazat pe mese echilibrate compuse din fructe, legume, cereale, nuci şi polinutrienţi de natură organică, produse la o fermă ecologică. S-a observat scăderea concentraţiei urmelor de nichel, rodiu, staniu şi galiu cu mult mai mult în urma dietei detox Wellnessoup decât în cele două grupuri de control. De asemenea, s-a observat o scădere a BMI, a circumferinţei taliei şi a şoldurilor atât în cazul grupului‑test, cât şi în cazul grupului de control 1(5).

Legislaţia nu este bine definită în domeniul „detox”, astfel încât pot circula libere numeroase diete neautorizate şi chiar suplimente alimentare care promit „curăţarea” organismului, dar care pot produce şi dezechilibre grave în organism.

Recent a fost raportat un caz de psihoză apărută în urma consumului de Garcinia cambogia, un fruct sud-african regăsit în mai multe suplimente alimentare utilizate în cure de detoxificare şi slăbire. Principiul activ este acidul hidroxicitric, cu proprietăţi serotoninergice şi muscarinice. Raportul de caz se referă la o femeie tânără, fără istoric de psihoză sau tulburări bipolare, care a dezvoltat manie şi psihoză la aproximativ o săptămână de la începutul dietei cu suplimentele Cleanse and Detox™ şi Garcinia cambogia. Ea a prezentat schimbări de dispoziţie, agitaţie psihomotorie, tulburări în vorbire, pierderea ideilor, delir şi halucinaţii auditive. La oprirea administrării Garcinia cambogia şi administrarea de litiu şi quetiapină, pacienta s-a recuperat rapid, fiind externată după opt zile. Au fost raportate şi alte cazuri cu privire la psihoza indusă de Garcinia cambogia; cu toate acestea, continuă să circule sub forma suplimentelor alimentare şi, asemenea ei, şi alte surse de fitonutrienţi cu posibile efecte adverse negative(6).

În funcţie de cât de mare este restricţia calorică din timpul dietei de detoxificare şi de cât de restrânse sunt grupele alimentare care sunt permise a fi consumate, riscurile asupra sănătăţii pot fi mai mici sau mai mari:

dezechilibre hidroelectrolitice

nivel crescut al hormonilor de stres

efect yo-yo de creştere în greutate după întreruperea curei

afectare cardiovasculară

afectare hepatică

afectare renală

afectare gastrointestinală.

Alimente cu rol detoxifiant

Cele mai multe dintre curele de detoxificare presupun consumul unei game variate de alimente, acoperind toate grupele alimentare, cu condiţia ca sursa alimentelor să fie una ecologică, pentru a nu aduce organismului un plus de toxine. Astfel, sunt permise nenumărate fructe şi legume, cereale, nuci, seminţe, germeni, toate cât mai puţin (de preferat deloc) procesate (figura 2).

Figura 2. Surse vegetale de fitonutrienţi valoroşi în detoxificare: fibre, enzime, antioxidanţi, vitamine şi minerale
Figura 2. Surse vegetale de fitonutrienţi valoroşi în detoxificare: fibre, enzime, antioxidanţi, vitamine şi minerale


De cele mai multe ori, sunt folosite sub formă de sucuri, supe sau ceaiuri, tocmai pentru a facilita absorbţia lor şi pentru o digestie cât mai uşoară. Carnea este foarte rar folosită şi se acceptă doar cea fără grăsimi şi carnea de peşte sau fructe de mare, iar produsele lactate sunt de evitat.

Printre cei mai renumiţi nutrienţi şi cele mai întâlnite surse alimentare regăsim: sucul de citrice, pectinele din citrice, resveratrolul, quercetina, chlorella, spirulina, ghimbirul, coriandrul, fibrele şi seleniul. Acestea sunt folosite atât pentru proprietăţile direct detoxificante, cât şi pentru cele antioxidante sau antiinflamatoare care contribuie la procesul de detoxificare a organismului.

Ceaiul verde (Camellia sinensis), folosit în mod tradiţional în medicina chineză, a câştigat recunoaştere ştiinţifică în ultimii ani pentru efectele sale cardioprotectoare şi de scădere în greutate. Efectele antioxidante şi antiobezitate ale ceaiului verde au fost asociate cu conţinutul său crescut de catechine.

