Prima Farmacopee Română
1863, ian. 1, Bucureşti (160 de ani) – A intrat în vigoare prima ediţie a Farmacopeii Române (prin Decretul domnesc nr. 13), redactată de o comisie formată din farmacişti şi medici sub conducerea dr. farm. C.C. Hepites şi cu susţinerea dr. Carol Davila, tipărită în anul 1862(1).
Optimizarea Revistei Farmaciei
1898, ian., Bucureşti (125 de ani) – Timp de aproape 20 de ani, până în 1917, Revista Farmaciei a reapărut în condiţii îmbunătăţite, susţinută de un colectiv de redacţie alcătuit din personalităţi ale farmaciei şi medicinei româneşti: Şt. Minovici, Şt. Bogdan, C. Dumitrescu-Parepa, S. Gh. Konya, N.I. Angelescu, A. Urbeanu, D. Nicolau ş.a. Au fost publicate articole ştiinţifice, noutăţi preluate din periodicele străine, studii cu privire la incompatibilităţi farmaceutice, cât şi lucrări ale chimiştilor români, lipsiţi de o publicaţie proprie la acea vreme ş.a.
1898, Nr. 1, ian., Bucureşti (125 de ani) – În acest număr, Revista Farmaciei pune în pagină problema legilor sanitare „de la care farmacistul român aştepta ocrotire, dar pe bună dreptate, a fost şi este încă şi azi de o vitregie fără seamăn cu noi”(2).
1898, Nr. 3, martie – Revista Farmaciei insistă să ceară „egalitate şi fraternitate” profesională cu medicii: „Datoria morală a medicilor este ca ei să nu accepte să fie tutorii farmaciştilor, ci să le fie de ajutor în lupta comună de emancipare şi de a nu ţine farmacistul într-o stare de inferioritate”.
Farmacia românească în anul 1923 (100 de ani)
Ian. 1 – În baza legii sancţionate cu Înaltul Decret Regal nr. 4549/27 oct. 1922, iau fiinţă pentru regiunea IV sanitară depozitul de medicamente şi depozitul de economat din Braşov. La aceeaşi dată, depozitele de medicamente din Bălţi, Soroca şi Cetatea Albă (Basarabia) se desfiinţează, medicamentele urmând a fi livrate în locul primelor două, de depozitul de la Iaşi. De la aceeaşi dată, depozitul de medicamente din Galaţi va aproviziona şi judeţele Cahul şi Ismail.
Ian. 4 – Se publică decizia Ministerului Instrucţiunii Publice nr. 135406/8 dec. 1922, prin care se cere ca studenţii farmacişti din toate centrele universitare să aibă opt clase de liceu (Bacalaureat). Totodată, se aminteşte că diplomele obţinute după 1 nov. 1921 în Ungaria nu mai sunt recunoscute de statul român, posesorii lor urmând a trece toate examenele la universităţile româneşti, cu dispensă de stagiu.
Ian. 24, Bazargic – Este înfiinţată Banca Caliacra, societate anonimă, din care face parte ca cenzor farmacistul Nicolae Lagara.
Feb. 3 – Farmaciile cu drept personal din Transilvania se pot transmite unui farmacist cetăţean român, ce îndeplineşte condiţiile legii sanitare, în baza unui act de cesiune sau a unui contract de vânzare-cumpărare.
Feb. 15, Cluj – Apare revista Drogheria, organ oficial drog.-chimico-farm. al droghiştilor din România (de la 1 dec. 1923 cu titlul Drogheria şi industria chimică).
Feb. 15, Bucureşti – Ia fiinţă Banca de Credit Popular S.A., din care face parte farmacistul Nicolae Sterescu, ales în consiliul de administraţie pentru primii patru ani.
Feb. 16, Focşani – Se constituie Ceramica S.A., pentru fabricarea de cărămizi şi ţigle presate, printre acţionari fiind farmacistul Anton Alaci.
Feb. 27, Piatra Neamţ – Ia fiinţă Royal Chambery S.A., pentru comercializarea vinurilor şi fabricarea şampaniei, printre fondatori fiind farmacistul Constantin Vorel, ales cenzor.
Martie 13 – Se constituie cu Decretul nr. 1011 o nouă comisie interimară la comuna urbană nereşedinţă Tg. Ocna, jud. Bacău, din ea făcând parte ca membru farmacistul Zadic M. Malhasovici.
Martie 26 – Conform jurnalului Consiliului Sanitar Superior nr. 1011/6 martie a.c. (în baza deciziei Comisiei chimico-farmaceutice nr. 90/28 feb. a.c.), intră în vigoare o nouă taxă farmaceutică oficială, împreună cu regulamentul acesteia. Medicamentele neprevăzute în Farmacopeea Română pot fi preparate după formularele lui Dorvault, Bouchardat sau Hager.
Martie 30 – Cu decretul nr. 1403, farmacistul Fotache Bălănescu obţine concesiunea pentru deschiderea unei farmacii în Brăila(3).
Comemorări
†1778, ian. 10, Uppsala – 245 de ani de la moartea naturalistului Carl v. Linné (n. 1707, mai 23, Råshult, parohia Stenbrohult, azi în cadrul oraşului Älmhult din Suedia), botanist, medic şi zoolog
I se atribuie sistemul nomenclatorului binar care denumeşte plantele şi animalele în funcţie de genuri şi specii; este considerat părintele taxonomiei şi tatăl ecologiei moderne, abrevierea numelui său fiind L. în cărţi ştiinţifice.
†1898, ian. 2, Iaşi – 125 de ani de la moartea farmacistului Andrei Cruceanu (n. 1861, sept. 19, Iaşi), împământenit (1892)
Stagiul de practică l-a efectuat în Farmacia „Sf. Spiridon” din Iaşi (1878-1881); asistent, a practicat în farmaciile Providenţa (Huşi) şi Minerva (Iaşi) (1881-1882); licenţa şi libera practică (1886); şi-a schimbat numele (luând numele de familie al mamei lui) şi prenumele, din David Grossmann devenind Andrei Cruceanu (1885). A fost botezat ortodox la Biserica Albă, de pe Calea Victoriei, Bucureşti, avându-l ca naş pe prof. C. Istrati (1887); a executat stagiul militar obligatoriu, după care a fost avansat la gradul de farmacist de regiment (locotenent), apoi a fost trecut în rezervă (1895). A fost diriginte-arendator al farmaciei Providenţa (Iaşi), farmacist-intendent la spitalul din târgul Băceşti, jud. Roman, diriginte-arendator al farmaciei Coroana lui Ştefan cel Mare (Tg. Neamţ). La numai 37 de ani, a decedat de meningită. A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iaşi(4).
