GINECOLOGIA

Contracepţia de urgenţă, puţin cunoscută şi utilizată - studiu multicentric naţional

 Emergency contraception, little known and used - national multicenter study

First published: 15 noiembrie 2016

Editorial Group: MEDICHUB MEDIA

Abstract

Study’s objective. Emergency contraception refers to a group of contraceptive methods, that used in a certain time interval after unprotected intercourse can significantly reduce the occurrence risk for unwanted pregnancy. The purpose of this study was primarily to determine the degree of awareness regarding postcoital contraceptive techniques among a female population of patients who presented for elective abortion and secondarily to determine (in theory) how many of the surgical abortions could have been prevented by utilizing emergency contraception. Material and methods. From January 2015 until December 2015 we conducted a multicenter prospective study which included 527 women with ages between 16 and 43 who presented for elective abortion. They completed a questionnaire that evaluated their knowledge regarding contraceptive methods, the use of them and emergency contraception. After completing the questionnaire they received an informative flyer regarding emergency contraception for future reference. Results and discussions. The patients included in the study were 16 to 43 years old (average: 23 years old). 46.11% (n=243) of patients were 21 years old or less. A total of 70.96% (n=374) of patients had no knowledge of the existence of emergency contraception. 25.9% (n=137) had limited knowledge and only 3.04% (n=16) were thoroughly informed. 63% (n=332) of patients would have been willing to use the emergency contraceptive pill. Assuming that the emergency contraceptive pill has a 75% success rate, 47.24% of all surgical abortions in this women population could have been avoided. Conclusions. Emergency contraception is little used due to lack of information among patients, especially adolescents. Correct information would lead to a significant reduction in the number of elective abortions, costs and also their complications both early and late.
 

Keywords
abortion, emergency contraception, unwanted pregnancy

Rezumat

Obiectivul studiului. Contracepţia de urgenţă se referă la un grup de metode contraceptive care, folosite după contactul sexual neprotejat într-un interval definit de timp, pot reduce semnificativ riscul apariţiei unei sarcini nedorite. Scopul acestui studiu a fost de a determina în primul rând gradul de informare referitor la tehnicile de contracepţie postcoitală într-o populaţie de femei care s-au prezentat pentru întrerupere electivă a sarcinii şi, secundar, de a determina (în teorie) câte dintre avorturile chirurgicale ar fi putut fi prevenite prin utilizarea contracepţiei de urgenţă. Material şi metode. În perioada ianuarie 2015 - decembrie 2015 am efectuat un studiu prospectiv, multicentric, ce a inclus 527 de femei, cu vârste cuprinse între 16 şi 43 de ani, care s-au prezentat pentru întreruperea electivă a sarcinii. Acestea au completat un chestionar ce cuprinde cunoştinţele legate de metodele contraceptive cunoscute folosite şi despre contracepţia de urgenţă. La completarea chestionarului, pacientele au primit un pliant informativ referitor la contracepţia de urgenţă pentru consideraţie ulterioară. Rezultate şi discuţii. Pacientele incluse în studiu au avut vârste cuprinse între 16 şi 43 de ani (media: 23 de ani). 46,11% (n=243) dintre paciente au avut 21 de ani sau mai puţin. 70,96% (n=374) dintre toate pacientele nu aveau nici o cunoştinţă despre existenţa opţiunilor contraceptive de urgenţă; 25,9% (n=137) aveau cunoştinţe limitate şi doar 3,04% (n=16) aveau informaţii extinse. 63% (n=332) dintre paciente ar fi fost disponibile să utilizeze pilula contraceptivă de urgenţă. Presupunând că pilula contraceptivă de urgenţă are o rată de succes de 75%, 47,24% dintre toate avorturile chirurgicale efectuate pe această populaţie de femei ar fi putut fi evitate. Concluzii. Contracepţia de urgenţă este puţin utilizată, din cauza lipsei de informare a pacientelor, mai ales în cazul adolescentelor. O informare corectă ar duce la o scădere semnificativă a numărului avorturilor la cerere, a costurilor suplimentare, precum şi o reducere a complicaţiilor precoce şi tardive datorate avorturilor instrumentale.
 