Rezultatele studiilor epidemiologice din ţările asiatice au arătat că un consum constant de ceai verde este asociat cu riscuri reduse de boli cardiovasculare. Conform studiilor clinice, catechinele din ceaiul verde scad semnificativ oxidarea lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL), producţia de radical superoxid, proliferarea celulelor musculare netede vasculare, absorbţia colesterolului şi colesterolul seric, glucoza serică, formarea leziunilor aortice şi tensiunea arterială sistolică şi diastolică, determinând astfel o atenuare generală a factorilor de risc pentru ateroscleroză şi hipertensiune arterială(7).

Curele de detoxificare în care sucul de lămâie (Citrus limon) este elementul-cheie sunt poate cele mai cunoscute. De altfel, imaginea unui pahar cu suc de lămâie este prima care apare atuncicând sunt căutate cure de detoxificare şi chiar pe copertele cărţilor de profil. Lămâia este un fruct cu numeroase beneficii pentru sănătate: de la tratarea scorbutului la beneficii pentru piele, metabolism şi aromaterapie. Citrus limon prezintă, pe lângă acţiunea detoxificantă, acţiune antiinflamatoare, antioxidantă, antigutoasă, hepatoregeneratoare, cardioprotectoare, antibacteriană şi altele. Această gamă variată de proprietăţi se datorează compoziţiei chimice complexe: flavone, acizi fenolici, acizi carboxilici, aminoacizi şi vitamine şi monoterpenele prezente în uleiul esenţial. Aceste caracteristici sunt de fapt specifice genului Citrus, nu doar lămâiului. Astfel, şi celelalte citrice sunt benefice în curele de detoxificare: Citrus aurantium ssp. Aurantium (portocala amară), Citrus sinensis (portocala), Citrus reticulata (mandarina), Citrus paradise (grepfrut), Citrus aurantifolia (lime), Citrus bergamia (bergamota)(8).

Din punct de vederea chimic, lămâia conţine flavone, precum hesperidina, naringina, quercetina, vitexina şi rutozida. Acizii fenolici precum acidul sinapic şi ferulic sunt, de asemenea, bine exprimaţi. Pe lângă acestea se întâlnesc acizi carboxilici, acid p-hidroxibenzoic, cumarine, carbohidraţi, aminoacizi şi vitaminele B şi C(8).

De asemenea, pectinele din citrice, aduse la stadiu micronizat, s-au dovedit a fi benefice în tratarea sau prevenţia mai multor afecţiuni, dar şi în detoxificarea organismului de metale grele(9,17). Patru studii efectuate pe MCP (pectine citrice modificate) au evidenţiat faptul că acestea duc la creşterea excreţiei urinare de plumb, arsen şi cadmiu la voluntari sănătoşi. MCP au condus şi la detoxificarea de plumb în cazul copiilor intoxicaţi, fără a produce depleţia de minerale esenţiale, iar un alt studiu a demonstrat efectul MCP asupra excreţiei de uraniu în cazul unei intoxicaţii cronice din mediul înconjurător(10).

Un studiu clinic efectuat pe 50 de persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani a demonstrat eficacitatea sucului de lămâie într-o cură de slăbire. Subiecţii (bărbaţi şi femei, sănătoşi) au ţinut post patru zile, timp în care au primit 300 mL de suc format din 10 mL suc de lămâie (o jumătate de lămâie), o linguriţă de miere şi 290 mL de apă de patru ori pe zi. La sfârşitul studiului s-au observat o scădere în greutate, scăderea indicelui de masă corporală, a procentului de grăsime, dar şi a trigliceridelor totale din sânge(11).

Un alt studiu clinic realizat pe un număr de zece persoane de sex feminin, care au consumat suc de portocale zilnic timp de două luni, a demonstrat contribuţia acestuia la scăderea LDL-colesterolului, îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţirea microbiotei intestinale prin creşterea numărului de culturi bacteriene benefice (Bifidobacterium spp. şi Lactobacillus spp.) şi prin scăderea concentraţiei de amoniac(12).

Efectul antioxidant al flavonelor din sucul de lămâie este exprimat atât prin captarea directă a radicalilor liberi, cât şi prin activarea căii de semnalizare ERK/Nrf2, conducând la un efect antioxidant celular mai bun. Vitamina C conţinută în sucul de lămâie conduce la protecţia ADN-ului împotriva acţiunii nocive a radicalilor liberi(8).

Un alt studiu efectuat pe şoareci de laborator demonstrează efectul protector al polifenolilor şi antioxidanţilor din sucul de lămâie asupra acetilcolinesterazei din creierul de şoarece. Studiul a fost realizat pe şoareci expuşi la acţiunea plumbului şi Cartapului, un insecticid des utilizat de tip carbamat, care s-au dovedit a fi nocive pentru acetilcolinesterază(13).