†1908, ian. 26/feb. 8, Bucureşti – 115 ani de la moartea prof. Adolf Carl Friedrich Trausch (n. 1836, mai 2, Braşov)
A fost profesor de chimie la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti încă din 1865; la Catedra de chimie farmaceutică, a continuat să predea cursurile gratuit până la „aranjarea drepturilor la pensie”, fiind înlocuit de dr. ing. chimist A. Poltzer (1892). Din iniţiativa redacţiei revistei Buletinul Farmaceutic, editată de A. Altân, D. Nicolau şi A. Volanschi, „în semn de recunoştinţă pentru activitatea sa de pedagog, profesorului-farmacist Adolf Trausch i se dăruieşte în cadru festiv bustul său în mărime naturală, executat de sculptorul Ion Georgescu, şi o adresă semnată de colegii farmacişti” (1898, apr. 28)(5,6).
†1918, ian. 17/29, Paris – 105 ani de la decesul prof. dr. chim. Constantin I. Istrati (n. 1850, sept. 7, Roman)
Medic, absolvent al Academiei Mihăilene din Iaşi, ministru în mai multe guverne, membru titular (1899) şi preşedinte al Academiei Române (1913-1916), întemeietorul şcolii de chimie organică de la Universitatea din Bucureşti. A fost unul dintre primii biografi ai gen. dr. Carol Davila, sub titlul laconic „Davila”, 1885, Bucureşti. O altă biografie: La biographie du grand chimiste français G.A. Béchamp, Bucureşti. A fost profesor la Facultatea de Medicină şi la Catedra de chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti; membru al Societăţii de Chimie din Berlin (1884); comisar general al organizării Parcului „Carol I” şi al Expoziţiei Jubiliare din 1906; membru fondator şi preşedinte de onoare al Ligii contra tuberculozei, sifilisului şi alcoolismului (1908); ministru al cultelor şi instrucţiunii publice (1899-1900), primar al Capitalei (oct. 1912-martie 1913), ministru al industriei şi comerţului (1916-1917); din iniţiativa sa a luat fiinţă Societatea de Ştiinţe Fizice (1890, martie) şi Asociaţia română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor, cu ocazia Congresului din 2-5 iunie 1902, Iaşi; a avut o contribuţie importantă la elaborarea Farmacopeii Române, ediţia a III-a (1893-1926).
A cercetat bogăţiile naturale ale României (sare gemă, petrol, chihlimbar, ozocherită, produse vegetale); a studiat derivaţii halogenaţi ai benzenului, descoperind o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a denumit franceine (1887); brevetând procedeul de obţinere, i s-a acordat Medalia de Aur la Expoziţia Internaţională de la Paris (1889); a fost un colecţionar împătimit de documente istorice (1429-1918), adunate cu migală, reunite în prezent în Colecţia „Dr. Constantin I. Istrati”, păstrată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale.
Statuia dr. Istrati a fost readusă relativ recent (2010) în preajma intrării principale a Parcului „Carol I”, aproximativ în zona unde fusese inaugurată în 1929.
A încetat din viaţă la Paris, aflat în misiune oficială pentru cauza naţională(7,8).
†1918, martie 15, Ploieşti – 105 ani de la decesul farm. lt. Karl Heinrich Albrichsfeld (n. 1864, aprilie 5, Braşov), cetăţenia română (1896)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1878); practica a efectuat-o în farmacia Crucea Albă, din Ploieşti (1878-1881); studii superioare la Universitatea din Viena (1882-1884); libera practică (1884); din 1894, diriginte-arendaş al farmaciei Crucea Albă din Ploieşti, în asociaţie cu colegul său Rudolf Knopf(9).
†1933, ian. 15, Bucureşti – 90 de ani de la decesul col. (r) farmacist Constantin Cholet (n. 1852, oct. 2/15, Bucureşti)
S-a înscris la Şcoala de Farmacie din Bucureşti (1863), practica de elev în farmacia Spitalului Militar din Bucureşti (1864-1869), ca subfarmacist până în 1872, când a devenit asistent; a participat la Războiul de Independenţă (1877-1878), în cadrul Regimentului 4 Artilerie; licenţa (1880) şi libera practică (1891); a organizat şi condus Laboratorul chimic al Corpului III Armată (1898); chimist-expert (1900); farmacist-şef al Armatei (1903-1905); la Expoziţia generală din 1906 a primit medalia de aur şi diplomă pentru: unsori şi insecticide pentru echipament; studii analitice asupra pâinii şi pesmeţilor. A fost decorat cu: Ordinul „Steaua României”, cl. V (1880); medaliile „Apărătorii Independenţei”, „Trecerea Dunării”, „Comemorativa Rusă”, „Avântul Ţărei” (1913); Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (1898); Semnul Onorific de Argint pentru serviciul de 18 ani (1885); Semnul Onorific de Aur pentru serviciul de 25 ani (1894); Crucea „Meritul Sanitar” cl. I (1914). A fost înmormântat în Cimitirul Bellu(10).
1943, ian. 31, Piatra Neamţ – 80 de ani de la decesul col. (r) farmacist Samoilă Toma (n. 1875, sept. 1, com. Mireşul Român, comitatul Solnoc-Doboca), naturalizare (1906)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1893), practica de elev în farmaciile: Naţionala, Tecuci (1893-1894), Coroana Regală, Săveni (1894-1895), Naţionala, Dorohoi (1895), Farmacia Oraşului Tulcea (1895-1896) şi Minerva, Tulcea (1896). A fost asistent, stagiul de trei ani efectuându-l în farmaciile Minerva (Tulcea) şi Speranţa (Turnu Măgurele); a început studiile universitare în 1899, iar în 1906 i s-au acordat diploma de farmacist şi libera practică.
A arendat Farmacia România (Galaţi), până la încheierea Primului Război Mondial. A fost consilier comunal; a participat la campaniile militare din 1913 şi 1916-1918; în timpul Primului Război Mondial a fost avansat, în mod excepţional, la gradul de farmacist-căpitan în rezervă şi decorat cu Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de Cavaler, pentru serviciile deosebite şi actele de devotament prestate în timpul campaniei şi la Odesa, unde fusese evacuat Depozitul de medicamente, al cărui şef era din 27 aug. 1917, salvând materiale sanitare în timpul revoluţiei bolşevice. Prin legea excepţională din 1921 a obţinut o concesiune pentru Galaţi, înfiinţând farmacia sa, din str. Domnească nr. 12; rămâne diriginte-proprietar până în anul 1939, când o vinde, retrăgându-se la Piatra Neamţ, unde a funcţionat ca farmacist colaborator al farmaciei şi laboratorului de medicamente, conduse de C. Vorel. A fost înmormântat în cimitirul din localitate(11).