Introducere

Contracepţia de urgenţă (Emergency Contraception - EC) este o metodă contraceptivă administrată după un contact sexual neprotejat şi are ca scop prevenirea unei sarcini nedorite(1). Contracepţia de urgenţă a apărut ca o alternativă a celorlalte metode de contracepţie, gândită să reducă numărul de avorturi(2). Deşi în multe ţări s-au desfăşurat multiple studii clinice randomizate care au arătat că eficienţa EC în prevenirea unei sarcini nedorite şi scăderea ratei avortului este de 50-70%(1,2), totuşi rata avortului se menţine ridicată. Contracepţia de urgenţă este cu atât mai eficientă, cu cât este mai rapid folosită după un contact sexual neprotejat(2,3). Cel mai dificil lucru îl reprezintă estimarea din partea femeii a situaţiei în care necesită contracepţie de urgenţă(2). Eventualele motive ale contactului neprotejat şi ale nevoii ulterioare de contracepţie de urgenţă includ eşecul altor metode contraceptive (de exemplu, ruperea prezervativului), violul sau contactul sexual, în contextul discernământului diminuat din cauza consumului de alcool sau de droguri(1,4), oscilarea între păstrarea unei sarcini sau avort(5), educaţia sexuală deficitară la capitolul contracepţie, ignorarea faptului că poate rămâne gravidă în urma unui contact sexual neprotejat(2) sau banala scuză „am uitat acasă pilula”(6).

Şaptezeci de ţări, cuprinzând aproximativ 60% din populaţia mondială, permit avortul în baza unor largi criterii, majoritatea acestor ţări găsindu-se în Europa, Asia Centrală şi America de Nord şi relativ puţine în regiunile în curs de dezvoltare(7,8). Şi cu toate că întreruperea la cerere a sarcinii încă este foarte restricţionată din punctul de vedere al legislaţiei, în cea mai mare parte a Americii Latine, Africii Sub-Sahariene, Orientului Mijlociu, Africii de Nord şi în multe ţări din sudul şi sud-estul Asiei, din 1998, limitele legale ale avortului au fost substanţial extinse în 16 ţări din aceste zone, pe când restrângeri au apărut în doar trei ţări(8,9).

La nivel mondial, aproximativ 40% din totalul sarcinilor sunt neintenţionate, cu procente mai mari în zonele în curs de dezvoltare (57 la 1.000 de femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani) faţă de zonele dezvoltate economic (42 la 1.000 femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani)(10).

În plus, sunt aproximativ 15 milioane de naşteri anual în rândul adolescentelor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani, peste 90% dintre acestea în ţările cu venituri reduse şi medii pe cap de locuitor(11).

Complicaţiile apărute din cauza sarcinii şi a naşterii sunt cele mai frecvente cauze de mortalitate în rândul femeilor tinere(11) şi sunt frecvent corelate cu lipsa accesului la servicii medicale, informare şi îngrijire(12).

EC reprezintă o unealtă importantă în prevenirea sarcinilor nedorite şi are acum largă răspândire în majoritatea ţărilor.

Indicaţiile contracepţiei de urgenţă sunt(4):

  •  eşecul utilizării altei metode contraceptive (de exemplu, ruperea prezervativului, deplasarea diafragmei cervicale);

  •  omiterea administrării unei tablete din folia de contraceptiv oral combinat în prima săptămână de la iniţierea terapiei (algoritm SOS = Stay on Schedule);

  •  trei sau mai multe tablete din folia de COC în săptămâna a doua sau a treia de terapie (algoritm SOS);

  •  ratarea administrării tabletei contraceptive din regimurile pe bază de progesteron-only (algoritm SOS);

  •  dezlipirea patch-urilor contraceptive (algoritm SOS);

  •  scoaterea inelului contraceptiv vaginal (algoritm SOS);

  •  administrare de Depo-Provera cu întârziere (peste două săptămâni) (algoritm SOS);

  •  ejaculare ante portas;

  •  evaluarea greşită a perioadei fertile;

  •  viol la femeile care nu folosesc deja o metodă contraceptivă eficientă.