Un review scris de cercetători englezi sistematizează foarte bine efectele benefice ale sucului de lămâie şi de portocală asupra imunităţii prin efectul antioxidant al flavonelor, vitaminei C şi folaţilor. De asemenea, se subliniază şi efectele acestora de scădere a inflamaţiei şi de îmbunătăţire a efectului de barieră al pielii umane(14).

Curcuma longa (turmericul) este un condiment utilizat pe scară largă, un colorant şi o sursă de curcumină. Derivaţii din Curcuma longa L. includ curcumină, ar-turmerona, metilcurcumină, demetoxi curcumină, bisdemetoxi curcumină şi curcuminat de sodiu. Curcumina, care se află în cea mai importantă fracţiune a Curcuma longa L., este una dintre cel mai frecvent utilizate molecule indigene, dotată cu diferite funcţionalităţi de protecţie. Studiile de farmacocinetică ale curcuminei au raportat în mod constant că biodisponibilitatea curcuminei este relativ scăzută datorită instabilităţii, solubilităţii şi absorbţiei slabe, precum şi a eliminării metabolice rapide prin reducere şi conjugare. Similar studiilor pe rozătoare, biodisponibilitatea slabă a curcuminei la om determină o barieră primară pentru atingerea unor niveluri plasmatice adecvate cu efecte farmacologice favorabile. Prin urmare, derivaţii de curcumină sunt de mare interes în cercetarea biomedicală(15).

Curcumina este o componentă nutritivă şi un antioxidant natural foarte promiţător, cu un spectru larg de funcţii biologice. A fost examinată în mai multe studii de toxicitate a metalelor grele, printre care şi rolul său în protecţia împotriva toxicităţii mercurului.

În 2010, Argawal şi colaboratorii au efectuat primul studiu în care au fost examinate efectele de detoxificare şi cele antioxidante ale curcuminei, pentru a determina rolul său profilactic/terapeutic la şobolani expuşi experimental la mercur (sub formă de clorură de mercur, 12 mmol/kg corp injecţie intraperitoneală unică). Tratamentul cu curcumină (80 mg/kg corp zilnic timp de 3 zile, pe cale orală) s-a dovedit a avea un efect protector asupra parametrilor de stres oxidativ induşi de mercur, şi anume peroxidarea lipidelor, nivelurile de glutation peroxidază şi superoxid dismutază, precum şi activităţile catalazei în ficat, rinichi şi creier. Tratamentul cu curcumină a fost, de asemenea, eficient pentru a inversa modificările biochimice serice induse de mercur, şi anume markerii leziunilor hepatice şi renale. Concentraţia de mercur în ţesuturi a fost, de asemenea, scăzută prin pre‑/posttratament cu curcumină. Cu toate acestea, modificările histopatologice ale ficatului şi rinichilor nu au fost inversate prin tratamentul cu curcumină. Expunerea la mercur a dus la inducerea expresiilor ARNm de metalotioneină (MT) în ficat şi rinichi. S-a constatat că nivelurile de expresie a ARNm de metalotioneină scad după pretratamentul cu curcumină, în timp ce posttratamentul cu curcumină a crescut şi mai mult nivelurile de expresie a mRNA MT. Descoperirile cuantificate prin acest studiu sugerează că pretratamentul cu curcumină are un efect protector, iar curcumina poate fi utilizată ca agent terapeutic în intoxicaţia cu mercur. Studiul indică faptul că administrarea de curcumină, un antioxidant eficient, poate avea un efect protector prin aportul alimentar de rutină împotriva expunerii la mercur(16).

Curcumina conţine o varietate de grupe antioxidante funcţionale, inclusiv gruparea β-diketo, duble legături carbon-carbon şi inele fenil, iar cu ajutorul acestor grupări pot fi eliminaţi radicalii lipidici din membrana celulară, deci este considerată un antioxidant foarte puternic liposolubil. Mai mult, s-a descoperit că poate inhiba peroxidarea lipidelor şi neutralizează ROS (specii reactive de oxigen: radicali superoxid, peroxil, hidroxil) şi RNS (specii reactive de azot: oxid nitric şi peroxinitrit). În plus, compuşii de degradare ai curcuminei pot revendica şi ei activităţile antioxidante. Se poate degrada sub pH bazic după 30 de minute în acid ferulic şi vanilină. De asemenea, curcumina a prezentat activitate chelatoare şi este capabilă să capteze ionii feroşi prin grupările sale carbonil funcţionale(17,18,19).