†1958, ian. 17, Iaşi – 65 de ani de la moartea prof. chim. Radu Cernătescu (n. 1894, aug. 17, Huşi)
A urmat studii liceale şi universitare la Iaşi, unde şi-a susţinut în 1920 şi teza de doctorat, „Legea lui Dalton aplicată la soluţii concentrate”. Din 1916, timp de 40 de ani, a desfăşurat o bogată şi susţinută activitate stiinţifică şi didactică la Iaşi, ca asistent, conferenţiar, apoi profesor de chimie analitică (1932-1940) şi de chimie anorganică (1940-1958) la Universitatea din Iaşi, profesor de chimie fizică şi chimie analitică (1938-1940) la Şcoala Politehnică din Iaşi şi director al Institutului de Chimie „P. Poni” din Iaşi. Folosind procedee originale, unele devenite chiar de referinţă, a studiat metalele care generează complecşii şi a reuşit să sintetizeze noi complecşi anorgano-organici, unii având proprietăţi bacteriostatice, folosiţi în diverse tratamente medicale. Alături de Radu Ralea, a întemeiat la Iaşi o adevărată şcoală de polarografie, având contribuţii semnificative în acest domeniu al ştiinţei, cu importante aplicaţii industriale. A fost membru corespondent (1940), titular al Academiei Române (1948) şi preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (1949-1958); a fost unul dintre creatorii Institutului de Chimie „Petru Poni” din Iaşi (1948); deputat în Marea Adunare Naţională (1952-1957). A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iaşi(12).
†1968, ian. 31, Bucureşti – 55 de ani de la decesul col. farmacist Constantin Efstatiade (n. 1876, aug. 27, Moineşti, jud. Bacău).
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti (1893), practica în farmacie în farmaciile Providenţa (Moineşti), Speranţa (Tg. Ocna) şi la Caracal; licenţiat în farmacie (1901), libera practică (1902); a fost intern al Eforiei spitalelor civile şi ales în comitetul Societăţii Studenţilor în Farmacie (casier, secretar şi vicepreşedinte); a condus farmacia provizorie din Isaccea (1905-1908), consilier comunal, ajutor de primar, primar la Isaccea şi ajutor de subprefect la plasa Măcin.
A participat la campania din 1913 şi apoi la Primul Război Mondial; din 1919 a fost primit în cadrele active ale Armatei, la Spitalul Militar al Corpului 3 Armată, Comandamentul Corpului 2 Armată (1926), Comitetul consultativ sanitar (1928), Spitalul Militar „Regina Elisabeta” din Bucureşti, Corpul Depozite Fluviale (1930-1932). A fost decorat cu Medalia jubiliară „Carol I” (1906), medalia Serviciul Credincios cl. I (1909) şi cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (1922). A fost înmormântat în Cimitirul Ghencea Militar(13).
†1988, feb. 14, Bucureşti – 35 de ani de la moartea conf. dr. doc. farmacist mr. (r) Enache Puşcaru (n. 1912, apr. 8, com. Crucea de Jos, jud. Putna)
„Remarcabil om de ştiinţă, organizator, cercetător meticulos, cadru didactic talentat, promotor al ştiinţelor farmaceutice, animator al vieţii farmaceutice româneşti, cu o contribuţie importantă la ediţiile a VII-a, a VIII-a şi a IX-a ale Farmacopeii Române, la manualele sale didactice, la volumele de cinstire a înaintaşilor etc.” A fost incinerat la Crematoriul Cenuşa(14,15).
†1998, ian. 11, Bucureşti – 25 de ani de la moartea farmacistului Vasile Cristea (n. 1922, oct. 31, Bucureşti)
A urmat Şcoala primară „Enăchiţă Văcărescu” din Bucureşti (1929-1933), Liceul Militar „Mihai Viteazul”, Tg. Mureş şi Timişoara (1933-1941), Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1941-1946), practica de un an în farmacia Spitalului Militar Central „Regina Elisabeta” din Bucureşti; a funcţionat în cadrul Oficiului Farmaceutic al Capitalei şi al Ministerului Sănătăţii, ca director general al Direcţiei Generale Farmaceutice (1967-1983); a fost distins cu ordinul Steaua R.S.R. cl. V şi medaliile „Meritul Sanitar” cl. III şi „A 25-a aniversare a R.S.R.” A fost înmormântat în Cimitirul Bellu(16).
†1998, martie 25, Bucureşti – 25 de ani de la moartea prof. dr. doc. farmacist, dr. fiz.-chim. Alexandru Mavrodin (n. 1899, Bucureşti), om de ştiinţă remarcabil, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi al mai multor societăţi ştiinţifice şi academii din ţară şi de peste hotare
„Era omul care făcea mai multe fapte bune pe zi şi de care a profitat o generaţie”(17,18).
†2003, feb. 25, Bucureşti – 20 ani de la moartea farmacistei Paulina Grinţescu (născ. Ionescu, 1915, iunie 29, Slobozia)
După absolvirea cursului primar în comuna Iazu, jud. Ialomiţa (1927), şi a celui secundar la Liceul de fete „Dr. C. Angelescu” din Buzău (1934), s-a înscris la Facultatea de Farmacie din Bucureşti; practica de un an a efectuat-o în farmacia unchiului ei, Silvestru Petrescu, din Bucureşti (1938-1939); a obţinut licenţa şi libera practică (1939), fiind angajată tot aici ca stagiară; a fost mobilizată ca farmacistă la Spitalul Z.I. nr. 311 din Bucureşti (iulie-dec. 1941).
A lucrat în farmacia verişoarei sale, dr. farmacist Janeta Petrescu (1942); în Institutul de Cercetări Farmaceutice (1943), transformat în ICSMCF, unde a funcţionat ca cercetător ştiinţific principal de gradul III, fiind şefa Laboratorului de cercetare şi control fizico-chimic până la pensionarea din 1975. A fost inventatoare, cu o bogată activitate ştiinţifică de cercetare, ilustrată printr-un număr mare de lucrări publicate sau comunicate în ţară şi străinătate; a colaborat la F.R., ed. VIII (1965), Suplimentele I (1968), II (1970), III (1972) şi ed. IX (1976), fiind onorată cu diverse distincţii. A fost înmormântată în Cimitirul Herăstrău(19).
†2023, ian. 6, Bucureşti – A murit prof. istoric Antoaneta Marinescu Lucasciuc (n. 1939, sept. 9, Baineţ, jud. Rădăuţi)
Aleasă în mai multe legislaturi, secretara Filialei Bucureşti a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (SCLRB); a fost senior editor în colegiul de redacţie al revistei SCLRB, Mesager bucovinean, unde a publicat numeroase articole despre cultura şi literatura bucovinenilor din perioada austriacă, interbelică şi postbelică. A activat cu mult entuziasm în cadrul Asociaţiei Medicilor şi Farmaciştilor Ofiţeri în Rezervă (AMFOR) din Bucureşti; a fost membră activă a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România (SMSPR), a Societăţii Române de Istoria Medicinei (SRIM), îngrijindu-se şi de biblioteca societăţii, a Societăţii Române de Istoria Farmaciei (SRIF), unde s-a implicat cu dăruire şi entuziasm, în multe manifestări ştiinţifice, naţionale şi internaţionale, prezentând lucrări de iatroistorie interesante şi bine documentate, majoritatea fiind publicate în volumele congreselor sau în reviste de specialitate.