Contracepţia de urgenţă este contraindicată în următoarele situaţii(4):
  •  nu există contraindicaţii absolute ale contracepţiei de urgenţă, cu excepţia sarcinii sau a alergiilor la produsul în sine/excipienţi/metale;

  •  pentru utilizarea DIU cu cupru - atenţie la obţinerea de informaţii despre antecedentele ginecologice, ca de exemplu boala inflamatorie pelviană, cervicite sau vaginite recente.

Regimurile iniţiale apărute în anii ’70 (metoda Yuzpe - după medicul canadian care a iniţiat această terapie) constau în administrarea de doze mai mari de contraceptive orale combinate (COC/Combined Oral Contraceptive Pills - COCPs) conţinând şi estrogen, şi progesteron(4,10,13). Studiile clinice au arătat eficienţa crescută a EC cu produse care conţin etinil-estradiol şi levonorgestrel sau norgestrel, administrate cât mai rapid după contactul sexual neprotejat, urmat de o a doua doză după 12 ore (o doză poate conţine 1 până la 6 pilule, în funcţie de firma producătoare)(13). Această metodă s-a dovedit a avea eficienţă mai redusă şi efecte adverse mai importante comparativ cu metodele mai noi(10). În prezent se evaluează eficienţa regimurilor ce conţin etinil-estradiol şi norethindrone în contracepţia de urgenţă(13).

Actualmente se folosesc mai multe metode care pot include pilule ce conţin progestativ (levonorgestrel), modulatori ai progesteronului (ulipristal acetat), steroizi sintetici cu efect antiprogesteronic (mifepristone) sau inserţia postcoitală a unui dispozitiv intrauterin (DIU) cu cupru(4,10,13).

Contracepţia de urgenţă care foloseşte produse pe bază de progesteron (levonorgestrel - considerat izomerul bioactiv) are la bază numeroase studii care-i demonstrează eficienţa. Schema originală de tratament presupune administrarea unei singure doze de 0,75 mg levonorgestrel în primele 72 de ore de la contacul sexual neprotejat, urmată după 12 ore de administrarea unei noi doze similare; pentru a simplifica modul de utilizare, s-a demonstrat că administrarea unei singure doze de 1,5 mg are aceeaşi eficienţă în prevenirea unei sarcini nedorite ca şi administrarea fracţionată(13,14). Diferenţele dintre cele două regimuri constau în intensitatea reacţiilor adverse, ele fiind mai severe la regimul cu 1,5 mg în doză unică(14).

Metoda Yuzpe şi regimurile pe bază de levonorgestrel au o eficienţă de 75-89% în reducerea riscului de apariţie a unei sarcini nedorite(4).

Ulipristal acetatul, utilizat în doză unică de 30 mg, s-a dovedit a avea aceeaşi eficienţă ca şi regimurile pe bază de levonorgestrel-only(4,13,15).

Mifepristone (modulator al receptorului de progesteron de generaţia I) este folosit mai ales în cadrul schemelor pentru avort medicamentos(13). Utilizat ca metodă contraceptivă de urgenţă (25-50 mg doză unică), s-a dovedit a fi eficient şi cu efecte adverse reduse(4,13). Este de 6 ori mai eficient decât metoda Yuzpe, iar doze mici (10 mg) au aceeaşi eficienţă ca şi regimurile levonorgestrel-only(4). Din păcate, acest produs nu este disponibil în multe ţări pentru contracepţia de urgenţă(4).

Meloxicam (un inhibitor al COX-2), în doză de 30 mg, administrat câte 30 mg/zi timp de cinci zile consecutive la sfârşitul fazei foliculare, reprezintă o opţiune eficace de contracepţie de urgenţă; acest regim terapeutic nu modifică profilul endocrin al ciclului şi nu provoacă tulburări menstruale(13).

Inserţia postcoitală a DIU cu cupru este o metodă puţin cunoscută şi folosită. Inserţia unui sterilet cu cupru în primele 5-8 zile(4,13) sau chiar până la 12 zile(16) de la contactul sexual neprotejat poate fi eficientă în prevenirea apariţiei unei sarcini nedorite, ştiut fiind că implantarea are loc la 6-12 zile de la ovulaţie(13,16). Din cauza dificultăţii în a determina data exactă a ovulaţiei, se recomandă inserţia DIU cu cupru în prime 5 zile de la un contact sexual neprotejat(13).