Termenul de „fibre alimentare” a fost inventat în 1953, dar beneficiile pentru sănătate ale alimentelor bogate în fibre (legume, fructe, cereale integrale) au fost apreciate cu mult timp înainte. În 430 î.Hr., Hipocrate a descris efectele laxative ale grâului grosier în comparaţie cu grâul rafinat. În anii 1920, J.H. Kellogg a publicat o lucrare despre atributele tăţelor, susţinând că au mărit volumul scaunului, au facilitat apariţia scaunului şi au prevenit boala. Fibrele alimentare au fost cercetate de-a lungul anilor 1930, apoi au fost uitate până în anii 1970. Denis Burkitt este de obicei creditat cu repopularizarea ideii că fibrele alimentare protejează împotriva dezvoltării bolilor occidentale, inclusiv diabet, boli cardiovasculare, cancer de colon şi obezitate. De atunci, cercetările continuă cu privire la definirea fibrelor şi determinarea beneficiilor pentru sănătate ale consumului de fibre(20).

Capacitatea detoxifiantă a fibrelor alimentare poate fi asociată cu efectele benefice pe care acestea le au asupra florei intestinale, a ficatului şi a rinichilor. Printre mecanismele care explică activitatea detoxifiantă se numără: stimularea tranzitului intestinal, modificarea mediului intestinal printr-o serie de mecanisme, inclusiv încurajarea creşterii bacteriilor saprofite, ceea ce duce la modificarea producţiei de metaboliţi microbieni şi a răspunsului imun al gazdei. Modificările intestinale induse de fibre pot duce la îmbunătăţirea funcţiei de barieră intestinală care protejează ficatul şi rinichii de translocarea bacteriilor proinflamatorii şi a produselor bacteriene. În plus, fibrele alimentare pot creşte captarea microbiană a azotului în intestin, ceea ce duce la creşterea excreţiei fecale de azot şi la reducerea concentraţiilor de metaboliţi azotaţi în sânge.

Ghimbirul (Zingiber officinale) se foloseşte în dieta curentă sub formă de rizom. Principala sa acţiune este cea antiemetică, însă nu sunt deloc de neglijat efectele antioxidante, antiobezitate şi adjuvante ale metabolismului, gingerolii fiind compuşii responsabili de cele mai multe dintre aceste acţiuni.

Efectul puternic antioxidant a fost demonstrat într-un studiu pe şoareci de laborator cărora le-a fost indus stres oxidativ prin administrarea de clorură de mercur. Timp de trei zile le-a fost administrat extract de ghimbir 125 mg/kg corp, per os, şi extract de 6-gingerol 50 mg/kg corp, per os. S-au efectuat teste biochimice şi histopatologice şi s-a observat efectul protector al ghimbirului în cazul intoxicaţiei acute cu clorură de mercur prin prevenirea stresului oxidativ. S-au remarcat niveluri scăzute ale transaminazelor, fosfatazei alcaline, lactat-dehidrogenazei, bilirubinei, γ-glutamil transferazei, trigliceridelor şi colesterolului. De asemenea, ureea, creatinina, acidul uric şi albuminele au fost scăzute, iar enzime precum superoxid dismutaza şi catalaza au avut niveluri crescute(21).

Acelaşi efect protector faţă de stresul oxidativ indus de pesticidele organofosforice a fost demonstrat în anul 2017, prin efectuarea unor teste asemănătoare pe şoareci de laborator. Aceştia au fost expuşi la Clorpirifos, un pesticid folosit pe scară largă la nivel global, şi s-a pus în evidenţă efectul protector al extractului de ghimbir bogat în 6-gingerol asupra celulelor creierului, ovarelor şi uterului(22).

Spirulina este o algă albastră-verde care creşte atât în apă dulce, cât şi în apă sărată. Se găseşte în Oceanul Pacific, lângă Japonia şi Hawaii, precum şi în lacuri mari de apă dulce (lacul Ciad din Africa, lacul Klamath din America de Nord, lacul Texcoco din Mexic şi lacul Titicaca din America de Sud). Spirulina a fost folosită de mult timp ca supliment în dieta persoanelor care trăiesc în apropierea lacurilor alcaline, unde se găseşte în mod natural; de asemenea, a fost folosită ca hrană în Mexic de către azteci şi alţi mezoamericani până în secolul al XVI-lea(23).

În timp, utilizarea spirulinei s-a extins la nivel mondial, astăzi regăsindu-se pe piaţă în numeroase suplimente alimentare care conţin spirulină, fie sub formă de capsule sau comprimate, fie sub formă de pudră.