Aniversări
1758, ian. 20, Montbrison, Loire, Franţa – 265 de ani de la naşterea chimistei Marie (Anne Pierrette) Lavoisier (n. Paulze) (†1836, feb. 10, Paris)
A fost soţia chimistului şi nobilului Antoine Lavoisier, „fondatorul chimiei moderne”, acţionând ca asistentă de laborator, cu rol esenţial în traducerea mai multor lucrări ştiinţifice, în standardizarea metodei ştiinţifice şi ilustrarea lucrării Traité de chimie, de A. Lavoisier. După moartea lui Lavoisier şi a tatălui ei, sub ghilotină, în 1794, a editat lucrarea soţului ei, Mémoire de chimie, în două volume, pe care le-a oferit în 1805 unor eminenţi oameni de ştiinţă(20).
1803, martie, Bogata, jud. Mureș – 220 de ani de la naşterea lui Iosif Szabo (†1874, dec. 15, Iași), farmacist, botanist şi medic, membru de onoare al Academiei Române (1872)
Mai întâi a fost farmacist, apoi subchirurg la Spitalul Militar din Iaşi, după care medic la Spitalul „Sf. Spiridon”, medic la Ospiciul pentru săraci, bătrâni şi infirmi de la Galata (1863), devenind directorul acestuia şi medic de arondisment. Concomitent, a cercetat flora şi fauna Moldovei. Poate fi considerat un savant al timpului său prin preocupările multiple pe care le-a avut în Iaşi ca farmacist, doctor în medicină, pasionat botanist şi neobosit cercetător al florei Moldovei. A elaborat Flora Moldavica (1841) şi Flora judeţului Iaşi, rămase în manuscris, dar a avut şi un rol deosebit în activitatea de popularizare a cunoştinţelor medicale în Moldova, promovată de Societatea de Medici şi Naturalişti(21).
1843, ian. 17, Cernăuţi – 180 de ani de la naşterea farmacistului Anton Căpăţână (†1911, iulie 2, Panciu)
Elev la Şcoala din Cernăuţi, unde preda Aron Pumnul (1818-1866), fiind coleg şi cu Mihai Eminescu; a făcut practica în farmaciile Minerva (Mihăileni) şi Înger (Botoşani) (1860-1863), obţinând titlul de asistent; a urmat studii academice la Universitatea „Ludwig Maximilian” din München, devenind magistru în farmacie (1869).
Revenit în ţară, a obţinut dreptul de liberă practică şi concesiunea de a înfiinţa în Panciu, jud. Putna, Farmacia „Sfântu Constantin” (1871), devenită model prin organizarea sa; cetăţean român (1889); membru al PNL, făcând parte din consiliul comunal (1901) şi primar al oraşului Panciu (1907-1911); a obţinut dreptul de a înfiinţa o farmacie filială în com. Soveja, jud. Putna (1904)(22).
1853, ian. 3, Botoşani – 170 de ani de la naşterea farmacistului Ion Paslavsky-Bejan (†1914, oct. 27, Bucureşti), naturalizarea (1883)
Practica de elev a efectuat-o în farmaciile Minerva (Botoşani) şi „Sf. Gheorghe” (Ştefăneşti); stagiul de asistent în Galaţi, a obţinut licenţa în anul 1881; a fost farmacist în spitalele Eforiei; a înfiinţat farmacia Coroana Regală (Rm. Vâlcea, 1893), pe care o va conduce personal până la sfârşitul vieţii; a deschis o filială în Călimăneşti (1902).
A fost înmormântat în Cimitirul „Sf. Ioan” din Rm. Vâlcea(23).
1853, feb. 17, Huşi – 170 de ani de la naşterea farmacistului Johann Oswald (†1909, aug. 13, Craiova)
A urmar cursurile primare la Cahul şi pe cele secundare la Cluj, apoi s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Bucureşti; practica de doi ani a efectuat-o în farmacii din Buzău, Brăila, Craiova şi Bucureşti, obţinând certificatul de asistent (1872), licenţa în farmacie şi libera practică (1874); a arendat farmacia Salvator din Drăgăşani, iar după decesul cumnatului său, farmacistul J. Peszinsky din Cahul, a devenit moştenitorul farmaciei acestuia, administrând-o până la retrocedarea sudului Basarabiei (1878), când şi-a vândut dreptul de farmacie unui farmacist rus. S-a stabilit la Galaţi, arendând pentru opt ani farmacia La Ville. A participat la primul congres al medicilor, farmaciştilor şi veterinarilor (6-8 oct. 1884) de la Bucureşti, fiind remarcat prin luările la cuvânt din cadrul dezbaterilor; a obţinut prin concurs o concesiune la Craiova (1886), înfiinţând farmacia Crucea Roşie, pe care, după câţiva ani, din motive de sănătate, a arendat-o farmacistului I. Nicolescu; a plecat în străinătate pentru tratament şi studiul ştiinţelor naturii, devenind doctor în filozofie şi chimie la Universitatea „Ludwig-Maximilian” din München; revenit în ţară, s-a ocupat mult şi cu agricultura, administrând moşiile de la Sinteşti, jud. Ilfov, şi Cârcea, jud. Dolj, rămânând proprietarul farmaciei din Craiova până la decesul său(24).
1853, martie 9, Vaslui – 170 de ani de la naşterea farmacistului Vasile Vasiliu (†23 ian. 1925, Botoşani)
Practica de elev (1869-1872) a efectuat-o în farmaciile: Speranţa (Bucureşti), Farmacia centrală de la Colţea şi „Sf. Constantin” (Panciu); a fost asistent, magistru în farmacie la Universitatea din Viena (1878), membru activ al Societăţii România Jună; libera practică (1879); a obţinut concesiunea cu care a înfiinţat o farmacie în Botoşani, devenită model, dirijată cu pasiune şi profesionalism (1882); a participat activ la primul congres al medicilor, farmaciştilor şi veterinarilor, Bucureşti (6-8 oct. 1884).
Membru al PNL, consilier comunal şi judeţean în mai multe rânduri, deputat (1895; 1907), senator (1907; 1914); a susţinut publicarea ziarului Botoşanii, organ local al PNL (1898); acţionar majoritar al Societăţii anonime pe acţiuni pentru industria de obiecte de lemn Moldova de Sus (1908); acţionar fondator la Societatea anonimă pe acţiuni Banca Botoşăneană Română (1909); membru în Comisia chimico-farmaceutică şi al mai multor societăţi filantropice din România; membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate publică, Botoşani; preşedinte în mai multe rânduri al Camerei de Comerţ şi Industrie din Botoşani; posesor al mai multor ordine şi medalii de aur la Expoziţia de Ştiinţe din 1903 şi la Expoziţia Jubiliară din 1906; prin testamentul încheiat în 1923, printre altele, arăta că preocuparea lui de căpetenie a fost binele obştesc, donându-şi întreaga avere unor instituţii în scop caritabil. A fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Botoşani(25).