S-a demonstrat că utilizarea ca metodă contraceptivă de urgenţă a DIU cu cupru în primele 5 zile de la contactul sexual neprotejat are o eficienţă de până la 99% în prevenirea unei sarcini nedorite(4,10).

Se recomandă ca la pacientele la care se urmăreşte utilizarea DIU cu cupru în scop de contracepţie de urgenţă să se recolteze de la nivel cervical probe pentru gonoree şi chlamydia înainte de montarea DIU, dar şi administrarea în prealabil a unei singure doze de azitromicină de 1 g sau doxiciclină 200 mg, cu scopul reducerii riscului apariţiei bolii inflamatorii pelviene la pacientele la risc(4). Utilizarea dispozitivelor intrauterine cu levonorgestrel în scop de contracepţie de urgenţă nu a fost încă evaluată(13).

Obiectivul studiului

Scopul acestui studiu a fost de a determina gradul de informare referitor la tehnicile de contracepţie postcoitală într-o populaţie de femei care s-au prezentat pentru întreruperea electivă a sarcinii. Obiectivul secundar a fost de a determina (în teorie) câte dintre avorturile chirurgicale ar fi putut fi prevenite prin utilizarea contracepţiei de urgenţă.

 

Figura 1. Repartiţia pe grupe de vârstă a pacientelor incluse în studiu
Figura 1. Repartiţia pe grupe de vârstă a pacientelor incluse în studiu
Figura 2. Cunoştinţele referitoare la EC în rândul pacientelor participante la studiu
Figura 2. Cunoştinţele referitoare la EC în rândul pacientelor participante la studiu


Material şi metode

Am efectuat un studiu prospectiv multicentric ce a inclus 527 de paciente cu vârste cuprinse între 16 şi 43 de ani care s-au adresat clinicilor participante la studiu pentru avort la cerere în perioada ianuarie 2015 - decembrie 2015. Centralizarea şi analiza datelor au fost realizate de echipa Clinicii de Obstetrică-Ginecologie de la Spitalul „Nicolae Malaxa” din Bucureşti.

Criteriile de includere în studiu au fost: paciente cooperante, care au acceptat să participe la studiu prin completarea unui chestionar şi a consimţământului informat. Atât chestionarul, cât şi formularul de consimţământ informat au fost aprobate de Comisia de etică locală din fiecare centru participant la studiu, asigurând pacientele de confidenţialitatea datelor personale.

Chestionarul completat de paciente a fost structurat în două părţi: cunoştinţe generale despre contracepţie şi cunoştinţe despre contracepţia de urgenţă. Am intenţionat să identificăm gradul de informare al pacientelor despre variatele metode contraceptive, inclusiv cele de urgenţă, precum şi tipul de contracepţie utilizat de acestea, pentru ca ulterior să determinăm ce procent din aceste femei ar fi fost dispuse să apeleze la vreuna dintre aceste metode şi care ar fi fost, în teorie, numărul de avorturi ce ar fi putut fi prevenite.

O întrebare din chestionar a vizat obţinerea de informaţii despre disponibilitatea pacientelor de a opta pentru metode contraceptive, inclusiv contracepţie de urgenţă, pe viitor. Fiecare pacientă ce a consimţit să participe la studiu - prin completarea consimţământul informat - a oferit date despre antecedentele personale medicale, obstetricale, caracteristicile demografice şi cele sociale.

La final, pacientele au primit materiale informative şi au fost consiliate referitor la metodele contraceptive, în general, şi contracepţia de urgenţă, în particular.

Rezultate şi discuţii

După centralizarea datelor, s-a constatat că majoritatea pacientelor, respectiv 281 (53,32%), au provenit din mediul urban. 226 paciente (42,88%) au avut vârste între 16 şi 20 de ani, 108 (20,49%) au avut vârste între 21 şi 30 de ani, 165 (31,31%) au avut vârste între 31 şi 40 de ani, iar 28 de paciente (5,31%) au avut vârste de peste 40 de ani.