Dintre numeroasele soiuri de spirulină, cel mai frecvent studiate specii sunt Spirulina platensis (Arthrospora platensis), Spirulina maxima (Arthrospora maxima) şi Spirulina fusiformis (Arthrospora fusiformis)(24).

Studiul compoziţiei chimice a spirulinei a început în anul 1970, când s-a constat că reprezintă o sursă importantă de nutrienţi esenţiali pentru organism, precum proteine, minerale şi vitamine. Proteinele constituie aproximativ 60-70% din greutatea sa uscată. Are un conţinut ridicat de provitamină A (β-caroten), este sursă bogată de vitamină B12 şi poate fi folosită ca adjuvant în tratamentul anemiei pernicioase. Lipidele constituie aproximativ 4-7%. Oferă cantităţi adecvate de fier femeilor însărcinate care sunt anemice. Carbohidraţii reprezintă aproximativ 13,6%(25).

De asemenea, prezintă interes medical şi nutriţional, deoarece spirulina are în componenţă acizi graşi polinesaturaţi, în special acid gamalinolenic, şi fitopigmenţi cu activitate antioxidantă ridicată, precum polifenoli, flavonoide, ficobiliproteine, carotenoide şi clorofilă.

La Conferinţa Mondială pentru Alimentaţie a Naţiunilor Unite au fost recunoscute proprietăţile nutriţionale ale Spirulinei platensis; în plus, NASA a inclus spirulina în regimul alimentar al astronauţilor care plecau în călătorii spaţiale de lungă durată, iar valoarea nutritivă extrem de ridicată face din spirulină unul dintre cele mai bune suplimente alimentare şi alimente pentru sănătatea umană din secolul XXI, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite(23,26).

În ultimele decenii, numeroase studii şi articole oferă tot mai multe date referitoare la efectele benefice supra organismului, printre care se regăsesc următoarele: efectul antioxidant, efectul benefic asupra scăderii în greutate, efectul detoxifiant, efectul antiinflamator, efectele antiviral şi antibacterian, efectul anticanceros, precum şi efectele hipoglicemiant şi hipolipemiant(23).

Primele afirmaţii despre efectul hipolipemiant au apărut în 1981. Iniţial, cuantificarea acestui efect a fost realizată cu ajutorul unor studii preclinice, pe animale de laborator(27), urmând ca în 1988 să fie efectuat primul studiu clinic, care includea 30 de voluntari cu hipertensiune uşoară sau hiperlipidemie. Au fost împărţiţi în două grupuri; unul dintre grupuri a primit 8 săptămâni 4,2 g de spirulină, faţă de celălalt grup, care a primit aceeaşi cantitate de spirulină timp de 4 săptămâni, urmată de observaţie timp de încă 4 săptămâni fără nicio suplimentare. Rezultatele au fost notabile pentru o reducere semnificativă a trigliceridelor serice în primele 4 săptămâni de suplimentare cu spirulină, care au revenit la valoarea iniţială odată cu întreruperea acesteia. Nu au existat modificări ale HDL-colesterolului sau ale greutăţii corporale(28).

Spirulina are o calitate unică de a detoxifica (neutraliza) sau de a chelata mineralele toxice, caracteristică încă neconfirmată la nicio altă microalgă. Spirulina poate fi folosită pentru detoxificarea arsenului din apă şi alimente. La Universitatea din Beijing au fost extrase molecule bioactive din spirulină, care ar putea neutraliza sau detoxifica efectul toxic şi otrăvitor al metalelor grele şi care au prezentat activitate antitumorală. Prin urmare, spirulina ar putea fi folosită şi pentru chelatarea metalelor grele (minerale) din apă, alimente şi mediu. Fukino a putut arăta că spirulina a contracarat cu succes efectele nocive asupra rinichilor ale metalelor grele(23).

Spirulina este bogată în compuşi bioactivi multipli. Compuşii cu proprietăţi puternic antioxidante includ ficocianina, polizaharidă, acizi graşi polinesaturaţi, în special acidul gamalinolenic, şi alţi compuşi bioactivi, cum ar fi compuşi fenolici, vitamine, carotenoizi, oligoelemente şi minerale. Numeroase studii in vitro şi in vivo evidenţiază activitatea antioxidantă a spirulinei sau a extractelor din aceasta(29,30).