1853, martie 29, Cernăuţi – 170 de ani de la naşterea farmacistului Johann Werner (†1922, martie 6, Iaşi)
A fost elev practicant în farmaciile „Sf. Spiridon”, „Ştefan cel Mare” (Iaşi) (1867); asistent în farmacie (1873), practica de un an a efectuat-o în farmacia Ursul (Bucureşti); a revenit în Iaşi, ca asistent în farmacia Spitalului „Sf. Spiridon”, farmaciile Fortuna şi Înger, apoi la Înger (Vaslui); a fost magistru în farmacie la Universitatea din München; libera practică (1875); magistru în farmacia Înger din Vaslui, după care a arendat farmacia Providenţa din acelaşi oraş; la Roman, din 1881, timp de 18 ani, a luat în arendă farmacia Minerva, aparţinând Epitropiei „Sf. Spiridon” din Iaşi; a fost naturalizat în 1893 şi a cumpărat farmacia Minerva din Iaşi, redenumită Centrală, pe care a condus-o ireproşabil până la decesul său; a obţinut dreptul de a înfiinţa o farmacie filială în staţiunea balneară Slănic-Moldova (1895-1912) şi de a exploata apele minerale. A iniţiat îmbutelierea apelor minerale, fiind probabil primul farmacist exportator al acestora, iar pentru reclamă a publicat lucrarea Descrierea pe scurt şi întrebuinţarea apelor de la băile Slănicului din Moldova (1896, Roman).
A fost vicepreşedinte al Societăţii Farmaciştilor din România; consilier al Băncii Naţionale; membru onorific al Consiliului de igienă şi salubritate publică a jud. Roman; consilier comunal şi judeţean în mai multe rânduri; preşedinte al Camerei de Industrie şi Comerţ, secţia Roman; furnizor al Curţii Regale. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler, cu medalii de aur la Expoziţia de Ştiinţe din 1903 şi la Expoziţia Jubiliară din 1906. A fost membru fondator al unor societăţi: Banca de Credit (1899, Roman); Asociaţia Medico-Farmaceutică (1908); Salvarea (1910); Industriile Chimico-Farmaceutice (1919, Iaşi); a fost membru activ al PNL; a avut şapte copii, dintre care fiul Constantin a absolvit studii farmaceutice, preluând conducerea Farmaciei Centrale, aflată în Hotelul Traian din centrul Iaşului. A fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iaşi, sectorul Catolic(26).
1858, ian. 31, Tohanul Vechi, com. Bran, comitat Braşov – 165 de ani de la naşterea farmacistului Ion Faltis (†1936, dec. 10, Brăila), cetăţean român (1891)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1874), practica de elev în Farmacia „Sf. Gheorghe” (Slatina); şi-a executat stagiul ca asistent (1878-1881) în farmaciile Flora (Rm. Sărat) şi Speranţa (Târgovişte); licenţiat (1884), libera practică (1886); ca student (1883), împreună cu colegul său Eduard Winkler-Mareş, a redactat, poligrafiat şi ilustrat revista umoristică Trulla, apreciată de colegi. A înfiinţat Societatea muzicală Doina (Slatina) şi primul cor bisericesc (1888), pe care l-a condus un an în Biserica „Maica Domnului” din Caracal. A obţinut concesiunea de a înfiinţa la Iveşti Farmacia „Dr. Davila” (1894), pe care o va transfera la Brăila (1897), devenită un prestigios laborator de produse galenice, pe care o va conduce până la adânci bătrâneţi; aici a înfiinţat Societatea de cântări „Veselia” şi Societatea Muzicală Internaţională.
Om de aleasă cultură, iubitor de muzică, poliglot, a colaborat cu scrieri la ziare şi reviste româneşti şi străine; a fost preşedinte al Colegiului Farmaceutic filiala Brăila; a fost sărbătorit de colegi la 50 ani de activitate profesională şi medaliat cu „Răsplata Muncii” (1925); a publicat broşura Nomenclatura şi arta de a formula, sub pseudonimul „Un doctor bătrân” (1926, Brăila). A fost membru al Societăţii Internaţionale de Istoria Farmaciei (1927), fiind înmormântat în Cimitirul „Sf. Constantin”(27).
1863, feb. 3, Mihăileni, jud. Dorohoi – 160 de ani de la naşterea mr. (r) farmacist Nicolae Torjescu (†1914, sept. 2, Bucureşti), cetăţenia română (1885)
Absolvent al Şcolii Superioare de Farmacie din Bucureşti şi libera practică în anul 1891; stagiul militar (1884/85); diriginte-administrator (1895/96); conferenţiar la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti (1896-97). A înfiinţat farmacia „Salvator” în com. Pucioasa (1897) şi o farmacie filială în staţiunea balneară Vulcana, jud. Dâmboviţa (1899); din motive de nerentabilitate şi de boală, a vândut farmacia; a fost farmacist-intendent la spitalul din comuna Oteteliş, jud. Vâlcea, şi la Spitalul Judeţean din Câmpulung (1902-1906); din 1907 a trecut în serviciul Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar ca verificator, şef de birou, subşef al Diviziei farmaceutice, depozitului de medicamente şi laboratoarelor de igienă, cu delegaţie de inspector al farmaciilor şi drogheriilor din ţară, fiind şi secretar al Comisiei farmaceutice; a participat la campania din Bulgaria (1913-1914), fiind decorat cu medaliile „Avântul Ţărei” şi „Meritul Sanitar” cl. I, Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler şi cu Ordinul „Bărbăţie şi Credinţă”(28).
1868, feb. 18, Focşani – 155 de ani de la naşterea col. farmacist Mihail Ţanovici († 1921, iunie 21, Brăila)
Chimist expert (1905-1914); profesor la Liceul „Nicolae Bălcescu” (Brăila), unde a suplinit alternativ catedrele de botanică, zoologie, fizică şi chimie (1905-1921); conferenţiar la Cercul medico-farmaceutic; farmacist-şef la grupul navelor din Marina militară de la Galaţi; membru onorific în Consiliul de igienă şi salubritate al oraşului Brăila; membru fondator şi colaborator al Revistei Sanitare Militare; în timpul campaniei militare din 1913, vasul-spital „Principele Carol” al Marinei militare române, pe care era mobilizat, a fost staţionat în portul Turnu Măgurele, iar în Războiul din 1916-1918, acelaşi vas-spital a fost staţionat în portul Chilia Veche; din această perioadă s-a păstrat un interesant jurnal de campanie, publicat de Cireşica Ţanovici, fiica acestuia, în 1984(29).