Dintre cele 226 de paciente cu vârsta sub 20 de ani, 107 au fost minore, conform legislaţiei din România, reprezentând 20,3% din totalul pacientelor incluse în studiu.

În ceea ce priveşte nivelul educaţional, 18  paciente (3,41%) erau analfabete, fără nici un fel de studii, 36  paciente (6,83%) au absolvit şcoala primară, 173 (32,83%), şcoala gimnazială, 219 paciente (41,56%) au absolvit liceul sau şcoli postliceale, în timp ce doar 81 (15,37%) urmau cursurile unei facultăţi sau absolviseră o formă de învăţământ superioară.

La centralizarea datelor, la capitolul referitor la starea civilă, 278 paciente (52,75%) s-au declarat în chestionar „căsătorite”, 101 paciente (19,16%) au bifat în căsuţa de stare civilă opţiunea „divorţată”, 14  paciente (2,66%)au bifat opţiunea „văduvă”, restul de 134 (25,43%) alegând opţiunea „necăsătorită”.

165 (31,31%) dintre paciente se aflau la prima întrerupere voluntară a sarcinii, în timp ce 244 paciente (46,29%) aveau în antecente mai mult de două avorturi la cerere.

În ceea ce priveşte motivul renunţării la sarcina actuală, 109 paciente (20,68%) au invocat motive materiale, 179 paciente (33,96%) au considerat prezenţa sarcinii un accident, în condiţiile în care au decis împreună cu partenerul că s-a atins numărul maxim de copii în cadrul familiei, 139 paciente (26,38%) nu se simţeau pregătite încă pentru responsabilitatea creşterii unui copil, nu aveau susţinere din partea familiei sau nu se aflau într-o relaţie stabilă, iar 100 paciente (18,98%) au invocat alte motive (printre care şi acela că avortul la cerere reprezintă forma de contracepţie pe care o folosesc de câte ori rămân însărcinate).

Evaluarea cunoştinţelor despre contracepţie în general a arătat lucruri îngrijorătoare: 241 (45,73%) dintre paciente folosesc uzual drept metodă contraceptivă coitul întrerupt sau metoda calendarului, 133 (25,24%) nu folosesc nici o metodă contraceptivă, în timp ce 153 (29,03%) folosesc uzual prezervativul sau metode contraceptive hormonale. Cunoscându-se eficienţa redusă a contracepţiei bazate pe coit întrerupt sau metoda calendarului, rezultă că, în studiul nostru, practic, aproape 71% dintre paciente nu foloseau nici o metodă de contracepţie eficientă.

Referitor la contracepţia de urgenţă, mai mult de 70% din totalul pacientelor (mai exact 374 de paciente, adică 70,96%) au declarat că nu au nici o cunoştinţă referitoare la acest subiect, 137 paciente (25,99%) au declarat că aveau cunoştinţe vagi despre utilizarea pilulei de a doua zi, în timp ce doar 16 paciente (3,04%) aveau cunoştinţe şi folosiseră în trecut pilula de a doua zi sau DIU.

112 (21,25% din totalul pacientelor intrate în studiu) din cele 241 (45,73% din totalul pacientelor intrate în studiu) de paciente care foloseau uzual drept metodă contraceptivă coitul întrerupt sau metoda calendarului s-au arătat sceptice faţă de eficienţa utilizării pilulei de a doua zi, considerând folosirea acestei metode inferioară metodei utilizate până la momentul studiului şi considerând sarcina un accident nefericit, dar care se rezolvă rapid prin întrerupere voluntară a sarcinii. Aceeaşi reticenţă faţă de folosirea contracepţiei de urgenţă a fost remarcată şi în cadrul subgrupului de paciente care nu foloseau nici o metodă contraceptivă, şi anume 76 (14,42% din totalul pacientelor introduse în studiu) din totalul de 133 (25,24%) de paciente care nu utilizează nici o metodă contraceptivă. Şi în cadrul acestui lot, pacientele au declarat că au considerat avortul o formă de contracepţie în sine, refuzând să înţeleagă noţiunea de prevenţie a unei sarcini nedorite, în ciuda consilierii oferite.