Proteina conţinută în spirulină este în mare parte ficobiliproteină, care este compusă în principal din ficocianină, aloficocianină şi ficoeritrină. Ficocianina este cea mai activă substanţă bioactivă din spirulină, care are un conţinut de 10–20% din biomasa uscată. Activitatea antioxidantă a ficocianinei este legată de structura sa specifică. Ficocianobilina se poate transforma din starea fundamentală în starea excitată prin transferul de electroni în reacţii redox. Structura chimică a ficocianobilinei este similară cu cea a bilirubinei. Capacităţile promiţătoare de antioxidare şi de captare a radicalilor liberi ale spirulinei pot depinde de conţinutul său de ficocianină, iar ficocianina îşi atribuie activitatea antioxidantă ficocianobilinei(29).

Ficocianina din spirulină ar putea îmbunătăţi nivelul enzimelor antioxidante in vivo prin inhibarea generării de radicali liberi activi şi COX-2, jucând astfel un rol în reglarea lipidelor din sânge. S-a confirmat activitatea hipolipidemică a spirulinei, care se datorează existenţei unui număr mare de cisteină în ficocianină. Cisteina este un agent reducător şi are funcţii de detoxificare, antioxidare şi antiîmbătrânire(31).

Qing şi colaboratorii (2003) au descoperit că activităţile a două enzime antioxidante conţinute în Spirulina ­maxima, superoxid dismutaza (SOD) şi catalaza (CAT), au crescut în condiţii de stres uşor, deşi SOD a fost mai sensibilă la stresul extern decât CAT. Bermejo-Bescós şi colaboratorii (2008) au examinat capacitatea Spirulinei platensis de a inhiba peroxidarea lipidelor şi efectele acesteia asupra activităţilor SOD, CAT, glutation peroxidază (GPx) şi glutation reductază (GR) după expunerea celulelor neuroblastomului SH-SY5Y la stresul oxidativ indus de fier. Spirulina platensis a menţinut activitatea enzimelor antioxidante celulare (GPx total, GPx-Se şi GR) şi a crescut nivelurile de glutation redus în aceste celule. În mod intrigant, capacitatea antioxidantă a Spirulinei platensis ar putea fi îmbunătăţită când este expusă la un stres suplimentar de mediu(32).

Concluzii

O alimentaţie sănătoasă şi diversificată, care conţine fitonutrienţi valoroşi, asigură o bună funcţionare a sistemului detoxifiant al organismului uman. Detoxificarea organismului este esenţială în vremurile noastre, din cauza expunerii constante la numeroşi poluanţi.

Cunoaşterea şi consumul corect şi echilibrat al alimentelor cu rol detoxificant constituie o componentă foarte importantă a unui stil de viaţă sănătos.

Bibliografie

  1. Suzuki T, Hidaka T, Kumagai Y, Yamamoto M. Environmental pollutants and the immune response. Nat Immunol. 2020 Dec;21(12):1486-1495. doi: 10.1038/s41590-020-0802-6. Epub 2020 Oct 12. PMID: 33046888.

  2. Klein AV, Kiat H. Detox diets for toxin elimination and weight management: a critical review of the evidence. J Hum Nutr Diet. 2015 Dec;28(6):675-86. doi: 10.1111/jhn.12286. Epub 2014 Dec 18. PMID: 25522674.

  3. Obert J, Pearlman M, Obert L, Chapin S. Popular Weight Loss Strategies: a Review of Four Weight Loss Techniques. Curr Gastroenterol Rep. 2017 Nov 9;19(12):61. doi: 10.1007/s11894-017-0603-8. PMID: 29124370. 

  4. Getting JE, et al. Oxalate nephropathy due to juicing: case report and review. Am J Med. 2013;126:768–72.

  5. Jung SJ, Kim WL, Park BH, Lee SO, Chae SW. Effect of toxic trace element detoxification, body fat reduction following four-week intake of the Wellnessup diet: a three-arm, randomized clinical trial. Nutr Metab (Lond). 2020 Jun 22;17:47. doi: 10.1186/s12986-020-00465-9. PMID: 32582363; PMCID: PMC7310262.

  6. Nguyen DC, Timmer TK, Davison BC, McGrane IR. Possible Garcinia cambogia-Induced Mania With Psychosis: A Case Report. J Pharm Pract. 2019 Feb;32(1):99-102. doi: 10.1177/0897190017734728. Epub 2017 Oct 5. PMID: 28982303.

  7. Basu A, Sanchez K, Leyva MJ, Wu M, Betts NM, Aston CE, Lyons TJ. Green tea supplementation affects body weight, lipids, and lipid peroxidation in obese subjects with metabolic syndrome. J Am Coll Nutr. 2010 Feb;29(1):31-40. doi: 10.1080/07315724.2010.10719814.