1868, mart. 1, Iaşi – 155 de ani de la naşterea botanistului Marcel Brândză (†1934, mart. 30, Bucureşti), nepot al savantului Dimitrie Brândză (1846-1895)
Şi-a luat doctoratul la Paris (1891), a devenit conferenţiar la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1924), iar din 1927 a fost conservator al ierbarului de criptogame aparţinând Institutului Botanic din Capitală, fiind fondatorul ştiinţei botanice din România; postum, i s-a publicat volumul Flora ilustrată a plantelor lemnoase din România (1934), excelent manual pentru determinarea acestor plante(30).
1873, ian., 29, Cozmeşti-Mirosloveşti, Iaşi – 150 de ani de la naşterea chimistului Petru Bogdan (†1944, mart. 28, Mediaş)
Profesor universitar şi rector al Universităţii din Iaşi, academician, creator al învăţământului de chimie-fizică din România (1913); a efectuat cercetări fundamentale în domeniul electrochimiei şi al termodinamicii; în peste patru decenii de activitate didactică, a îndrumat numeroase generaţii de chimişti şi fizicieni; a publicat, în patru volume, primul Curs de chimie fizică (1921) din România; a făcut parte din prima grupare a revistei Viaţa Românească, ocupându-se de rubrica de ştiinţă(31).
1873, martie 7, Bucureşti – 150 de ani de la naşterea col. (r) dr. farm. Vasile Grigorescu-Elvir (†1959, apr. 16, Bucureşti);
La Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1891, a înfiinţat Societatea ştiinţifică şi literară „Gheorghe Lazăr” (1890-1895); s-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie din Capitală, stagiul de practică efectuându-l la farmacia Victoria (1891-1892) şi la Farmacia centrală de la Spitalul Colţea (1892-1895); ca asistent, a făcut practica de un an la Depozitul şi Laboratorul central de medicamente de la farmacia Eforiei (1896); licenţa în ştiinţe de stat (1896) cu lucrarea „Libertatea presei”; licenţa în farmacie (1898); diploma de farmacist şi libera practică (1899); diriginte la farmaciile „Sf. Treime” (Urziceni), Vulturul de Aur şi Românească (Craiova) (1901-1906); membru în Comisia chimico-farmaceutică (1908-1911), unde a contribuit decisiv la îmbunătăţirea situaţiei sociale a farmacistelor prin elaborarea şi susţinerea criteriilor după care şi farmacistele puteau câştiga dreptul de a participa la concursurile pentru deschiderea de noi farmacii (1910); astfel, primele trei farmaciste au reuşit să obţină concesiuni, devenind proprietare de farmacii, la concursul din 1913.
A susţinut teza de doctorat, „Hrana ţăranului român din punct de vedere al igienei alimentare şi al igienei sociale”, sub conducerea prof. A. Poltzer şi V. Sion (1916); a făcut campania din 1913 ca locotenent la ambulanţa Diviziei III de rezervă; a fost mobilizat pe întreaga perioadă a Primului Război Mondial, la Depozitul mobil al Armatei a Doua, ca maior (r) (1917-1918); director clasa I al Serviciului farmaciilor şi drogheriilor din Ministerul Sănătăţii (1923-1925), când a fost delegat să organizeze un depozit regional de medicamente în Arad şi câte o farmacie la spitalele centrale din Timişoara şi Oradea; inspector general farmaceutic (1926-1930), când a inspectat farmaciile şi drogheriile din Basarabia, propunând măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii acestora; s-a ocupat mulţi ani cu ziaristica şi literatura, publicând, în ziare politice şi reviste literare din Bucureşti şi Craiova, proză, versuri şi teatru: Suspine (1900), Furtuna casnică; Opinia publică (1902), Amintiri din armată (1903), Nuvele; Naţional. Note critice; Unde duce băutura (1904); lucrări de specialitate: Memoriul licenţiaţilor în farmacie. Revendicări şi drepturi (1900); Dreptul de proprietate al farmaciilor din România. Studiu critic şi istoric (1905); Monopolul chininei d.p.d.v. ştiinţific şi economic (1907); Tendinţa de monopolizare a medicamentelor (1909); Studiu statistic asupra farmaciilor din Dobrogea (Constanţa) şi Albumul nostru (Bucureşti), editat cu ocazia sărbătoririi jubileului de 30 ani de la absolvirea Şcolii Superioare de Farmacie de către promoţia anului 1898 (1928); a fost decorat cu medaliile „Avântul Ţărei” (1913); „Meritul Sanitar” cl. a III-a (1914) şi cl. I (1924); „Coroana României” în grad de Ofiţer (1922) şi „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918”. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu(32).
1883, martie 9/22, com. Vărsătura – 135 de ani de la naşterea prof. dr. farm. Gh. P. Pamfil (†1965, iunie 10, Breaza)
A reînfiinţat la Cluj Institutul Farmaceutic şi a reorganizat Farmacia Clinicilor, care deservea 11 clinici, cu 1000 de paturi (1920); ca director (ian.-sept. 1930) la Bucureşti, a creat şi organizat primul institut de cercetări farmaceutice, devenit prin legea sanitară din 14 iulie 1930 Institutul Chimico-Farmaceutic, baza din care s-a constituit mai târziu Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice (ICCF) şi Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului şi Cercetări Farmaceutice (ICSMCF), devenit de la 1 ianuarie 1999 Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM), iar din 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM).
A fost primul preşedinte al Colegiului Farmaceutic (12.10.1930), când a colaborat la întocmirea normativelor legislative din legea sanitară privind reglementarea activităţii farmaceutice din România; a fost decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1938-1941); a militat pentru unificarea profesiei farmaceutice, ridicarea nivelului ei ştiinţific şi pentru crearea unei industrii naţionale chimico-farmaceutice(33,34).
1883, martie 19, Ploieşti – 140 de ani de la naşterea dr. farm. col. (r) Emil Belcot (†1955, dec. 3, Bucureşti)
S-a înscris la Şcoala Superioară de Farmacie (1897), executând practica de trei ani în Farmacia „Sf. Gheorghe” (Ploieşti); a fost intern al Eforiei spitalelor civile Bucureşti; vicepreşedinte al Societăţii Studenţilor în Farmacie; licenţa în farmacie (1904), libera practică (1905), diploma de farmacist (1908); farmacist-şef al Eforiei (1908-1913); a obţinut o concesiune pentru o farmacie în Bucureşti; a făcut campania din Bulgaria (1913), fiind medaliat cu „Avântul Ţărei”; în Primul Război Mondial (1916-1918) a fost mobilizat la ambulanţa Diviziei XII şi la Spitalul de evacuare nr. 15; a fost asistent la Catedra de chimie farmaceutică şi farmacie galenică (1921); asistent definitiv (1939); doctor în farmacie Magna cum laude, cu teza „Siropul iodotanic. Contribuţii tehnice şi teoretice pentru obţinerea preparatului titrat şi stabilizat”, condusă de prof. Gh. Pamfil (1937); conferenţiar la Catedra de farmacie galenică (1940-1942); consilier tehnic şi director tehnic la Laboratorul de preparate farmaceutice „Dr. Iteanu” din Bucureşti.