Dintre cele 374 de paciente care nu aveau nici o cunoştinţă despre pilula contraceptivă de urgenţă, 269 de paciente, respectiv 51,04% din totalul pacientelor intrate în studiu, au declarat după citirea materialului informativ şi după discuţiile purtate cu consilierii pe probleme de contracepţie că ar utiliza în viitor această metodă. Acelaşi lucru l-au declarat şi 59 (sau 11,19% din totalul pacientelor) dintre pacientele din sublotul celor cu cunoştinţe vagi referitoare la utilizarea pilulei de a doua zi, precum şi 4 (0,76%) paciente dintre cele care aveau cunoştinţe şi folosiseră în trecut pilula de a doua zi sau DIU postcoital.

Am analizat aderenţa la metoda contraceptivă de urgenţă pe grupe de vârstă şi nivel educaţional.

Cel mai bun răspuns l-am primit de la segmentele de vârstă 16-20 de ani, unde 35,10% din totalul pacientelor luate în studiu (adică 185 din cele 226 de paciente din acest sublot), şi respectiv de la segmentul de vârstă 21-30 de ani, în care 16,32% din totalul pacientelor luate în studiu (86 din cele 108 paciente din acest sublot) şi-au exprimat dorinţa de a afla mai multe informaţii pentru a utiliza corect pe viitor pilula de a doua zi. Doar 61 dintre pacientele cu vârste cuprinse între 31 şi 40 de ani (reprezentând 11,57% din totalul pacientelor) s-au arătat interesate de contracepţia de urgenţă. În schimb, pacientele cu vârste peste 40 de ani au respins categoric această metodă.

Acelaşi răspuns favorabil l-am întâlnit la 260 dintre cele 300 de paciente cu studii medii şi superioare, respectiv 49,34% din totalul pacientelor incluse în studiu. Cel mai descurajant moment al centralizării datelor l-a constituit faptul că, dintre pacientele cu nivel educaţional scăzut (curs gimnazial, şcoală primară sau fără studii - 43,07% din lotul de studiu, adică 227 de paciente), doar 72 de paciente (13,66% din totalul pacientelor luate în studiu) s-au arătat interesate de folosirea acestei metode contraceptive.

Deşi am acordat mai puţină importanţă acestui subcapitol, la centralizarea datelor am constatat că un număr mai mare dintre pacientele necăsătorite (aici intrând şi cele care au bifat opţiunea „văduvă” sau „divorţată”) s-au arătat mai interesate de folosirea contracepţiei de urgenţă faţă de cele care s-au declarat căsătorite: 204 paciente necăsătorite (38,71% din totalul pacientelor incluse în studiu) vs 128 de paciente căsătorite (24,29% din totalul pacientelor incluse în studiu).

La un calcul simplu rezultă că, în teorie, prin acceptarea metodei şi utilizarea corectă a contracepţiei de urgenţă, a cărei eficienţă o estimăm a fi de 75%, ar fi putut fi evitate 53,09% dintre avorturile efectuate în rândul pacientelor care nu foloseau nici o metodă contraceptivă eficientă şi că 47,24% dintre toate avorturile chirurgicale efectuate la lotul de studiu ar fi putut fi evitate.

Deşi există pe piaţă de aproximativ 20 de ani, utilizarea metodelor contraceptive de urgenţă comportă în ţările cu venituri mici şi medii pe cap de locuitor frecvente limitări aferente posibilităţilor financiare reduse sau lipsei de informare a pacienţilor de către pediatri, medici de familie şi uneori chiar ginecologi(10). În studiul nostru, la întrebarea referitoare la motivul lipsei de utilizare a metodei contraceptive de urgenţă propuse - respectiv pilula contraceptivă de urgenţă, 226 din cele 374 de paciente care nu utilizau nici o metodă de contracepţie eficientă au dat drept răspuns preţul mare al pilulei contraceptive, în ciuda faptului că nici una nu a putut preciza cu aproximaţie care este preţul vreunuia dintre produsele de contracepţie de urgenţă existente pe piaţa farmaceutică din România. Comunicarea de către consilierii de studiu a preţului (estimativ) al diferitelor produse contraceptive de urgenţă pacientelor, care a fost cu mult mai mic decât preţul plătit de paciente pentru efectuarea întreruperii voluntare a sarcinii, a reprezentat principalul atu şi a crescut dorinţa de a folosi pilula de a doua zi în rândul tuturor pacientelor din acest studiu.