  8. Klimek-Szczykutowicz M, Szopa A, Ekiert H. Citrus limon (Lemon) Phenomenon-A Review of the Chemistry, Pharmacological Properties, Applications in the Modern Pharmaceutical, Food, and Cosmetics Industries, and Biotechnological Studies. Plants (Basel). 2020 Jan 17;9(1):119. doi: 10.3390/plants9010119. PMID: 31963590; PMCID: PMC7020168.

  9. Ciriminna R, Fidalgo A, Meneguzzo F, Presentato A, Scurria A, Nuzzo D, Alduina R, Ilharco LM, Pagliaro M. Pectin: A Long-Neglected Broad-Spectrum Antibacterial. ChemMedChem. 2020 Dec 3;15(23):2228-2235. doi: 10.1002/cmdc.202000518. Epub 2020 Sep 28. PMID: 32857470.

  10. Eliaz I, Raz A. Pleiotropic Effects of Modified Citrus Pectin. Nutrients. 2019 Nov 1;11(11):2619. doi: 10.3390/nu11112619. PMID: 31683865; PMCID: PMC6893732.

  11. Shetty P, Mooventhan A, Nagendra HR. Does short-term lemon honey juice fasting have effect on lipid profile and body composition in healthy individuals? J Ayurveda Integr Med. 2016 Mar;7(1):11-3. 

  12. Lima ACD, Cecatti C, Fidélix MP, Adorno MAT, Sakamoto IK, Cesar TB, Sivieri K. Effect of Daily Consumption of Orange Juice on the Levels of Blood Glucose, Lipids, and Gut Microbiota Metabolites: Controlled Clinical Trials. J Med Food. 2019 Feb;22(2):202-210. 

  13. Singh N, Tiwari P, Sharma B. Kinetic characterization of rat brain acetylcholinesterase modulated by lead and cartap: the ameliorative effect of Citrus limon fruit juice. J Basic Clin Physiol Pharmacol. 2020 Aug 17:/j/jbcpp.ahead-of-print/jbcpp-2020-0040/jbcpp-2020-0040.xml. doi: 10.1515/jbcpp-2020-0040. Epub ahead of print. PMID: 32924379.

  14. Miles EA, Calder PC. Effects of Citrus Fruit Juices and Their Bioactive Components on Inflammation and Immunity: A Narrative Review. Front Immunol. 2021 Jun 24;12:712608. doi: 10.3389/fimmu.2021.712608. PMID: 34249019; PMCID: PMC8264544

  15. Farzaei MH, Zobeiri M, Parvizi F, El-Senduny FF, Marmouzi I, Coy-Barrera E, Naseri R, Nabavi SM, Rahimi R, Abdollahi M. Curcumin in Liver Diseases: A Systematic Review of the Cellular Mechanisms of Oxidative Stress and Clinical Perspective. Nutrients. 2018 Jul 1;10(7):855. doi: 10.3390/nu10070855. 

  16. Agarwal R, Goel SK, Behari JR. Detoxification and antioxidant effects of curcumin in rats experimentally exposed to mercury. J Appl Toxicol. 2010 Jul;30(5):457-68. doi: 10.1002/jat.1517. 

  17. Ak T, Gülçin I. Antioxidant and radical scavenging properties of curcumin. Chem Biol Interact. 2008 Jul 10;174(1):27-37. doi: 10.1016/j.cbi.2008.05.003.

  18. Martín-Aragón S, Benedí JM, Villar AM. Modifications on antioxidant capacity and lipid peroxidation in mice under fraxetin treatment. J Pharm Pharmacol. 1997 Jan;49(1):49-52. doi: 10.1111/j.2042-7158.1997.tb06751.x.

  19. Rao MNA. Nitric Oxide Scavenging by Curcuminoids. J Pharm Pharmacol. 1997;49:105–107.

  20. Slavin J. Fiber and prebiotics: mechanisms and health benefits. Nutrients. 2013 Apr 22;5(4):1417-35. doi: 10.3390/nu5041417. PMID: 23609775; PMCID: PMC3705355.

  21. Joshi D, Srivastav SK, Belemkar S, Dixit VA. Zingiber officinale and 6-gingerol alleviate liver and kidney dysfunctions and oxidative stress induced by mercuric chloride in male rats: A protective approach. Biomed Pharmacother. 2017 Jul;91:645-655.

  22. Abolaji AO, Ojo M, Afolabi TT, Arowoogun MD, Nwawolor D, Farombi EO. Protective properties of 6-gingerol-rich fraction from Zingiber officinale (Ginger) on chlorpyrifos-induced oxidative damage and inflammation in the brain, ovary and uterus of rats. Chem Biol Interact. 2017 May 25;270:15-23.