A fost secretar general al Societăţii Ştiinţelor Farmaceutice; membru în: Comisia chimico-farmaceutică; Comisia pentru verificarea diplomelor străine ale medicilor şi farmaciştilor (1938/1939); Comisia pentru elaborarea F.R. ediţiile V-VII; în comitetul de redacţie al Revistei Farmaciei şi al Curierului farmaceutic; în comitetul Asociaţiei Generale a Farmaciştilor; Consiliul de igienă şi de ocrotire al jud. Ilfov şi în comisia de control al farmaciilor din Bucureşti (1940); consiliul de administraţie (CA) al Cooperativei O.A.F.; cenzor în CA al Băncii Române de Credit Farmaceutic (1924, Buc.); şef al Laboratorului de analize şi control din cadrul Fabricii de medicamente nr. 6, Bucureşti (1949-1955). A avut o intensă activitate ştiinţifică prin conferinţe, studii, lucrări originale, recenzii, articole şi publicaţii: Formular farmaceutic (1921); Receptura (în colab. cu Ar. Mihalovici, G.A. Damian, 1931); Lucrări practice de farmacie galenică, ed. I-V (1931/1942); Formularul preparatelor galenice pentru farmacii şi laboratoare (1946). A fost membru în Mişcarea Legionară (1940), fapt ce i-a pricinuit mai târziu nenumărate greutăţi. A fost înmormântat în Cimitirul Reînvierea(35).
1893, feb. 14, Dorohoi, jud. Botoşani – 130 de ani de la naşterea fizicianului Ioan I. Plăcinţeanu (†1960, nov. 14, Gherla, jud. Cluj)
A fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai fizicii teoretice şi unul dintre iniţiatorii învăţământului acestei ştiinţe în ţara noastră; a fost profesor în învăţământul secundar şi universitar ieşean timp de peste un sfert de veac şi director al Observatorului Astronomic din Iaşi. Activitatea ştiinţifică, desfăşurată în mai multe domenii ale fizicii teoretice moderne, a fost concretizată în peste 60 de lucrări de mare valoare. A fost membru al Academiei de Ştiinţe din România(36).
1898, martie 9, Dorohoi – 125 de ani de la naşterea prof. dr. doc. farm. cpt. (r) Gheorghe Ciogolea (†1977, iunie 25, Bucureşti)
A fost şeful Catedrei de chimie analitică, decan al Facultăţii de Farmacie din Bucureşti (1961-1968); în paralel cu activitatea de cercetare ştiinţifică, a tipărit tratate necesare studenţilor, cât şi specialiştilor din domeniul analizei şi controlului medicamentelor: Caiet pentru controlul medicamentelor anorganice (1948); Analiza medicamentelor anorganice (1950); Chimie farmaceutică anorganică (1951); Chimie analitică calitativă (1956); Chimie analitică cantitativă (Gravimetria şi Volumetria). Lucrări practice (1958); Analiza medicamentelor. Bazele teoretice şi practice (1961; în colab. cu Gh. Morait şi Corneliu Baloescu), lucrare premiată de Ministerul Învăţământului.
A publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice originale şi a condus nenumărate teze de doctorat din domeniul analizei medicamentelor şi al chimiei farmaceutice. A fost membru corespondent al Academiei de Farmacie din Franţa şi preşedinte al Societăţii de Farmacie din România. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic(37).
1903, ian. 28, Newbridge, Irlanda – 120 de ani de la naşterea lui Dame Kathleen Lonsdale (n. Yardley) (†1971, apr. 1, Londra), cristalografă şi pacifistă
A descoperit noi tehnici cu raze X pentru a studia structura cristalului şi a reuşit să demonstreze pentru prima dată aranjamentul hexagonal al atomilor de carbon în moleculele compuşilor benzenici. În 1924, s-a alăturat echipei de cercetare a lui William Henry Bragg de la University College London.
În 1945, a fost una dintre primele două femei, alături de biochimista Marjory Stephenson, aleasă membră a Societăţii Regale. În 1949 a devenit prima femeie profesor de chimie la University College, Londra, unde a înfiinţat departamentul de cristalografie, aplicându‑şi experienţa de cristalograf la studiul afecţiunilor medicale, inclusiv al pietrelor la vezică(38).
1908, martie 23, Tg. Adjud – 115 ani de la naşterea mr. farmacist Gheorghe Blănaru (†1946, aug. 26, Bucureşti)
A condus farmacia Sanatoriului pentru Ofiţeri „Elena Eraclide” din Bucureşti, decedând în funcţie. În semn de preţuire a activităţii sale, Ministerul Apărării Naţionale, în anul 1947, a aprobat ca farmacia şi laboratorul de biochimie din cadrul Sanatoriului Militar „Elena Eraclide” să se numească „Farmacia maior Gheorghe Blănaru”(39).
1913, mart. 16, Negri, jud. Bacău – 110 ani de la naşterea chimistei Elena Cocea (†1962, nov. 30, Iaşi)
A fost profesoară la Facultatea de Chimie industrială de la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” (1937-1962) şi la Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iaşi. Lucrările sale ştiinţifice au dus la aplicarea în practică a unor forme şi metode noi: folosirea în industrie a uleiurilor eterice din frunzele de conifere, în domeniul fenoplastelor şi al cauciucurilor poliuretanice(40).
1918, ian. 23, New York City, SUA – 105 ani de la naşterea biochimistei şi farmacoloagei Gertrude Belle Elion (†1999, feb. 21, Chapel Hill, Carolina de Nord, SUA)
A primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină împreună cu George H. Hitchings şi Sir James Black pentru descoperirile „noilor principii importante ale tratamentului medicamentos” (1988). Această nouă metodă s-a concentrat pe înţelegerea ţintei medicamentului, mai degrabă decât pe simpla încercare şi eroare. Munca ei a condus la crearea medicamentului antiretroviral AZT, care a fost primul utilizat pe scară largă împotriva SIDA. A contribuit la dezvoltarea primului medicament imunosupresor, azatioprina, folosită pentru a combate respingerea în cazul transplanturilor de organe, şi a primului antiviral de succes, aciclovir (ACV), utilizat în tratamentul infecţiei cu herpes. Cercetările Gertrudei Belle Elion au contribuit la dezvoltarea următoarelor medicamente: mercaptopurină, primul tratament pentru leucemie, folosit şi în transplantul de organe; azatioprină, primul agent imunosupresor, utilizat pentru transplanturi de organe; alopurinol, pentru gută; pirimetamină, pentru malarie; trimetoprim, pentru meningită, sepsis şi infecţii bacteriene ale tractului urinar şi respirator; aciclovir, pentru herpesul viral; nelarabin, pentru tratamentul cancerului.