Într-un studiu publicat în 2008 se raporta că 48% dintre adolescenţii care s-au prezentat pentru întreruperi de sarcină la o clinică din Shanghai auziseră de contracepţia de urgenţă, totuşi doar 8,3% o şi folosiseră(17). O rată uşor mai crescută a cunoaşterii vizavi de existenţa EC raportează în 2010 o clinică din Hawaii, unde proporţia ajunge la 56% într-un lot de paciente adolescente ce s-au prezentat la clinică pentru varii motive medicale(18).

Cu toate că EC este eficientă în evitarea sarcinilor nedorite la nivel individual, multiple studii, inclusiv o metaanaliză Cochrane, arată că, la nivel populaţional, EC, chiar cu provizii în avans (oferirea de EC oricărei paciente de vârstă reproductivă cu ocazia vizitelor la medicul ginecolog, medicul de planning familial, eventual medicul de familie), nu se asociază cu o reducere a numărului de sarcini nedorite sau a ratei avorturilor(4). Motivele raportate ale utilizării insuficiente a contracepţiei de urgenţă la nivel individual au inclus eşecul în conştientizarea riscului de concepţie, neclarităţi vizavi de intervalul de timp în care se poate apela la contracepţia de urgenţă, teama faţă de riscurile EC, lipsa informaţiilor despre locul de unde pot fi procurate, precum şi ruşinea de a le solicita(19).

Concluzii

În opinia noastră, contracepţia de urgenţă este puţin utilizată, din cauza lipsei de informare a pacientelor; astfel educaţia contraceptivă, vizând mai ales adolescentele, ar trebui să includă diseminarea de informaţii despre opţiunile contraceptive postcoitale.

O informare corectă ar duce la o scădere semnificativă a numărului avorturilor la cerere, a costurilor suplimentare, precum şi o reducere a complicaţiilor precoce şi tardive datorate avorturilor instrumentale.  