  23. Jung F, Krüger-Genge A, Waldeck P, & Küpper J. (2019). Spirulina platensis, a super food? Journal Of Cellular Biotechnology. 5(1), 43-54. doi: 10.3233/jcb-189012.

  24. DiNicolantonio JJ, Bhat AG, OKeefe J. Effects of spirulina on weight loss and blood lipids: a review. Open Heart. 2020 Mar 8;7(1):e001003. doi: 10.1136/openhrt-2018-001003.

  25. Seghiri R, Kharbach M, Essamri A. (2019). Functional Composition, Nutritional Properties, and Biological Activities of Moroccan Spirulina Microalga. Journal of Food Quality. 2019; Article ID 3707219. https://doi.org/10.1155/2019/3707219.

  26. Bitam A, Aissaoui O. Spirulina platensis, oxidative stress, and diabetes. Diabetes. 2020;325-331. doi: 10.1016/b978-0-12-815776-3.00033-4.

  27. Kato T, Takemoto K, Katayama H, et al. Effects of Spirulina (Spirulin a platensis) on dietary hypercholesterolemia in rats. Nippon Eiyo Shokuryo Gakkaishi. 1984;37:323-32

  28. Nakaya N, Homma Y, Goto Y. Cholesterol lowering effect of spirulina. Nutrition reports international. 1988;37:1329–37

  29. Han P, Li J, Zhong H, Xie J, Zhang P, Lu Q, Zhou W. Anti-oxidation properties and therapeutic potentials of spirulina. Algal Research. 2021;55:102240. doi:10.1016/j.algal.2021.102240

  30. Miranda MS, Cintra RG, Barros SB, Mancini Filho J. Antioxidant activity of the microalga Spirulina maxima. Braz J Med Biol Res. 1998 Aug;31(8):1075-9. doi: 10.1590/s0100-879x1998000800007. PMID: 9777014. 

  31. Riss J, Décordé K, Sutra T, Delage M, Baccou JC, Jouy N, Brune JP, Oréal H, Cristol JP, Rouanet JM. Phycobiliprotein C-phycocyanin from Spirulina platensis is powerfully responsible for reducing oxidative stress and NADPH oxidase expression induced by an atherogenic diet in hamsters. J Agric Food Chem. 2007 Sep 19;55(19):7962-7. doi: 10.1021/jf070529g.

  32. Wu Q, Liu L, Miron A, Klímová B, Wan D, Kuča K. The antioxidant, immunomodulatory, and anti-inflammatory activities of Spirulina: an overview. Arch Toxicol. 2016 Aug;90(8):1817-40. doi: 10.1007/s00204-016-1744-5. Epub 2016 Jun 3. PMID: 27259333. 

Articole din ediţiile anterioare

CERTCETARE | Ediţia 1 192 / 2020

Plantele medicinale proaspete în stimularea imunităţii

Gabriela Vlăsceanu

Sistemul imunitar este mecanismul de apărare dezvoltat şi menţinut de corpul uman pentru a respinge germenii, virusurile şi alte substanţe străine....

16 martie 2020
GEMOTERAPIE | Ediţia 3 176 / 2017

Acţiunea antioxidantă – un efect important al produselor fitoterapice și gemoterapice

Monica Spînu

Existența noastră se bazează pe capacitatea organismului de a produce energie.

26 mai 2017
NUTRIŢIE | Ediţia 5 202 / 2021

Dieta mediteraneeană – de la plan alimentar şi stil de viaţă la includerea în ghidurile terapeutice

Cristina-Elena Dumitrache (Nicolescu), Magdalena Mititelu

În ultimii ani, tendinţa generală este de a se acorda o atenţie tot mai mare nutriţiei şi stării de sănătate, evaluate pe tot parcursul ciclului vi...

30 octombrie 2021
NUTRIŢIE | Ediţia 2 211 / 2023

Rolul alimentaţiei în ameliorarea patologiilor cardiovasculare

Gabriel Olteanu, Andreea-Viviana Mârza, Ştefan‑Sebastian Busnatu, Corina-Bianca Ioniţă-Mîndrican, Menadoru Coza Menadoru Coza, Alexandru‑Tiberiu Cîrţu, Marius Sorinel Neacşu, Magdalena Mititelu

Există numeroşi factori de risc care influenţează apariţia unui eveniment cardiovascular. Dintre aceştia, îi numim factori de risc nemodificabili p...

26 aprilie 2023