A fost a cincea femeie laureată cu Premiul Nobel pentru Medicină sau Fiziologie şi a noua în ştiinţă în general şi una dintre puţinii laureaţi fără titlu de doctor, fiind singura femeie onorată cu un Premiu Nobel în acel an. A fost membră a Academiei Naţionale de Ştiinţe (1990), a Institutului de Medicină şi a Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe (1991)(41).
1918, martie 11, Bucureşti – 105 ani de la naşterea dr. farmacist Nicolae Macsimescu (†1996, aug. 19, Bucureşti)
A fost secretar al Secţiei de Farmacie, filiala Bucureşti a U.S.S.M. (1960-1988), „organizator perseverent şi neîntrecut până în prezent al şedinţelor ştiinţifice lunare şi al conferinţelor de neuitat ale Municipiului Bucureşti, câte una între congresele de farmacie”, eminent practician, clinician şi om de ştiinţă, a publicat articole în revistele Farmacia şi Practica farmaceutică(42).
1923, feb. 8, satul Sărata, jud. Neamţ – 100 de ani de la naşterea cpt. (r) farmacist Mihai Duiculescu (†1994, dec. 10, Bucureşti, Cimitirul Militari)
După absolvirea Liceului „Petru Rareş” din Piatra Neamţ (1942), s-a înscris la Facultatea de Farmacie din Bucureşti (1943), pe care a absolvit-o în anul 1948, obţinând licenţa şi libera practică; în anul următor a fost angajat la Direcţia Generală Farmaceutică din Ministerul Sănătăţii ca farmacist-inspector şef, apoi responsabil al depozitului Cosmetica (1952), şef serviciu desfacere (1953), farmacist-director (1954) şi director general (1956-1960), când a efectuat mai multe delegaţii în vederea perfectării contractelor pentru importuri de medicamente şi rezolvarea unor restanţe din planul de import în R.D. Germană, Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria; a fost inginer la fabrica de medicamente Fiola din Bucureşti până la 1 iulie 1967, când s-a transferat la Oficiul Farmaceutic nr. 2 Bucureşti, ocupând posturi de farmacist-inspector, şef serviciu plan şi organizarea muncii, şef depozit produse farmaceutice, şef secţie, până la 1 dec. 1979, când s-a transferat la Oficiul Farmaceutic nr. 1 Bucureşti, ca farmacist principal diriginte până la 28 feb. 1983, când s-a pensionat(43).
1938, martie 5, Chicago, Illinois, SUA – 85 de ani de la naşterea biologului Margulis Lynn Alexander (†2011, nov. 22, Amherst, Massachusett, SUA)
Biolog evoluţionist american, principalul susţinător modern al semnificaţiei simbiozei în evoluţie(44).
Aniversări-comemorări
1843, ian. 30, Bucureşti – 180 de ani de la naştere şi 125 ani de la decesul lt. col. farmacist Dimitrie Niculescu (†1898, feb. 14, Bucureşti), farmacist şef al Armatei Române
A fost înmatriculat în anul 1858 la Şcoala de Farmacie din cadrul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, înfiinţată şi condusă de dr. Carol Davila, apoi a intrat în cadrul armatei ca subfarmacist (1863), după obţinerea licenţei (1866) a fost avansat ca farmacist de batalion clasa a II-a (sublocotenent), cu liberă practică (1868), când a devenit farmacist de batalion clasa I (locotenent), în acest grad fiind numit de Carol Davila subdirector al Şcolii de Farmacie. A fost avansat farmacist de regiment clasa a II-a (căpitan) (1870); farmacist de regiment clasa I (maior) (1874), funcţionând în Serviciul sanitar central al Armatei ca farmacist-şef al Armatei.
În această calitate a participat la Războiul de Independenţă (1877-1878), conducând cu devotament şi energie serviciul farmaceutic militar, în timpul căruia şi-a donat solda pe o lună în folosul armatei române. A fost ales de mai multe ori membru în Comisia chimico-farmaceutică; a contribuit la crearea, organizarea şi dotarea farmaciilor militare şi ale laboratoarelor de chimie ale armatei; a fost membru fondator, preşedinte şi casier al Societăţii Farmaciştilor Români, înfiinţată în Bucureşti (recunoscută oficial în 1869/1870). A primit distincţiile: „Semnul Onorific de Argint”, pentru serviciul militar de 18 ani; Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler; Ordinul „Sfânta Ana” cl. III; medaliile Crucea „Trecerea Dunării”, „Apărătorul Independenţei”, „Comemorativa rusă de la Plevna”; „Semnul Onorific de Aur”, pentru serviciul militar de 25 ani. Bolnav de arterioscleroză, a încetat din viaţă în funcţie în garnizoana Bucureşti, fiind înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Bellu(45).
1928, ian. 19, Săveni, jud. Botoşani – 95 de ani de la naştere şi 35 de ani de la moartea biologului Napoleon D. Topală (†1988, oct. 11, Iaşi)
A fost profesor la Facultatea de Biologie-Geografie-Geologie a Universităţii din Iaşi timp de aproape patru decenii. A publicat Microbiologie generală, 2 vol. (1978), 160 de lucrări ştiinţifice din care în 14 dintre acestea a abordat probleme de fiziologie generală şi comparată, imunobiologie, fiziologia şi ecologia microorganismelor şi de microbiologie industrială.
A înfiinţat Laboratorul de Hidromicrobiologie de la Staţiunea de Cercetări Stejarul din Pângăraţi, judeţul Neamţ(46).
1928, feb. 29, Bârlad, jud. Vaslui – 95 de ani de la naştere şi 30 ani de la moartea chimistei Tatiana Lixandru (†1993, iul. 30, Iaşi)
A fost profesor la Catedra de tehnologia substanţelor organice din cadrul Facultăţii de Chimie Industrială de la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi, autoare de brevete şi tehnici inovatoare în domeniul ferocenului, contribuind în mod substanţial la formarea a numeroase generaţii de ingineri chimişti(47).
1938, ian. 16, Amărăşti, jud. Vâlcea – 85 de ani de la naştere şi 30 ani de la moartea farmacistului Nicolae Oiţă (†1993, mai 21, Iaşi)
Personalitate a farmaciei româneşti, clinician şi inventator la Spitalul Militar din Iaşi (1961-1993), cu peste 100 de propuneri de medicamente, dintre care 80 au fost brevetate, iar peste 50 se aplică astăzi cu succes(48).
Conflict de interese: niciunul declarat
Suport financiar: niciunul declarat
Acest articol este accesibil online, fără taxă, fiind publicat sub licenţa CC-BY.