Bibliografie

1. Whelan AM, Langille DB, White SJK, Asbridge M, Flowerdew G.  Knowledge of, beliefs about, and perceived barriers to the use of the emergency contraception pill among women aged 18-51 in Nova Scotia. Pharm Pract (Granada) 2011; 9(3): 148-155. 
2. Editorial. No such thing as an easy (or EC) fix. Contraception 78 (2008), 351-354.
3. Trussell J, Cleland K. Levonorgestrel for emergency contraception. Expert Rev Obstet Gynecol 2007; 2:565-76.
4. SOGC clinical practice guideline. Emergency contraception. No. 280, Sept. 2012.
5. Schwarz EB, Lohr PA, Gold MA, Gerbert B. Prevalence and correlates of ambivalence towards pregnancy among nonpregnant women. Contraception 2007; 75:305-10.
6. Rocca CH, Schwarz EB, Stewart FH, Darney PD, Raine TR, Harper CC. Beyond access: acceptability, use and nonuse of emergency contraception among young women. Am J Obstet Gynecol 2007; 196: 29.e1-6.
7. The Contraception and Abortion Study Team, Managing Unplanned Pregnancies in Five Countries: Perspectives on Contraception and Abortion Decisions, Glob Public Health. Author manuscript; available in PMC 2014 September 7. Published in final edited form as: Glob Public Health. 2011; 6(0 1): S1-24. 
8. Sedgh, G., Henshaw, S., Singh, S., Ahman, E., Shah, I.H. Induced abortion: rates and trends worldwide. Lancet. 2007; 370:1338-1345.
9. Boland R, Katzive L. Developments in laws on induced abortion: 1998-2007. Int Fam Plan Perspect. 2008 Sep; 34(3):110-20.
10. Koyama A, Hagopian L, Linden J. Emerging Options for Emergency Contraception. Clin Med Insights Reprod Health. 2013; 7: 23-35. 
11. Dawson A, Tran NT, Westley E, Mangiaterra V, Festin M. Improving Access to Emergency Contraception Pills through Strengthening Service Delivery and Demand Generation: A Systematic Review of Current Evidence în Low and Middle-Income Countries. PLoS One. 2014; 9(10): e109315. 
12. Mbizvo MT, Zaidi S. Addressing critical gaps in achieving universal access to sexual and reproductive health (SRH): The case for improving adolescent SRH, preventing unsafe abortion, and enhancing linkages between SRH and HIV interventions. International Journal of Gynecology & Obstetrics 110 Supplement S3-S6.
13. Trussell J, Raymond EG, Cleland K. Emergency contraception: a last chance to prevent unintended pregnancy. Downloded from: http://www.arhp.org/topics/emergency-contraception/clinical-publications-and-resources.
14. Arowojolu AO, Okewole IA, Adekunle AO. Comparative evaluation of the effectiveness and safety of two regimens of levonorgestrel for emergency contraception in Nigerians. Contraception. 2002; 66:269-73.
15. Glasier AF, Cameron ST, Fine PM, Logan SJ, Casale W, Van Horn J, Sogor L, Blithe DL, Scherrer B, Mathe H, Jaspart A, Ulmann A, Gainer E. Ulipristal acetate versus levonorgestrel for emergency contraception: randomized non-inferiority trial and meta-analysis. Lancet 2010; 375(9714)555-62.
16. Selected practice recommendations for contraceptive use. Second Edition. Geneva: World Health Organization, 2004.
17. Xu J, Cheng L. Awareness and usage of emergency contraception among teenagers seeking abortion: A Shanghai survey. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol. 2008; 141(2):143-6.
18. Ottesen S, Narring F, Renteria SC, Michaud PA. Emergency contraception among teenagers in Switzerland: a cross-sectional survey on the sexuality of 16- to 20-year-olds. J Adol Health.2002; 31(1):101-10.
19. Raymond EG, Trussell J, Polis CB. Population effect of increased access to emergency contraceptive pills: A systematic review. Obstet Gynecol. 2007; 109(1):181-8.

Articole din ediţiile anterioare

OBSTETRICĂ | Ediţia 1 19 / 2018

Corelaţii între trombofiliile ereditare şi avorturile recurente

Diana Ioana Voicu, Oana Bodean, Octavian Munteanu, Luciana Arsene, Călin Boieru, Prof. Dr. Elvira Brătilă, Monica Mihaela Cîrstoiu

Trombofiliile caracterizează o serie de stări de hiper­coa­gu­labilitate care predispun la formarea de tromboze ce apar ca urmare a unei predispozi...

22 martie 2018
OBSTETRICS | Ediţia 1 35 / 2022

Factorii psihosociali care determină avortul la cerere – experienţa noastră

Romina-Marina Sima, Rodica Şontica, Cristina-Diana Pomană, Tina-Ioana Bobei, Cătălina-Diana Stănică, Gabriel-Petre Gorecki, Anca Bobircă, Liana Pleș

Stilul de viaţă al fiecărui partener, relaţiile dintre părinte şi copil, dar şi anturajul pun în pericol cursul normal al sarcinii, prin mijloace e...

24 martie 2022
GINECOLOGIE | Ediţia 5 (3) / 2014

Avortul medicamentos în primul trimestru

Amelia Milulescu, Prof. Dr. Radu Vlădăreanu

Terminarea sarcinii prin folosirea medicaţiei, fără gest chirurgical, defineşte avortul medicamentos. Mifepristone este un antagonist al receptoril...

15 octombrie 2014
OBSTETRICĂ | Ediţia 5 (3) / 2014

Management atipic în sarcina gemelară (FIV-ET) după avortul spontan al primului făt

Andreea Velișcu, Bogdan Marinescu, Bogdan Luchian, Mihai Mitran, Lucia Costoiu

Prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 42 de ani cu sarcină gemelară obţinută prin fertilizare in vitro care la 15 săptămâni este internată pen...

15 octombrie 2014